Sunteți pe pagina 1din 155

I. DUDA A.

DUNCA
LECŢII DE GEOMETRIE
ANALITICĂ
© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007
Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării
prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


DUDA, I
Lecţii de geometrie analitică. / I. Duda, A.Dunca– Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007
ISBN 978-973-163-059-5

A.Dunca
514.12(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice


mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv


autorului/autorilor
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ

I. DUDA A. DUNCA

LECŢII DE GEOMETRIE
ANALITICĂ

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE


Bucureşti, 2007
Cuprins

1 Vectori liberi 9
1.1 Vectori liberi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Vectori coliniari şi coplanari. Proiecţie ortogonală . 12
1.3 Produsul scalar a doi vectori . . . . . . . . . . . . 15
1.4 Produsul vectorial a doi vectori . . . . . . . . . . . 17
1.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

2 Dreapta ı̂n spaţiu 33


2.1 Dreapta determinată de un punct şi un vector nenul 33
2.2 Dreapta determinată de două puncte . . . . . . . . 35
2.3 Dreapta orientată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

3 Planul ı̂n spaţiu 46


3.1 Ecuaţia normală a planului . . . . . . . . . . . . . 50
3.2 Distanţa de la un punct la un plan . . . . . . . . . 51
3.3 Unghiul a două plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

4 Poziţii relative ı̂n spaţiu 59


4.1 Intersecţia a două plane. Intersecţia a trei plane . 59
4.2 Intersecţia dintre o dreaptă şi un plan . . . . . . . 61
4.3 Alte moduri de determinare a ecuaţiei unui plan . 62
4.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

5
5 Transformări afine 69
5.1 Translaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.2 Omotetii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5.3 Rotaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.4 Simetrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
5.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

6 Aplicaţii ale transformărilor geometrice ı̂n proce-


sarea de imagini 98
6.1 Organizarea fişierelor brute de imagini . . . . . . . 98
6.2 Translaţii, rotaţii, dilatări ı̂n fişiere de imagini . . . 100

7 Conice 104
7.1 Reducerea la forma canonică a unei conice . . . . . 105
7.2 Intersecţia dintre o conica şi o dreaptă . . . . . . . 109
7.3 Elipsa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
7.4 Hiperbola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
7.5 Parabola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7.6 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

8 Curbe ı̂n 2 şi 3 dim 120


8.1 Ecuaţia carteziană a unei curbe . . . . . . . . . . . 120
8.2 Ecuaţia unei curbe ı̂n coordonate polare . . . . . . 121
8.3 Ecuaţia parametrică a unei curbe . . . . . . . . . . 122
8.3.1 Vectori tangenţi la curbe . . . . . . . . . . 123
8.4 Intersecţii de curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
8.5 Cum apar curbele ı̂n practică? . . . . . . . . . . . 125
8.6 Lungimea unei curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

9 Cuadrice şi corpuri de rotaţie 135


9.1 Volumul corpurilor de rotaţie . . . . . . . . . . . . 136
9.2 Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141

6
Prefaţă

Prezentele notiţe de curs se adresează studenţilor din anul 1,


Facultatea de Matematică-Informatică a Universitaţii Spiru Haret
care sunt ı̂nscrişi la cursul de Geometrie Analitică, an 1, sem. 1.
Prezentele notiţe au fost redactate utilizând pachetul MikTex,
www.miktex.org, versiunea pentru Windows a sistemului LATEX.
Ediţia electronică utilizează formatul PDF al companiei Adobe
Systems. Figurile au fost realizate cu pachetele grafice Xfig, Gimp
şi pachetul software Maple al companiei Maple Soft.

Prof. univ. dr. I. Duda & Lector dr. A. Dunca


Facultatea de Matematică-Informatică
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti, 2007

7
8
9

1 Vectori liberi
1.1 Vectori liberi.
Notăm cu E3 spaţiul euclidian tridimensional ale cărui proprietăţi
au fost studiate la geometria elementară din liceu, iar cu V
mulţimea vectorilor liberi asociaţi lui E3 . După cum se ştie din
geometria elementară, fiecărei perechi ordonate de puncte (P, Q)
−−→
din E3 i se asociază segmentul orientat P Q denumit vector legat.
−−→ −−→
Mărimea |P Q| a vectorului legat P Q este egală cu distanţa d(P, Q)
−−→
dintre punctele P şi Q. Dacă d(P,Q)=0, atunci vectorul P Q se
numeşte vectorul legat nul.
−−→ −−→
Definiţia 1.1 Doi vectori legaţi P Q şi P 0 Q0 se numesc echipolenţi
−−→ −−→
şi se scrie P Q ≈ P 0 Q0 dacă sunt amandoi nuli sau sunt paraleli şi
au acelaşi sens şi aceeaşi mărime (fig. 1).

Fig. 1. Doi vectori echipolenţi

Definiţia 1.2 Mulţimea vectorilor legaţi care sunt echipolenţi cu


−−→ −−→
vectorul legat P Q se numeşte vectorul liber definit de P Q. Acest
−−

vector are prin definiţie mărimea, direcţia şi sensul lui P Q.
1.1 Vectori liberi. 10

Definiţia 1.3 Un vector liber −



a0 de mărime unitară, ||−

a0 || = 1,
se numeşte versor. Dacă −

a este un vector dat, atunci


→ 1 − →
a0 = −→ a
|| a ||
este un versor.


Vectorul liber definit de perechea de puncte (P,P) se notează cu 0
şi se numeşte vectorul nul. Se observă că vectorul nul are mărimea
nulă şi direcţia nedeterminată.
−−

Dacă −→
u este vectorul liber definit de P Q, atunci vectorul liber
−−→
definit de QP se notează −−→
u şi se numeşte vectorul opus lui −

u .

Operaţiile cu vectori liberi se definesc prin operaţii ı̂ntre vec-


tori legaţi corespunzători, rezultatul lor fiind ı̂nsă independent de
alegerea vectorilor legaţi. Ţinând cont de aceasta se pot vizualiza
şi vectori liberi prin segmente orientate.

Definiţia 1.4 Suma − →u +−→


v a doi vectori liberi − →
u, −
→v se obţine
după regula paralelogramului (fig. 2, a)) sau a triunghiului (fig. 2,
b)), vezi [2].

Observaţia 1.1 Dacă un contur format din mai multi vectori se


ı̂nchide atunci suma lor este nulă.

Proprietatea 1.1 Fie − →


u,− →v ,− →
w vectori liberi oarecare. Atunci
au loc următoarele proprietăţi:

1. −

u +−

v =−

v +−

u

2. −

u + (−

v +−

w ) = (−

u +−

v)+−

w
1.1 Vectori liberi. 11

Fig. 2. a) regula paralelogramului b) regula triunghiului


→ →
3. −

u + 0 =−
u


4. −

u + (−−

u)= 0

Definiţia 1.5 Prin ı̂nmulţirea unui vector liber − →


u cu un scalar
λ ∈ R se obţine un vector − →
v = λ− →
u avân¡d aceeaşi direcţie ca
şi −

u , mărimea |λ|||−

u || şi avân¡d sensul lui −

u sau contrar lui − →
u
după cum λ > 0 sau λ < 0.

Proprietatea 1.2 Înmulţirea dintre un vector şi un scalar are


proprietăţile următoare:

1·−

u =−

u, α(β −

u ) = (αβ)−

u, α(−

u +−

v ) = α−

u + α−

v

Proprietatea 1.3 Adunarea vectorilor este distributivă faţă de


ı̂nmulţirea cu un scalar:

→ → −

λ(−

a + b +−
c ) = λ−

a + λ b + λ−

c (1)

Proprietăţile de mai sus arată că mulţimea vectorilor liberi V este


un spaţiu vectorial peste R.
1.2 Vectori coliniari şi coplanari. Proiecţie ortogonală 12

1.2 Vectori coliniari şi coplanari. Proiecţie ortogo-


nală


Definiţia 1.6 Doi vectori nenuli −

a , b se zic coliniari dacă au
aceeaşi direcţie.

Teorema 1.1 Doi vectori nenuli sunt coliniari dacă şi numai dacă
sunt liniar dependenţi.


Demonstraţie: Fie doi vectori coliniari nenuli − →a şi b . Atunci
există un versor −

a0 aşa ca pentru numere reale nenule α1 , α2 ∈ R

→ −

a = α1 −

a0 , b = α2 −

a0 (2)

de unde

→ α2 − → −

b = a sau b = λ− →a (3)
α1


unde λ = α2
α1 ∈ R. Reciproc, dacă −

a şi b sunt liniar dependenţi
atunci


α1 − →a + α2 b = 0, (α1 , α2 6= 0), (4)

→ −

implică b = − αα21 −

a sau b = β−

a unde β = − αα12


Observaţia 1.2 Relaţia de coliniaritate b = λ− →a ne arată că şi
raportul mărimilor celor doi vectori este |λ|, adică αα21 = λ. Când
λ < 0, vectorii au sensuri opuse iar când λ = −1 ei sunt opuşi.

Definiţia 1.7 Trei vectori situaţi ı̂n acelaşi plan sau paraleli cu
acelaşi plan se numesc vectori coplanari.

→ →
Definiţia 1.8 Fie trei vectori coplanari − →a , b ,−
c pe care ı̂i de-
plasăm astfel ı̂ncât să aibă aceeaşi origine, (fig. 3). Se duce prin

→ −−→
C, extremitatea vectorului − →
c , CA0 || b şi CB 0 ||−

a atunci OA0 +
1.2 Vectori coliniari şi coplanari. Proiecţie ortogonală 13

−−→0 − −−→ −−→ −



OB = → c . Dacă definim λ, µ prin OA0 = λ−

a şi OB 0 = µ b deci

→ −

c = λ−

a +µ b
−−→ −−→
Vectorii OA0 şi OB 0 se numesc componentele vectorului − →
c după


direcţiile vectorilor −

a şi b . Astfel s-a descompus vectorul −

c după

→ −

direcţiile vectorilor a şi b .

Fig. 3. Descompunerea unui vector după două direcţii

Teorema 1.2 Descompunerea unui vector după direcţiile a doi


vectori necoliniari şi nenuli este unică.

Demonstraţie: Presupunem că descompunerea nu ar fi unică,



→ → −

adică −
→c = λ−→ c = λ0 −
a + µ b şi − →
a + µ0 b unde λ, µ, λ0 , µ0 ∈ R şi
λ 6= λ0 sau µ 6= µ0 atunci


0 = (λ − λ0 )−

a + (µ − µ0 ) b


prin urmare −→a şi b sunt fie coliniari, fie cel puţin unul este nul,
ceea ce nu se poate. Deci λ = λ0 şi µ = µ0 .
1.2 Vectori coliniari şi coplanari. Proiecţie ortogonală 14

Teorema 1.3 Trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă sunt
liniar dependenţi.

Demonstraţie: Dacă −

a1 , −

a2 , −

a3 sunt liniar dependenţi atunci

α1 −

a1 + α2 −

a2 + α3 −

a3 = 0, α21 + α22 + α23 6= 0, (αi ∈ R) (5)

şi fie α3 6= 0, atunci



→ α1 → α2 −
a3 = − − a1 − →
a2 (6)
α3 α3

deci vectorul −→
a3 este descompus după direcţiile −

a1 şi −

a2 , deci cei
trei vectori sunt coplanari.

Reciproc este evident.

Teorema 1.4 Spaţiul vectorial real al vectorilor liberi din E3 are


dimensiunea 3.

Demonstraţie: exerciţiu.

Observaţia 1.3 Analog se poate descompune un vector după trei


direcţii necoplanare, iar descompunerea este unică.

Definiţia 1.9 Expresia care dă descompunerea unui vector după


trei axe rectangulare se numeşte expresia analitică a vectorului,

→ −
→ −
→ −
→ −

adică −

a = ax i + ay j + az k unde: i = (1, 0, 0), j = (0, 1, 0),


k = (0, 0, 1) este baza ortonormată.([1], Algebra liniară).
1.3 Produsul scalar a doi vectori 15


−→ →
Definiţia 1.10 (Proiecţia unui vector) Fie vectorul AB = − a pe
0 −−→
care ı̂l proiectăm pe axa x x (fig. 4). Proiecţia lui AB, adică
segmentul A0 B 0 o notăm ax (proiecţia lui −

a pe axa x). Notăm
cu ϕ unghiul format de direcţia vectorului cu direcţia axei (adică


versorul i ) atunci există relaţia

−−
pr→ →
a = ax = ||−

a ||cosϕ (7)
i

Fig. 4. Proiecţia vectorului ~a pe vectorul ~i

Teorema 1.5 Proiecţia sumei vectorilor dintr-un contur poligo-


nal este egală cu suma proiecţiilor vectoriale.

Demonstraţie: evidentă

1.3 Produsul scalar a doi vectori


Noţiunea de produs scalar se cunoaste de la algebra liniară. Fie

→ −

V3 spaţiul vectorilor liberi şi −

a , b ∈ V3 . Pentru −

a , b 6= 0 notăm


cu ϕ ∈ [0, 2π] unghiul dintre vectorii − →
a şi b .

Teorema 1.6 Funcţia (·, ·) : V3 × V3 → R definită prin


1.3 Produsul scalar a doi vectori 16


→ →−
− → − →
||−

a |||| b ||cosϕ pentru −

(

→ a 6= 0 , b 6= 0
(−

a, b)= −
→ −
→ −→
0 pentru −

a = 0 sau b = 0
este un produs scalar pe V3 .
Demonstraţie: evidentă.

Observaţia 1.4 Expresia analitică a produsului scalar a doi vec-




tori este (−

a , b ) = ax bx + ay by + az bz , deoarece
− → −
→ − → 
i j k
 −

 i 1 0 0 

X= −
→ 
 j 0 1 0 


k 0 0 1
Unghiul a doi vectori nenuli este dat de


(−
→a, b) ax bx + ay by + az bz
cos(ϕ) = → =q
− (8)


q
|| a |||| b || a2x + a2y + a2z · b2x + b2y + b2z

→ −

Prin urmare − →a ⊥ b ⇔ cosϕ = 0 ceea ce implică (− →a ⊥ b)=0


sau ax bx + ay by + az bz = 0. Dacă −
→a || b şi au acelaşi sens atunci

→ −

produsul lor scalar este (−→
a , b ) = ||−

a |||| b || deoarece cosϕ = 1.

Propoziţia 1.1 Produsul scalar a doi vectori este egal cu mărimea


unuia dintre ei ı̂nmulţită cu proiecţia celuilalt pe el.

Demonstraţie: Prin definiţie



→ −
→ −

(−
→a , b ) = ||−

a |||| b ||cosϕ dar ||−
→ −−
a ||cosϕ = pr→
b

a deci (−

a, b)=


−−
|| b ||pr→ →
a.
b
1.4 Produsul vectorial a doi vectori 17

Propoziţia 1.2 Produsul scalar este distributiv faţă de adunarea


vectorilor.

1.4 Produsul vectorial a doi vectori

Definiţia 1.11 Produsul vectorial al vectorilor liberi nenuli şi



→ −

neparaleli −

a şi b este vectorul − →c =− →
a × b ∈ V a cărui direcţie


este perpendiculară pe planul vectorilor − → a şi b , al cărui sens


corespunde mişcării burghiului drept, dacă se roteşte − →
a spre b
cu burghiul, şi a cărui mărime este egală cu aria paralelogramului


construit pe cei doi vectori − →
a şi b , adică

→ −

||−

a × b || = ||−

a |||| b ||sinϕ

unde ϕ < π este unghiul dintre cei doi vectori.


−→
Propoziţia 1.3 1) Dacă cel puţin unul dintre vectorii − →
a şi b
este nul sau dacă vectorii sunt paraleli, produsul vectorial este egal
prin definiţie cu 0.
2) Produsul vectorial a doi vectori este o aplicaţie biliniară de la
V3 × V3 la V3 .
−−→
Se consideră două puncte O, M ∈ E3 . Vectorului OM ı̂i core-
spunde tripletul ordonat de numere (x, y, z) ∈ R3 numite coordo-
−−→ −
→ − → − →
natele euclidiene ale vectorului OM ı̂n raport cu baza { i , j , k , }.
−−→ −
→ −
→ −

Vom scrie OM = x i + y j + z k .
1.4 Produsul vectorial a doi vectori 18

Fig. 5. Produsul vectorial


Definiţia 1.12 Se numeşte reper cartezian ı̂n E3 mulţimea

→ − → −→
{O, i , j , k }. Punctul O se numeşte originea reperului iar

→ − → − →
{ i , j , k } se numeşte baza reperului. Coordonatele euclidi-
−−→
ene (x, y, z) ale vectorului de poziţie −

r = OM se numesc
coordonatele carteziene ale punctului M faţă de reperul ortonor-

→ − → −→
mat {O, i , j , k , } unde

→ →
• x = ( i ,−r ) = pr→ −

− r = abscisa
i

→ →
• y = ( j ,−
r ) = pr→ −

− r = ordonata
j

→ →
• z = ( k ,− −−
r ) = pr→
k

r = cota

Bijecţia dintre E3 şi R3 determinată prin fixarea reperului


cartezian se numeşte sistem de coordonate carteziene şi se notează
prin M (x, y, z).

→ −→ −→
Versorilor i , j , k le ataşăm axele de coordonate Ox, Oy, Oz
care au acelaşi sens cu sensul pozitiv al acestor versori. Coor-
donatele carteziene ale punctului M reprezintă mărimile algebrice
1.4 Produsul vectorial a doi vectori 19

−−→
ale proiecţiilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de
coordonate (fig. 6).

Axele au ecuaţiile: Ox : y = 0, z = 0; Oy : z = 0, x = 0; Oz :
x = 0, y = 0; cele trei axe determină trei plane xOy, yOz, zOx nu-
mite plane de coordonate care au ecuaţiile: xOy: z=0, yOz: x=0,
zOx: y=0.

Cele trei plane de coordonate ı̂mpart spaţiul ı̂n opt regiuni nu-
mite octante.

Fig. 6. Sistemul de coordonate carteziene


1.5 Exerciţii 20

1.5 Exerciţii
Adunarea, scăderea şi ı̂nmulţirea cu scalari a vectorilor.

→ −

Exercitiu 1.1 Considerăm vectorul − →
a =< 1, 2 > (= 1 i + 2 j )

→ −
→ −

şi vectorul b =< −2, x > (= −2 i + x j ). Să se afle numărul x
pentru ca suma celor doi vectori să aibă aceeaşi direcţie ca vectorul
< 2, 1 >.

Demonstraţie: Să notăm cu −



c suma celor doi vectori, deci

→ −

c =−

a + b =< 1, 2 > + < −2, x >=< −1, 2 + x >

Dacă −
→c şi < 2, 1 > au aceeaşi direcţie ı̂nseamnă că unul e multiplu
de celălalt, deci

< 2, 1 >= α−

c = α < −1, 2 + x >=< −α, α(2 + x) >

pentru un număr real α. Prin egalarea componentelor deducem


că
2 = −α, 1 = α(2 + x) >
de unde rezultă că α = −2, x = −5/2.

Exercitiu 1.2 Asupra unui obiect acţionează două forţe ca ı̂n fig.

→ −

7, unde α = 45o şi β = 30o , |F1 | = 30, |F2 | = 25. Să se găsească
forţa rezultantă.

Demonstraţie: Forţa rezultantă este suma celor două forţe.



→ −→
Avem F1 = 30 < cosα, sinα > şi F2 = 25 < cosβ, −sinβ >.

→ √ √
Rezultă că F1 = 30 < cos45o , sin45o >= 30 < 1/ 2, 1/ 2 > şi

→ √
F2 = 25 < cos30o , −sin300 >= 25 < 3/2, −1/2 >. Prin sumare


se obţine apoi R .
1.5 Exerciţii 21

Fig. 7. Forţa rezultantă

Exercitiu 1.3 Să se găsească un vector − →v care e paralel cu vec-


torul < 1, 2 > şi are aceeaşi lungime ca vectorul < 3, 1 >.

Demonstraţie: Dacă −→v şi < 1, 2 > sunt paraleli ı̂nseamnă că


vectorul v se poate obţine din < 1, 2 > prin ı̂nmulţire cu un
scalar:

→v = α < 1, 2 >
√ √
Lungimea lui −

v este |−

v | = |α| 12 + 22 = |α| 5 şi ea trebuie să
fie egală cu √ √
| < 3, 1 > | = 32 + 12 = 10. Urmează că
√ √
|α| 5 = 10
√ √
şi deci |α| = 2 . Deci α = ± 2. Sunt
√ deci doi vectori ce satisfac


condiţiile problemei, anume v = ± 2 < 1, 2 >
1.5 Exerciţii 22

Exercitiu 1.4 Să se descompună vectorul < 7, 5 > pe direcţiile


< 1, 3 > şi < 3, 1 >.

Demonstraţie: Trebuie sa găsim scalarii α şi β aşa ca

α < 1, 3 > +β < 3, 1 >=< 7, 5 >

Egalând componentele vectorilor găsim că:

α + 3β = 7, 3α + β = 5
Deci α = 1 β = 2. Descompunerea este:

1· < 1, 3 > +2· < 3, 1 >=< 7, 5 >



Exercitiu 1.5 Cu ce forţă F trebuie sa acţionăm asupra unui
obiect de masă 1000Kg pe direcţia < 1, 1 > (fig. 8) pentru că sub
acţiunea acestei forţe obiectul să se deplaseze pe orizontală?


