Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ideile originale ale lui Alfred Adler cu privire la comportamentul direcţionat spre scop au fost ulterior popularizate de către
Erwin Wexberg, Rudolf Dreikurs şi Vicki Soltz. Simplificări ale ideilor lui Adler sunt acum în general incluse în cele mai
multe programe şi publicaţii despre educaţia parentală adleriană. Deşi mulţi părinţi au beneficiat de pe urma citirii cărţilor
referitoare la educaţia copilului, este foarte uşor să capeţi o impresie greşită a unei tehnologii “rapide şi uşoare” care poate fi
aplicată sistematic. A-l ghida pe un copil care are un comportament necorespunzător pe o cale care să-l îndepărteze de pe o
direcţie greşită, nu numai că cere perspicacitate, răbdare şi încurajare abilă, ci şi ca părinţii să-şi schimbe concepţiile de bază
despre viaţă, atitudinile faţă de ceilalţi oameni şi sentimentele lor cu privire la ei înşişi şi copiii lor. Aceste tabele, care reflectă
concepţiile mai extinse ale lui Adler au fost astfel împărţite încât să fie folosite de către consilieri şi psihoterapeuţi în contextul
procesului de terapie familială adleriană.
Copiii care au scopuri ce vizează cooperare, contribuţie şi dorinţa de apartenenţă, cu o ghidare corespunzătoare, descoperă
comportamentul care este potrivit nevoilor celorlalţi într-o anumită situaţie. Aceşti copii vor lua iniţiative, vor îndeplini cerinţe,
îşi vor duce la capăt partea lor de muncă, vor împărtăşi cu ceilalţi şi îi vor ajuta. Cooperarea, consideraţia şi generozitatea lor
duc în general la sentimente de apreciere din partea adulţilor. Copiii cu un comportament necorespunzător, care sunt
descurajaţi sau răsfăţaţi, se vor purta în mod egocentric până când adulţii le vor câştiga cooperarea cu dragoste şi inteligenţă.