Demonstraţie: F trebuie să aibă aceeaşi direcţie ca < 1, 1 > şi


prin urmare putem scrie F = α < 1, 1 > pentru un număr real

→ −

α. Forţa de greutate G e dată de formula G =< 0, −mg >=<
0, −9800 > unde m este masa obiectului iar g este acceleraţia
gravitatională. Forţa rezultantă este suma celor două forţe:

→ − → − →
R = F + G =< α, α − 9800 >

Pentru ca obiectul să se mişte pe orizontală trebuie ca forţa rezul-


tantă să fie pe direcţia orizontală şi deci a doua componentă a ei
va trebui să fie 0: α − 9800 = 0
1.5 Exerciţii 23

Fig. 8. Forţa rezultantă



→ −

şi deci α = 9800. În concluzie F =< 9800, 9800 >= 9800 i +


9800 j .


Exercitiu 1.6 Considerăm doi vectori −→
v =< v1 , v2 >= v1 i +

→ − −
→ −

v2 j şi →
w =< w1 , w2 >= w1 i + w2 j . Să se arate că formulele
de calculare a produsului scalar


v ·−

w = v1 w1 + v2 w2 (9)

şi


v ·−

w = |−

v ||−

w |cosα (10)
unde α este unghiul dintre cei doi vectori, sunt echivalente.

Demonstraţie: Din fig. 9 rezultă descrierea ı̂n coordonate polare


a celor doi vectori: v1 = r1 cosβ, v2 = r1 sinβ,
1.5 Exerciţii 24

w1 = r2 cosγ, w2 = r2 sinγ şi |−→


v | = r1 , |−

w | = r2 . Reprezentarea
polară a celor doi vectori este

v = r1 (cosβ, sinβ), w = r2 (cosγ, sinγ)

Va rezulta că formula (9) e echivalentă cu

Fig. 9. Reprezentare polară




v ·−

w = r1 cosβr2 cosγ + r1 sinβr2 sinγ =
= r1 r2 (cosβcosγ + sinβsinγ) = r1 r2 cos(β − γ)
A doua formulă (10) devine − →
v ·−→
w = r1 r2 cosα = r1 r2 cos(γ − β) =
r1 r2 cos(β − γ) şi deci cele două formule sunt echivalente. Pentru
vectori ı̂n spaţiu o soluţie similară poate fi dată.
Altă metodă:
Aplicând teorema lui Pitagora generalizată găsim că:

|−

v |2 + |−

w |2 − |−

v −−

w |2 = 2|−

v ||−

w |cosα
1.5 Exerciţii 25

Utilizând formula |−

v |2 = v12 + v22 rezultă că
v w + v w = |−
1 1 2 2
→v ||−

w |cosα

Fig. 10. Teorema lui Pitagora generalizată

Exercitiu 1.7 (Lucrul mecanic) Asupra unui obiect acţionează o




forţă rezultantă F de mărime 20N ce face un unghi de 40o cu
axa orizontală. Obiectul e deplasat sub acţiunea acestei forţe pe o
pantă de ı̂nclinaţie 10o (ca ı̂n fig. 11) pe distanţa 20m. Să se afle
lucrul mecanic efectuat de forţă.

Demonstraţie:
Atunci când această forţă e constantă ca mărime vectorială iar
deplasarea se face pe o linie dreaptă lucrul mecanic efectuat de
forţă e dat de formula:
→ −
− →
L= F · d
În cazul nostru pentru calculul lucrului mecanic vom utiliza for-
mula (10):
→ −
− → √
L = | F || d |cosα = 20N × 20mcos30o = 200 3J
1.5 Exerciţii 26

Fig. 11. Lucru mecanic

Exercitiu 1.8 (Ortogonalitate) Considerăm doi vectori −



v1 =<

→ −
→ −

1, 2 >, v2 =< 2, x >. Găsiţi x pentru ca v1 ⊥ v2 .

Demonstraţie: Dacă cei doi vectori sunt perpendiculari produsul


lor scalar trebuie să fie egal cu 0: ⇒ < 1, 2 > · < 2, x >= 0 ceea
ce implică 2 + 2x = 0 şi deci x = −1.

Exercitiu 1.9 (Ortogonalitate) Considerăm o curbă de ecuaţie


carteziană γ(x) = x2 + 1 din fig. (12). Să se afle un vector
normal la curbă ı̂n punctul P (1, 2).

Demonstraţie:
Ştim că derivata funcţei γ evaluată la 1 ne va da panta liniei tan-
gente la graficul lui γ ı̂npunctul P (1, 2).

Această pantă este γ 0 (1) = 2. Prin urmare ecuaţia dreptei prin P


şi de pantă 2 este y −2 = 2(x−1). Un alt punct pe această dreaptă
1.5 Exerciţii 27

−−→
este Q(2, 4). Prin urmare P Q =< 2, 4 > − < 1, 2 >=< 1, 2 >
este un vector tangent la curbă γ ı̂n punctul P (1, 2). Un vector
−−→
normal la curbă ı̂n P este atunci un vector perpendicular pe P Q,
de exemplu n =< 2, −1 >

Fig. 12. Direcţia normală la un grafic ı̂ntr-un punct

Exercitiu 1.10 (Proiecţia ortonormală) Să se afle proiecţia vec-


torială a vectorului −

v1 =< 1, 2 > pe vectorul −

v2 =< 3, 1 > fără
utilizarea formulei de calcul a proiecţiei.

Demonstraţie: Să notăm pr→ −


→ −
→ −

v2 v1 proiecţia lui v1 pe v2 . Această



proiecţie are aceeaşi direcţie ca şi v2 prin urmare pr→ −
→ −

v2 v1 = α v2

pentru un număr α pe care urmează să-l aflăm. Condiţia sat-
isfăcută de proiecţie este că
1.5 Exerciţii 28



v1 − pr→ −
→ − → −
→ −
→ − →
v2 v1 ⊥ v2 prin urmare v1 − α v2 ⊥ v2

Înlocuind găsim (< 1, 2 > −α < 3, 1 >) ⊥< 3, 1 > ceea ce implică
(< 1, 2 > −α < 3, 1 >)· < 3, 1 >= 0

Fig. 13. Proiecţia vectorială

şi deci (1 − 3α)3 + (2 − α)1 = 0 de unde rezultă că α = 1/2 prin


urmare

→ 1−→
pr→v2 v1 =
− v2 =< 1.5, 0.5 >
2

Exercitiu 1.11 (Proiecţia ortonormală) Să se afle proiecţia vec-


torială a vectorului −

v1 =< 1, 2, 0 > pe subspaţiul liniar generat de
vectorii −→
v2 =< 2, 1, 1 > şi −

v3 =< 1, 0, 1 >.

Demonstraţie:
Deoarece această proiecţie − → e conţinută ı̂n subspaţiul liniar gen-
pv1

→ −

erat de vectorii v2 şi v3 , ea va fi o combinaţie liniară de cei doi
vectori:
−→ = α−
pv →
v2 + β −

v3 (11)
1
1.5 Exerciţii 29

Pe de altă parte, − → fiind proiecţia lui −


pv1

v1 pe subspaţiul liniar
generat de vectorii −

v2 şi −

v3 trebuie ca vectorul −

c =− →
v1 − −→ să fie
pv1
perpendicular pe fiecare vector din acest subspaţiu (vezi fig. 14),
prin urmare −→
c =− →
v1 − − → va fi perpendicular şi pe vectorii −
pv1

v2 şi


v3 . Vom avea deci

Fig. 14. Proiecţia vectorială pe un subspaţiu

(−
→v1 − −→) · −
pv1

v2 = 0

→ −→ −
→ (12)
( v1 − pv1 ) · v3 = 0
Utilizând formula (11) rezultă


v1 · −

v2 − α−→
v2 · −

v2 − β −→
v3 · −

v2 = 0

→ (13)
v1 · v3 − α v2 · v3 − β v3 · →

→ −
→ −
→ −
→ −
v3 = 0
Avem −

v1 · −

v2 = 4 − →
v2 · −

v2 = 6 − →
v3 · −

v2 = 3 − →
v1 · −

v3 = 1 −

v2 · −

v3 =

→ −

3 v ·v =2
3 3
Înlocuind ı̂n (13) găsim că

4 − 6α − 3β = 0
(14)
1 − 3α − 2β = 0
1.5 Exerciţii 30

Rezolvând acest sistem găsim α = 5/3 şi β = −2. Prin urmare,


proiecţia lui −

v1 este

−→ = 5/3−
pv →
v2 + (−2)−

v3 =< 4/3, 5/3, −1/3 > (15)
1

Exercitiu 1.12 (Proiecţia ortonormală) Să se afle distanţa de la


punctul P (1, 2, 0) la planul paralel cu vectorii −

v2 =< 2, 1, 1 > şi


v3 =< 1, 0, 1 > ce trece prin origine.

Demonstraţie: Avem exact numerele din problema anterioară cu


amănuntul că punctul P de aici este vârful vectorului de poziţie


v1 din problema anterioară.
Prin urmare distanţa de la P la planul paralel cu


v2 =< 2, 1, 1 > şi −

v3 =< 1, 0, 1 > ce trece prin origine va fi exact
lungimea vectorului de la vârful lui −→ la vârful lui −
pv1

v1 care e exact
diferenţa acestor doi vectori, vom avea deci

distanţa = |−

v1 − −→| = | < −1/3, 1/3, 1/3 > | = 1/√3
pv1

Exercitiu 1.13 (ortogonalitate) Considerăm punctele P (0, 2) şi


Q(3, 1). Să se afle lungimea ı̂nalţimii din O din triunghiul OP Q
utilizând proprietăţile vectorilor.

Demonstraţie:
−−→
Avem P Q =< 3, 1 > − < 0, 2 >=< 3, −1 >. Notăm ı̂nalţimea cu
−−→ −−→ −−→
OH ca ı̂n fig. 15. Avem OH ⊥ P Q. O direcţie perpendiculară pe
−−→ −−→
P Q este < 1, 3 > şi deci OH = α < 1, 3 >. Pe de altă parte, avem
1.5 Exerciţii 31

−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→


că OH ⊥ OH − OP . De aici rezultă că OH · (OH − OP ) = 0 şi
deci
α < 1, 3 > ·(α < 1, 3 > − < 0, 2 >) = 0
Rezolvând această ecuaţie găsim că α(10α − 6) = 0 si, cum α 6= 0,
−−→
rezultă că α = 3/5 şi OH =< 3/5, 9/5 >. Lungimea ı̂nalţimii,
−−→ √
adică lungimea vectorului OH este 90/5.

Fig. 15. Calculul ı̂nalţimii ı̂ntr-un triunghi

Exercitiu 1.14 (produsul mixt) Să se arate că vectorii




v1 =< 1, 0, 2 >, −→
v2 =< 1, 1, 2 >, − →
v3 =< −1, −2, −2 > sunt copla-
nari ( sunt conţinuţi ı̂n acelaşi plan).

Demonstraţie: Trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă


produsul lor mixt este 0.

1 0 2


v1 ∧ −

v2 ∧ −

v3 = 1 1 2 =0 (16)
−1 −2 −2
1.5 Exerciţii 32

Exercitiu 1.15 (produsul vectorial) Să se arate că produsul vec-


torial −

u =< u1 , u2 , u3 > a doi vectori −

v =< v1 , v2 , v3 >,


w =< w1 , w2 , w3 > este dat de formula

→ −→ −→
i j k


u =−

v ×−

w = v1 v2 v3 (17)
w1 w2 w3

Demonstraţie: Deoarece produsul vectorial este o aplicaţie


biliniară este suficient să aratăm că formula e adevarată pentru
v, w elemente din baza canonică a lui R3 . Acest fapt este evident.
33

2 Dreapta ı̂n spaţiu


O dreaptă ı̂n spaţiu poate fi determinată de:

1. un punct şi un vector nenul;

2. două puncte;

3. intersecţia a două plane.

2.1 Dreapta determinată de un punct şi un vector


nenul

→ −
→ −

Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct, −

r0 = x0 i + y0 j + z0 k vectorul lui
de poziţie, iar −→
a (l, m, n) un vector nenul din V3 . Dreapta ce trece
prin M0 şi are direcţia lui −→
a o notăm cu (D) (fig. 16).
Punctul M (x, y, z) ∈ D, D fiind o dreaptă determinată de M0 şi
de −
→a dacă şi numai dacă


(−

r −−

r0 ) × −

a = 0 (18)

Ecuaţia (18) se numeşte ecuaţia vectorială a dreptei D determi-




nată de un punct şi o direcţie. Vectorul −

a 6= 0 se numeşte vector
director, iar coordonatele sale l, m, n se numesc parametrii direc-
tori ai dreptei. Evident orice vector λ− →a cu λ 6= 0 joacă acelaşi rol
ca a . Coliniaritatea vectorilor r − r0 şi −

→ −
→ −
→ →
a mai poate fi scrisă şi

→ −
→ −

r − r0 = t a , t ∈ R sau


r =−

r0 + t−

a ,t ∈ R (19)
2.1 Dreapta determinată de un punct şi un vector nenul
34

Fig. 16. Ecuaţia vectorială a unei drepte

Ecuaţia (19) este echivalentă cu ecuaţiile:

x = x0 + tl
y = y0 + tm (20)
z = z0 + tn, t ∈ R
Ecuatiile (20) se numesc ecuaţiile parametrice ale dreptei (D). Ecu-
atiile (20) pot fi ı̂nlocuite cu
x − x0 y − y0 z − z0
= = (21)
l m n
numite ecuaţiile carteziene ı̂n R3 .
Se face convenţia că dacă un numitor este nul atunci numărătorul
respectiv trebuie egalat cu 0.
2.2 Dreapta determinată de două puncte 35

Observaţia 2.1 1. Dacă l = 0, mn 6= 0 atunci:


y − y0 z − z0
x = x0 , =
m n
şi este o dreaptă paralelă cu planul yOz.

2. Dacă l = m = 0, n 6= 0 atunci:

x = x0 , y = y 0

şi este o dreaptă paralelă cu axa Oz.

2.2 Dreapta determinată de două puncte


Fie două puncte distincte M1 (x1 , y1 , z1 ) şi M2 (x2 , y2 , z2 ). Se ştie
că două puncte distincte determină o dreaptă unică. Vom folosi
cazul precedent, adică punctul va fi M1 şi vectorul director va fi
−−−−→
dat de M1 M2 (fig. 17). Direcţia va fi (x2 − x1 , y2 − y1 , z2 − z1 ).

2.3 Dreapta orientată


O dreaptă (D) ı̂n spaţiu pe care am ales un sens de parcurs se
numeşte dreaptă orientată.
Fie −

a vectorul director al dreptei (D), atunci sensul pozitiv pe
(D) este sensul vectorului director −

a şi acest sens ı̂l vom nota cu
+. Fie M0 ∈ D, atunci mulţimea
−−−→
D0 = {M |M0 M = λ−

a , λ ≥ 0}
2.3 Dreapta orientată 36

Fig. 17. Dreapta orientată

se numeşte partea pozitivă a lui D iar


−−−→
D00 = {M |M0 M = λ−

a , λ ≤ 0}

se numeşte partea negativă a lui D. De exemplu axele de coordo-




nate Ox, Oy, Oz sunt drepte orientate. Vectorului director − →a 6= 0
al dreptei D i se poate ataşa versorul −→e =−→a /||−

a || numit versor
director sau direcţie orientată.
−−−→
Deci dreapta D poate fi scrisă ı̂n forma: D = {M |M0 M = t− →
e ,t ∈


R}. Versorul director e ı̂mpreună cu axele de coordonate formează
cu axele unghiurile α, β, γ numite unghiuri directoare ale dreptei
D (fig. 22). Coordonatele lui − →e se numesc cosinusurile directoare
ale dreptei D. Se poate scrie:


→ −
→− → −
→− → −
→− →
e = (−

e , i ) i + (−

e , j ) j + (−

e, k)k
2.3 Dreapta orientată 37

sau

→ −
→ −
→ −

e = cos(α) i + cos(β) j + cos(γ) k
Deoarece ||−→
e || = 1 ⇒ cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1.
Unghiul a două drepte orientate. Fiind date două drepte D1


şi D2 orientate, de vectori directori − →
a şi b , atunci unghiul lor
este dat de −

(−
→a, b)
cosα = → , ϕ ∈ [0, 2π]

||−
→a |||| b ||
deci
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2
cosα = p p
l12 + m21 + n21 l22 + m22 + n22
cu ϕ ∈ [0, 2π] sau

Fig. 18. Cosinusurile directoare


2.3 Dreapta orientată 38



||−

a × b ||
sinϕ = −

||−

a |||| b ||


Atunci D1 ⊥ D2 ⇔ (−→
a , b ) = 0 ⇔ l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0 şi

→ − →
D1 ||D2 ⇔ −

a × b = 0 ⇔ ll12 = m
m1
2
= nn12
2.4 Exerciţii 39

2.4 Exerciţii
Exercitiu 2.1 (ecuaţia vectorială a dreptei) Să se găsească ecuaţia
vectorială a dreptei care trece prin P (1, 1, 1) şi are direcţia dată de

→a =< −2, 3, 4 >. Să se transforme ecuaţia vectorială ı̂n ecuaţia
parametrică a dreptei.
−−→ →
Demonstraţie: Conform formulei ecuaţiei vectoriale r(t) − − r0 =

→ −
→ −−→ −−→
t a unde r0 = OP =< 1, 1, 1 > şi deci r(t) =< 1 − 2t, 1 +
3t, 1 + 4t >. Ecuaţia parametrică este: x(t) = 1 − 2t, y(t) =
1 + 3t, z(t) = 1 + 4t.
Ecuaţia carteziană a dreptei se poate găsi prin eliminarea variabilei
t din ecuaţia parametrică a dreptei:
x−1 y−1 z−1
= =
−2 3 4

Fig. 19. Ecuaţia vectorială a unei drepte


2.4 Exerciţii 40

Exercitiu 2.2 (ecuaţia vectorială a dreptei) Aceeaşi ı̂ntrebare ca


mai sus dar pentru − →a =< 0, 3, 4 >.
−−→ → −−→
Demonstraţie: Ecuaţie vectorială: r(t) − − r0 = t−
→a deci r(t) =<
1, 1, 1 > + < 0, 3t, 4t >=< 1, 3t + 1, 4t + 1. Ecuaţia parametrică:
x(t) = 1, y(t) = 3t+1, z(t) = 4t+1. Ecuaţia carteziană(obţinuta
prin eliminarea parametrului t) x = 1, y−1 z−1
3 = 4 . De notat că
din moment ce pentru orice punct de pe dreapta coordonata x este
constantă egală cu 1, această dreaptă va fi paralelă cu planul yOz

Exercitiu 2.3 (ecuaţia vectorială a dreptei) Aceeaşi ı̂ntrebare ca


mai sus dar pentru −

a =< 3, 0, 0 >.

Demonstraţie:
−−→ → −−→
Ecuaţie vectorială: r(t) − −r0 = t−→
a deci r(t) =< 1, 1, 1 > + <
3t, 0, 0 >=< 1 + 3t, 1, 1 >. Ecuaţia parametrică:
x(t) = 1 + 3t, y(t) = 1, z(t) = 1.
Ecuaţia carteziană (obţinuta prin eliminarea parametrului t) y =
1, z = 1 De notat că, din moment ce pentru orice punct de pe
dreapta coordonatele y şi z sunt constante, această dreaptă va fi
paralelă cu axa Ox.

Exercitiu 2.4 (ecuaţia vectorială a dreptei) Să se găsească


intersecţia dreptei din exerciţiul (2.1) cu planul xOy.
Demonstraţie: Ecuaţia parametrică a dreptei este
x(t) = 1 − 2t, y(t) = 1 + 3t, z(t) = 1 + 4t
În locul unde intersectează planul xOy trebuie sa avem z = 0.
Deci 1 + 4t = 0 ⇒ t = −1/4. Înlocuind obţinem:
x = 1 − 2(−1/4) = 3/2, y = 1 + 3(−1/4) = 1/4
2.4 Exerciţii 41

Deci punctul de intersecţie este P (3/2, 1/4, 0).

Exercitiu 2.5 (ecuaţia vectorială a dreptei) Să se calculeze ecuaţia


parametrică a dreptei ce trece prin P (−1, 1, 0) şi e perpendiculară
pe planul ce conţine punctele Q(1, 2, 1), R(0, 2, 1), S(0, 0, 2).

Demonstraţie: Din moment ce avem un punct pe dreaptă, ne


trebuie doar direcţia dreptei pentru a aplica formula.
Dreapta e perpendiculară pe planul ce conţine Q(1, 2, 1), R(0, 2, 1),
−−

S(0, 0, 2), prin urmare e perpendiculară şi pe vectorii QR =<
−→
−1, 0, 0 >, QS =< −1, −2, 1 > ce sunt conţinuţi ı̂n acel plan.
Deci direcţia dreptei e direcţia perpendiculară pe aceşti doi vectori
ce e dată de produsul lor vectorial. Calculăm produsul vectorial
al celor doi vectori:

−1 0 0

→ −
−→ −→ −
→ −

a = QR × QS = −1 −2 1 = j + 2 k =< 0, 1, 2 > (22)

→ −→ −→
i j k

Putem acum aplica formula de calcul a ecuaţiilor vectoriale, para-


metrice şi carteziene exact ca ı̂n exemplul (2.2).

Exercitiu 2.6 (ecuaţia vectorială a dreptei) Să se arate că dreptele


de ecuaţii vectoriale
−−→
(D1) r1 (t) =< 1 + 2t, t, 2 + t >
−−−→ (23)
(D2) r2 (s) =< 1 − s, 1, 2 + 2s >

nu sunt nici paralele şi nici coplanare.


2.4 Exerciţii 42

Demonstraţie: Avem
−−→
(D1) r1 (t) =< 1, 0, 2 > +t < 2, 1, 1 >
−−−→ (24)
(D2) r2 (s) =< 1, 1, 2 > +s < −1, 0, 2 >

De aici rezultă că direcţiile celor două drepte sunt date de vectorii
< 2, 1, 1 > şi respectiv < −1, 0, 2 >. Deoarece aceştia nu sunt
linear dependenţi rezultă că cele două drepte nu sunt paralele.
Deci dacă ar fi coplanare ele s-ar intersecta. Să egalăm compo-
nentele:
1 + 2t = 1 − s, t = 1, 2 + t = 2 + 2s
Din prima ecuaţie avem s = −2 iar din a treia s = 1/2. Imposibil.
Deci nu există punct de intersecţie.

Exercitiu 2.7 (ecuaţia vectorială a dreptei) În condiţiile proble-


mei (2.6) să se găsească lungimea perpendicularei comune a celor
două drepte.

Demonstraţie: Perpendiculara comună există! Alegem ı̂n gen-


eral două drepte D1 şi D2 care nu sunt paralele şi nici nu se in-
tersectează, ca ı̂n fig. 20. Alegem un punct P pe D1 şi trasăm
prin el o dreaptă D3 paralelă cu D2 . Proiectăm D2 pe planul
P generat de dreptele D1 şi D3 . Proiecţia şi D1 se intersectează
ı̂n Q. Trasăm prin Q normala E la planul P . Avem atunci că
E intersectează D1 şi e perpendiculară pe D1 şi pe de altă parte
deoarece Q este pe proiecţia pe P a lui D2 şi D2 ||P trebuie ca E
să fie perpendiculară pe D2 şi sa o şi intersecteze.
2.4 Exerciţii 43

Fig. 20. Perpendiculara comună a două drepte

Perpendiculara comună este unică! Într-adevar, dacă ar exista o


altă perpendiculară comună atunci cele două perpendiculare vor
fi paralele pentru că sunt ambele perpendiculare pe două direcţii
diferite (date de D1 şi D2 ). Rezultă că D1 şi D2 sunt ı̂n planul
generat de cele două perpendiculare, ceea ce contrazice exerciţiul
anterior.
Pentru determinarea lungimii perpendicularei comune a celor două
drepte date ı̂n exerciţiul 2.6 folosim ecuaţia vectorială a celor două
drepte. Observăm că orice vector ce incepe pe D2 şi se termină
pe D1 e dat de formula:

→r =− →
r1 (t) − − →
r2 (s) =< 1 + 2t, t, 2 + t > − < 1 − s, 1, 2 + 2s >
pentru anumite valori ale parametrilor t şi s. Noi trebuie sa găsim
t şi s ı̂n aşa fel ı̂ncât vectorul −

r =− →r1 (t) − −

r2 (s) e perpendicular
2.4 Exerciţii 44

atât pe direcţia lui D1 cât şi pe direcţia lui D2 , cu alte cuvinte




r · < 2, 1, 1 >= 0, −

r · < −1, 0, 2 >= 0
Înlocuind −

r obţinem

Fig. 21. Calculul lungimii perpendicularei comune

< 3t − 2s + 1, −4t + s, −t − 2s > · < 3, −4, −1 > = 0


(25)
< 3t − 2s + 1, −4t + s, −t − 2s > · < 2, −1, −2 > = 0

Rezultă t = 1/6, s = 0 şi deci −



r =< 1/3, −5/6, 1/6 > şi lungimea
perpendicularei
√ comune este |− →r | = | < 1/3, −5/6, 1/6 > | =
2 2/3.

Exercitiu 2.8 (ecuaţia vectorială a dreptei) Să se calculeze ecuaţia


parametrică a dreptei ce trece prin punctele P (1, 2, 1) şi Q(0, 2, 1).
2.4 Exerciţii 45

Demonstraţie: Deoarece cele două puncte sunt pe dreaptă


−−

ı̂nseamnă că direcţia dreptei e dată de vectorul − →
a = P Q =<
0, 2, 1 > − < 1, 2, 1 >=< −1, 0, 0 >. Putem acum aplica formula
de calcul a ecuaţiilor vectoriale, parametrice şi carteziene exact ca
ı̂n exemplul (2.3).
46

3 Planul ı̂n spaţiu


Planul poate fi determinat de:

• trei puncte necoliniare;

• două drepte paralele;

• o dreaptă şi un punct exterior ei;

• un punct şi un vector normal la plan.

Propoziţia 3.1 Ecuaţia vectorială a planului determinat de un


punct M0 perpendicular pe un vector dat − →
n este:

((−

r −−

r0 ), −

n) = 0

Demonstraţie:
Fie un plan P determinat de un punct M0 şi care este perpendic-
ular pe un vector dat −

n (fig. 22). Considerăm un punct M ∈ P ,
M punct curent al planului (poate genera planul). Deoarece


n ⊥P ⇒− →
n este perpendicular pe orice dreaptă din plan.Unind
−−−→ → − −−−→
pe M0 cu M obţinem vectorul M0 M = − r −→ r0 şi cum −

n ⊥ M0 M
rezultă
−−−→ −
M0 M · →
n
sau
(−

r −−

r0 ) · −

n =0
47

Fig. 22. Ecuaţia unui plan

Teorema 3.1 (Ecuaţia generală a planului) Într-un sistem de co-


ordonate carteziene, un plan este definit de ecuaţia:
Ax + By + Cz + D = 0
unde cel puţin unul din coeficienţii A, B, C este nenul.
Demonstraţie: Dacă M (x , y , z ), M (x, y, z) şi −
0 0 0 0
→n = (A, B, C)
atunci
−−−→ −
→ −
→ −

M0 M = (x − x0 ) i + (y − y0 ) j + (z − z0 ) k
Din conditia de ortogonalitate rezultă:
A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0 (26)
unde D = −(Ax0 + By0 + Cz0 ), ecuaţia (26) se numeşte ecuaţia
generală a planului.
48

Teorema 3.2 Reciproca teoremei (3.1): Orice ecuaţie de gradul


ı̂ntâi
Ax + By + Cy + D = 0
defineşte ı̂n sistemul de coordonate carteziene un plan.
Demonstraţie: Dacă (x0 , y0 , z0 ) este o soluţie a ecuaţiei (2)
atunci Ax0 + By0 + Cz0 + D = 0 sau D = −(Ax0 + By0 + Cz0 ) şi
ı̂nlocuind ı̂n (2) se obţine

A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0

care este ecuaţia unui plan ce trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi
este perpendicular pe vectorul nenul (A, B, C).

Observaţia 3.1
1. Ecuaţia unui plan ı̂n spaţiu este nucleul unei funcţii liniar
afine f : R3 → R, f (x, y, z) = Ax + By + Cz + D.

2. Doua ecuaţii de gradul ı̂ntâi reprezintă acelaşi plan dacă şi


numai dacă au coeficienţii proporţionali:
A1 B1 C1 D1
= = =
A2 B2 C2 D2

3. Ecuatii particulare ale planului:

(a) Ax + By + Cz = 0 – ecuaţia unui plan care trece prin


origine.
(b)

Ax + By + D = 0 plan paralel cu axa Oz


Ax + Cz + D = 0 plan paralel cu axa Oy (27)
By + Cz + D = 0 plan paralel cu axa Ox
49

(c)
Ax + D = 0 plan paralel cu planul yOz
By + D = 0 plan paralel cu planul xOz (28)
Cz + D = 0 plan paralel cu planul xOy

Teorema 3.3 Ecuaţia planului determinat de trei puncte necol-


iniare M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 ), M3 (x3 , y3 , z3 ) este

x y z 1
x1 y1 z1 1
=0 (29)
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
Demonstraţie:
Fie trei puncte necoliniare M1 , M2 , M3 şi vectorii de poziţie


r1 (x1 , y1 , z1 ), −

r2 (x2 , y2 , z2 ),−

r3 (x3 , y3 , z3 ) şi un punct curent
M (x, y, z) cu vectorul de poziţie − →r (x, y, z). Pentru ca M să fie ı̂n
−−−→ −−−−→ −−−−→
plan trebuie ca vectorii M1 M , M1 M2 , M1 M3 să fie coplanari, deci
produsul mixt trebuie să fie nul.

−−−→ −−−−→ −−−−→


M1 M ·(M1 M2 ×M1 M3 ) = 0 sau (−

r −−

r1 )[(−

r2 − −

r1 )×(−

r3 −−

r1 )] = 0
sau
x − x1 x2 − x1 x3 − x1
y − y1 y2 − y1 y3 − y1 = 0 (30)
z − z1 z2 − z1 z3 − z1
care e echivalent cu
x y z 1
x1 y1 z1 1
=0 (31)
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
3.1 Ecuaţia normală a planului 50

Observaţia 3.2
x y z
1. Ecuaţia planului prin tăieturi: z + b + c = 1.

2. Patru puncte sunt coplanare dacă

x1 y1 z1 1
x2 y2 z2 1
=0 (32)
x3 y3 z3 1
x4 y4 z4 1

3.1 Ecuaţia normală a planului


Teorema 3.4 Fie cosα, cosβ, cosγ cosinusurile directoare ale nor-
malei de plan şi p distanţa de la origine la plan. Ecuaţia planului
astfel determinat este:

xcosα + ycosβ + zcosγ − p = 0 (forma lui Hesse) (33)

Demonstraţie:
Fie ı̂ntr-un sistem de axe rectangulare Oxyz (fig. 23) vec-
−−→ −−→
torul OP dus din origine, perpendicular pe planul Π, |OP |,
cu −
→n (cosα, cosβcosγ). Punctul P, piciorul perpendicularei duse
din origine pe plan are coordonatele (pcosα, pcosβ, pcosγ). Fie
−−→ −−→ →
M ∈ Π, M (x, y, z). Cum OP ⊥ Π ⇔ P M · − n = 0 ceea ce implică
3.2 Distanţa de la un punct la un plan 51

Fig. 23. Ecuaţia normală a planului



→ −
→ −

[(x − pcosα) i + (y − pcosβ) j + (z − pcosγ) k ]·

→ −
→ −

·[cosα i + cosβ j + cosγ k ] = 0
sau

xcosα + ycpsβ + zcosγ − p(cos2 α + cos2 β + cos2 γ) = 0

şi cum cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1 rezultă ecuaţia 33.

Observaţia 3.3 Trecând ecuaţia generală a planului: Ax + By +


Cz + D = 0 la forma normală se obţine

Ax + By + Cz + D
√ =0
± A2 + B 2 + C 2

3.2 Distanţa de la un punct la un plan


Dacă un plan este definit prin ecuaţia normală atunci distanţa d
de la un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) la acest plan este egală cu
3.2 Distanţa de la un punct la un plan 52

d = |x0 cosα + y0 cosβ + z0 cosγ − p| (34)


Dacă planul este dat sub forma generală, distanţa d de la punctul
M0 (x0 , y0 , z0 ) la plan este:

|Ax0 + By0 + Cz0 + D|


d= √ (35)
A2 + B 2 + C 2
Într-adevar, fie un punct M1 (x1 , y1 , z1 ) ı̂n planul dat şi se con-
sideră vectorul normal −
→n (cosα, cosβ, cosγ) la plan ı̂n acest punct
(fig.24). Oricare ar fi poziţia punctului M0 (x0 , y0 , z0 ), atunci:
−−−→ → −−−→ →
d = |M1 M · − n |. Deoarece M1 M şi − n au, respectiv proiecţiile pe
−−−→
axe M1 M (x0 − x1 , y0 − y1 , z0 − z1 ) şi −

n (cosα, cosβ, cosγ) atunci
se va obţine

d = |(x0 − x1 )cosα + (y0 − y1 )cosβ + (z0 − z1 )cosγ| =

= |x0 cosα + y0 cosβ + z0 cosγ − (x1 cosα + y1 cosβ + z1 cosγ)|

Fig. 24. Distanţa de la un punct la un plan


3.3 Unghiul a două plane 53

d = |(x0 − x1 )cosα + (y0 − y1 )cosβ + (z0 − z1 )cosγ| =


|x0 cosα + y0 cosβ + z0 cosγ − (x1 cosα + y1 cosβ + z1 cosγ)|

Dar punctul M1 este ı̂n planul considerat: x1 cosα + y1 cosβ +


z1 cosγ − p = 0, de unde rezultă

x1 cosα + y1 cosβ + z1 cosγ = p

Deci

d = |x0 cosα + y0 cosβ + z0 cosγ − p|


În cazul când planul este dat ı̂n forma generală se reduce această
ecuaţie ı̂n forma normală

Ax + By + Cz + D
√ =0
± A2 + B 2 + C 2
Atunci conform celor de mai sus rezultă că distanţa este

|Ax0 + By0 + Cz0 + D|


d= √
A2 + B 2 + C 2

3.3 Unghiul a două plane


Cosinusurile unghiurilor ı̂ntre două plane, date de ecuaţiile

A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(36)
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
sunt date de

A1 A2 + B1 B2 + C1 C2
cosα1,2 = p p (37)
± A21+ B12 + C12 A22 + B22 + C22
3.3 Unghiul a două plane 54

Pentru a obţine relaţia (37) vom consideră normalele la cele două


−→ −

plane (fig. 25) N1 (A1 , B1 , C1 ), N2 (A2 , B2 , C2 ). Unghiul format

→ −
→ −→ −→
de vectorii N1 şi N2 este dat de formula cos(N1 , N2 ) = cosϕ =
−→− →
N1 · N2

→ − → ⇔
|N1 ||N2 |

A1 A2 + B1 B2 + C1 C2
cosϕ1,2 = p p
± A21 + B12 + C12 A22 + B22 + C22

Se observă că planele sunt perpendiculare dacă şi numai dacă

A1 A2 + B1 + B2 + C1 C2 = 0

Fig. 25. Unghiul a două plane

Cele două plane sunt paralele dacă

A1 B1 C1
= =
A2 B2 C2
3.4 Exerciţii 55

3.4 Exerciţii
Exercitiu 3.1 (ecuaţia vectorială a planului) Să se afle ecuaţia
vectorială a planului ce conţine P (1, −1, 2) şi e perpendicular pe
vectorul −
→n =< 1, 1, 1 >.

Demonstraţie:
Ecuaţia vectorială este (−

r −−

r0 ) · −

n = 0 unde

→ −−→
r0 = OP =< 1, −1, 2 > Avem:

(−

r − < 1, −1, 2 >)· < 1, 1, 1 >= 0.
−−→
Dacă −

r = OM unde M (x, y, z) este un punct de pe plan rezultă


ca r =< x, y, z > şi deci

(< x, y, z > − < 1, −1, 2 >)· < 1, 1, 1 >= 0


de unde
x+y+z =2

Exercitiu 3.2 Să se găsească un vector normal la planul 2x+ y −


3z = 5.

Demonstraţie: Ecuaţia se scrie ı̂n forma canonică 2(x−1)+1(y−


0) + (−3)(z + 1) = 0 ceea ce inseamnă că vectorul < 2, 1, −3 >
e normal la planul 2x + y − 3z = 5. Altă metodă: Se pot găsi
doi vectori conţinuţi ı̂n plan şi apoi se poate calcula produsul lor
vectorial.

Exercitiu 3.3 (plane paralele)


Să se arate ca planele 2x+y −3z = 5 şi x+y = 2 nu sunt paralele.
3.4 Exerciţii 56

Demonstraţie: Dacă cele două plane sunt paralele atunci şi


direcţiile normale la ele vor fi paralele. Un vector normal la primul
plan este < 2, 1, −3 > iar la al doilea < 1, 1, 0 >. Aceşti doi vec-
tori nu sunt paraleli pentru că nu există niciun scalar α aşa ca
< 2, 1, −3 >= α < 1, 1, 0 >. Concluzia e că nici planele nu vor fi
paralele.

Exercitiu 3.4 (plane paralele) Să se arate că planele A1 x+B1 y+


C1 z = D1 şi A2 x + B2 y + C2 z = D2 sunt paralele dacă şi numai
dacă există un scalar α aşa ca A2 = αA1 ,B2 = αB1 ,C2 = αC1 .

Demonstraţie: ⇒ Dacă cele două plane sunt paralele şi direcţiile


normale la ele sunt paralele. Rezultă că < A1 , B1 , C1 > şi <
A2 , B2 , C2 > sunt paraleli de unde concluzia.
⇐ Dacă A2 = αA1 ,B2 = αB1 ,C2 = αC1 rezultă că direcţiile
normale la plane sunt paralele şi deci şi cele două plane sunt par-
alele.

Exercitiu 3.5 (plane paralele) Să se afle distanţa dintre planele


paralele de ecuaţii x + y + z = 1 şi x + y + z = 3.

Demonstraţie:
Un vector normal la primul plan este − →
n =< 1, 1, 1 >. Un punct
−−→
pe primul plan este P (1, 0, 0). Alegem α ı̂n aşa fel ı̂ncât OP + α <
1, 1, 1 > (=< 1 + α, α, α >) să aibă vârful pe al doilea plan adică
1 + α + α + α = 3 de unde rezultă că α = 2/3. Concluzia este că
distanţa dintre plane √
este exact egală cu
|2/3 < 1, 1, 1 > | = 2/ 3.
Metoda 2: Se poate alege punctul P (1, 0, 0) de pe primul plan
şi apoi calcula distanţa de la P (1, 0, 0) la planul dat de ecuaţia
x + y + z = 3 ca ı̂n exerciţiul 3.7.
3.4 Exerciţii 57

Exercitiu 3.6 (plan prin trei puncte) Să se găsească ecuaţia plan-
ului ce conţine punctele P (1, 1, 0), Q(−1, 0, 2), R(0, 1, 3).

Demonstraţie: Fie un punct M (x, y, z) din plan. Vectorii


−−→ −−→ −→
P M , P Q, P R sunt ı̂n acelaşi plan deci produsul lor mixt este 0:

x−1 y−1 z x−1 y−1 z


−1 − 1 0 − 1 2 − 0 = −2 −1 2 = 0 (38)
0−1 1−1 3−0 −1 0 3
adică −3x + 4y − z = 1.

Exercitiu 3.7 (distanţa de la un punct la un plan)


Se proiecteaza punctul P (x0 , y0 , z0 ) pe planul ax + by + cz + d = 0
−−→
ı̂n punctul Q. Să se găsească vectorul P Q.

Demonstraţie:
−−→
Un vector normal la plan este < a, b, c >, prin urmare P Q =
α < a, b, c > unde α este un scalar pe care urmează să-l aflăm.
−−→ −−→ −− →
Avem OQ = OP + P Q = < x0 , y0 , z0 > +α < a, b, c >=
=< x0 + αa, y0 + αb, z0 + αc > şi cum acest vector are vârful Q
pe plan trebuie ca

ax0 + by0 + cz0 + d + α(a2 + b2 + c2 ) = 0

Deci α = −(ax0 + by0 + cz0 + d)/(a2 + b2 + c2 ). Prin urmare


3.4 Exerciţii 58

Fig. 26. Distanţa de la un punct la un plan

−−→ −(ax0 + by0 + cz0 + d)


P Q = α < a, b, c >= < a, b, c >
a2 + b2 + c2
Ca o consecinţă imediată, distanţa de la punctul P la plan este
dată de formula
−−→ |ax0 + by0 + cz0 + d|
distanţa = |OP | = √
a2 + b2 + c2
59

4 Poziţii relative ı̂n spaţiu


4.1 Intersecţia a două plane. Intersecţia a trei plane
Vom considera două plane:

A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(39)
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
Aceste plane se intersectează atunci când coeficienţii lui x, y, z din
ecuaţiile planelor nu sunt proporţionali.
Într-adevar dacă tripletul A1 , B1 , C1 nu este proporţional cu triple-
tul ordonat A2 , B2 , C2 atunci cel puţin unul din determinanţii

B1 C1 C1 A1 A1 B1
, , (40)
B2 C2 C2 A2 A2 B2
este diferit de 0.
Sistemul format de ecuaţiile (44) este un sistem de două ecuaţii
cu trei necunoscute şi presupunând că

A1 B1
6= 0 (41)
A2 B2
atunci sistemul este compatibil, simplu nedeterminat. Rezolvând
sistemul se obţine o dreaptă ai cărei parametri directori sunt:

B1 C1 C A1 A B1
l= , m= 1 , n= 1 (42)
B2 C2 C2 A2 A2 B2
Cazul a trei plane, de ecuaţii

(F1 ) A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(F2 ) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 (43)
(F3 ) A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0
4.1 Intersecţia a două plane. Intersecţia a trei plane 60

Aceste ecuaţii formează un sistem de trei ecuaţii cu trei necunos-


cute.

1. Dacă

A1 B1 C1
∆ = A2 B2 C2 6= 0 (44)
A3 B3 C3

atunci sistemul are soluţie unică, deci planele se intersectează


ı̂ntr-un punct.

2. Dacă ∆ = 0, iar unul din determinanţii de ordinul doi este


nenul, de exemplu

A1 B1
δ= 6= 0 (45)
A2 B2

acesta va fi determinantul principal al sistemului. Dacă de-


terminantul caracteristic

A1 B1 D1
∆1 = A2 B2 D2 6= 0 (46)
A3 B3 D3

atunci sistemul este simplu nedeterminat iar planele trec


printr-o dreaptă D = P1 ∩ P2 .
Dacă ∆1 = 0 atunci sistemul este incompatibil şi cum δ 6= 0
rezultă că cele trei plane se intersectează două cate două,
după drepte paralele, deci ele formează o prismă nelimitata.

3. Dacă ∆ = 0 şi toti determinanţii de ordin doi sunt nuli,


presupunând A1 6= 0 determinantul principal, este de ordinul
4.2 Intersecţia dintre o dreaptă şi un plan 61

ı̂ntâi. Dacă determinanţii caracteristici corespunzători sunt


nenuli sistemul este incompatibil deci cele trei plane luate
două cate două nu au puncte comune şi planele sunt paralele
ı̂ntre ele.
Dacă determinanţii caracteristici sunt nuli, ecuaţiile se reduc
la una singura deci planele sunt confundate.

Definiţia 4.1 Mulţimea tuturor planelor care trec prin dreapta de


intersecţie a două plane date numite plane de baza formează un
fascicul de plane având ca axa acea dreaptă.

Ecuaţia fascicului de plane este:

A1 x + B1 y + C1 z + D1 + λ(A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0

4.2 Intersecţia dintre o dreaptă şi un plan


Fie o dreaptă de ecuaţie
x − x0 y − y0 z − z0
(D) : = =
l m n
şi planul:

(P ) : Ax + By + Cz = 0.
Coordonatele punctului de intersecţie se obţin rezolvând sistemul
format de cele două ecuaţii. Egalând rapoartele din ecuaţia dreptei
(D) cu λ se obţine

x = x0 + λl
(D) : { y = y0 + λm (47)
z = z0 + λn
Sistemul format din aceste ecuaţii şi ecuaţia planului (P ) duce la
4.3 Alte moduri de determinare a ecuaţiei unui plan 62

Ax0 + By0 + Cz0 + D + λ(Al + Bm + Cn) = 0 (48)


de unde
Ax0 + By0 + Cz0 + D
λ=− (49)
Al + Bm + Cn
Dacă Al + Bm + Cn 6= 0 atunci D ∩ P = punct. Dacă Al +
Bm + Cn = 0 şi Ax0 + By0 + Cz0 + D 6= 0 atunci ecuaţia nu are
soluţii finite, deci această dreaptă este paralelă cu planul. Dacă
Al + Bm + Cn = 0 şi Ax0 + By0 + Cz0 + D = 0 ecuaţia (2) are o
infinitate de soluţii şi deci această dreaptă este conţinută ı̂n plan.

4.3 Alte moduri de determinare a ecuaţiei unui plan


Fie două drepte concurente D1 ∩ D2 = M0 (x0 , y0 , z0 ).

x − x0 y − y0 z − z0
• (D1 ) : = = ,
l1 m1 n1
x − x0 y − y0 z − z0
• (D2 ) : = =
l2 m2 n2

Ducem prin punctul de concurenţă M0 doi vectori coliniari cu


vectorii directori ai celor două drepte D1 şi D2 , − →
v1 (l1 , m1 , n1 ),


v2 (l2 , m2 , n2 ). Aceşti vectori fiind situaţi pe dreptele D1 şi D2 ,
sunt conţinuţi ı̂n planul (P ) determinat de cele două drepte con-
curente. Fie M (x, y, z) un punct curent ı̂n acest plan. Deci vectorii
−−−→ −
M0 M , → v1 , −

v2 sunt coplanari:
−−−→ −
M0 M · (→
v1 × −

v2 ) = 0 de unde
x − x0 y − y0 z − z0
(F ) : l1 m1 n1 =0
l2 m2 n2
4.3 Alte moduri de determinare a ecuaţiei unui plan 63

Fie o dreaptă
x − x0 y − y0 z − z0
(D) : = =
l m n
şi un punct M2 (x2 , y2 , z2 ), M2 ∈
/ D.
Dreapta D şi punctul M2 determină un plan. Ducem prin M1
−−−→
vectorul director −

v (l, m, n) al dreptei D. Vectorii M1 M ,
−−−−→ −
M1 M2 şi →v sunt coplanari adică
−−−→ −−−−→ −
M1 M · (M1 M2 × →
v)=0

sau
x − x1 y − y1 z − z1
(P ) : x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 = 0 (50)
l m n

Fig. 27. Planul determinat de o dreaptă şi un punct

În mod analog se obţine ecuaţia planului determinat de două


drepte
4.3 Alte moduri de determinare a ecuaţiei unui plan 64

x−x1 y−y1 z−z1


(D1 ) : l = m = n ,
x−x2 y−y2 z−z2 (51)
(D2 ) : l = m = n

x − x1 y − y1 z − z1
(P ) : x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 = 0 (52)
l m n
4.4 Exerciţii 65

4.4 Exerciţii
Exercitiu 4.1 (separare) Considerăm două puncte P (x0 , y0 , z0 )
şi Q(x1 , y1 , z1 ) şi planul Π : ax + by + cz + d = 0. Să se demon-
streze că dacă

(ax0 + by0 + cz0 + d)(ax0 + by0 + cz0 + d) > 0

atunci cele două puncte P şi Q sunt de aceeaşi parte a planului Π


iar dacă

(ax0 + by0 + cz0 + d)(ax0 + by0 + cz0 + d) < 0

atunci cele două puncte sunt de o parte şi de altă a planului Π.

Demonstraţie:
Proiectăm punctele P , respectiv Q pe planul Π ı̂n punctele P 0
respectiv Q0 . Atunci, conform problemei 3.7 avem că
−−→0 −(ax0 + by0 + cz0 + d)
PP = < a, b, c >
a2 + b2 + c2
şi
−−→0 −(ax1 + by1 + cz1 + d)
QQ = < a, b, c >
a2 + b2 + c2
Cele două puncte vor fi de aceeaşi parte a lui Π atunci când cei
doi vectori au acelaşi sens, adică atunci când (ax0 + by0 + cz0 + d)
şi (ax1 + by1 + cz1 + d) au acelaşi semn
4.4 Exerciţii 66

Fig. 28. Separare

deci atunci când (ax0 + by0 + cz0 + d)(ax1 + by1 + cz1 + d) > 0.
Cele două puncte vor fi de o parte şi de altă a planului Π atunci
când cei doi vectori au sensuri diferite, adică atunci când (ax0 +
by0 + cz0 + d)(ax1 + by1 + cz1 + d) < 0.

Exercitiu 4.2 (separare) Considerăm punctul P (x0 , y0 , z0 ) şi


planele paralele Π1 : ax+by+cz+d = 0 şi Π2 : ax+by+cz+e =
0. Să se demonstreze că dacă

(ax0 + by0 + cz0 + d)(ax0 + by0 + cz0 + e) < 0

atunci punctul P este ı̂ntre cele două plane.

Demonstraţie: Utilizăm iar rezultatul din problema 3.7.


Proiectăm punctul pe cele două plane ı̂n P1 şi respectiv P2 . Punc-
−−→
tul P se va afla ı̂ntre cele două plane dacă vectorii paraleli P P1 şi
4.4 Exerciţii 67

−−→ −−→
P P 2 au sensuri opuse. Conform formulelor de calcul pentru P P1
−−→
şi P P2 demonstrate ı̂n 3.7 rezultă că cei doi vectori au sensuri
opuse atunci când (ax0 + by0 + cz0 + d)(ax0 + by0 + cz0 + e) < 0.

Exercitiu 4.3 Să se demonstreze că punctele P (1, 2, 3) şi


Q(3, 2, 1) se afla de o parte şi de altă a planului (P ) : x+y−5 = 0.

Demonstraţie: Utilizăm metoda din exerciţiul 4.1. Avem


(1 + 2 − 5)(3 + 2 − 5) = −2 < 0, deci planul separă cele două
puncte.

Exercitiu 4.4 Să se demonstreze că dreapta (D) de ecuaţie para-


metrică (D) : x = 3, y = t−1, z = t+1 şi planul (P ) : x+y = 5
nu sunt paralele.

Demonstraţie: Direcţia dreptei e dată de − →


a =< 0, 1, 1 >.
Alegem un punct pe plan, de pildă Q(5, 0, 0). Putem scrie atunci
ecuaţia planului sub forma

1(x − 5) + 1(y − 0) + 0(z − 0) = 0

din care vedem că o direcţie normală la planul P este − →n =<


1, 1, 0 >. Dacă planul şi dreapta ar fi paralele atunci va trebui ca


n şi −→a să fie perpendiculare:


n ·−

a =0

Dar −
→n ·−
→a =< 1, 1, 0 > · < 0, 1, 1 >= 1. Prin urmare planul şi
dreapta nu sunt paralele.

Exercitiu 4.5 Considerăm planul (P ) : x + y + z = 3. Acest


plan este “mutat” ı̂n spaţiu după direcţia −

a =< 4, 4, 2 > ca ı̂n fig.
29. Să se găsească ecuaţia carteziană a noului plan P 0 .
4.4 Exerciţii 68

Demonstraţie: Fie Q0 (x, y, z) ı̂n planul P 0 . Lui ı̂i va corespunde


un punct Q pe planul P ca ı̂n fig. 29. Rezultă că vârful vectorului
−−→ →
de poziţie OQ0 − − a =< x − 4, y − 4, z − 2 > este ı̂n planul P şi ı̂n
consecinţă satisface ecuaţia planului P : (x−4)+(y−4)+(z−2) = 3
şi deci:
x + y + z = 13

Fig. 29. Translaţie de vector ~a

F (x − x0 , y − y0 , z − z0 ) = 0
69

5 Transformări afine

→ −

Considerăm un reper cartezian {0, i , j } ı̂n planul Π şi un reper

→ − → − →
cartezian {0, i , j , k } ı̂n spaţiu.

Definiţia 5.1 Transformările afine ı̂n plan sunt funcţii date de


formula

T (x, y) = (a1 x + a2 y + c1 , b1 x + b2 y + c2 ) (53)

sau, ı̂n scriere matriceală T (x, y) = (ψ, η) unde


      
ψ a1 a2 x c1
= + (54)
η b1 b2 y c2
Transformările afine ı̂n spaţiu sunt funcţii date de formula

T (x, y) = (a1 x+a2 y+a3 z+d1 , b1 x+b2 y+b3 z+d2 , c1 x+c2 y+c3 z+d3 )

sau, ı̂n scriere matriceală T (x, y, z) = (ψ, η, τ ) unde


      
ψ a1 a2 a3 x d1
 η  =  b1 b2 b3   y  +  d2  (55)
τ c1 c2 c3 z d3

Definiţia 5.2 Pentru transformarea T de mai sus se notează


 
a1 a2 a a
mat(T ) = si det(T)= 1 2 (56)
b1 b2 b1 b2
dacă transformarea e 2-dimensională şi
 
a1 a2 a3 a1 a2 a3
mat(T ) = b1
 b2 b3 si det(T)= b1 b2 b3
 (57)
c1 c2 c3 c1 c2 c3
dacă transformarea e 3-dimensională.
70

Definiţia 5.3 Transformările afine pentru care det(T ) 6= 0 se


numesc transformări afine nedegenerate.

Problema 5.1 (Operaţii cu transformări afine) Suma, diferenţa


şi ı̂nmulţirea cu scalari a transformărilor afine T şi S sunt trans-
formări afine. Avem de asemenea că: mat(A + B) = mat(A) +
mat(B), mat(A−B) = mat(A)−mat(B) şi mat(tA) = t·mat(A),
t parametru real.

Demonstraţie: Evident.

Problema 5.2 (Compunerea transformărilor afine) Se dau două


transformări afine 2-dimensionale
      
ψ a1 a2 x c1
T : = + (58)
η b1 b2 y c2
şi       
t d1 d2 ψ f1
S: = +
s e1 e2 η f2
Se poate construi ST , compunerea ca funcţii a lui T şi S care e o
funcţe ce transformă coordonatele carteziene (x, y) ı̂n coordonatele
carteziene (t, s). Atunci ST este o transformare afină dată de
formula
     
t d1 d2 a1 a2 x
ST : = + (59)
s e1 e2 b1 b2 y
    
d1 d2 c1 f1
+ + (60)
e1 e2 c2 f2
Mai mult, avem că

mat(ST ) = mat(S)mat(T ) (61)


71

Demonstraţie: Evidentă.

Observaţia 5.1 Această teorema se rescrie similar ı̂n cazul trans-


formărilor afine tridimensionale. În particular, pentru două trans-
formări afine tridimensionale

mat(ST ) = mat(S)mat(T ) (62)

Teorema 5.1 Inversa unei transformări afine nedegenerate


      
ψ a1 a2 x c1
T : = + (63)
η b1 b2 y c2

e transformarea afină dată de formula:

   −1    −1  
−1 x a1 a2 ψ a1 a2 c1
T : = − (64)
y b1 b2 η b1 b2 c2

Mai mult,
mat(T −1 ) = mat(T )−1 (65)

Demonstraţie: Evidentă .

Observaţia 5.2 Aceasta teorema se rescrie similar ı̂n cazul trans-


formărilor afine tridimensionale. În particular, pentru o transfor-
mare afină tridimensională nedegenerată

mat(T −1 ) = mat(T )−1 (66)

Teorema 5.2 Transformările afine nedegenerate transformă o


dreaptă ı̂n altă dreaptă.
72

Demonstraţie: Cazul 2-dimensional.


Fie o dreaptă D : ax + by + c = 0. Fie (x, y) un punct de pe
dreapta D. Din teorema anterioară avem că
      
ψ c1 a1 a2 x
− = + (67)
η c2 b1 b2 y

Să notăm  −1  


a1 a2 A1 A2
cu (68)
b1 b2 B1 B2
Ştim că această inversă există deoarece det(T ) 6= 0. Revenind la
ecuaţia (69) avem că
       
A1 A2  ψ c1  x
− = (69)
B1 B2 η c2 y

adică (x, y) = (A1 (ψ − c1 ) + A2 (η − c2 ), B1 (ψ − c1 ) + B2 (η − c2 )).


Deoarece (x, y) este pe dreapta D ı̂nseamnă că (x, y) satisface
ecuaţia dreptei: ax + by + c = 0. Înlocuind obţinem:

(aA1 +bB1 )ψ+(aA2 +bB2 )η+c−(aA1 c1 +aA2 c2 +bB1 c1 +bB2 c2 ) = 0

care este ecuaţia unei drepte de coordonate carteziene ψ, η.


Cazul transformărilor afine tridimensionale este tratat ı̂n mod sim-
ilar.
Observaţia 5.3 Ca o consecinţă , orice transformare afină nede-
generată transformă un triunghi ı̂n alt triunghi, un patrulater ı̂n
alt patrulater şi ı̂n general, un poligon ı̂n alt poligon. În plus
o transformare afină nedegenerată tridimensională transformă un
poliedru ı̂n alt poliedru.
73

Teorema 5.3 (Generalizare) Fie Ω un obiect geometric dat de


ecuaţia carteziană F (x, y) = 0 şi T o transformare afină 2-
dimensională nedegenerată
      
ψ a1 a2 x c1
T : = + (70)
η b1 b2 y c2

Atunci T (Ω) este colecţia punctelor (ψ, η) ce satisfac


F (T −1 (ψ, η)) = 0

Demonstraţie: Avem
   
x ψ
= T −1 (71)
y η
şi pentru puncte (x, y) de pe Ω rezultă că (ψ, η) satisfac
F (T −1 (ψ, η)) = 0.

Observaţia 5.4 Aceasta teorema se rescrie similar ı̂n cazul trans-


formărilor afine tridimensionale. Fie Ω un obiect geometric dat
de ecuaţia carteziană F (x, y, z) = 0 şi T o transformare afină
3-dimensională nedegenerată Atunci T (Ω) este colecţia punctelor
(ψ, η, τ ) ce satisfac F (T −1 (ψ, η, τ )) = 0

Teorema 5.4 Orice transformare afină nedegenerată 2-


dimensională
      
ψ a1 a2 x c1
T : = + (72)
η b1 b2 y c2

este determinată ı̂n mod unic de valoarea ei ı̂n trei puncte necol-
iniare din plan.
74

Demonstraţie: Considerăm punctele necoliniare


(x0 , y0 ),(x1 , y1 ),(x2 , y2 ) şi sa presupunem că

T (x0 , y0 ) = (X0 , Y0 ), T (x1 , y1 ) = (X1 , Y1 ), T (x2 , y2 ) = (X2 , Y2 )


(73)
Din (144) rezultă că
   
x0 y 0 1 0 0 0 a1 X0
 x1 y1 1 0 0 0   a2   Y0 
   
 x2 y2 1 0 0 0   c1   X1 
 
 0 0 0 x 0 y 0 1   b1   Y 1 
  (74)
   
 0 0 0 x1 y1 1   b2   X2 
0 0 0 x2 y 2 1 c2 Y2
Determinantul matricii A a sistemului de mai sus este
2
x0 y0 1 2
x − x0 y1 − y0
y1 1 = 1

det(A) = x1 (75)
x2 x2 − x0 y2 − y0
y2 1

dar determinantul din dreapta este 0 dacă şi numai dacă cele trei
puncte (x0 , y0 ), (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) sunt necoliniare. Rezultă că sis-
temul (74) are soluţie şi această soluţie e unică, ceea ce ı̂nseamnă
că există o unică transformare afină care sa satisfacă condiţiile
(144).

Observaţia 5.5 Aceasta teorema se rescrie similar ı̂n cazul trans-


formărilor afine tridimensionale. Orice transformare afină nede-
generată 3-dimensională este determinată ı̂n mod unic de valoarea
ei ı̂n patru puncte necoplanare din spaţiu.
75

Teorema 5.5 Transformarea afină 2-dimensională care duce tri-


unghiul (0, 0), (1, 0), (0, 1) ı̂n triunghiul (x0 , y0 ), (x1 , y1 ), (x2 , y2 )
este dată de formula (ψ, η) → (x, y)
      
x x1 − x0 x2 − x0 ψ x0
= + (76)
y y1 − y0 y2 − y0 η y0

Demonstraţie: Se verifică faptul că vârfurile (0, 0), (1, 0), (0, 1)
se duc prin transformare exact ı̂n (x0 , y0 ), (x1 , y1 ), (x2 , y2 ).

Propoziţia 5.1 În teorema (5.5), notăm cu ∆ triunghiul cu vârfuri


(x0 , y0 ), (x1 , y1 ), (x2 , y2 ). Atunci aria(∆) = |det(T )|/2.

Demonstraţie: Din teorema (5.5) avem că



x − x0 x2 − x0
det(T ) = 1

(77)
y1 − y0 y2 − y0
Ştim ı̂nsă ca modulul determinantului

x1 − x0 x2 − x0

y1 − y0 y2 − y0

(78)

este exact dublul ariei triunghiului cu vârfuri


(x0 , y0 ), (x1 , y1 ), (x2 , y2 ), ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Teorema 5.6 Să considerăm o transformare afină T (x, y) = (ψ, η)


unde       
ψ a1 a2 x c1
= + (79)
η b1 b2 y c2
care transformă un triunghi ∆ de vârfuri (x0 , y0 ), (x1 , y1 ) şi (x2 , y2 )
ı̂n triunghiul ∆0 . Să se arate că

aria(∆0 ) = |det(T )|aria(∆) (80)


76

Demonstraţie: Considerăm transformarea afină S1 de la tri-


unghiul (0, 0), (1, 0), (0, 1) la triunghiul ∆ şi transformarea afină
S2 de la triunghiul (0, 0), (1, 0), (0, 1) la triunghiul ∆0 . Vom avea
că T = S2 S1−1 . Din teorema anterioară avem că aria(∆) =
|det(S1 )|/2, aria(∆0 ) = |det(S2 )|/2 şi det(T ) = det(S2 )det(S1 )−1 .
De aici rezultă că:

aria(∆0 ) = |det(S2 )|aria(∆)/|det(S1 )| = |det(T )|aria(∆)

Propoziţia 5.2 O transformare afină T transformă un poligon P


ı̂ntr-un poligon P 0 . Atunci

aria(P 0 ) = |det(T )|aria(P )

Demonstraţie: Aceasta este o consecinţă a teoremei anterioare


deoarece orice poligon se poate descompune ı̂n reuniune de tri-
unghiuri. Acest proces se numeşte triagulare.

Propoziţia 5.3 O transformare afină T transformă un domeniu


mărginit cu frontiera continuă Lipschitz P ı̂ntr-un domeniu P 0 .
Atunci
aria(P 0 ) = |det(T )|aria(P )

Demonstraţie: Aceasta este o consecinţă a teoremei anterioare


deoarece orice domeniu se poate aproxima cu un poligon. Creăm o
reţea de n puncte aproximativ echidistante pe frontiera domeniului
P şi apoi creăm poligonul Pn . Vom avea că pentru Pn din teorema
anterioară

(aria lui T (Pn )) = |det(T )|(aria lui Pn )


77

Luăm apoi limită când n → ∞ şi obţinem


(aria lui P 0 ) = |det(T )|(aria lui P )

Propoziţia 5.4 Transformarea afină 3-dimensională care trans-


formă tetraedrul (0, 0, 0), (1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, 1) ı̂n tetraedrul cu
vârfuri (x0 , y0 , z0 ), (x1 , y1 , z1 ), (x2 , y2 , z2 ), (x3 , y3 , z3 ) este dată de
formula (ψ, η, τ ) → (x, y, z)

      
x x1 − x0 x2 − x0 x3 − x1 ψ x0
 y  =  y1 − y0 y2 − y0 y3 − y1   η  +  y0  (81)
z z1 − z0 z2 − z0 z3 − z1 τ z0

Demonstraţie: Similară cu demonstraţia de la teorema (5.5).

Propoziţia 5.5 În propoziţia (5.4), notăm cu ∆ tetraedrul cu


vârfuri (x0 , y0 , z0 ), (x1 , y1 , z1 ), (x2 , y2 , z2 ). Atunci volum(∆) =
|det(T )|/6.

Demonstraţie: Similar cu (5.1). Se foloseşte faptul că



x1 − x0 x2 − x0 x3 − x0

1/6 y1 − y0 y2 − y0 y3 − y0 (82)
z1 − z0 z2 − z0 z3 − z0

este exact volumul tetraedrului.

Teorema 5.7 Să considerăm o transformare afină 3-dimensională


T (x, y) = (ψ, η, τ ) care transformă un tetraedru ∆ ı̂n tetraedrul
∆0 . Să se arate că
volum(∆0 ) = |det(T )|volum(∆) (83)
78

Demonstraţie: Similar cu (5.6).


Propoziţia 5.6 O transformare afină 3-dimensională T trans-
formă un poliedru P ı̂ntr-un poliedru P 0 . Atunci
volum(P 0 ) = det(T )volum(P )
Demonstraţie: Aceasta este o consecinţă a teoremei anterioare
deoarece orice poliedru este o reuniune de tetraedre.
Propoziţia 5.7 O transformare afină 3-dimensională T trans-
formă un domeniu mărginit cu frontiera continuă Lipschitz P ı̂ntr-
un domeniu P 0 . Atunci
volum(P 0 ) = |det(T )|volum(P )
Demonstraţie: Similar cu (124).
Exemplu 5.1 Aflati aria elipsei de ecuaţie x2 + y 2 /4 = 1.
Demonstraţie: Observăm că
   
x ψ
= (84)
y 2η
iar ψ şi η satisfac
ψ2 + η2 = 1
deci sunt coordonatele carteziene ale cercului unitate. Rezultă de
aici că  
1 0
(arie elipsa) = det (arie cerc) = 2π
0 2

Observaţia 5.6 Determinarea ariei unui domeniu din plan. Pe


domeniu se poate genera o reţea cu ajutorul unui generator de
reţea. Se poate calcula aria fiecărui triunghi şi apoi acestea se pot
suma pentru aproximarea ariei triunghiului.
5.1 Translaţii 79

5.1 Translaţii
Să considerăm un vector − →v =< x0 , y0 >. Fiecărui punct P (x, y)
din plan ı̂i asociem punctul P 0 (x0 , y 0 ) ale cărui coordonate sunt
date de x0 = x + x0 şi y 0 = y + y0 . Aceasta se mai poate scrie
−−→0 −−→
OP = OP + v. Această transformare care asociază lui P punctul
P 0 se numeşte translaţia de vector −
→v.

Fig. 30. Translaţia de vector v

Definiţia 5.4 Translaţia de vector −



v =< x0 , y0 > este transfor-
mare afină T dată de formula
 0     
x x x0
T : = + (85)
y0 y y0

Observaţia 5.7 Matricea unei translaţii mat(T ) este matricea


identică:  
1 0
mat(T ) = I2 =
0 1
5.1 Translaţii 80

Observaţia 5.8 Atunci când o translaţie de vector − →v este apli-


cată unui obiect geometric Ω, obiectul geometric este mutat ı̂n plan
ı̂n direcţia vectorului −

v pe toată lungimea lui.

Propoziţia 5.8 O funcţe T : Π → Π este o translaţie dacă şi


numai dacă pentru oricare două puncte P (x1 , y1 ) şi Q(x2 , y2 ) din
−−−−→ −−−−→
plan avem că P T (P ) = QT (Q).
−−−−→
Demonstraţie: ⇒ Avem că pentru orice punct P vectorul P T (P )
−−−−→ →
este dat de P T (P ) = −
v.
−−−−→
⇐ Pentru un punct P din plan sa notăm − →v = P T (P ). Să notăm
−−−−→ −−→ →
componentele lui − →v cu c1 , c2 . Rezultă că OT (P ) = OP + − v şi
deci, scriind pe componente rezultă că
     
x x c1
T = + (86)
y y c2

Teorema 5.8 Fie Ω un obiect geometric ı̂n plan dat de ecuaţia


carteziană F (x, y) = 0 şi T o translaţie de vector −

v =< x0 , y0 >.
Transformarea geometrica a lui Ω prin T este obiectul geometric
Ω0 dat de ecuaţia F (x − x0 , y − y0 ) = 0

Demonstraţie: Aceasta este o consecinţă directă a teoremei (5.8)


5.1 Translaţii 81

Fig. 31. Translaţia de vector v a lui Ω

Observaţia 5.9 Aplicăm translaţia de vector −



v =< x0 , y0 >
dreptei de ecuaţie carteziană

ax + by + c = 0

Ecuaţia translaţiei dreptei este: a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c = 0.

Propoziţia 5.9 Aplicăm translaţia de vector −



v =< x0 , y0 , z0 >
dreptei de ecuaţie vectorială


r (t) = −

r 0 + t−

a

Ecuaţia vectorială a translaţiei dreptei este:




q (t) = −

v +−

r 0 + t−

a

Demonstraţie: Evidentă , −

q (t) = −

v +−

r (t).
5.2 Omotetii 82

Fig. 32. Translaţia unei drepte

5.2 Omotetii
Să considerăm un scalar α. Fiecărui punct P (x, y) din plan ı̂i
asociem punctul P 0 (x0 , y 0 ) ale cărui coordonate sunt date de x0 =
−−→ −−→
αx şi y 0 = αy. Aceasta se mai poate scrie OP 0 = αOP . Această
transformare care asociază lui P punctul P 0 se numeşte omotetia
de scalar α ı̂n raport cu originea O.

Definiţia 5.5 Omotetiile ı̂n raport cu originea sunt transformări


afine de tipul:
 0    
x α 0 x
T : = (87)
y0 0 α y

pentru un scalar α.
5.2 Omotetii 83

Fig. 33. Omotetia de scalar α


Observaţia 5.10 O omotetie nu modifică forma obiectelor ci nu-
mai mărimea lor.

Fig. 34. Transformarea punctelor printr-o omotetie


Observaţia 5.11 Matricea unei omotetii de scalar α ı̂n raport cu
originea este  
α 0
0 α
5.2 Omotetii 84

Determinantul unei omotetii de scalar α este det(T ) = α2 .


Observaţia 5.12 O omotetie de scalar α > 0 transformă un seg-
ment IJı̂ntr-un segment I 0 J 0 paralel cu el şi de măsura |I 0 J 0 | =
α|IJ|.
Propoziţia 5.10 Fie T o omotetie de scalar α şi Ω un obiect
geometric ı̂n plan. Atunci
aria(T (Ω)) = α2 aria(Ω).
Definiţia 5.6 Să considerăm un scalar α şi un punct O0 (x0 , y0 ).
Fiecărui punct P (x, y) din plan ı̂i asociem punctul P 0 (x0 , y 0 ) astfel
−−→ −−→
ı̂ncât O0 P 0 = αO0 P . Aceasta transformare care asociază lui P
punctul P 0 se numeşte omotetia de scalar α ı̂n raport cu O0 .
Propoziţia 5.11 O omotetie T de scalar α ı̂n raport cu punctul
O0 (x0 , y0 ) este aplicata unei drepte
D : ax + by + c = 0 (88)
Dreapta nou-formată va avea ecuaţia: T (D) : a(x−x0 )/α+b(y −
y0 )/α + c + ax0 + by0 + c = 0.
Demonstraţie:
Fiecărui punct P (x, y) din plan ı̂i asociem punctul P 0 (x0 , y 0 ) astfel
−−→ −−→
ı̂ncât O0 P 0 = αO0 P . Rezultă că: x0 − x0 = α(x − x0 ), y 0 − y0 =
α(y − y0 ) de unde rezultă că x = (x0 − x0 )/α + x0 , y = (y 0 −
y0 )/α + y0 . Înlocuind x şi y ı̂n (88) ı̂ncheie demonstraţia. Dacă
notăm cu Oα omotetia de scalar α ı̂n raport cu originea şi cu T→ −
v

→ −−→0
translaţia de vector v = OO atunci se poate vedea că omotetia
de scalar α ı̂n raport cu O0 este exact
Oα T−→
v + T→
− −
v
5.3 Rotaţii 85

Fig. 35. Transformarea unei drepte printr-o omotetie

Definiţia 5.7 Omotetia de scalar α ı̂n raport cu O0 (x0 , y0 ) este


transformarea afină de ecuaţie:
 0      
x α 0 x − x0 x0
T : = + (89)
y0 0 α y − y0 y0

pentru un scalar α.

5.3 Rotaţii
Să considerăm transformarea prin care punctele din plan sunt
rotite α radiani ı̂n jurul originii ca ı̂n fig. 36 astfel ı̂ncât punc-
−−→
tul P (x, y) este transformat ı̂n P 0 (x0 , y 0 ). Vectorul de poziţie OP
formează un unghi ϕ cu axa Ox şi are lungimea r. Rezultă că
−−→
OP = r(cos(ϕ), sin(ϕ)), adică

x = rcosϕ, y = rsinϕ
5.3 Rotaţii 86

−−→
Vectorul de poziţie OP 0 formează un unghi α + ϕ cu axa Ox şi
−−→
are lungimea r. Rezultă că OP 0 = r(cos(α + ϕ), sin(α + ϕ)). Prin
urmare avem că

Fig. 36. Rotaţie de unghi α

x0 = rcos(α + ϕ) = rcosαcosϕ − rsinαsinϕ = xcosα − ysinα


De asemenea

y 0 = rsin(α + ϕ) = rsinαcosϕ + rcosαsinϕ = xsinα + ycosα

Definiţia 5.8 Rotaţia de unghi α ı̂n jurul originii este dată de


formula:     
ψ cosα −sinα x
T : = (90)
η sinα cosα y

Observaţia 5.13 Compunerea a două rotaţii de unghiuri α şi β


este o rotaţie de unghi α + β. Inversa unei rotaţii de unghi α este
o rotaţie de unghi −α.
5.3 Rotaţii 87

Observaţia 5.14 Mulţimea rotaţiilor din plan ı̂mpreună cu operaţia


de compunere a rotaţiilor formează un grup.

Propoziţia 5.12 Rotaţiile sunt transformări izometrice, adică


păstrează lungimea segmentelor cărora le sunt aplicate.

Demonstraţie: Notăm cu Tα rotaţia de unghi α ı̂n jurul originii.


Se observă din (90) că |Tα (x, y)| = |(x, y)| pentru orice punct
de coordonate x, y. Dacă (x, y),(x0 , y 0 ) sunt două puncte ı̂n plan
atunci

dist(P (x, y), P 0 (x0 , y 0 )) = |Tα (x, y) − T Tα (x0 , y 0 )| =

= |Tα (x − x0 , y − y 0 )| = |(x − x0 , y − y 0 )| = dist((x, y), (x0 , y 0 )|

Fig. 37. Rotaţia conservă lungimea segmentului PQ

Observaţia 5.15 Să considerăm un scalar α şi un punct O0 (x0 , y0 ).


Fiecărui punct P (x, y) din plan ı̂i asociem punctul P 0 (x0 , y 0 ) obţinut
5.3 Rotaţii 88

prin rotirea lui P α radiani ı̂n jurul lui O0 .


Această transformare se poate obţine printr-o translaţie de vector
−−→
−OO0 ,urmată de o rotaţie α ı̂n jurul originii şi apoi o translaţie
−−→
de vector OO0 .

Fig. 38. Rotaţia ı̂n jurul unui punct arbitrar O’

Schematic, prin aceste transformări coordonatele se transformă


după cum urmează:
      
x x − x0 cosα −sinα x − x0
→ → → (91)
y y − y0 sinα cosα y − y0
    
cosα −sinα x − x0 x0
→ + (92)
sinα cosα y − y0 y0
ceea ce dă ı̂n final
 0   
x cosα(x − x0 ) − sinα(y − y0 ) + x0
= (93)
y0 sinα(x − x0 ) + cosα(y − y0 ) + y0
5.4 Simetrii 89

Propoziţia 5.13 Ca o consecinţă a propoziţiei (145), rotaţiile


păstrează şi unghiurile dintre segmentele cărora le sunt aplicate.

Propoziţia 5.14 Fie T o rotaţie de unghi α şi Ω un obiect geo-


metric ı̂n plan. Atunci

det(T ) = 1, aria(T (Ω)) = aria(Ω).

5.4 Simetrii
Fie (D) o dreaptă care trece prin origine şi face un unghi α cu
axa Ox. Să considerăm transformarea prin care punctelor P (x, y)
din plan le sunt asociate simetricele lor P 0 (x0 , y 0 ) faţă de dreapta
D ca ı̂n prima figură din (39). Aplicăm o rotaţie de unghi −α
punctelor planului. Transformatul lui P respectiv P 0 prin rotaţie
are coordonatele

cos(−α)x0 − sin(−α)y 0
   
cos(−α)x − sin(−α)y
, (94)
sin(−α)x + cos(−α)y sin(−α)x0 + cos(−α)y 0

Fig. 39. Simetria faţă de o dreaptă arbitrară


5.4 Simetrii 90

Observăm că transformatele punctelor P şi P 0 au aceleaşi coor-


donate ı̂n direcţia Ox şi coordonate de semn contrar şi egale ı̂n
modul ı̂n direcţia Oy. Egalând, rezultă:

cos(−α)x − sin(−α)y = cos(−α)x0 − sin(−α)y 0


(95)
−sin(−α)x − cos(−α)y = sin(−α)x0 + cos(−α)y 0

sau, ı̂n notatie matriceală:


     0 
cos(α) sin(α) x cos(−α) −sin(−α) x
=
sin(α) −cos(α) y sin(−α) cos(−α) y0
(96)
Utilizăm acum ı̂n (96) faptul că inversa rotaţiei de unghi −α este
rotaţia de unghi α adică
 −1  
cos(−α) −sin(−α) cos(α) −sin(α)
= (97)
sin(−α) cos(−α) sin(α) cos(α)

x0
     
cos(α) −sin(α) cos(α) sin(α) x
= (98)
sin(α) cos(α) sin(α) −cos(α) y y0

care e echivalentă cu formula (99)

Definiţia 5.9 Simetria faţă de dreapta D ce trece prin origine


şi face un unghi α cu axa Ox este transformarea afină dată de
formula
 0    
x cos2α sin2α x
T : 0 = (99)
y sin2α −cos2α y

Simetria faţă de o dreaptă arbitrară (D): Să presupunem că


dreapta face un unghi α cu axa Ox. Alegem un punct arbitrar
O0 = (x0 , y0 ) pe dreaptă. Simetria faţă de D se poate calcula ca
5.4 Simetrii 91

−−→
ı̂n (5.15). Se aplica mai ı̂ntâi o translaţie de vector −OO0 , după
care se aplica simetria faţă de transformată dreptei D, după care
−−→
aplicăm translaţia de vector OO0 . Se gaseste ı̂n final că simetria
faţă de D transformă punctul P (x, y) ı̂n punctul P 0 (x0 , y 0 ) dat de

x0
   
cos2α(x − x0 ) + sin2α(y − y0 ) + x0
= (100)
y0 sin2α(x − x0 ) − cos2α(y − y0 ) + y0
5.5 Exerciţii 92

5.5 Exerciţii
Exercitiu 5.1 Se consideră planul 2x+y-z=3. Să se găsească si-
metricul punctului P (1, 1, 1) faţă de acest plan.

Demonstraţie: O direcţie normală la plan este − →v =< 2, 1, −1 >.


−−→
Proiectăm punctul P pe plan ı̂n Q. Vectorul P Q e un multiplu
−−→
de −
→v şi deci există α aşa ca P Q = α− →v . Pe de altă parte, din
moment ce Q e proiecţia lui P trebuie sa avem că vârful vectorului
−−→ −− →
OP + P Q =< 1, 1, 1 > +α < 2, 1, −1 >=< 1 + 2α, 1 + α, 1 − α >
e pe plan prin urmare 2(1 + 2α) + (1 + α) − (1 − α) = 3 de
−−→
unde 2 + 6α = 3, adică α = 1/6. Deci P Q = 1/6 < 2, 1, −1 >.
−−→
Rezultă că simetricul P 0 al lui P faţă de plan e dat de OP 0 =
−−→ −−→
OP + 2P Q =< 1, 1, 1 > +1/3 < 2, 1, −1 >=< 5/3, 4/3, 2/3 > de
unde P 0 = (5/3, 4/3, 2/3).

Exercitiu 5.2 Considerăm transformarea afină


  
1, 1 x
T (x, y) =
0, 1 y

Adica T (x, y) = (x + y, y). Să se afle mat(T ),det(T ). Aceasta


transformare se aplica punctelor din plan. Să se afle ı̂n ce punct
este transformat punctul P (1, 2). Să se afle ı̂n ce este transformată
dreapta x + y = 3.

Demonstraţie:  
1, 1
mat(T ) =
0, 1
det(T ) = 1. T (1, 2) = (1 + 2, 2) = (3, 2). T (0, 3) = (0 + 3, 3) =
(3, 3). T (D) conţine două puncte T (3, 0) = (3, 0), T (0, 3) = (3, 3).
Ecuaţia ei este x = 3.
5.5 Exerciţii 93

Exercitiu 5.3 Considerăm transformarea afină T (x, y) = (x +


y + 1, x − y − 1). Ştim ca T (0, 0) = (1, −1),T (1, 0) = (2, 0)
şi T (0, 1) = (2, −2). Să se afle aria triunghiului cu vârfuri
(1, −1), (2, 0), (2, −2).

Demonstraţie: aria = 1/2 · det(T ) = 1.

Exercitiu 5.4 Considerăm transformarea afină T (x, y, z) =


(ψ, η, τ ) unde
    
ψ 1 1 0 x
 η  =  0 1 0  y  (101)
τ 0 0 2 z

Prin această transformare, planul x + y + z = 1 se transformă ı̂n


alt plan. Să se afle ecuaţia acestui plan.

Demonstraţie: Avem Q(ψ, η, τ ) punct pe noul plan, deci ψ =


x + y,η = y, τ = 2z sau x = ψ − η, y = η, z = τ /2. Le punem ı̂n
ecuaţie deci
ψ − η + η + τ /2 = 1
sau
ψ + τ /2 = 1
plan paralel cu axa Oy.

Exercitiu 5.5 Considerăm transformarea afină T (x, y) = (ψ, η)


unde     
ψ 1 1 x
= (102)
η 1 0 y
Prin această transformare, dreapta x + y = 1 se transformă ı̂n altă
dreaptă. Să se afle ecuaţia acestei drepte.
5.5 Exerciţii 94

Demonstraţie: Fie Q(x0 , y 0 ) din T (D). (x0 , y 0 ) = (x + y, x) deci


x0 = x + y, y 0 = x. Rezolvam sistemul şi găsim x = y 0 , y = x0 − y 0 .
Dar 2x + y = 1 deci 2y 0 + x0 − y 0 = 1 de unde rezultă că x0 + y 0 = 1

Exercitiu 5.6 Găsiţi o transformare afină care să ducă dreapta


D : x + y = 1 ı̂n dreapta E : x − y = 1.

Demonstraţie:
Sunt multe astfel de transformări. Putem alege x0 = x, y 0 = −y.
Transformarea este T (x, y) = (x, −y)

Exercitiu 5.7 Dreapta r =< 0, 0, 1 > +t < 1, 1, 1 > e translatată


ı̂n direcţia v =< 1, 2, 3 >. Să se afle ecuaţia dreptei nou-formate.

Demonstraţie: s(t) = r(t) + v = t < 1, 1, 1 > + < 1, 2, 4 >

Exercitiu 5.8 Planul 2x + y − z = 3 e translatat ı̂n direcţia v =<


−1, 0, 2 >. Să se afle ecuaţia planului nou-format.

Demonstraţie: Prin translaţie x0 = x − 1, y 0 = y, z 0 = z + 2


deci x0 + 1 = x, y 0 = y, z 0 − 2 = z. Înlocuind ı̂n ecuaţie rezultă că
2(x0 + 1) + y 0 − z 0 + 2 = 3 echivalent cu 2x0 + y 0 − z 0 = −1

Exercitiu 5.9 Omotetia de scalar 2 ı̂n raport cu originea e apli-


cată dreptei x + y = 1. Să se afle ecuaţia dreptei nou-formate.

Demonstraţie: Prin omotetie x0 = 2x, y 0 = 2y de unde x0 /2 =


x, y 0 /2 = y. Înlocuind ı̂n ecuaţie rezultă x0 /2 + y 0 /2 = 1 sau
x0 + y 0 = 2

Exercitiu 5.10 Punctul P (1, 2) este rotit 30o ı̂n jurul originii.
Să se afle coordonatele noului punct.
5.5 Exerciţii 95

Demonstraţie:
x0
    
cosα −sinα x
= (103)
y0 sinα cosα y

Înlocuind rezultă că


 0      
x cos(π/6) −sin(π/6) 1 −0.13397
= ≈
y0 sin(π/6) cos(π/6) 2 2.23205
(104)

Exercitiu 5.11 Este


 0    
x 3/5 −4/5 x
T : 0 = (105)
y 4/5 3/5 y
o rotaţie?
Demonstraţie: Da, e o rotaţie de unghi α, unde cosα = 3/5,
sinα = 4/5.
Exercitiu 5.12 Să se găsească simetricul punctului P (1, 2) faţă
de dreapta x + y = 1.
Demonstraţie: O direcţie perpendiculară pe dreaptă este − →n =<
1, 1 >. Putem apoi căuta α aşa ca < 1, 2 > +α < 1, 1 > să aibă
vârful pe dreaptă adică 1+α+2+α = 1. De aici rezultă că α = −1.
Va rezultă că simetricul este < 1, 2 > +2 < −1, −1 >=< −1, 0 >.

Exercitiu 5.13 Să se arate că pentru oricare doi vectori − →


v =<

→ −
→ −

x0 , y0 > şi w =< x1 , y1 > aria triunghiului de laturi v , w şi vârf
O este egală cu modulul determinantului

x0 x1
1/2
(106)
y0 y1
5.5 Exerciţii 96

Demonstraţie: Alternativ, putem aplica o rotaţie ı̂n aşa fel ı̂ncât


primul vector se suprapune axei Ox. O rotaţie nu modofica aria
din moment ce nu modifică unghiul dintre vectori şi lungimile lor.
De asemenea, o rotaţie nu modifică determinatul pentru că ı̂nurma
rotaţiei de unghi α determinantul devine

cosα −sinα x0 x1 x0 x1
1/2 y0 y1 = 1/2 y0 y1
(107)
sinα cosα
În urma rotaţiei componentă y a noului vector − →
v este 0 şi egali-
tatea este evidentă.
Exercitiu 5.14 Să se arate că pentru oricare trei vectori − →u =<
x0 , y0 , z0 >, −

v =< x1 , y1 , z1 > şi −

w =< x2 , y2 , z2 > avem că
volumul tetraedrului de laturi − →
u, − →
v ,−

w şi varf O este egală cu
modulul determinantului

x0 x1 x2

1/6 y0 y1 y2 (108)
z0 z1 z2

→ − →
Demonstraţie: Putem descompune − →w = α−→
u + β−→
v + w0 şi w0 ⊥

→ −

v ,−→u . Se observă că volum(O, − →
u,−→v ,−

w ) = volum(O, −
→u ,−
→v , w0 )


şi, de asemenea, prin inlocuirea lui − →
w cu w0 determinantul (108)
nu se schimba. Procedând ı̂n acelaşi mod putem presupune că

→u,− →v ,−
→w sunt perpendiculari unul pe celălalt. Dacă vectorii sunt
perpendiculari unul pe celălalt rezultă că volumul tetraedrului este
1/6||− →
u ||||−

v ||||−

w ||. Pe de altă parte determinantul (108) se scrie
sub forma

x0 /||−
→u || x1 /||−
→v || x2 /||−→

w ||

→ −
→ −
→ −
→ −
→ −

1/6|| u |||| v |||| w || y0 /|| u || y1 /|| v || y2 /|| w ||


(109)
z0 /||−
→u || z1 /||−
→v || z2 /||−

w ||
5.5 Exerciţii 97

Dar determinantul matricii din (109) ale cărei coloane formează o


bază ortonormată este 1 sau -1 deoarece această matrice ı̂nmulţită
cu transpusa ei este egală cu identitatea. Această observatie ı̂ncheie
demonstraţia.
98

6 Aplicaţii ale transformărilor geometrice


ı̂n procesarea de imagini
6.1 Organizarea fişierelor brute de imagini
Fisiere brute de imagini sunt fişiere ı̂n care, excluzand headerul din
fişier, fiecare octet din fişier corespunde unui pixel din imagine.

Fisier
Imagine

Pixeli

Octeti

Un exemplu de fişiere brute de imagini sunt fişierele cu extensii


.pgm (Portable Grayscale). Avantajele utilizării fişierelor brute
sunt că datorită corespondenţei bijective octet din fişier - pixel
din imagine ele sunt foarte uşor de modificat.

Dezavantajele sunt că, ı̂n cazul imaginilor relativ simple, fişierele


brute ocupa ı̂n mod inutil cantităţi mari de memorie.

Fisierele optimizate de imagine cu extensii .jpg, .gif, .png sunt


fişiere ce conţin atât date cât şi instructiuni.

Ele sunt mai mici dar modificarea lor nu este atât de simplă ca ı̂n
6.1 Organizarea fişierelor brute de imagini 99

cazul fişierelor brute.


Să considerăm fişierul imagine p.pgm de 58 × 58 pixeli. El conţine
litera m ca ı̂n imaginea alăturată:

Dacă fişierul p.pgm va fi deschis cu un editor de text (de exemplu,


emacs) editorul va afişa:

Indicatorul P 5 arată că este vorba de un fişier brut, 58 × 58 indică


faptul că avem o imagine de 58 pe 58 de pixeli iar ultimul număr
indică cifra maximă ce poate fi conţinută ı̂n fiecare octet din fişier.
Numarul 255 corespunde culorii albe iar 0 culorii negre.
Editorul de text citeşte fiecare număr din fiecare octet şi afişează
caracterul al cărui cod ASCII este egal cu acel număr. Nu sun-
tem interesaţi deci ı̂n caracterele pe care le afişează editorul ci
numai ı̂n codurile lor ASCII pentru că ele decid culoarea pixelilor
ce corespund caracterelor respective.
6.2 Translaţii, rotaţii, dilatări ı̂n fişiere de imagini 100

6.2 Translaţii, rotaţii, dilatări ı̂n fişiere de imagini


Într-un cod simplu putem trece peste headerul din fişierul p.pgm şi
apoi copia toate numerele din octetii fişierului p.pgm intr-o matrice
a(x, y) de dimensiune 58×58. Va ı̂nsemna de pildă că a(0, 0) = 255
adică primul pixel din imagine, cel din stânga sus, este alb.

In general, dacă a(i, j) = 255 ı̂nseamnă că pixelul de pe linia i


şi coloana j din imagine este alb. Dacă a(i, j) = 0 atunci pixelul
este negru.

Putem apoi crea un alt fişier dataout.pgm. Copiem headerul din


p.pgm ı̂n dataout.pgm şi fixăm dimensiunea la 300 × 300 de pixeli.
Cu alte cuvinte scriem ı̂n fişierul dataout.pgm urmatorul text:
——————–

P5
300 300
255

——————–
Alocam memorie unei matrici b(X, Y ) de dimensiune 300 × 300 şi
apoi fixăm pentru fiecare X, Y b(X, Y ) = 255.
Într-o buclă peste valorile x, y ı̂ntre 1 şi 58 fixăm apoi
b(X, Y ) = a(x, y) pentru

X = x + 100, Y = y + 100 (110)

matricea b(X, Y ) este apoi copiată ı̂n fişierul dataout.pgm.

Transformarea (110) este pasul esenţial. Practic, prin această


transformare, pixelul din imaginea p.pgm de pe linia x, coloana y
este suprapus peste pixelul din imaginea dataout.pgm de pe linia
6.2 Translaţii, rotaţii, dilatări ı̂n fişiere de imagini 101

x + 100, coloana y + 100. Din punct de vedere practic, s-a efectuat


o translaţie a literei m cu 100 pixeli ı̂n direcţia x şi 100 pixeli ı̂n
direcţia y.

Putem apoi mări succesiv ı̂ncepând de la 10 pixeli lungimea vec-


torului de translaţie şi ı̂n acelaşi timp scrie imaginea ce rezultă la
fiecare pas ı̂n fişiere separate. De pildă, efectuăm exact aceeaşi
procedură dar de dată asta transformarea (110) va fi

X = x + 10, Y = y + 10 (111)

şi scriem imaginea ce rezultă ı̂n fişierul output10.pgm. Dacă vom


efectua această procedură intr-o buclă de 10 de iteratii vom obţine
10 fişiere .pgm ce conţin poziţii succesive ale literei m pe diago-
nala unui pătrat de 300 pe 300 de pixeli. Cu ajutorul funcţei
convert din pachetul software ImageMagick putem “lipi” toate
aceste fişiereı̂ntr-un fişier dataout.gif care atunci când este deschis
6.2 Translaţii, rotaţii, dilatări ı̂n fişiere de imagini 102

cu un browser web va prezenta mişcarea literei m pe diagonala


unui pătrat de 300 pe 300 de pixeli.

In acelaşi mod se pot crea animaţii cu rotaţii sau dilatări core-


spunzând unor modificări corespunzatoare ale transformării (110).
Dacă de pildă definim

X = x, Y = y + 100 (112)

cos45o −sin45o
    
X X
= (113)
Y sin45o cos45o Y
atunci efectul este o translaţie a lui m 100 de pixeli ı̂n jos, urmat
de o rotaţie de 45o ı̂n sens contrar acelor de ceasornic cu centrul
ı̂n colţul din stânga sus.
6.2 Translaţii, rotaţii, dilatări ı̂n fişiere de imagini 103

Dacă facem o buclă ı̂n care unghiul rotaţiei ı̂n centrul imaginii vari-
aza ı̂ntre 0 şi 360o cu o incrementare de 10o efectul este o rotaţie
a literei m ı̂n jurul centrului imaginii de 300 pe 300 de pixeli.

Pentru a efectua o dilatare a literei m ı̂n centrul imaginii, efectuăm


transformarea

X = 4x, Y = 4y (114)

Dacă intr-o buclă mărim succesiv factorul de dilatare care este 4


ı̂n transformarea anterioară va rezultă o animaţie ı̂n care litera m
se dilată din colţul din stânga sus.
Exemple de scripturi ce implementează transformările geomet-
rice de mai sus se pot găsi pe situl www.matbin.ro.
104

7 Conice
Definiţia 7.1 Pentru numerele a11 , a12 , a22 , a10 , a20 , a00 date cu
a211 + a222 + a212 6= 0 mulţimea tuturor punctelor (x, y) ce satisfac
g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + a10 x + a20 y + a00 = 0 (115)
se numeşte conică.

Observaţia 7.1 Relaţia (158) se mai poate scrie matricial


X T AX + bT X + c = 0 (116)
unde
     
x a11 a12 a10
X= ,A = ,b = , c = a00 (117)
y a12 a22 a20
Exemplu 7.1
x2 + y 2 = r2 Cerc de raza r
x2 y 2
+ 2 = 1 elipsa
a22 b
x y2
− 2 = 1 hiperbola
a2 b
y2 = 2px parabola
x 2 y2
− = 0 drepte concurente (118)
a2 b2
x2 − a2 = 0 drepte paralele
x2 = 0 drepte confundate
x 2 y2
+ = 0 multime cu un singur element
a2 b2
x2 y 2
+ 2 = −1 multime vidă
a2 b
Oricare altă conică din plan se poate transformă printr-o rotaţie
urmată de o translaţie ı̂ntr-una din conicele de mai sus.
7.1 Reducerea la forma canonică a unei conice 105

7.1 Reducerea la forma canonică a unei conice


Deoarece matricea  
a11 a12
A= (119)
a12 a22
este simetrică ea va avea două valori proprii reale (care pot fi egale)
λ1,2 cărora le corespund doi vectori proprii − →v =< v1 , v2 >,− →
w =<
w1 , w2 > pe care noi ı̂i putem alege aşa ca ei sa formeze o bază
ortonormală. Avem deci că λ1,2 sunt rădăcinile ecuaţiei de gradul
doi:

a11 − λi a12
= 0, i = 1, 2 (120)
a12 a22 − λi
ı̂n timp ce cei doi vectori satisfac ecuaţiile
    
a11 − λ1 a12 v1 0
= (121)
a12 a22 − λ1 v2 0
    
a11 − λ2 a12 w1 0
= (122)
a12 a22 − λ2 w2 0
şi sunt alesi ı̂n aşa fel ı̂ncât să fie unitari şi

v1 w1
v2 w2 = 1 (123)

În cazul ı̂n care valorile proprii sunt distincte cei doi vectori sunt
automat ortogonali. Dacă avem o valoare proprie dublă atunci
alegem cei doi vectori ı̂n aşa fel ı̂ncât să fie ortogonali şi (123) să
fie adevarată.
Să considerăm matricea
 
v1 w1
R=
v2 w2
7.1 Reducerea la forma canonică a unei conice 106

Rezultă atunci că matricea A se diagonalizează ı̂n forma


 
λ1 0
RT AR = (124)
0 λ2
Considerăm acum transformarea afină prin care fiecărui punct
X = (x, y) i se asociază punctul X 0 = (x0 , y 0 ) dat prin relaţia

X = RX 0 sau X 0 = RT X (125)
Aceasta este o rotaţie ı̂n jurul originii de unghi arctan(w1 /w2 ).
Folosind relaţia de mai sus şi (124) ı̂n ecuaţia (116) rezultă că

X 0T RT ARX 0 + bT RX 0 + c = 0 (126)

adică  
0T λ1 0
X X 0 + bT RX 0 + c = 0 (127)
0 λ2
ceea ce conduce la ecuaţia pentru x0 , y 0

λ1 x02 + λ2 y 02 + a010 x + a020 y + a000 = 0 (128)


pentru numerele a010 , a020 , a000 . Completăm acum pătratele şi găsim
că
λ1 (x0 + a0010 )2 + λ2 (y 0 + a0020 )2 + a000 = 0 (129)
Translaţia x00 = x0 + a0010 ,y 00 = y 0 + a0020 duce la forma canonică

λ1 x002 + λ2 y 002 + a000 = 0 (130)

Să observam că pasul de completare a pătratelor ce duce la formula


(129) nu se poate efectua dacă una din valorile proprii este 0 şi
ı̂n acest caz conica e de tip parabolic. Apoi, observăm că dacă
cele două valori proprii au acelaşi semn, conica este de tip eliptic
7.1 Reducerea la forma canonică a unei conice 107

iar dacă semnele valorilor proprii sunt diferite conica este de tip
hiperbolic.
Din moment ce
a11 a12
δ= = λ1 λ2 (131)
a12 a22
putem colecta informaţiile de mai sus ı̂n următoarea concluzie:

daca δ = 0 , atunci conica e de tip parabolic


daca δ > 0 , atunci conica e de tip eliptic (132)
daca δ < 0 , atunci conica e de tip hiperbolic

Exemplu 7.2 Să se aduca conica

3x2 − 4xy − 2x + 4y − 3 = 0 (133)

la forma canonică.

Demonstraţie: Matricea A a formei pătratice din demonstraţia


anterioară este
 
3 −2
A= (134)
−2 0
Ecuaţia caracteristica pentru valorile proprii λ1,2 este

3 − λ −2
A= =0 (135)
−2 −λ
ceea ce implică λ1 = −1, λ2 = 4. Lui λ1 ı̂i corespunde un vector
propriu < 1, 2 > iar lui λ2 ı̂i corespunde < 2, −1 >. Normalizandu-
i obţinem √ √ √ √
v =< 1/ 5, 2/ 5 > şi w =< 2/ 5, −1/ 5 >
7.1 Reducerea la forma canonică a unei conice 108

Se observă că
v1 w1
v2 w2 = 1

Rezultă că rotaţia din exerciţiul anterior este


   √ √  0 
x 1/√5, −2/ √ 5 x
= (136)
y 2/ 5, 1/ 5 y0
adică
√ √
x = 1/√5x0 − 2/√5y 0
(137)
y = 2/ 5x0 + 1/ 5y 0

Înlocuind ı̂n ecuaţia iniţială se obţine


6 8
− x02 + 4y 02 + √ x0 + √ y 0 − 3 = 0 (138)
5 5
Prin completarea pătratelor se ajunge la
3 1
− (x0 − √ )2 + 4(y 0 + √ )2 = 2 (139)
5 5
Facem acum translaţia
3 1
x00 = x0 − √ , y 00 = y 0 + √ (140)
5 5
de unde obţinem ecuaţia redusă a conicei

x002 /2 − y 002 /(1/2) = −1 (141)

ı̂n raport cu sistemul de referinţă canonic definite de versorii v, w


şi punctul (− √35 , √15 ).
7.2 Intersecţia dintre o conica şi o dreaptă 109

7.2 Intersecţia dintre o conica şi o dreaptă


Considerăm o dreaptă (D) de ecuaţii parametrice

x = x0 + lt
(D) : ,t ∈ R
y = y0 + mt
şi o conică de ecuaţie carteziană

(Γ) : g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + a10 x + a20 y + a00 = 0

Intersecţia D ∩ Γ corespunde rădăcinilor t1,2 ∈ R ale ecuaţiei poli-


nomiale ı̂n t:

g(x0 + lt, y0 + mt) = a11 (x0 + lt)2 + 2a12 (x0 + lt)(y0 + mt)+ (142)

+a22 (y0 + mt)2 + a10 (x0 + lt) + a20 (y0 + mt) + a00 = 0
După gruparea termenilor ce conţin t2 , t se obţine:

t2 (a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 )+ (143)


+t[l(2a11 x0 + 2a12 y0 + 2a10 ) + m(2a12 x0 + 2a22 y0 + 2a20 )]+
+a11 x20 + 2a12 x0 y0 + a22 y02 + +2a10 x0 + 2a20 y0 + a00 = 0
Notăm ϕ(l, m) = a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 şi observăm că ecuaţia
(143) se poate scrie ı̂n forma

t2 ϕ(l, m) + t(lgx0 + mgy0 ) + g(x0 , y0 ) = 0 (144)

Aşadar punctele de intersecţie dintre dreaptă şi conică sunt decise


de rădăcinile ecuaţiei de mai sus.
Discutie:
1) Ecuaţia (144) este de gradul doi dacă ϕ(l, m) 6= 0. Dacă

δ = (lgx0 + mgy0 )2 − 4ϕ(l, m)g(x0 , yo ) > 0 (145)


7.2 Intersecţia dintre o conica şi o dreaptă 110

atunci ecuaţia are două rădăcini reale şi distincte deci dreapta
intersectează conica ı̂n două puncte distincte. Dacă δ = 0, atunci
există un singur punct de intersecţie şi concluzionăm că dreapta
este tangentă la conică. Observăm că ı̂n acest caz dacă P (x0 , y0 )
este punctul de intersecţie, avem din ecuaţia (145) că lgx0 +mgy0 =
0, deci direcţia dreptei tangente este perpendiculară pe vectorul
< gx0 , gy0 > şi deci ecuaţia dreptei tangente este

(x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 = 0

Dreapta care trece prin P (x0 , y0 ) şi este perpendiculară pe dreapta


tangentă se numeşte dreapta normală la conică ı̂n punctul P (x0 , y0 ).
Direcţia ei este < −gy0 , gx0 > deci ecuaţia dreptei normale este

−(x − x0 )gy0 + (y − y0 )gx0 = 0

Dacă δ < 0 atunci ecuaţia de gradul doi (144) nu are soluţii reale
deci dreapta nu intersectează conică.

2) Când ϕ(l, m) = 0 ecuaţia (144) este de gradul ı̂ntâi.

t(lgx0 + mgy0 )g(x0 , y0 ) = 0


Ea are soluţia

g(x0 , y0 )
t=−
lgx0 + mgy0
dacă lgx0 + mgy0 6= 0 deci D ∩ Γ conţine un singur punct.
Dacă lgx0 + mgy0 = 0 şi g(x0 , y0 ) 6= 0 ecuaţia (144) nu are soluţie
deci nu există un punct de intersecţie.
Dacă ı̂nsă lgx0 + mgy0 = 0 şi g(x0 , y0 ) = 0 ecuaţia este identic
satisfăcută şi D ⊆ Γ.
7.3 Elipsa 111

7.3 Elipsa
Considerăm o elipsă de ecuaţie g(x, y) = 0. Am vazut ı̂n secţiunea
anterioară că există un reper x0 O0 y 0 ı̂n raport cu care elipsa are
ecuaţia
x02 /a2 + y 02 /b2 = 1 (146)
Reperul x0 O0 y 0 se numeşte reperul canonic iar ecuaţia (146) se
numeşte ecuaţia redusa a elipsei faţă de reperul canonic. Să pre-
supunem că a > b > 0. În cele√ce urmează vom√ renota repe-
rul canonic cu xOy. Punctele F1 ( a2 − b2 ,√0),F2 (− a2 − b2 , 0) se
numesc focarele elipsei iar distanţa c = a2 − b2 semi-distanţa
focală a elipsei. Intersecţiile curbei cu axele Ox,Oy se numesc
vârfurile ei: V1 (a, 0),V2 (−a, 0), V3 (0, b), V4 (0, −b).

Teorema 7.1 Elipsa descrisă mai sus este locul geometric


al punctelor P (x, y) din plan pentru care distanţa(P, F1 ) +
distanţa(P, F2 ) = 2a.

Demonstraţie: Să considerăm un punct P (x, y) pe elipsă. Vom


avea atunci că
p p
dist(P, F1 ) + dist(P, F2 ) = (x − c)2 + y 2 + (x + c)2 + y 2

Pe de altă parte, din ecuaţia canonică a elipsei avem că y 2 =


b2 (1 − x2 /a2 ). Înlocuind rezultă că

dist(P, F1 ) + dist(P, F2 ) =
p p
= (x − c)2 + b2 (1 − x2 /a2 ) + (x + c)2 + b2 (1 − x2 /a2 ) =
p p
(cx/a − a)2 + (cx/a + a)2 = 2a
7.4 Hiperbola 112

Teorema 7.2 Aria elipsei de ecuaţie


x2 /a2 + y 2 /b2 = 1 (147)
este egală cu πab.

Demonstraţie: Considerăm transformarea afină


x0 = x/a, y 0 = y/b
sau

x0
    
1/a 0 x
=
y0 0 1/b y
Se observă că elipsă se duce prin această transformare ı̂n cercul
unitate centrat ı̂n origine
x02 + y 02 = 1
Rezultă atunci că aria se transformă după formula:

1/a 0
aria cerc = · aria elipsa
0 1/b
De aici rezultă
aria elipsa = πab

7.4 Hiperbola
Ecuaţia redusă a hiperbolei ı̂n raport cu reperul canonic xOy este
x2 y 2
− 2 =1 (148)
a2 b
Focarele
√ hiperbolei sunt
√ punctele
F1 ( a2 + b2 , 0), F2 (− a2 + b2 , 0).
7.5 Parabola 113

Teorema 7.3 Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan


pentru care
|dist(P, F1 ) − dist(P, F2 )| = 2a

7.5 Parabola
Ecuaţia redusă a parabolei ı̂n raport cu reperul canonic xOy este

y 2 = 2px (149)

Focarul parabolei este F (p/2, 0).

Teorema 7.4 Parabola este locul geometric al punctelor din plan


pentru care
dist(P, F ) = dist(P, Q)
unde Q este proiecţia lui P pe axa Oy.
7.6 Exerciţii 114

7.6 Exerciţii
Exercitiu 7.1 Considerăm conica de ecuaţie

g(x, y) = 13x2 − 48xy + 27y 2 − 50x − 76 = 0 (150)

1. Să se determine tipul conicei.

2. Să se determine forma redusă a acestei conice.

3. Să se determine axele (sau axa) de simetrie ale acestei con-


ice.

4. Să se determine focarele acestei conice.

Demonstraţie: Se procedează exact ca ı̂n exemplul (7.2) din


acest capitol referitor la reducerea unei conice la forma canonică.
Mai ı̂ntâi incercăm sa anulăm termenul −48xy din expresia conicei
prin utilizarea unei rotaţii. Fie
 
13 −24
A= (151)
−24 27

Valorile proprii λ1,2 ale lui A satisfac ecuaţia



13 − λ −24
=0 (152)
−24 27 − λ
de unde rezultă că λ1 = 45, λ2 = −5.
Suntem acum ı̂n măsura sa răspundem la prima ı̂ntrebare. Din
moment ce cele două valori proprii sunt nenule şi de semn contrar
conica este de tip hiperbolic.
Determinăm acum vectori proprii v =< v1, v2 >, w =< w1 , w2 >
corespunzători lui λ1 şi respectiv λ2 . Pentru v =< v1, v2 > trebuie
ca
7.6 Exerciţii 115

    
13 − 45 −24 v1 0
= (153)
−24 27 − 45 v2 0
Alegem v1 = 3 şi rezultă v2 = −4 După normalizare avem că
v =< 3/5, −4/5 >.
În mod similar găsim că w =< 4/5, 3/5 >.
Se poate vedea că

v1 w1 3/5 4/5
v2 w2 = −4/5 3/5 = 1. (154)

Facem acum schimbarea de variabile


    0 
x 3/5 4/5 x
= (155)
y −4/5 3/5 y0

x0
    
3/5 −4/5 x
=
y0 4/5 3/5 y
Mai putem scrie:

x = 3/5x0 + 4/5y 0
(156)
y = −4/5x0 + 3/5y 0
Din teoria expusă ı̂n acest capitol rezultă că forma pătratică 13x2 −
48xy + 27y 2 devine

45x02 − 5y 02
Putem scrie expresia ı̂ntreagă prin utilizarea formulei (156)

45x02 − 5y 02 − 30x0 − 40y 0 − 76 = 0


După completarea pătratelor rezultă că
7.6 Exerciţii 116

5(3x0 − 1)2 − 5(y 0 + 4)2 = 1 sau 45(x0 − 1/3)2 − 5(y 0 + 4)2 = 1

Facem acum schimbarea de variabile

x00 = x0 − 1/3, y 00 = y 0 + 4 (157)

de unde rezultă că

45x002 − 5y 002 = 1
Aceasta este ecuaţia redusă a conicei. Să determinăm acum repe-
rul canonic. Avem că dacă x00 = 0, y 00 = 0, atunci x0 = 1/3, y 0 =
−4 şi deci din ecuaţiile (156)
x = 1/3·3/5+(−4)·4/5 = −3, y = 1/3·(−4)/5+(−4)·3/5 = −8/3.
Prin urmare originea sistemului canonic este la (−3, −8/3). Să
determinăm axele de simetrie ale hiperbolei.
x00 = 0 este echivalent cu x0 − 1/3 = 0 de unde 3/5x − 4/5y = 1/3.
Aceasta este axa O00 y 00 . Axa Ox00 are ecuaţia y 00 = 0 de unde
y 0 + 4 = 0 ceea ce ne dă 4/5x + 3/5y + 4 = 0.
Pentru determinarea focarelor folosim aceasi metoda de schimbare
de variabile.√ Ştim că ı̂n reperul√ canonic x00 O00 y 00 focarele sunt
datepde F1 ( a2 + b2 , 0) şi F2 (− pa2 + b2 , 0). Va rezultă atunci
F1 ( (1/45)2 + (1/5)2 , 0) şi F2 (− (1/45)2 + (1/5)2 , 0) ı̂n reperul
x00 O00 y 00 . Pentru determinarea coordonatelor ı̂n reperul xOy putem
folosi formulele (156) si(157).

Exercitiu 7.2 Considerăm conica de ecuaţie

g(x, y) = 29x2 + 24xy + 36y 2 − 50x = 0 (158)

1. Să se determine tipul conicei.


7.6 Exerciţii 117

2. Să se determine forma redusă a acestei conice.

3. Să se determine axele (sau axa) de simetrie ale acestei con-


ice.

4. Să se determine focarele acestei conice.

Demonstraţie: Se procedează exact ca ı̂n exemplul (7.2) din


acest capitol referitor la reducerea unei conice la forma canonică.
Mai ı̂ntâi incercăm sa anulăm termenul 24xy din expresia conicei
prin utilizarea unei rotaţii. Fie
 
29 12
A= (159)
12 36

Valorile proprii λ1,2 ale lui A satisfac ecuaţia



29 − λ −12
=0 (160)
12 36 − λ
de unde rezultă că λ1 = 45, λ2 = 20.
Suntem acum ı̂n măsură sa raspundem la prima ı̂ntrebare. Din
moment ce cele două valori proprii sunt nenule şi au acelaşi semn
conica este de tip eliptic.
Determinăm acum vectori proprii v =< v1, v2 >, w =< w1 , w2 >
corespunzători lui λ1 şi respectiv λ2 . Pentru v =< v1, v2 > trebuie
ca
    
29 − 45 12 v1 0
= (161)
12 36 − 45 v2 0
Alegem v1 = 3 rezultă v2 = 4 După normalizare avem că v =<
3/5, 4/5 >.
În mod similar găsim că w =< −4/5, 3/5 >.
Se poate vedea că
7.6 Exerciţii 118


v1 w1 3/5 −4/5
v2 w2 4/5 3/5 = 1.
= (162)

Facem acum schimbarea de variabile


    0 
x 3/5 −4/5 x
= (163)
y 4/5 3/5 y0
 0    
x 3/5 4/5 x
=
y0 −4/5 3/5 y
Mai putem scrie:

x = 3/5x0 − 4/5y 0
(164)
y = 4/5x0 + 3/5y 0
Din teoria expusă ı̂n acest capitol rezultă că forma pătratică 29x2 +
24xy + 36y 2 devine
45x02 + 20y 02
Putem scrie expresia ı̂ntreagă prin utilizarea formulei (164)

45x02 + 20y 02 − 30x0 + 40y 0 = 0


După completarea pătratelor rezultă că

5(3x0 − 1)2 + 20(y 0 + 1)2 = 25 sau 45(x0 − 1/3)2 + 20(y 0 + 1)2 = 25

Facem acum schimbarea de variabile

x00 = x0 − 1/3, y 00 = y 0 + 1 (165)

de unde rezultă că

45x002 + 20y 002 = 25


7.6 Exerciţii 119

Aceasta este ecuaţia redusă a conicei. Să determinăm acum repe-


rul canonic. Avem că dacă x00 = 0, y 00 = 0 atunci x0 = 1/3, y 0 = −1
şi deci din ecuaţiile (164)
x = 1/3 ∗ 3/5 + 4/5 = 1, y = 1/3 ∗ 4/5 − 3/5 = −1/3 prin urmare
originea sistemului canonic este la (1, −1/3). Să determinăm axele
de simetrie ale elipsei.
x00 = 0 este echivalent cu x0 − 1/3 = 0 de unde 3/5x + 4/5y = 1/3.
Aceasta este axa O00 y 00 . Axa Ox00 are ecuaţia y 00 = 0 de unde
y 0 + 1 = 0 ceea ce ne dă −4/5x + 3/5y + 1 = 0.
Pentru determinarea focarelor folosim aceeaşi metoda de schim-
bare de variabile. Ştim că ı̂n reperul 00 00 00
√ √ canonic y O x focarele sunt
2 2
datepde F1 ( a − b , 0) şi F2 (− p 2 2
a − b , 0). Va rezultă atunci
F1 ( −(5/9)2 + (5/4)2 , 0) şi F2 (− −(5/9)2 + (5/4)2 , 0) ı̂n repe-
rul y 00 O00 x00 . Pentru determinarea coordonatelor ı̂n reperul xOy
putem folosi formulele (164) si(165).
120

8 Curbe ı̂n 2 şi 3 dim


8.1 Ecuaţia carteziană a unei curbe
Curbele ı̂n 2d sunt colecţii de puncte (x, y) ce satisfac ecuaţii
carteziene de tipul f (x, y) = 0 unde f este o funcţe de două vari-
abile. În 3d curbele sunt colecţii de puncte (x, y, z) ce satisfac
ecuaţii carteziene de tipul f (x, y, z) = 0, g(x, y, z) = 0 unde f, g
sunt funcţii de trei variabile.

Exemplu 8.1 Dreapta şi conicele sunt exemple de curbe.

Exemplu 8.2 Curba cardioidă este dată de ecuaţia carteziană

(x2 + y 2 − ax)2 = a2 (x2 + y 2 ), a ∈ R (166)

Fig. 40. Curba cardioidă


8.2 Ecuaţia unei curbe ı̂n coordonate polare 121

Exemplu 8.3 Trifoiul este dat de ecuaţia carteziană

(x2 + y 2 )2 = ax(x2 − 3y 2 ) (167)

Fig. 41. Trifoiul

8.2 Ecuaţia unei curbe ı̂n coordonate polare


Uneori prin utilizarea coordonatelor polare ı̂nlocul celor carteziene,
ecuaţia poate fi simplificată. Coordonatele carteziene x, y sunt
ı̂nlocuite de coordonatele polare r, θ utilizând formulele x = rcosθ, y =
rsinθ, r > 0, θ ∈ [0, 2π).
În coordonate polare ecuaţia cercului unitate centrat ı̂n origine
este r = 1.

Exemplu 8.4 Curba cardioidă este dată de ecuaţia ı̂n coordonate


8.3 Ecuaţia parametrică a unei curbe 122

polare
r = a(1 + cos(θ))

Exemplu 8.5 Trifoiul este dat de ecuaţia ı̂n coordonate polare

r = acos(3θ)

8.3 Ecuaţia parametrică a unei curbe


Ecuatiile parametrice ale unei curbe de ecuaţie carteziană
f (x, y) = 0 se obtin prin exprimarea coordonatelor x, y ı̂n funcţe
de un parametru t ∈ I

x = x(t), y = y(t)

ı̂n aşa fel ı̂ncât expresiile x(t), y(t) să satisfacă ecuaţia
f (x(t), y(t)) = 0.

Exemplu 8.6 De pildă cercul de raza r centrat ı̂n origine şi de


ecuaţie carteziană x2 + y 2 = r 2 se poate parametriza ı̂n forma
următoare:

x(t) = rsin(t), y(t) = rcos(t), t ∈ [0, 2π) (168)


deoarece x(t), y(t) satisfac

x(t)2 + y(t)2 = r 2 (sin(t)2 + cos(t)2 ) = r 2 . (169)


Se observă că de asemenea

x(t) = rcos(t), y(t) = rsin(t), t ∈ [0, 2π) (170)


este o parametrizare validă a cercului, ı̂n ambele cazuri mulţimea
{x(t), y(t)|t ∈ [0, 2π)} este cercul de raza r centrat ı̂n origine. În
8.3 Ecuaţia parametrică a unei curbe 123

primul caz, ı̂n timp ce parametrul t parcurge intervalul [0, 2π),


punctul corespunzător x(t), y(t) parcurge cercul ı̂n sens contrar
acelor de ceasornic ı̂ncepănd din punctul (0, r). În al doilea caz,
ı̂n timp ce parametrul t parcurge intervalul [0, 2π), punctul core-
spunzător x(t), y(t) parcurge cercul ı̂n sens contrar acelor de cea-
sornic, ı̂ncepănd din punctul (r, 0).
Exemplu 8.7 Ecuaţia parametrică a elipsei
Elipsa de ecuaţie carteziană x2 /a2 +y 2 /b2 = 1 se poate parametriza
după cum urmează
x(t) = acos(t), y(t) = bsin(t), t ∈ [0, 2π) (171)
Exemplu 8.8 Ecuaţia parametrică a cardioidei:

x(t) = 2a(1 − t2 )/(1 + t2 )2 , y(t) = 4at/(1 + t2 )2 (172)

8.3.1 Vectori tangenţi la curbe


Pentru o curbă diferenţiabilă (adică x(t), y(t) sunt funcţii diferenţiabile
un vector tangent la curbă ı̂n punctul (x, y) ce corespunde parametru-
lui t este (x0 (t), y 0 (t)).
Exemplu 8.9 Aflati un vector tangent la cercul unitate centrat
ı̂n origine ı̂npunctul (3/5, 4/5).
Demonstraţie: Alegem parametrizarea
x(t) = cos(t), y(t) = sin(t) (173)
Alegem parametrul t pentru care x(t) = 3/5,y(t) = 3/5 adică
cos(t) = 3/5, sin(t) = 4/5 (174)
Din propoziţia anterioară avem că un vector tangent la curbă
ı̂npunctul (3/5, 4/5) este dat de v = (x0 (t), y 0 (t)) = (−sin(t), cos(t)) =
(−4/5, 3/5).
8.4 Intersecţii de curbe 124

8.4 Intersecţii de curbe


În rare cazuri (intersecţia a două drepte sau a unei conice cu o
dreapta sunt două exemple) intersecţia a două curbe poate fi cal-
culată cu o metodă generală. De cele mai multe ori se recurge la
o metodă adaptată problemei respective.

Exemplu 8.10 Să se calculeze intersecţia cercurilor

x2 + y 2 = 1, (x − 1)2 + y 2 = 1 (175)

Dacă (x, y) se afla pe ambele cercuri atunci el va satisface sistemul

x2 + y 2 = 1
(176)
(x − 1)2 + y 2 = 1

Se scade prima ecuaţie din a două şi se obţine

x = 1/2
√ √
de unde rezultă y = 3/2, − 3/2. Se poate, de asemenea, utiliza
parametrizarea celor două cercuri

x(t) = cos(t), y(t) = sin(t), t ∈ [−ππ)


(177)
x0 (s) = cos(s) + 1, y 0 (s) = sin(s), s ∈ [−ππ)

ce duce la un sistem trigonometric.


şi deci
cos(t) = cos(s) − 1
(178)
sin(t) = sin(s)
Dacă
√ t > 0 rezultă că s = π−t de unde cos(t) = 1/2 şi x = 1/2, y =
3/2. Dacă t <√ 0 rezultă că s = −π − t de unde cos(t) = 1/2 şi
x = 1/2, y = − 3/2.
8.5 Cum apar curbele ı̂n practică? 125

8.5 Cum apar curbele ı̂n practică?


Curbele pot aparea ı̂n practică, de pildă, ca traiectorii ale unor
obiecte sau particule ı̂n mişcare sub acţiunea anumitor forţe sau
ca intersecţii de suprafeţe.
Să considerăm mişcarea unui obiect aruncat sub un unghi α cu
axa orizontală cu o viteza iniţială v0 . Ignorăm efectul frecării cu
aerul.

Să notăm cu x(t), y(t) poziţia obiectului la momentul t. Deci y(t)


reprezintă ı̂nalţimea la care se afla obiectul la momentul t iar x(t)
reprezintă distanţa parcursă de obiect pe direcţia orizontală. Din
legile mecanicii avem că F = ma. Pe de o parte, F = G =<
0, −mg >, pe de altă parte a =< x00 (t), y 00 (t) >. Obţinem de aici
că
< 0, −mg >= m < x00 (t), y 00 (t) >
de unde rezultă că x00 (t) = 0, y 00 (t) = g = −9.8. Utilizând
proprietăţile primitivelor obţinem că x(t) = Ct + D şi y(t) =
−9.8t2 /2 + Et + F . Deoarece iniţial x(0) = 0, y(0) = 0 obţinem
că D = F = 0. Pe de altă parte, viteza iniţială (ca vector) este
8.5 Cum apar curbele ı̂n practică? 126

V0 = v0 < cosα, sinα > ceea ce ı̂nseamnă că x0 (0) = v0 cosα şi
y 0 (0) = v0 sinα. Rezultă de aici că C = v0 cosα şi E = v0 cosα.

Exemplu 8.11 √ O piatră este aruncată la un unghi de 45o cu


viteza iniţială 20 2m/sec aprox. de la nivelul solului. Să se afle
distanţa până la locul unde piatra loveşte pământul.

Din teoria expusă anterior avem că x(t) = 20t şi y(t) = −9.8t2 /2+
20t. În locul unde piatra loveşte pământul avem că y(t) = 0 deci
t = 40/9.8. Pentru a afla distanţa până la locul unde y(t) = 0
punem t = 40/9.8 ı̂n formula x(t) = 20t.

Exemplu 8.12 Pozitia unei particule ce se mişca ı̂n linie dreaptă


este dată de ecuaţia x(t) = t2 − t. Să se afle distanţa parcursă de
particulă după două secunde.

În intervalul de timp 0, 1/2 particulă se mişcă ı̂nspre stânga până


ı̂n punctul −1/4. După aceea se misca numai ı̂nspre dreapta. La
momentul 2 ea va fi ı̂n poziţia 2 deci distanţa totală este 2.5.
8.6 Lungimea unei curbe 127

Exemplu 8.13 Să se parametrizeze cercul unitate centrat ı̂n orig-


ine
√ ı̂naşa felı̂ncât cercul să fie parcurs ı̂ncepând din punctul
( 3/2, 1/2) şi ı̂n sensul acelor de ceasornic.

Parametrizarea x = cost, y = sint parcurge cercul ı̂ncepând din


(1, 0) şi ı̂n sens contrar acelor de ceasornic. Pentru a muta punctul
de pornire adunam π/6 la t. Pentru a schimba sensul de parcurgere
inlocuim t cu −t.
x = cos(−t + π/6), y = sin(−t + π/6)

8.6 Lungimea unei curbe


Pentru a calcula lungimea unei curbe γ(t) = (x(t), y(t))
diferenţiabile cu derivata continua, se ı̂mparte intervalul I = [a, b]
pe care se parametrizeaza curbă ı̂n n subintervale de lungime egală,
ca ı̂n figura de mai jos, deci lungimea fiecărui subinterval va fi
δt = (b − a)/n. Construim, de asemenea, numerele ti = a + i∆t
8.6 Lungimea unei curbe 128

ca ı̂n figura. Se observă că t0 = a şi tn = b. Acestor numere ti le


vor corespunde puncte Pi pe curbă date de formula Pi = γ(ti ).

Construim segmente ce unesc punctele consecutive Pi şi Pi+1 , i =


0..n−1 şi aproximăm lungimea curbei γ cu suma lungimilor acestor
segmente:

n−1
l(γ) ≈ Σi=0 d(Pi , Pi+1 ) = (179)
n−1
p
Σi=0 (x(ti+1 ) − x(ti ))2 + (y(ti+1 ) − y(ti ))2
Utilizăm teorema de medie pentru a scrie

x(ti+1 ) − x(ti ) = x0 (ηi )∆t, y(ti+1 ) − y(ti ) = y 0 (ψi )∆t (180)

pentru numere intermediare ηi , ψi ∈ [ti , ti+1 ].


Înlocuind ı̂n formula (179) rezultă că
8.6 Lungimea unei curbe 129

n−1
p
l(γ) ≈ Σi=0 ∆t x0 (ηi )2 + y 0 (ψi )2 (181)
Suma din dreapta este o suma de tip Riemann şi dacă se ia limită
acestei sume când n → ∞ vom obţine egalitatea

Z bp
n−1
p
l(γ) = limn→∞ Σi=0 ∆t x0 (ηi )2 + y 0 (ψi )2 = x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
a
(182)
adică Z bp
l(γ) = x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt (183)
a

Observaţia 8.1 (Lungimea graficului unei funcţii) Graficul unei


funcţii f : [a, b] → R este o curbă de ecuaţie γ(t) = (t, f (t)) unde
t ∈ [a, b]. Prin urmare lungimea graficului Γ(f ) poate fi calculată
după formula (183) obtinandu-se
Z bp
l(Γ(f )) = 1 + f 0 (t)2 dt (184)
a

Observaţia 8.2 (Lungimea unei curbe ı̂n 3d) Lungimea unei curbe
γ(t) = (x(t), y(t), z(t)) din spaţiu se calculează ı̂n mod asemănător
şi se gaseste
Z bp
l(γ) = x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt (185)
a

Exemplu 8.14 Un acoperiş are forma ca ı̂n figura de mai jos


unde profilul este dat de curbă g(t) = (t, 3 − 3| 5t |3/2 ), t ∈ [−5, 5].
Toate lungimile sunt ı̂n metri. Preţul pe m2 de acoperiş este 20
RON. Care e preţul total al acoperişului?
8.6 Lungimea unei curbe 130

Aria totală a acoperişului este egală cu

A = l(g) · 10

PeR pde altă parte utilizând formula (183) l(g) =


5
2 0 1 + 81/500tdt = de unde rezultă că preţul acoperişului este
2362.31.

Exemplu 8.15 Un acoperiş are profilul dat de curbă g(t) = (t, 3a−
3a(t/5)2 ), t ∈ [−5, 5] unde a > 0 e un parametru. Să se afle
parametrul a astfel ı̂ncât ı̂nclinaţia acoperişului la margini să fie
de 30o , ca ı̂n figura de mai jos.
8.6 Lungimea unei curbe 131

Exemplu 8.16 (Lucrul mecanic efectuat de o forţă variabila) Un


obiect este mişcat de o forţă de mărime variabilă ı̂nlinie dreaptă ı̂n
aşa fel ı̂ncât la distanţa x forţă care actionează asupra obiectului
este F (x). Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de forţă.

Se ı̂mparte intervalul I = [0, l] ı̂n n subintervale de lungime egală


ca ı̂n figura de mai sus, deci lungimea fiecărui subinterval va fi
∆t = (b − a)/n. Construim deasemenea numerele ti = i∆t ca ı̂n
figură.
Lucrul mecanic total L este egal cu suma lucrurilor mecanice Li
efectuate pentru a muta obiectul ı̂ntre poziţiile ti şi ti+1 . Atunci
când n este foarte mare ( şi deci ∆t foarte mic) forţă ce acţionează
asupra obiectului ı̂ntre poziţiile ti şi ti+1 este aproape constantă
şi egală cu F (ti ) (sau F (ti+1 )). Rezultă deci că Li ≈ F (ti )∆t şi
sumând obţinem că L ≈ Σni=0 F (ti )∆t.
Rl
Trecând la limită când n → ∞ obţinem că L = 0 F (t)dt.

Exemplu 8.17 O funie de greutate 10N/m şi lungime 10m este


ridicată pe un bloc de 10m ı̂nălţime ca ı̂n figura de mai jos. Să se
calculeze lucrul mecanic efectuat.
8.6 Lungimea unei curbe 132

Se fixează originea ca ı̂n figură şi se ı̂mparte intervalul I = [0, 10]


ı̂n n subintervale de lungime egală ca ı̂n figura de mai sus, deci
lungimea fiecărui subinterval va fi ∆t = (b − a)/n. Construim, de
asemenea, numerele ti = i∆t ca ı̂n figură.
Lucrul mecanic total L este egal cu suma lucrurilor mecanice Li
efectuate pentru a muta capătul de jos al funiei ı̂ntre poziţiile ti şi
ti+1 . Atunci când n este foarte mare forţă necesară pentru a muta
8.6 Lungimea unei curbe 133

capatul funiei ı̂ntre poziţiile ti şi ti+1 este aproape constantă şi
egală cu greutatea funiei ı̂n acel moment adică F (ti ) = lungime ·
10N/m = (10− ti )·10N . Rezultă că Li ≈ F (ti )∆t = (10− ti )10∆t
de unde
L ≈ Σni=0 (10 − ti )10∆t (186)
Trecând la limită când n → ∞ se obţine
Z 10
L= (10 − t)10dt (187)
0

Exemplu 8.18 O bară din metal are densitatea pe lungime dată


de o funcţe ρ(x) unde x este distanţa de la capătul din stânga până
la locul unde se măsoara densitatea (vezi figura de mai jos). Să se
afle masa totală a barei de metal.

Se fixează originea, ca ı̂n figura ı̂n partea din stânga jos, se ı̂mparte
intervalul I = [0, L] ı̂n n subintervale de lungime egală, deci lungimea
fiecărui subinterval va fi ∆t = (b − a)/n. Construim, de asemenea,
numerele ti = i∆t ca ı̂n figura.
Masa totală m a barei este egală cu suma maselor mi a părţilor
din bară ı̂ntre planele verticale prin ti şi ti+1 .
Atunci când n e foarte mare ( deci ti foarte aproape de ti+1 ) vom
avea că densitatea bucăţii din bară ı̂ntre planele verticale prin ti
şi ti+1 este aproape constantă şi egală cu ρ(ti ). Rezultă atunci că

mi ≈ ρ(ti )πR2 ∆t (188)


8.6 Lungimea unei curbe 134

şi sumând obţinem

m ≈ Σni=0 ρ(ti )πR2 ∆t (189)


Trecând la limită când n → ∞ se obţine
Z L
m= πR2 ρ(t)dt (190)
0
135

9 Cuadrice şi corpuri de rotaţie


Un corp de rotaţie se obţine prin rotirea unei curbe ı̂n jurul unei
drepte.
De pildă, sfera unitate centrată ı̂n origine este
√ corpul de rotaţie
obţinut prin rotirea graficului funcţei f (t) = 1 − t2 , t ∈ [−1, 1]
ı̂n jurul axei Ox. Torul se obţine prin rotirea cercului de rază R
centrat ı̂n (a, 0) cu a > R ı̂n jurul axei Oy.

Fig. 42. Torul

Prin rotirea unei elipse ı̂n jurul unei din axele ei de simetrie se va
obţine un elipsoid.
9.1 Volumul corpurilor de rotaţie 136

Fig. 43. Elipsoidul

9.1 Volumul corpurilor de rotaţie


Să studiem cazul corpurilor de rotaţie obţinute prin rotirea grafi-
cului unei funcţii f : [a, b] → R ı̂n jurul axei Ox.
Se ı̂mparte intervalul [a, b] ı̂n n subintervale de lungime egală ca
ı̂n figura de mai jos, deci lungimea fiecărui subinterval va fi ∆t =
(b − a)/n. Construim, de asemenea, numerele ti = a + i∆t ca ı̂n
figură.
9.1 Volumul corpurilor de rotaţie 137

Fig. 44. Corp obţinut prin rotaţie ı̂n jurul lui Ox

Rezultă că volumul total al corpului de rotaţie este egal cu suma


volumelor Vi ale părţilor din corpul de rotaţie aflate ı̂ntre planele
verticale prin ti şi ti+1 ca ı̂n figură.

V = Σ0n−1 Vi
Pe de altă parte, deoarece pentru n foarte mare ti va fi foarte
aproape de ti+1 putem spune că partea din corpul de rotaţie aflată
ı̂ntre planele verticale prin ti şi ti+1 este aproape un cilindru şi ı̂n
consecinţă avem că
9.1 Volumul corpurilor de rotaţie 138

Vi ≈ ∆tπf (ti )2
Prin ı̂nsumare rezultă că

V ≈ Σ0n−1 ∆tπf (ti )2

Trecând la limită după n → ∞ rezultă că

V = limn→∞ Σ0n−1 ∆tπf (ti )2


.
Suma
R b Riemann din dreapta converge la
2
a πf (ti ) dt şi deci
Z b
V = πf (t)2 dt (191)
a

Exemplu 9.1 Să se calculeze volumul sferei unitate centrate ı̂n


origine.

Sfera unitate centrată √


ı̂n origine este obţinuta prin rotirea funcţei
f : [−1, 1] → R,f (t) = 1 − t2 . Aplicând formula (191) rezultă că
Z 1
V ol(sf era) = π(1 − t2 )dt = 4/3π
−1

Să studiem cazul corpurilor de rotaţie obţinute prin rotirea grafi-


cului unei funcţii f : [a, b] → R ı̂n jurul axei Oy.
Se ı̂mparte intervalul [a, b] ı̂n n subintervale de lungime egală ca
ı̂n figura de mai jos, deci lungimea fiecărui subinterval va fi ∆t =
(b − a)/n. Construim, de asemenea, numerele ti = a + i∆t, ca ı̂n
figura de mai jos.
9.1 Volumul corpurilor de rotaţie 139

Fig. 45. Corp obţinut prin rotaţie ı̂n jurul lui Oy

Volumul V al corpului de rotaţie este egal cu suma volumelor Vi


ale corpurilor obţinute prin rotirea regiunii din grafic ı̂ntre liniile
verticale prin ti şi ti+1 , ca ı̂n figura de mai jos.

Fig. 46. Shell


9.1 Volumul corpurilor de rotaţie 140

Volumul acestor corpuri poate fi aproximat după cum urmează:

Vi ≈ ı̂nalţimea ∗ (aria bazei) ≈ f (ti ) ∗ ∆t ∗ 2πti


Prin ı̂nsumare rezultă că

n−1
V ≈ Σi=0 f (ti ) ∗ ∆t ∗ 2πti
Trecând la limită când n → ∞ rezultă că
n−1
V = limn→∞ Σi=0 f (ti ) ∗ ∆t ∗ 2πti

şi deci
Z b
V = 2πtf (t)dt
a

Exemplu 9.2 O cupola se obţine prin rotirea funcţei f : [0, 5] →


R, f (t) = 3 − 3(t/5)2 ı̂n jurul axei Oy. Calculaţi volumul cupolei.

Exemplu 9.3 O cupola se obţine prin rotirea funcţei fR : [−5, 5] →


5
R, f (t) = 3−3(t/5)2 ı̂n jurul axei Oy. Atunci integrala −5 2πtf (t)dt
este egală cu
1) volumul cupolei;
2) dublul volumului cupolei;
3) triplul volumului cupolei ;
4) niciuna din variantele anterioare.

Exemplu 9.4 Torul se obţine prin rotirea cercului de raza R şi


centru (a, 0) cu a > R ı̂n jurul axei Oy. Să se calculeze volumul
torului.
9.2 Cuadrice 141

9.2 Cuadrice
Cuadricele sunt colecţii de puncte de coordonate(x, y, z) ce satisfac
o ecuaţie carteziană de tipul

a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz+ (192)

+2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0

Exemplu 9.5 Exemple de cuadrice:

Elipsoidul: x2 /a2 + y 2 /b2 + z 2 /c2 = 1. Un exemplu este prezentat


ı̂n figura de mai sus. Elipsoidul este un corp de rotaţie. Hiper-
boloidul cu o pânza: x2 /a2 +y 2 /b2 −z 2 /c2 = 1 este corp de rotaţie.

Fig. 47. Hiperboloidul cu o pânza


9.2 Cuadrice 142

Hiperboloidul cu două pânze:

x2 /a2 + y 2 /b2 − z 2 /c2 = −1 (193)

Hiperboloidul cu două pânze este corp de rotaţie.

Fig. 48. Hiperboloidul cu două pânze

Paraboloidul eliptic:

x2 /a2 + y 2 /b2 = 2pz (194)

Paraboloidul eliptic este corp de rotaţie.


9.2 Cuadrice 143

Fig. 49. Paraboloidul eliptic

Paraboloidul hiperbolic:

x2 /a2 − y 2 /b2 = 2pz (195)

Paraboloidul hiperbolic nu este corp de rotaţie.


9.2 Cuadrice 144

Fig. 50. Paraboloidul hiperbolic

Exemplu 9.6 (Alte cuadrice)

x2 /a2 + y 2 /b2 = 1, – cilindru eliptic


x2 /a2 − y 2 /b2 = 1, – cilindru hiperbolic
y2 = 2px, – cilindru parabolic
x /a − y /b2
2 2 2 = 0, – pereche de plane concurente
x2 = a2 , – pereche de plane paralele
x2 = 0, – pereche de plane confundate
x2 /a2 + y 2 /b2 = 0, – o dreaptă
x /a + y 2 /b2 + z 2 /c2
2 2 = 0, – un punct
x2 /a2 + y 2 /b2 + z 2 /c2 = −1, – mulţimea vida
x2 /a2 + y 2 /b2 = −1, – mulţimea vida
x2 /a2 = −1, – mulţimea vidă
(196)
9.2 Cuadrice 145

Aducerea unei cuadrice generale la forma canonică.


Cuadricele expuse mai sus sunt ı̂n forma canonică, ı̂nsensul că nu
apar termeni de tipul xy, xz, yz şi, de asemenea, ı̂n cazul ı̂n care
termeni de tipul x2 , y 2 , z 2 sunt prezenţi, termenii corespunzători
x, y, z nu mai apar. Din punct de vedere geometric, atunci când o
cuadrica e ı̂n forma canonică, axele ( sau axa) de simetrie (daca ex-
istă) sunt unele din axele reale Ox, Oy, Oz. De pildă, paraboloidul
eliptic ı̂n forma canonică x2 + y 2 = z are ca axă de simetrie axa
Oz.
În cele ce urmează vom incerca sa aducem la forma canonică o
cuadrică de ecuaţie generală dată de (192).
Teoria este aceeaşi ca şi ı̂n cazul conicelor, cuadricei i se aplica mai
ı̂ntâi o rotaţie (in spaţiu) care să pună cuadrica ı̂n formă canonică
ı̂n raport cu o translaţie a reperului nostru. Rotaţia este apoi
urmată de o translaţie.
Pentru aflarea rotaţiei se calculează valorile proprii (λi )i=1..3 ale
matricii A a formei pătratice asociate cu ecuaţia (192).
 
a11 a12 a13
A =  a12 a22 a23  (197)
a13 a23 a33
Valorile proprii (λi )i=1..3 sunt soluţiile λ ale ecuaţiei

a11 − λ a12 a13

a12 a22 − λ a23
=0 (198)

a13 a23 a33 − λ

Apoi, la fel ca ı̂n cazul conicelor, se calculează o bază ortonormală


orientată pozitiv formată din vectori proprii (vi )i=1..3 pentru valo-
rile proprii (λi )i=1..3 . Prin urmare ei trebuie sa satisfacă ecuaţiile

Avi = λi vi
9.2 Cuadrice 146

să fie liniar independenţi, unitari, iar det(v1 |v2 |v3 ) > 0.
Deoarece matricea formei pătratice este simetrică astfel de vectori
proprii există. Cu aceşti vectori proprii se construieşte matricea
R care are pe coloane vectorii vi

R = (v1 |v2 |v3 ).

Notaţia de mai sus are următoarea semnificaţie: dacă notăm vi =


(vi1 , vi2 , vi3 ) atunci
 1 1 1 
v1 v2 v3
R = v12 v22 v31 
 (199)
v13 v23 v33
Ea corespunde rotaţiei ı̂n spaţiu
   0 
x x
 y  = R ·  y0  (200)
z z0
Observăm deasemenea că
 
λ1 0 0
Rt AR =  0 λ2 0  (201)
0 0 λ3
Ecuaţia cuadricei ı̂n forma matriceală este

X t AX + 2bX + c = 0 (202)
unde    
x a10
X =  y  , b =  a20  , c = a00 (203)
z a30
9.2 Cuadrice 147

Înlocuind ı̂n egalitatea de mai sus X cu RX 0 unde


 0 
x
X 0 =  y0  (204)
z0

şi utilizând relaţia (201) rezultă că ecuaţia ı̂n coordonatele x0 , y 0 , z 0


devine

λ1 x2 + λ2 y 2 + λ3 z 2 + (termeni de ordin 1 sau 0) = 0

Pentru eliminarea termenilor de ordin 1 din ecuaţia de mai sus se


completează pătratele.
9.2 Cuadrice 148
LISTĂ DE FIGURI 149

Listă de figuri
Fig. 1. Doi vectori echipolenţi . . . . . . . . . . . . . . . 9
Fig. 2. a) regula paralelogramului b) regula triunghiului 11
Fig. 3. Descompunerea unui vector după două direcţii . 13
Fig. 4. Proiecţia vectorului ~a pe vectorul ~i . . . . . . . 15
Fig. 5. Produsul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Fig. 6. Sistemul de coordonate carteziene . . . . . . . . 19
Fig. 7. Forţa rezultantă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Fig. 8. Forţa rezultantă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Fig. 9. Reprezentare polară . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Fig. 10. Teorema lui Pitagora generalizată . . . . . . . . 25
Fig. 11. Lucru mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Fig. 12. Direcţia normală la un grafic ı̂ntr-un punct . . 27
Fig. 13. Proiecţia vectorială . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Fig. 14. Proiecţia vectorială pe un subspaţiu . . . . . . 29
Fig. 15. Calculul ı̂nalţimii ı̂ntr-un triunghi . . . . . . . . 31
Fig. 16. Ecuaţia vectorială a unei drepte . . . . . . . . . 34
Fig. 17. Dreapta orientată . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Fig. 18. Cosinusurile directoare . . . . . . . . . . . . . . 37
Fig. 19. Ecuaţia vectorială a unei drepte . . . . . . . . . 39
Fig. 20. Perpendiculara comună a două drepte . . . . . 43
Fig. 21. Calculul lungimii perpendicularei comune . . . 44
Fig. 22. Ecuaţia unui plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Fig. 23. Ecuaţia normală a planului . . . . . . . . . . . 51
Fig. 24. Distanţa de la un punct la un plan . . . . . . . 52
Fig. 25. Unghiul a două plane . . . . . . . . . . . . . . 54
Fig. 26. Distanţa de la un punct la un plan . . . . . . . 58
Fig. 27. Planul determinat de o dreaptă şi un punct . . 63
Fig. 28. Separare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Fig. 29. Translaţie de vector ~a . . . . . . . . . . . . . . 68
LISTĂ DE FIGURI 150

Fig. 30. Translaţia de vector v . . . . . . . . . . . . . . 79


Fig. 31. Translaţia de vector v a lui Ω . . . . . . . . . . 81
Fig. 32. Translaţia unei drepte . . . . . . . . . . . . . . 82
Fig. 33. Omotetia de scalar α . . . . . . . . . . . . . . . 83
Fig. 34. Transformarea punctelor printr-o omotetie . . . 83
Fig. 35. Transformarea unei drepte printr-o omotetie . . 85
Fig. 36. Rotaţie de unghi α . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Fig. 37. Rotaţia conservă lungimea segmentului PQ . . 87
Fig. 38. Rotaţia ı̂n jurul unui punct arbitrar O’ . . . . . 88
Fig. 39. Simetria faţă de o dreaptă arbitrară . . . . . . 89
Fig. 40. Curba cardioidă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Fig. 41. Trifoiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
Fig. 42. Torul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
Fig. 43. Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Fig. 44. Corp obţinut prin rotaţie ı̂n jurul lui Ox . . . . 137
Fig. 45. Corp obţinut prin rotaţie ı̂n jurul lui Oy . . . . 139
Fig. 46. Shell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
Fig. 47. Hiperboloidul cu o pânza . . . . . . . . . . . . 141
Fig. 48. Hiperboloidul cu două pânze . . . . . . . . . . 142
Fig. 49. Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . 143
Fig. 50. Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . 144
Index
componentele unui vector după matricea unei transformări afine,
direcţii date, 13 69
Compunerea transformărilor afine,
70 omotetia, 82
conica, 104 originea reperului cartezian, 18
coordonate carteziene, 18
parabola, 113
cosinusurile directoare, 36
Perpendiculara comună, 42
determinantul unei transformări plane de coordonate, 19
afine, 69 produsul scalar a doi vectori, 15
dreaptă orientată, 35 Produsul vectorial a doi vectori,
drepte confundate, 104 17
Proiecţia unui vector, 15
ecuaţia generală a planului, 47
ecuaţia normală a planului, 50 regula paralelogramului , 10
ecuaţia vectorială, 33 regula triunghiului, 10
ecuaţiile parametrice ale dreptei, reper cartezian, 18
34 rotaţie, 86
elipsa, 111
expresia analitică a unui vector, Simetria faţă de dreapta D ce
14 trece prin origine şi face
un unghi α cu axa Ox,
fascicul, 61 90
focarele unei elipse, 111 Simetria faţă de o dreaptă arbi-
focarele unei hiperbole, 112 trară, 90
focarul parabolei, 113 spaţiul euclidian tridimensional,
hiperbola, 112 9

Inversa unei transformări afine transformări afine nedegenerate,


nedegenerate, 71 70
INDEX 152

Transformările afine ı̂n plan, 69


translaţia de vector −

v , 79

unghiul dintre doi vectori, 16

vector director, 33
vector legat, 9
vector legat nul, 9
vector liber, 9
vectori coliniari , 12
vectori coplanari, 12
vectori legaţi echipolenţi, 9
vectorul nul, 10
versor, 10
BIBLIOGRAFIE 153

Bibliografie
[1] V. Cruceanu. Algebra liniara. Editura tehnica, 1969.

[2] I. Duda. Geometrie Analitica(note de curs). Facultatea de


Pompieri, Academia de Politie, 1992.
Bun de tipar: 5.12.2007; Coli tipar: 9,75
Format: 16/61×86
Editura Fundaţiei România de Mâine
Bulevardul Timişoara nr. 58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro