CUPRINS

Cap. 1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE..............................................7

Definiţia, sfera şi conţinutul noţiunii de imobilizări..........................................................7
1.1.1. Locul imobilizărilor în gestiunea întreprinderii.................................................14
1.1.2. Acte normative care reglementează gestiunea imobilizărilor............................15
1.2. Probleme specifice privind recunoaşterea, evaluarea, reevaluarea şi amortizarea
imobilizărilor corporale....................................................................................................17
1.2.1 Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor corporale..........................................17
1.2.2. Reevaluarea imobilizărilor corporale................................................................21
1.2.3. Amortizarea activelor imobilizate......................................................................22
1.2.4.Imobilizările corporale în virtutea contractelor de leasing.................................28
1.3.Organizarea generală a evidenţelor activelor imobilizate..........................................31
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA COMPANIEI NAŢIONALE DE CĂI FERATE
,,C.F.R.”S.A. SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE IAŞI................................37
2.1. Scurt istoric şi descrierea societăţii...........................................................................37
2.2. Structura organizatorică............................................................................................39
2.2.1 Organizarea Serviciului financiar contabil..........................................................47
2.3. Organizarea gestiunii imobilizărilor corporale la nivelul Sucursalei Regionala de
Căi Ferate Iaşi..................................................................................................................56
2.4.Analiza sistemului informaţional privind gestiunea imobilizărilor corporale în cadrul
Regionalei de Căi Ferate Iaşi...........................................................................................61
CAP.3 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA NIVELUL
SUCURSALEI REGIONALA DE CĂI FERATE IAŞI.....................................................63
3.1. Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea imobilizărilor corporale la
Sucursala Regionala de Căi Ferate Iaşi............................................................................63
3.2. Contabilitatea intrărilor de imobilizări corporale.....................................................65
3.3. Metode de amortizare................................................................................................69
3.4. Contabilitatea ieşirilor de imobilizări corporale.......................................................75
3.5. Inventarierea şi reevaluarea imobilizărilor corporale...............................................78
3.6 Reflectarea în contabilitatea Sucursalei Regionala CFR Iaşi a operaţiunilor privind
imobilizările corporale şi amortizarea..............................................................................82
CAPITOLUL 4. ANALIZA ŞI CONTROLUL GESTIUNII IMOBILIZĂRILOR
CORPORALE....................................................................................................................103
4.1.Indicatori de analiză privind gestiunea imobilizărilor.............................................103
4.2.Controlul imobilizărilor corporale...........................................................................110
4.3 Locul imobilizărilor corporale în rapoartele anuale.................................................111
CONCLUZII ŞI PROPUNERI..........................................................................................113
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................115

5
6
 CAP. 1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

Definiţia, sfera şi conţinutul noţiunii de imobilizări

Capitalul agenţilor economici poate fi plasat în bunuri şi valori, adică active care
prin natura şi modul în care îşi recuperează valoarea presupun o imobilizare pe un timp
mai îndelungat a resurselor sau în stocuri de natura mijloacelor circulante ( active
mobilizate ) a căror recuperare se realizează într-un termen mai scurt; iar o altă parte din
capital ia forma mijloacelor băneşti sau a trezoreriei.
Pentru acele active care presupun imobilizări de capital, sau alte resurse financiare
pe un timp mai îndelungat, contabilitatea trebuie să le reflecte separat prin conturi care să
delimiteze diferitele categorii de imobilizări şi să controleze modul de recuperare, de
depreciere şi valorificare a lor, de-a lungul activităţii economice. Activele imobilizate
reprezintă resurse controlate de întreprindere sub formă de bunuri şi valori destinate să
servească o perioadă îndelungată, mai mare de un an, în activitatea unităţii pentru
asigurarea de beneficii viitoare şi sunt rodul unor activităţi anterioare .
Activele imobilizate sunt definite în IAS 1,,Prezentarea situaţiilor financiare” ca
toate acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente. Reglementările
contabile din România definesc activele imobilizate ca acele active ale unei întreprinderi
destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia. Astfel, activele
imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în
activitatea entităţii economice şi care nu se consumă sau se înlocuiesc după prima lor
utilizare şi, ca atare, nu sunt destinate comercializării.
Suportul tehnico-material caracteristic agenţilor economici cu profil de producţie,
dar prezent într-o proporţie sau alta şi în celelalte sectoare ale economiei, o constituie
mijloacele sau activele imobilizate. Acestea sunt elementele destinate a servi de o manieră
durabilă în realizarea obiectului de activitate al regiei sau societăţii, într-o accepţiune care
să ţină seama de existenţa a două categorii de imobilizări:
 Imobilizări profesionale ( de exploatare), adică acelea care sunt utilizate (sau
destinate a fi utilizate) de agenţii economici pentru producţia de bunuri sau
prestarea de servicii;
 Imobilizări neprofesionale ( sau în afara exploatării) ce servesc unor funcţii ale
întreprinderii cum ar fi construcţiile de locuit, pentru realizarea funcţiei sociale a
întreprinderii, dotările sportive şi culturale etc.
Activele imobilizate sau fixe sunt denumite şi active pe termen lung, imobilizări sau
bunuri imobile cuprind toate acele valori economice de investiţie a căror perioadă de
utilitate şi lichiditate este mai mare de un an şi alcătuiesc baza şi mijloacele de acţiune ale
întreprinderii.
Ca bunuri economice, imobilizările corporale se caracterizează prin durabilitatea lor
mai îndelungată, participă la mai multe cicluri de exploatare iar valoarea lor se recuperează
treptat pe calea amortizării prin includerea unor cote de amortizare în costul activităţii la
care participă.

7
 Activele imobilizate, în raport de comportamentul lor economic şi al structurii lor
materiale se grupează astfel:
 imobilizări necorporale;
 imobilizări corporale;
 imobilizări în curs(necorporale şi corporale)
 imobilizări financiare;
Imobilizările necorporale denumite şi imobilizări nemateriale sau active intangibile,
cuprind toate acele valori economice de investiţie care nu îmbracă fizic forma de bunuri
materiale concrete.
Imobilizările necorporale sunt definite de IAS 38 ,,Active necorporale” ca ,,active
identificabile nemonetare, fără suport material şi deţinute pentru utilizare în procesul de
producţie sau de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate altora sau pentru
nevoi administrative.”1 Imobilizările necorporale sunt reprezentate de cheltuielile de
constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de
fabrică şi alte drepturi similare, fondul comercial şi alte imobilizări necorporale.
Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile generate de constituirea întreprinderii
ca persoană juridică distinctă, ca de exemplu: taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi
înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuieli de
prospectare a pieţei şi de publicitate legate de constituirea sau dezvoltarea unităţii,
cheltuieli de altă natură legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii unităţii patrimoniale
etc. Conform reglementărilor contabile din România, întreprinderea poate capitaliza
cheltuielile de constituire, spre deosebire de normele internaţionale care nu permit
capitalizarea unor astfel de cheltuieli, ci impun recunoaşterea lor în contul de profit şi
pierdere, în perioada în care respectivele elemente apar. În această situaţie valoarea
rezultată ca imobilizare necorporală se amortizează sistematic pe parcursul unei perioade
determinate.
Pentru ele ,,întreprinderea trebuie să fixeze un plan de amortizare irevocabil, pentru o
durată maximă de cinci ani.”2
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare sunt cheltuielile care se atribuie distinct activităţii
de dezvoltare sau care pot fi alocate în mod raţional acesteia. În acest context se impune o
delimitare a activităţii de cercetare şi dezvoltare din resurse proprii.
Pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, reglementările contabile nu prevăd nici o
condiţie de mărime valorică iar trecerea lor la imobilizări necorporale rămâne la
latitudinea unităţii; în cazul în care sunt sume mici, ele pot fi contabilizate în cheltuielile
curente ale exerciţiului şi nu în cele de active imobilizate. Pentru a aprecia dacă un activ
necorporal, de natura activităţii de cercetare generat intern satisface criteriul de
recunoaştere de activ, procesul de creare trebuie să fie divizat în două faze: faza de
cercetare şi faza de dezvoltare.
Activitatea de cercetare vizează obţinerea de cunoştinţe noi privind alternative posibile
pentru materiale noi sau îmbunătăţite, aparate, produse, procese, sisteme sau servicii.
Activitatea de dezvoltare reprezintă activitatea desfăşurată în scopul aplicării rezultatelor
cercetării sau a altor cunoştinţe în cadrul unui plan sau proiect pentru producerea de
materiale, dispozitive, procese, produse, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite
substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării în scopuri comerciale. Dacă o
societate nu poate distinge faza de cercetare şi cea de dezvoltare în cadrul unui proiect
intern pentru obţinerea unui activ necorporal, cheltuiala este tratată ca o cheltuială de
cercetare.

1
Ristea,M., Contabilitatea financiarã a întreprinderii,Editura Universitarã, Bucureşti, 2004, p.126
2
Cişcã, V.,Contabilitate – Teorie şi Aplicaţii,Editura Moldavia, Bacãu, 2003, p.239

8
 Concesiunea este convenţia prin care o persoană fizică sau juridică dobândeşte dreptul
de utilizare a anumitor bunuri sau servicii în schimbul unor beneficii pentru
concesionar. ,,Concesiunea se bazează pe contract de concesiune în care o parte –
concedentul- transmite celeilalte părţi – spre administrare rentabilă pe un termen
determinat, în schimbul unei redevenţe, o activitate economica, un serviciu public, o
subunitate productivă sau un teren proprietate de stat.” 3 Concesiunea se acordă pe bază de
licitaţie publică şi cu condiţia ca prin concesionare să se asigure statului un venit fix anual,
egal cu media beneficiilor nete realizate prin exploatarea în ultimii 5 ani a obiectului
concesiunii ori a unor obiecte similare.
Superficia este dreptul de proprietate al unei persoane asupra construcţiei pe care a
clădit-o pe terenul altuia împreună cu dreptul ei real de folosinţă asupra terenului pe care s-
a ridicat construcţia; un asemenea drept dobândit de către un agent economic se consideră
imobilizare corporală şi se supune amortizării.
Uzufructul este dreptul de folosire de către un agent economic a unui bun care aparţine
altei persoane şi de a beneficia de foloasele bunului respective, uzufructul dobândit este
supus amortizării de către agentul economic.
Brevetele sunt documente oficiale prin care se certifică calitatea de inventator şi prin a
căror aplicare practică se realizează obiecte economice cu efecte financiare deosebite; pot
fi aduse ca aport la capitalul social sau prin alte căi.
Licenţele sunt titluri prin care posesorul unei invenţii acordă altei persoane fizice sau
juridice inclusiv statului dreptul de a exploata în interes economic invenţia sa.
Know –how-urile reprezintă cunoştinţe tehnice şi procedee tehnologice ce nu fac
obiectul unui brevet, dar care aparţin celor care le-au creat şi pot face obiectul
comercializării.
Mărcile de fabrică sunt certificate de origine ale unor firme constituite din cuvinte,
litere, cifre, reprezentări grafice, prin care se individualizează produsele sau serviciile sale.
Mărcile de comerţ confirmă că un anumit bun este comercializat de o anumită firmă
care garantează calitatea cumpărătorului, se transmit de regulă altor unităţi prin vânzare.
Brevetele, licenţele, mărcile, alte drepturi şi valori similare reprezintă drepturi de
proprietate intelectuală sau industrială .
Fondul comercial reprezintă cheltuieli efectuate pentru menţinerea sau dezvoltarea
potenţialului de activitate al întreprinderii, este o pare nematerială din fondul de comerţ
care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care contribuie la
dezvoltarea potenţialului de activitate al întreprinderii fiind reprezentat de clientela, vad
comercial, reputaţie, debuşee, poziţie geografică etc.
Valoarea fondului comercial se determină ca diferenţă între costul de achiziţie sau
valoarea de aport şi valoarea netă contabilă a bunului respective.
Conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate, fondul comercial produs din
resurse proprii nu trebuie recunoscut ca un activ, deoarece nu reprezintă o resursă
identificabilă controlată de o societate al cărei cost să poată fi evaluat cu fidelitate; în
patrimoniul agenţilor economici se recunoaşte doar fondul comercial achiziţionat.
Fondul comercial se amortizează, perioada de amortizare variază între 5 şi 20 de ani.
IAS 38 ,,Active necorporale” solicită unei întreprinderi să recunoască un element
ca activ necorporal dacă şi numai dacă acesta întruneşte caracteristicile cuprinse în
definiţia unui activ corporal şi criteriul de recunoaştere expus în standard. Criteriul de
recunoaştere expus în standard cuprinde probabilitatea ca întreprinderea să obţină
beneficii viitoare care pot fi atribuite activului respectiv iar costul activului să poată fi
măsurat în mod credibil. Aceste reglementări se aplică fie că activul este achiziţionat din
exterior, fie că este generat intern.
3
Cişcã V., Contabilitate – Teorie şi Aplicaţii,Editura Moldavia, Bacãu, 2003, p.343

9
 Întreprinderile utilizează frecvent resurse sau angajează datorii pentru achiziţia,
dezvoltarea sau mărirea unor resurse necorporale cum ar fi cunoştinţele ştiinţifice sau
tehnologice, proiectarea sau implementarea unor procese sau sisteme, licenţe, proprietăţi
intelectuale, cunoştinţe despre piaţă şi mărci înregistrate; astfel de elemente sunt
componentele software, patente, drepturi de copyright, liste de clienţi, producţii
cinematografice, francize, segment de piaţă şi drepturi de comercializare. Nu toate aceste
elemente vor îndeplini toate condiţiile definiţiei unui activ necorporal şi anume:
 identificabilitatea;
 controlul asupra unei resurse;
 existenţa beneficiilor economice viitoare.
Identificabilitatea activului necorporal se impune pentru a-l delimita de fondul
comercial; identificabilitatea se poate evidenţia sau nu prin separabilitate. Se consideră că
un activ este separabil dacă unitatea îl poate închiria, vinde, schimba sau poate obţine
beneficii economice viitoare atribuite activului respective.
Controlul activului necorporal constă în capacitatea întreprinderii de a obţine beneficii
economice viitoare din această sursă şi de a restricţiona accesul altora la beneficiile
respective.
Beneficiile economice viitoare ce decurg dintr-un activ necorporal pot include venituri
din vânzarea produselor sau serviciilor, reduceri de costuri sau alte beneficii rezultate din
folosirea activului de către societate.
În ceea ce priveşte evaluarea iniţială, IAS 38 ,,Active necorporale” cere ca un activ
necorporal să fie evaluat iniţial la cost. Costul unui activ necorporal conţine preţul său de
cumpărare, incluzând orice taxe de import şi impozite nerecuperabile, precum şi orice
cheltuială direct atribuibilă pregătirii activului pentru folosirea sa. Cheltuielile atribuibile
includ, de exemplu, comisioanele profesionale pentru servicii legale. Orice reduceri
comerciale sunt deduse pentru a se ajunge la valoarea de cost.
Dacă un activ necorporal este achiziţionat într-o îmbinare de întreprinderi de tipul
achiziţiei, costul se bazează pe valoarea sa justă la data achiziţieidacă un activ necorporal
este achiziţionat prin intermediul unei subvenţii guvernamentale trebuie recunoscut iniţial
la o valoare nominală, la care se adaugă orice cheltuială care este direct atribuibilă
pregătirii activului în vederea utilizării sale dacă un activ necorporal este achiziţionat prin
schimbul integral sau parţial al unui activ necorporal diferit sau al unui alt activ, costul
unui astfel de element este măsurat la valoarea justă a activului primit.
Cheltuielile ulterioare aferente unui activ necorporal, realizate după cumpărarea sau
finalizarea sa, sunt recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt efectuate, cu excepţia
cazului în care această cheltuială va da posibilitatea activului să genereze beneficii
economice viitoare peste standardul stabilit iniţial şi poate fi evaluată şi atribuită activului
în mod credibil. Dacă aceste condiţii sunt întrunite, cheltuiala ulterioară va fi adăugată
costului activului necorporal.
Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale a activelor necorporale prevede două
tratamente : tratamentul de bază, care prevede că după recunoaşterea iniţială un activ
trebuie contabilizat la costul său, mai puţin orice amortizare acumulată sau orice pierderi
din depreciere şi tratamentul alternativ care prevede că după recunoaşterea iniţială, un activ
necorporal trebuie contabilizat la o valoare reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data
reevaluării, mai puţin orice amortizare acumulată ulterior şi orice pierdere din depreciere
acumulată ulterior.
Imobilizările corporale reprezintă acele bunuri economice cu conţinut material
existente în activul patrimonial al agenţilor economici care formează baza tehnică de
producţie şi comercială destinată obţinerii de venituri în concordanţă cu obiectul de

10
activitate al acestora, participă la mai multe cicluri de exploatare şi îşi transmit treptat
valoarea asupra noilor produse obţinute, lucrări executate şi servicii prestate.
Imobilizările corporale sunt definite de IAS 16 ,,Imobilizări corporale” ca active
materiale nemonetare, care sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia
de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în
scopuri administrative pe parcursul mai multor perioade de gestiune.
Deşi IAS 16 ,,Imobilizări corporale “ exclude din aria sa de aplicabilitate investiţiile
imobiliare, făcând trimitere la IAS 40 ,,Investiţii imobiliare”, acestea se număra printre
elementele de imobilizări corporale, definind investiţia imobiliară ca fiind acea proprietate
imobiliară reprezentată de un teren sau o clădire ale unui proprietar sau locatar( în baza
unui contract de leasing), deţinută mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creşterea
valorii capitalului, decât pentru a fi utilizata în producţia de bunuri, prestare de servicii,
scopuri administrative sau pentru a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii. ,,Dacă investiţia se aşteaptă să fie realizată(vândută) într-o perioadă mai mica de
un an de la data bilanţului sau în cursul ciclului normal de exploatare ea poate fi clasificată
drept activ curent”.4
Imobilizările corporale mai sunt cunoscute şi sub denumirea de active corporale, active
tangibile sau imobilizări fizice, terminologii care tind a fi înlocuite cu denumirea proprie
standardelor internaţionale, aceea de imobilizări corporale.
Reglementările din România clasifică imobilizările corporale în structuri :
 terenuri şi construcţii;
 instalaţii tehnice şi maşini;
 alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
 avansuri şi imobilizări în curs.

Terenurile se diferenţiază datorită caracteristicilor diferite pe care le au de celelalte

imobilizări; structura terenurilor este formată atât de terenurile propriu-zise cât şi
amenajările de terenuri. Terenurile propriu-zise cuprind: terenuri agricole În principiu
terenurile nu se amortizează deoarece durata lor de viaţă este considerată nedeterminată
datorită proprietăţii lor de a se regenera. Valoarea terenurilor cu destinaţie economică
obţinute prin acte de vânzare- cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor
se amortizează prin aplicarea unei cote de 25% din cuantumul dobânzii curente la
disponibilităţi băneşti de valoare egală cu preţul de achiziţie al terenurilor respective,
acordată de unitatea bancară la care are deschis contul principal agentul economic.
La intrarea în patrimoniu terenurile se înregistrează în contabilitate la valoarea stabilită
în conformitate cu legislaţia în vigoare, în funcţie de clasele de fertilitate, suprafaţa şi
amplasamentul acestora, la costul de achiziţie dacă sunt cumpărate, şi la valoarea de aport
dacă sunt aduse ca aport la societate.
Amenajările de terenuri constau din lucrările de investiţii efectuate pentru împrejmuiri,
drumuri de acces, racordarea la sisteme de alimentare cu apă, gaze, energie electrică,
lucrări de irigaţii, desecări, îndiguiri. Investiţiile efectuate pentru amenajările de terenuri se
amortizează.
Mijloacele fixe sunt obiecte singulare sau complexe de obiecte, folosite în activitatea
unităţii patrimoniale şi care îndeplinesc cumulative următoarele două condiţii: au o durată
de funcţionare mai mare de un an şi au o valoare mai mare decât limita stabilită de lege.
De asemenea sunt asimilate mijloacelor fixe, potrivit dispoziţiilor legale, investiţiile
efectuate la mijloace fixe luate cu chirie, capacităţile de producţie puse în funcţiune parţial
pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe; investiţiile efectuate
în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici, a unor mijloace fixe existente.
4
Mihai Ristea, Contabilitate financiarã a întreprinderii,Editura Universitarã, Bucureşti, 2004, p. 126

11
 Mijloacele fixe, în raport de caracteristicile tehnico- economice se clasifică în trei
grupe principale de la data de 01 ianuarie 2005 conform H.G. 2.139 / din 30.noiembrie
2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare
a mijloacelor fixe. Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie şi
duratele normale de funcţionare ale acestora, care corespund cu duratele de amortizare în
ani, aferente regimului de amortizare liniar.
Durata normală de funcţionare reprezintă durata de utilizare in care se recuperează, din
punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării; durata
normală de funcţionare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a mijlocului fix
respectiv.
Mijloacele fixe sunt clasificate în grupe, subgrupe, clase şi subclase, iar pentru unele
şi în familii. Astfel mijloacele fixe amortizabile au fost clasificate în trei grupe principale şi
anume:
 Grupa 1 – Construcţii;
 Grupa 2 – Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
 Grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane
şi materiale şi alte active corporale.
Catalogul se aplică în mod unitar de către agenţii economici persoanele juridice fără
scop patrimonial cât şi de instituţiile publice, asigurând determinarea în mod unitar a
amortizării capitalului imobilizat în active corporale.
Pentru fiecare mijloc fix nou achiziţionat se utilizează sistemul unor plaje de ani
cuprinse între o valoare minimă şi una maximă, existând astfel posibilitatea alegerii
duratei normale de funcţionare cuprinsă între aceste limite, astfel stabilită durata normală
de funcţionare rămâne neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare a
mijlocului fix sau scoaterea sa din funcţiune. Catalogul cuprinde şi o anexă unde este
prezentat dicţionarul de corespondenţă între codurile de clasificare şi duratele normale de
funcţionare.
Imobilizări în curs(necorporale şi corporale)reprezintă o structura ce cuprinde
înregistrarea în contabilitate a investiţiilor neterminate, în curs de execuţie în mai multe
exerciţii financiare. Investiţiile neterminate după finalizare se regăsesc sub forma
imobilizărilor corporale sau necorporale, iar cheltuielile efectuate sunt evidenţiate distinct
pe două categorii :
 imobilizările necorporale în curs reprezintă costul de producţie, respective costul de
achiziţie privind imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul exerciţiului.
 imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate realizate în regie
proprie sau în antrepriză care se evaluează la costul de producţie, respectiv la costul
de achiziţie, ca preţ de deviz al investiţiei .
,,Dacă la sfârşitul perioadei nu se cunoaşte cu exactitate preţul de producţie acesta
poate fi aproximat, urmând ca diferenţele ce apar să afecteze cheltuielile în perioada
următoare. Imobilizările corporale în curs se trec în categoria mijloacelor fixe sau
amenajărilor de terenuri după recepţie, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a lor,
după caz.”5
Imobilizările financiare, denumite şi investiţii financiare sau de portofoliu cuprind
valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor societăţi sub forma
titlurilor de participare, altor titluri financiare imobilizate, creanţelor ataşate participaţiilor,
împrumuturilor acordate şi altor imobilizări financiare.
Activele financiare sunt definite de IAS 32 ,,Instrumente financiare: prezentare şi
descriere” ca orice activ care reprezintă : numerar; un drept contractual de a numerar sau
alte active financiare de la altă întreprindere; un drept contractual de a schimba instrumente
5
Dumitru, Marius, Paraschivescu, Contabilitate Financiarã, Editura Moldavia, Bacãu, 2003, p.230

12
financiare cu altă întreprindere în condiţii care sunt potenţial favorabile sau un instrument
de capital propriu al unei alte întreprinderi.
Titlurile de participare reprezintă titluri de valoare sub formă de acţiuni sau părţi
sociale investite de titularul de patrimoniu în capitalul altor societăţi comerciale sau agenţi
economici, care asigură unităţii patrimoniale deţinătoare exercitarea unui control sau a unei
influenţe notabile, respective realizarea unui profit.
Din punct de vedere al duratei deţinerii lor, titlurile de participare sunt sume de bani
investite de un agent economic în patrimoniul altei unităţi pe o perioadă lungă de timp.
Participaţia produsă ca urmare a deţinerii de titluri de participare la o anumită societate
poate fi unilaterală (când numai o societate deţine titluri de participare la o altă societate)
sau bilaterală atunci când societăţile deţin reciproc cote de participare la capitalul
celeilalte.
Titlurile de participare oferă posesorului două drepturi importante: realizarea unui venit
financiar sub forma dividendelor încasate de la unitatea deţinătoare şi posibilitatea de a
interveni în gestiunea unităţii emiţătoare de titluri. Valoarea la care se înregistrează titlurile
de participare poate fi valoarea nominală pentru titluri de participare achiziţionate de la
terţi sau valoarea de aport pentru titlurile aduse de asociaţi.
Tranzacţiile cu astfel de titluri nu sunt însoţite de T.V.A., iar decontarea lor decontarea
se poate face în momentul procurării, situaţie în care se va credita un cont de trezorerie sau
cu plata ulterioară , când pentru sumele ce urmează a se deconta se va credita un cont
specific pentru vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare.
Titlurile de participare nu sunt supuse amortizării, iar pentru depreciere se constituie
provizioane în cazul în care, la inventarierea de la sfârşitul exerciţiului, valoarea de piaţă a
titlurilor deţinute de unitatea economică este inferioară valorii de intrare a acestora.
Alte titluri imobilizate reprezintă hârtii de valoare pe care întreprinderea le dobândeşte
pentru capitalul investit în alte societăţi. Aceste titluri obţinute nu sunt folosite ca
instrumente de intervenţie în gestiunea societăţii emitente, dar se deţin pe o perioadă mai
mare de un an în scopul obţinerii unor venituri financiare sub formă de dividende sau
dobândă, se cuprind în această categorie titlurile de plasament deţinute durabil de societate.
Creanţele imobilizate reprezintă acele investiţii financiare pe termen lung ce cuprind
împrumuturile acordate pe termen lung, creanţe legate de interese de participare şi alte
creanţe imobilizate.
Împrumuturile acordate pe termen lung reprezintă sumele acordate terţilor, în baza
contractelor de împrumut, pentru care se primesc dobânzi.
Creanţele legate de interese de participare reflectă acele creanţe ale unităţii
patrimoniale create cu ocazia acordării de împrumuturi societăţilor comerciale la care se
deţine o participaţie.
,,În structura alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile şi cauţiunile depuse de
unitatea patrimonială la terţi şi se constituie, de regulă, dintr-o sumă de bani sau un pachet
de titluri depuse de o unitate în vederea garantării bunei execuţii a unei obligaţii.”6

6
Dumitru, Marius, Paraschivescu, Contabilitate Financiarã, Editura Moldavia, Bacãu, 2003, p.244

13
 1.1.1. Locul imobilizărilor în gestiunea întreprinderii

La organizarea contabilităţii activelor imobilizate trebuie să se ţină seama de

obiectivele şi factorii de organizare a documentaţiei primare şi a evidenţei operative, de
sistemul de conturi utilizat.
Cunoscând particularităţile de comportament ale imobilizărilor în activitatea
desfăşurată de agenţii economici, în procesul de formare a produselor fabricate, de
constituire şi de plasare a capitalului, rezultă că deciziile luate trebuie să fie orientate pe
informaţii exacte şi complete privind structura şi diferitele categorii de imobilizări, de
starea tehnică şi gradul de depreciere a acestora, avantajele plasării capitalului pe termen
lung în titluri şi creanţe imobilizate.
Pentru satisfacerea acestei cerinţe, la organizarea contabilităţii activelor imobilizate
trebuie avute în vedere următoarele obiective:
 Delimitarea fiecărei categorii, a fiecărui obiect de imobilizări şi determinarea valorii
lor, pentru a pune la dispoziţia conducerii informaţiile privind valoarea de intrare,
modificările survenite în structura şi deprecierea acestora;
 Asigurarea controlului gestionar al imobilizărilor pe toată durata existenţei lor
urmărind păstrarea integrităţii prin reflectarea corectă, la timp, completă, a existenţei şi
mişcării imobilizărilor pe categorii şi feluri, precum şi deprecierea suferită;
 Asigurarea informaţiilor şi a metodologiei de evaluare a deprecierii în timp a
imobilizărilor şi a recuperării valorii prin amortizare şi provizioane;
 Stabilirea contribuţiei activelor imobilizate la venituri şi la rezultate, ca urmare a
gestionării şi valorificării prin cesiune, concesionare, etc.
La organizarea contabilităţii imobilizărilor, pe lângă factorii generali, este necesar
să fie luaţi în considerare şi factorii specifici, cum sunt:
 Particularităţile organizatorice ale agenţilor economici influenţează structura analitică a
imobilizărilor, în special a celor corporale, ceea ce presupune delimitarea pe verigi
organizatorice (filiale, secţii, fabrici) şi în cadrul acestora pe categorii şi obiecte de
imobilizări;
 Caracteristicile diferitelor categorii de imobilizări (necorporale, corporale, financiare)
influenţează tipul documentelor primare în care se consemnează operaţiile privind
intrarea şi ieşirea din gestiune, precum şi deprecierea lor;
 Modul de depreciere a valorii imobilizărilor influenţează sistemul de amortizare a
imobilizărilor corporale şi necorporale şi a provizioanelor constituite în cazul
deprecierilor reversibile;
 Poziţia activelor imobilizate existente în întreprindere faţă de patrimoniul acesteia
influenţează modul de organizare a contabilităţii prin folosirea unor conturi distincte
pentru activele proprii ce fac parte din patrimoniu, iar cele provenite prin concesiune,
locaţie de gestiune, închiriere se evidenţiază separat.
Datorită faptului că activele imobilizate deservesc de o manieră permanentă
activitatea unei entităţi patrimoniale, valoarea lor de intrare în patrimoniu, respectiv costul
istoric, trebuie etalat în timp şi conectat cu veniturile exerciţiilor financiare în cursul cărora
activele imobilizate se folosesc şi se depreciază.
Din punct de vedere fizic, deprecierea reprezintă diminuarea sau pierderea unor
calităţi ale produsului faţă de situaţia iniţială, anterioară trecerii în consum sau utilizare.
În contabilitate, deprecierea activelor patrimoniale generează două naturi distincte
de cheltuieli, şi anume:
a) Cheltuieli cu amortizarea activelor patrimoniale care, de regulă, este specifică doar
imobilizărilor ce cad sub incidenţa uzurii fizice şi/sau morale. Doctrinar, ”amortizarea
este echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări, urmare a

14
 utilizării, a acţiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a altor cauze ”. 7
Amortizarea joacă astfel un triplu rol: juridic – de depreciere a unor active
patrimoniale; economic – de etalare (eşalonare) în timp a consumului unor valori
materiale; financiar – de reînnoire a unor active patrimoniale imobilizate în active
patrimoniale amortizabile.
b) Cheltuieli cu provizioanele pentru deprecierea activelor patrimoniale care, în principiu,
pot fi întâlnite la toate categoriile de active patrimoniale. Spre deosebire de amortizare,
provizioanele sunt echivalentul valoric al deprecierilor, probabil reversibile, ale
activelor patrimoniale, datorate unor factori economici, sociali, politici, de natură
conjucturală. Spre deosebire de amortizare, provizioanele pentru deprecierea activelor
patrimoniale îndeplinesc doar un dublu rol, şi anume:
 Economic – concretizat în regularizări bilanţiere şi transferul rezultatelor
(veniturilor şi/sau cheltuielilor) de la un exerciţiu financiar la altul;
 Financiar – concretizat în posibilitatea, uneori necesitatea, menţinerii
capitalurilor firmelor, respectiv protejării acestora.

1.1.2. Acte normative care reglementează gestiunea imobilizărilor

Principalele acte normative care privesc reglementarea gestiunii activelor

imobilizate sunt:
1. Legea 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale.
2. O.G.nr.54/1997, pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1994 (M.O. nr.225/30
aug.1997).
3. H.G.nr.909/29.12.1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii
15/1994, modificată şi completată prin O.G.54/1997 (M.O.nr.4/8.01.1998).
4. O.U.G.nr.4/1998, aprobată prin Legea nr.182/1998 stabilind punerea în relaţie a
amortizării cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază.
5. H.G.nr.587/14.09.1998 (M.O.361/24.09.1998) pentru aprobarea “Normelor
metodologice privind determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe deţinute de
agenţii economici, pentru stabilirea valorii amortizării incluse în cheltuielile de exploatare
pe anul 1998”.
6. Legea 227/4.12.1998 pentru aprobarea O.G.54/1997, privind modificarea şi
completarea Legii 15/1994, pentru amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale (prin care a fost abrogat art.18 din Legea nr.15/1994, care stabilea relaţia cu
“gradul de utilizare”).
7. Legea nr.241/14.12.1998 (M.O.483/16.12.1998), pentru aprobarea O.U.G.nr.92/1997,
privind stimularea investiţiilor directe.
8. H.G. nr.964/23.12.1998 (M.O.520/30.12.1998) pentru aprobarea clasificaţiei şi a
duratelor normale de funcţionarea mijloacelor fixe. Până la această dată a fost valabilă o
clasificare în care se prevedeau 8 grupe de mijloace fixe.
9. H.G.983/29.12.1998 privind reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi terenurilor.
10. Norme elaborate de Ministerul Finanţelor cu nr.350 249/15.02.1999 şi Comisia
Naţională pentru Statistică cu nr.1.223/10.02.1999, privind determinarea gradului de
utilizare a mijloacelor fixe deţinute de agenţii economici, necesar pentru regularizarea
valorii amortizării incluse în cheltuielile de exploatare pe anul 1998.
11. O.G.nr.19/28.01.1999 (M.O.nr.40/29.01.1999) privind acordarea unor facilităţi
agenţilor economici din domeniul transporturilor la scoaterea din funcţiune a
mijloacelor fixe uzate fizic sau moral neamortizate integral. Valoarea neamortizată
7
Feleagă N., Ionaşcu I., Tratat de contabilitate financiară, vol.II, Editura Economică, Bucureşti,1998,p.236

15
 integral a activelor corporale scoase din funcţiune nu poate depăşi contravaloarea cotei
aparţinând F.P.S.-ului din capitalul social al societăţilor comerciale cu capital integral
sau parţial de stat. Cu valoarea neamortizată după deducerea sumelor rezultate în urma
valorificării activelor scoase din funcţiune, se diminuează cota aparţinând F.P.S. din
capitalul social al societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat.
12. O.U.G.nr.25/29.01.1999 privind scoaterea din funcţiune a unor mijloace fixe uzate
fizic sau moral, neamortizate, aparţinând unor agenţi economici din industrie (fără
obligaţia includerii eşalonate în cheltuielile de exploatare a valorii neamortizate).
Această derogare de la Legea 15/1994, aprobată şi modificată de Legea nr.227/1998,
nu se aplică pentru mijloace fixe care fac obiectul unor contracte de leasing, pentru cele
cu măsuri asiguratorii, gajuri, ipoteci şi pentru cele care fac obiectul unor garanţii în
cadrul contractelor de credit. Prevederile acestei ordonanţe intră in vigoare la data
publicării în M.O. respectiv 29.01.1999 şi are o valabilitate de 18 luni.
13. H.G.nr.424/25.04.2001 (M.O.nr.228/4.05.2000) privind stabilirea valorii de intrare a
mijloacelor fixe – “începând cu luna următoare publicării în M.O., valoarea de intrare a
mijloacelor fixe este de 8.000.000 lei. Mijloacele fixe cu valoare între 3.000.000 şi
8.000.000 se înregistrează la mijloace fixe de natura obiectelor de inventar şi se
amortizează până la 3 ani cu aprobarea Adunării Generale”).
14. O.G. nr.51/1997 aprobată şi modificată de legea nr.90/1998, rescrisă prin titlul II al
legii nr.99/1999 şi republicată în 2000 – ce reglementează operaţiunile de leasing .
Până în anul 1997, operaţiunile de leasing au fost reglementate prin H.G.
nr.72/10.02.1993.
15. Legea Contabilităţii nr.82/1991 (M.O. nr.265/27.12.1991).
16. H.G. nr.704/22.12.1993 privind regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii.
17. O.M.F.nr.94/29.01.2001(M.O.nr.85/20.02.2001)pentru aprobarea Reglementărilor
contabile armonizate cu Directiva a IV a a Comunităţii Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate.
18. H.G. nr.403/19.05.2000 (M.O.nr.252/07.06.2001) privind reevaluarea imobilizărilor
corporale.
19. H.G. 2.139/30.11.2004(M.O.nr.46/13.01.2005) pentru aprobarea clasificaţiei şi a
duratelor normale de funcţionarea mijloacelor fixe. Pe data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri se abrogă H.G. nr.964/1998, astfel mijloacele fixe amortizabile au
fost clasificate în trei grupe principale şi anume:
- Grupa 1 - Construcţii;
- Grupa 2 - Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
- Grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane
şi materiale şi alte active corporale.
IAS 16,,Imobilizăricorporale” cu trimitere la:
IAS 4 ,,Contabilitatea amortizării”;
IAS 17,,Leasing”;
IAS 20,,Contabilitatea subvenţiilor guvernamentale”
IAS 22,,Combinări de întreprinderi”;
IAS 23,,Costurile îndatorării”;
IAS 36,,Deprecierea activelor”;
IAS 37,,Provizioane, datorii şi active contingente”

16
 1.2. Probleme specifice privind recunoaşterea, evaluarea,
reevaluarea şi amortizarea imobilizărilor corporale

1.2.1 Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor corporale

Recunoaşterea imobilizărilor corporale este procesul încorporării în bilanţ sau în

contul de profit şi pierdere a unui element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere
stabilitate în Cadrul general IASC. Astfel conform articolului 82 din a situaţiilor
financiare, regula de recunoaştere impune îndeplinirea a două criterii .
 Generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului.
Acest prim criteriu ridică unele probleme deoarece întreprinderea trebuie să estimeze
gradul de certitudine a fluxului de beneficii viitoare pe baza evidenţelor disponibile în
momentul recunoaşterii. Pentru a satisface acest criteriu, este necesar să se stabilească dacă
activul patrimonial, va contribui direct sau indirect, la generarea fluxurilor de numerar
către întreprindere. Întreprinderea trebuie să preia atât riscurile cât şi beneficiile aferente
activului respectiv.
Beneficiile economice viitoare incorporate în active se referă la capacitatea activelor
corporale de a contribui în mod direct sau indirect la fluxuri de numerar şi echivalente ale
numerarului către întreprindere, aspect ce se explică prin faptul că societatea utilizează
activele pentru a produce bunuri sau pentru prestări de servicii, capabile să satisfacă
necesităţile tot mai diversificate ale clienţilor şi ca urmare acestea sunt dispuşi să plătească,
numerar sau echivalente ale numerarului, pentru a le obţine, contribuind astfel la fluxul de
trezorerie al întreprinderii. ,,De asemenea, potenţialul de a contribui la fluxul de numerar,
poate fi reprezentat şi de capacitatea activelor de a reduce ieşirile de numerar, cum ar fi de
exemplu un proces alternativ de producţie(o tehnologie nouă), care micşorează costurile.”8
Elemente de natura imobilizărilor corporale pot fi achiziţionate de întreprindere şi in
alte scopuri, în sensul satisfacerii legislaţiei cu privire la siguranţa sau protecţia mediului.
Achiziţionarea unor astfel de bunuri, chiar dacă nu cresc în mod direct, beneficiile viitoare
ale imobilizărilor corporale poate fi necesară pentru ca întreprinderea să obţină beneficii
viitoare din exploatarea celorlalte active ale sale, astfel de imobilizări satisfac criteriul de
recunoaştere ca active deoarece permit obţinerea de beneficii viitoare din activele aferente.
 Costul activului poate fi evaluat în mod credibil
Evaluarea costului reprezintă al doilea criteriu de recunoaştere al imobilizărilor
corporale şi nu ridică probleme deosebite, deoarece atât în cazul achiziţiei, cît şi în cazul
execuţiei în regie proprie, costul activului este măsurabil în mod obiectiv, prin
documentele în care se justifică în mod cert evaluarea eforturilor efectuate pentru
procurarea activelor respective.
Imobilizările corporale care aparţin unei entităţi economice prezintă o serie de
caracteristici individuale determinate de costul de achiziţie sau de construcţie, durata
normală de utilizare gradul de uzură, motiv pentru care este necesară o evidenţiere distinctă
a fiecărui element în parte.
Un element individual în cadrul unei imobilizări corporale se identifică pe baza unui
raţionament profesional pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstanţelor sau a
tipurilor specifice de întreprinderi. Uneori este indicat să se grupeze elementele
nesemnificative iar criteriile de definire şi recunoaştere să se aplice valorii totale. În cazul
în care anumite elemente componente ale unei imobilizări sunt folosite pentru mai multe
perioade, ele pot fi recunoscute separat, ca imobilizări .Dacă însă acele elemente pot fi
8
Dumitru, Marius, Paraschivescu, Contabilitate Financiarã, Editura Moldavia, Bacãu,p,209

17
folosite doar în legătură cu un activ imobilizat iar utilizarea lor se aşteaptă a fi neregulată,
ele sunt înregistrate ca imobilizări corporale şi amortizate pe o perioadă ce nu depăşeşte
durata de viaţă utilă a respectivei imobilizări. ,,În cazul în care elementele componente ale
unei imobilizări corporale au durate de viaţă utilă diferite sau aduc beneficii întreprinderii
într-un mod diferit, implicând utilizarea unor metode de amortizare diferite, standardele
internaţionale recomandă recunoaşterea lor separată.”9
Referitor la pragul de semnificaţie, conform IAS 16, trebuie menţionat că acesta nu
este o cifră obţinută printr-un calcul efectuat în întreprindere, nivelul lui este evaluat în
funcţie de tipul de utilizatori ai situaţiilor financiare şi de necesităţile acelor utilizatori.
Pragul de semnificaţie reprezintă mai degrabă, o limită decât o caracteristică calitativă pe
care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă în procesul decizional.
Pentru recunoaşterea în contabilitate a imobilizărilor corporale ca de altfel a tuturor
elementelor patrimoniale, este necesară evaluarea acestora care se realizează, în mod
diferit, în funcţie de momentul în care ea se efectuează.
Evaluarea imobilizărilor corporale se face conform regulilor generale prezentate în
raport cu modalitatea lor de intrare în patrimoniu.Ca şi celelalte elemente patrimoniale
imobilizările de care dispune unitatea patrimonială pot fi evaluate la momente diferite şi
anume:
a) momentul intrării în patrimoniu;
b) momentul inventarierii patrimoniului;
c) momentul încheierii exerciţiului;
d) momentul ieşirii din patrimoniu;
a)Activele imobilizate intrate în patrimoniu se evaluează la valoarea lor contabilă (valoarea
de intrare) care diferă în funcţie de modalitatea concretă a dobândirii lor, identificându-se
după caz, cu:
Costul de achiziţie al imobilizărilor intrate cu titlu oneros format din preţul de
cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare şi celelalte
cheltuieli şi accesorii determinate de punerea în starea de utilitate sau intrarea în gestiune.
Aceasta este regula generală, dar excepţie fac titlurile de participare şi alte titluri
imobilizate al căror cost de achiziţie se confundă cu preţul de cumpărare sau valoarea
determinata pe baza contractului de achiziţie a lor, cheltuielile accesorii efectuate pentru
cumpărarea acestor titluri se înregistrează direct pe cheltuielile de exploatare ale
exerciţiului. Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac
parte din costul de achiziţie; acolo unde este cazul, costul iniţial include şi costurile
estimate pentru demontarea şi mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a
amplasamentului la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia. Evaluarea imobilizărilor la
nivelul costului de achiziţie este cea mai frecventă formă a valorii de intrare întâlnită în
practică.
Costul de producţie folosit pentru evaluarea imobilizărilor obţinute sau construite în
întreprindere şi care este format din costul de achiziţie al materiilor consumate, celelalte
cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în
mod raţional ca fiind legate de fabricarea imobilizării. Pierderile de materiale, manopera
sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, cheltuielile de
depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de
producţie, anterior trecerii intr-o nouă fază de fabricaţie, regiile (cheltuielile) generale de
administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final, precum şi
costurile de desfacere reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul
stocurilor, ci trebuie recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit.
9
Ristea, M., Contabilitate financiarã a întreprinderii,Editura Universitarã, Bucureşti, 2004, p.135

18
,,În cazul în care în primul exerciţiu financiar de aplicare a acestor reglementări costul de
achiziţie sau costul de producţie al unei imobilizări nu este cunoscut şi nu există informaţii
privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel
de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate, costul de achiziţie
sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. Această
situaţie trebuie menţionată în notele explicative.”10
În cazuri deosebite în costul bunurilor cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile
la creditele angajate în vederea achiziţiei, producţiei sau construcţiei acestora.
Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună
voie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cazul unei tranzacţii, la un preţ
determinat obiectiv. Când un element de natura imobilizărilor corporale este schimbat
pentru un activ similar care are o utilizare similară în aceeaşi ramură de activitate şi care
are o valoare justă similară, costul elementului achiziţionat este, în mod normal, înregistrat
la valoarea contabilă a activului care a fost cedat.
Valoarea de aport se stabileşte pentru bunurile intrate ca aport în natură la
constituirea sau majorarea capitalului social, conform legii prin evaluări făcute de experţi
evaluatori autorizaţi, persoane fizice sau juridice, în funcţie de preţul pieţei, utilitatea,
starea şi amplasarea acestora. Valoarea de aport se mai numeşte valoare de utilitate
(venală).
c) Evaluarea cu ocazia inventarierii se efectuează la încheierea exerciţiului financiar când
conform legii are loc procesul de inventariere generală.
Evaluarea imobilizărilor corporale se efectuează la valoarea actuală sau de utilitate
a fiecărui element, denumită valoare de inventar determinate în funcţie de utilitatea bunului
pentru unitate şi preţul pieţei, cu precizarea că la imobilizările amortizabile trebuie să se
aibă în vedere şi amortizarea calculată potrivit planului de amortizare . Dacă valoarea
actuală este mai mica decât valoarea netă contabilă (valoarea contabilă diminuată cu
amortizarea calculată) atunci se stabileşte ca valoare de inventar cea actuală.
Pentru titlurile imobilizate valoarea actuală sau de utilitate se determină diferit, pe
categorii, iar în cadrul acestora pe societăţi emitente sau beneficiare a valorilor investite de
agentul economic ţinând cont de criterii multiple cum ar fi: cotaţia titlurilor la bursă,
rentabilitatea şi perspectivele de rentabilitate, conjunctura economică, controlul sau
influenţa notabilă exercitată de investitor asupra societăţii emitente, private prin prisma
avantajelor ce se vor obţine. Pentru titlurile cotate la bursă valoarea actuală este stabilită la
nivelul valorii de cotare de la 31 decembrie, iar pentru titlurile cotate valoarea actuală este
valoarea probabilă de vânzare.
Conform standardelor internaţionale, activele nu ar trebui înregistrate la o valoare
mai mare decât valoarea lor recuperabilă .Valoarea recuperabilă a unui activ este valoarea
cea mai mare dintre preţul său net de vânzare şi valoarea sa de utilizare. Valoarea de
utilizare este valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se aşteaptă să
fie generate din utilizarea continua a unui activ şi din vânzarea lui la sfârşitul perioadei sale
de viaţă utilă .Preţul net de vânzare este suma ce se poate obţine din vânzarea unui activ
într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv între doi parteneri minus costurile legate de
vânzare. În cazul în care costurile legate de vânzare nu au valoare materială, preţul net de
vânzare este egal cu valoarea reală. Costurile aferente ieşirii sunt costuri suplimentare
atribuite direct vânzării unui activ, excluzând costurile de finanţare şi cheltuielile cu
impozitul pe profit. ,,Ori de câte ori valoarea contabilă depăşeşte valoarea recuperabilă,
adică valoarea care ar trebui recuperată prin folosirea sau vânzarea activului, trebuie
recunoscută o pierdere din depreciere.”11
10
Ristea., M., Contabilitate financiarã a întreprinderii,Editura Universitarã, Bucureşti, 2004, p. 128
11
Ristea., M., Contabilitate financiarã a întreprinderii,Editura Universitarã, Bucureşti, 2004,p.129

19
 La inventariere, evaluarea activelor imobilizate se realizează pe fiecare obiect de
evidenţă, iar în cazul plusurilor şi minusurilor în gestiune se stabilesc şi valori actuale sau
de înlocuire, pentru a se putea înregistra corect bunurile constatate în plus. ,,Cele constatate
în minus se înregistrează la ieşire cu valoarea de intrare existentă în evidenţe, iar imputarea
se face la valoarea actuală sau de înlocuire dacă sunt cazuri penale, sau eventual din
valoarea de înlocuire se scade cea amortizată, dacă lipsa sau degradarea bunului nu
constituie o abatere gravă a persoanei răspunzătoare .”12
În vederea constituirii de provizioane, pentru deprecierea activelor imobilizate se
compară valoarea actuală (de înlocuire) a acestora, cu cea de intrare (sau de inventar)şi se
scade valoarea amortizată şi cea care se mai poate recupera până la valorificare.
Provizioanele pentru deprecieri nu pot depăşi valoarea rămasă, deoarece s-ar ajunge la
dispariţia scriptică a mijloacelor fixe din evidenţe, întrucât provizioanele se scad din
valoarea de intrare ca şi amortizările şi s-ar ajunge la situaţii paradoxale, ca posturile de
mijloace fixe din bilanţ să fie înregistrate cu semnul minus. În cazul în care diferenţele sunt
mari şi totuşi relativ reale, pentru acestea, pe lângă provizioanele pentru deprecieri se pot
constitui şi provizioane reglementate.
Dacă unitatea patrimonială va intra în stare de lichidare într-un viitor apropiat, este
recomandată evaluarea imobilizărilor, cu ocazia inventarierii, la nivelul valorii de lichidare
adică preţul ce s-ar încasa de la eventualii cumpărători la vânzarea activelor imobilizate,
minus cheltuielile aferente vânzării.
În baza unui act normative se poate determina şi o valoare actuală, stabilită prin
reevaluare, a activelor supuse reevaluării (de regulă cele corporale şi financiare) ce se
confundă cu valoarea de inventar întrucât reevaluarea presupune şi o inventariere.
d) Evaluarea la încheierea exerciţiului se realizează în scopul întocmirii situaţiilor
financiare anuale. Imobilizările se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale
la valoarea de intrare, respective valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele
inventarierii.
Valoarea contabilă la data bilanţului se determină pe baza regulilor de evaluare
ulterioară recunoaşterii iniţiale a activelor corporale şi necorporale pentru care valoarea
contabilă de intrare poate fi modificată în cursul duratei de viaţă a activului.
IAS 16 ,,Imobilizări corporale” stabileşte tratamente ce pot fi adoptate pentru
evaluarea ulterioară a imobilizărilor respectiv:
 tratamentul contabil de bază, care prevede că ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ,
o imobilizare trebuie înregistrată la cost, mai puţin orice amortizare cumulată
aferentă şi orice pierderi din depreciere cumulate;
 tratamentul contabil alternativ permis, prevede că ulterior recunoaşterii iniţiale ca
activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la valoarea reevaluată care
reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puţin orice amortizare
ulterioară cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate din depreciere.
d)Evaluarea la ieşire este utilizată la înregistrarea curentă a operaţiilor economice care
generează ieşiri. La ieşirea din patrimoniu imobilizările se evaluează, de regulă, la valoarea
de intrare sau cea rezultată din reevaluare, ceea ce înseamnă scăderea lor din gestiune. În
cazul casării de imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, o importanţă deosebită
pentru contabilitatea întreprinderii o reprezintă amortizarea recuperată până în momentul
scoaterii din funcţiune. Astfel în cazul unei imobilizări corporale integral amortizate,
amortizarea este egală cu valoarea de intrare sau valoarea contabilă, aceasta fiind
recuperată treptat, prin transmitere asupra cheltuielilor. În cazul imobilizărilor parţial
amortizate, se înregistrează pe cheltuieli valoarea rămasă neamortizată, iar valoarea de

12
Dumitru, Marius, Paraschivescu, Contabilitate Financiarã, Editura Moldavia, Bacãu, 2003, p.209

20
ieşire a imobilizării corporale este egală cu amortizarea înregistrată până în acel moment
plus cheltuiala a cărei mărime este afectată de amortizarea nerecuperată.

1.2.2. Reevaluarea imobilizărilor corporale

Inflaţia face ca problema evaluării să se pună nu numai la intrarea în patrimoniu ci

şi pe măsura funcţionării întreprinderii, atunci valoarea reflectată prin conturile de
gestionare a imobilizărilor şi pe baza căreia se calculează amortizarea devine complet
nesemnificativă în raport cu valoarea reală a bunului. De asemenea amortizarea devine cu
mult mai mică decât suma necesară pentru înlocuirea bunului respectiv. În acelaşi timp
aceste cheltuieli cu amortizarea puse faţă în faţă cu venituri care se actualizează implicit la
inflaţie prin preţurile de vânzare, dau un rezultat mai mare decât cel real, din care se
plătesc impozit pe profit şi eventual dividende. Deoarece diferenţa dintre valoarea reală a
imobilizărilor şi valorilor lor nete contabile devenea foarte mare, au fost emise norme de
reevaluare care să rezolve parţial această problemă. În anul 1998 s-a emis H.G. nr.
983/1998 privind reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi terenurilor.
În anul 2000, Guvernul a emis H.G. nr. 403/19.05.2000 privind reevaluarea imobilizărilor
corporale, prin care se permite reevaluarea imobilizărilor corporale la sfârşitul fiecărui
exerciţiu, în funcţie de rata inflaţiei comunicate de Comisia Naţională de Statistică.
Operaţiunea are ca obiectiv aducerea acestora la costul curent sau la valoarea de intrare
actualizată .Conform acestei hotărâri, reevaluarea nu este aplicabilă şi terenurilor.
Reevaluarea se va face după închiderea exerciţiului şi este anuală în cazul în care rata
inflaţiei cumulată pe ultimii trei ani consecutiv depăşeşte 100% şi rezultatele acestei
operaţiuni vor fi cuprinse în bilanţul contabil al exerciţiului la finele căruia se face
reevaluarea.
Modalitatea de reevaluare este stabilită prin lege sau dacă nu este stabilită de către
evaluatori specializaţi şi autorităţi care determină valoarea justă a imobilizărilor. Această
nouă valoare se va atribui activului în locul celei stabilite anterior la intrarea lui şi în
funcţie de aceasta se vor determina amortizările, provizioanele pentru depreciere, etc. Dacă
unul sau mai multe active imobilizate sunt supuse unei reevaluări întreaga grupă de
imobilizări corporale va fi supusă reevaluării. Reevaluările de acest fel trebuie făcute cu
regularitate asigurând o apropiere între valoarea justă şi cea netă contabilă a bunurilor.
Diferenţa din reevaluare poate fi o creştere faţă de valoarea netă contabilă sau o
descreştere faţa de ea . Dacă la prima reevaluare efectuată rezultă o creştere, aceasta va fi
considerata o rezervă din reevaluare, va fi înregistrată ca atare în contabilitate şi prezentată
în bilanţ ca o structură de capital propriu distinctă. Dacă la prima reevaluare efectuată
rezultă o descreştere aceasta se consideră o pierdere, se înregistrează ca o cheltuială şi va
fi evidenţiată în contul de profit şi pierderi.
O problemă implicată de operaţiunea de reevaluare se referă la amortizarea
cumulată şi înregistrată în conturile de amortizări. Standardele prevăd următoarele
alternative :
 amortizarea cumulată este recalculată proporţional cu schimbarea în valoarea
contabilă brută a activului astfel încât valoarea contabilă netă a activului, după
reevaluare, să fie egală cu valoarea justă stabilită prin reevaluare. ,,Această metodă
este folosită în cazul în care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a
se ajunge la costul de înlocuire, mai puţin amortizarea corespunzătoare.”13
 amortizarea cumulată este eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi
valoarea netă recalculată la valoarea justă a activului; această metodă este folosită,
de exemplu pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă .
13
Ristea., M., Contabilitate financiarã a întreprinderii, Editura Universitarã, Bucureşti, 2004,p.146

21
Înscrierea datelor din contabilitatea curentă în situaţiile financiare se subordonează
principiului valorii reale. Activele imobilizate sunt înscrise în bilanţ la valoarea netă
contabilă care se stabileşte ca diferenţă între valoarea contabilă a activelor imobilizate şi
suma reprezentând amortizări şi provizioane pentru deprecieri înregistrate.
Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor de reevaluare se realizează în funcţie de
metoda acceptată pentru reflectarea valorii contabile de intrare reevaluată respectiv:
metoda valorii brute şi metoda valorii nete:
 metoda valorii brute: reevaluarea simultană a valorii brute a imobilizării şi a
amortizării cumulate, care se utilizează atunci când se apelează la costul de
înlocuire pentru că nu se poate determina valoarea justă de piaţă; în cazul metodei
brute sau a indicelui, se actualizează valoarea brută de intrare şi amortizarea
cumulată pe baza unui indice de actualizare, precum şi deprecierea cumulată, dacă
aceasta există;
 metoda valorii nete: reevaluarea numai a valorii nete contabile a imobilizării, care
se utilizează atunci când se poate determina valoarea justă de piaţă pentru activul
supus reevaluării; utilizarea acestei metode presupune anularea amortizării
cumulate până în momentul reevaluării, precum şi anularea provizioanelor pentru
depreciere, dacă există, activul fiind adus la valoarea netă contabilă , apoi se
calculează şi se înregistrează diferenţa care rezultă din reevaluare.
Surplusul din reevaluare inclus în rezervele de reevaluare se transferă în rezultatul
reportat în momentul cedării sau casării activului (cu toată valoarea) sau pe măsura
amortizării activului, cu diferenţa dintre valoarea amortizată calculată pe baza valorii
contabile reevaluate şi valoarea amortizată calculată pe baza valorii contabile iniţiale.

1.2.3. Amortizarea activelor imobilizate

Amortizarea aşa cum este definită de Standardele Internaţionale de Contabilitate,

reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ de-a lungul duratei de
viaţă utilă.
Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezintă micşorarea valorii unui
element de activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de către întreprindere într-un
anumit interval de timp, învechirii, concurenţei, schimbării tehnicii sau a altor cauze.
Pentru a îmbrăca forma amortizării, micşorarea valorii trebuie să prezinte un caracter
ireversibil, ceea ce permite delimitarea ei, de noţiunea de provizion. Amortizarea se deduce
din valoarea de intrare a bunului pentru a calcula valoarea netă contabilă.
Din punct de vedere economic, diminuarea valorii unui element de activ, rezultând
din depreciere, solicită pregătirea şi înlocuirea acestuia cu altul nou. Ca urmare, achiziţia şi
utilizarea imobilizărilor reprezintă o cheltuială şi un element al costului suportat de
întreprindere, de aici, necesitatea constituirii fondurilor necesare reînnoirii imobilizărilor
amortizabile, la sfârşitul vieţii acestora prin veniturile viitoare, fără a recurge la capitaluri
proprii sau la contractarea de datorii.
Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursă de autofinanţare a
capitalului imobilizat care se constituie, chiar şi în cazul în care întreprinderea nu
realizează profit, prin prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este deci din punct de
vedere fiscal o componentă esenţială a capacităţii de autofinanţare.
Din punct de vedere fiscal, amortizarea înseamnă echivalentul valoric al deprecierii
definitive a imobilizărilor, care afectează cheltuielile de exploatare ce nu sunt deductibile
fiscal la determinarea profitului impozabil. Ea apare ca urmare a aplicării legii amortizării,
a normelor metodologice aferente ei, precum şi a altor reglementări fiscale. Amortizarea

22
fiscală nu afectează cheltuielile întreprinderii, ci doar mărimea profitului, implicit suma
impozitului pe profit datorată bugetului statului.
Conform regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi Legea nr.
15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, cu
modificările şi completările ulterioare, reconsiderată prin legea 571/2003 privind Codul
fiscal, precizează că amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra
valorilor de intrare a imobilizărilor corporale.
IAS 16,, Imobilizări corporale’’ precizează că valoarea amortizabilă este costul
activului sau o altă valoare substituită în situaţiile financiare, din care s-a scăzut valoarea
reziduală. Costul activului reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar,
ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru intrarea unui activ, la data
achiziţiei sau a construcţiei acesteia. Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o
întreprindere estimează că o va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a
acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate. Pentru
determinarea amortizării sunt indispensabile două elemente pe care întreprinderea trebuie
să le estimeze pentru fiecare element al imobilizărilor.
 Durata de viaţă economică utilă a unei imobilizări reprezintă perioada pe parcursul
căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării sau numărul
unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează a fi obţinute de
întreprindere prin folosirea activului respectiv această durată se stabileşte de către
întreprindere şi la determinarea ei trebuie luaţi în considerare o serie de factori: uzura
fizică estimată, care depinde de condiţiile de exploatare, capacitatea de producţie a
acestuia, uzura morală apărută ca urmare a schimbărilor sau îmbunătăţirilor aduse
procesului de producţie, limite juridice privind folosirea activului. Durata de viaţă
trebuie revizuită periodic, pentru fiecare element al imobilizărilor corporale, dacă
durata previzionată este sensibil diferită de estimarea anterioară, cheltuielile cu
amortizarea corespunzătoare exerciţiului în curs şi perioadelor viitoare trebuie să fie
ajustate. Revizuirea duratei de viaţă utilă intră şi sub incidenţa normei IAS 8 ,,Profitul
net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor
contabile” care prevede că procesul de estimare reprezintă o parte integrantă, absolut
normală, a întocmirii situaţiilor financiare în conformitate cu standardele
internaţionale. ,,Efectul unei schimbări de estimare contabilă trebuie să afecteze
rezultatul net al exerciţiului curent dacă schimbarea afectează numai acest exerciţiu,
precum şi ale exerciţiilor următoare dacă acestea sunt vizate şi ele de schimbarea
respectivă.”14
 Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va
obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după deducerea
prealabilă a costurilor de cesiune previzionate. Valoarea reziduală a unui activ este
deseori nesemnificativă şi poate fi ignorată în calculul valorii amortizabile, dar dacă se
apreciază a fi semnificativă, aceasta se estimează la data achiziţionării sau la data
oricărei reevaluări ulterioare a activului pe baza valorii realizabile unor active similare
care au ajuns la sfârşitul duratei de viaţă şi care au fost exploatate în condiţiile în care
urmează să fie folosit şi activul respectiv. Valoarea reziduală brută în toate cazurile este
diminuată de costurile estimate de vânzare ale activului, la sfârşitul duratei de viaţă.
Durata amortizării unei imobilizări corespunde în principiu, duratei sale de utilizare
exprimată în ani, care se stabileşte în funcţie de condiţiile concrete în care îşi desfăşoară
activitatea fiecare întreprindere şi de regimul de lucru, pe categorii de bunuri. Duratele
normale de funcţionare, precum şi clasificarea imobilizărilor corporale, în România, se
stabilesc centralizat prin hotărâri ale Guvernului, pe baza consultării reprezentanţilor
14
Paraschivescu, D.,M.,Contabilitate Financiarã, Editura Moldavia, Bacãu, 2003, p.253

23
asociaţilor patronali constituiţi la nivel naţional conform legii, care nu au întotdeauna la
bază raţionamente economice, ci mai multe considerente de ordin fiscal. Pentru stabilirea
duratelor de amortizare se cunosc două metode:
 Metoda descentralizată, potrivit căreia duratele sunt estimate de întreprinderi,
folosindu-se în acest scop raţionamentul profesional, în funcţie de condiţiile
concrete de utilizare şi întreţinere, precum şi în funcţie de condiţiile de concurenţă
de pe piaţa comercială , acestea fiind supuse aprobării organului fiscal abilitat,
pentru a contracara tendinţa întreprinderilor de a stabili durate reduse de utilizare.
În condiţiile utilizării unor durate prea mici ale imobilizărilor, deşi par avantajoase
pentru întreprindere (plătind în acest context un impozit pe profit mai mic)
permiţând, totodată, o recuperare mai rapidă a resurselor investite, care conduc la
creşterea costurilor bunurilor şi serviciilor, şi de aici dificultăţi care pot să apară pe
piaţa concurenţială .
 Metoda centralizată, potrivit căreia duratele de amortizare sunt stabilite la nivel
macroeconomic. Această metodă se utilizează la momentul actual în ţara noastră ,
duratele fiind determinate prin mijloace tehnice, ţinând seama de uzura fizică şi
morală. Duratele de amortizare sunt aprobate prin hotărâre de guvern, sunt revizuite
periodic şi sunt înscrise în catalogul de clasificare a mijloacelor fixe şi al duratelor
normale de utilizare elaborat de Ministerul Finanţelor; conform legislaţiei, dacă se
constată că durata de funcţionare normală a unui mijloc fix nu este adecvată, ea se
poate modifica pe baza unei analize pertinente, cu aprobarea consiliului de
administraţie şi se poate prelungi cu până la 20% fată de durata prevăzută în
catalog, ca urmare a efectuării unor cheltuieli ulterioare care au condus la
îmbunătăţirea parametrilor de funcţionare faţă de valorile iniţiale . Potrivit acestui
sistem de stabilire a duratelor, înseamnă că în condiţii diferite de utilizare a
imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe, acestea au durate identice de
utilizare.
Referitor la asemănările dintre amortizarea imobilizărilor şi depreciere de valoare
pot fi menţionate două dar acestea sunt mai mult aparente decât în realitate. Prima
asemănare se explică prin semnificaţia economică a ambelor concepte, în sensul că ambele
majorează cheltuielile de exploatare, cu precizarea că în cazul deprecierii se înregistrează
pe cheltuieli, numai diferenţa neacoperită pe seama surplusului din reevaluare recunoscut
şi înregistrat într-o reevaluare anterioară dacă aceasta s-a efectuat. O a doua asemănare
dintre amortizare şi deprecierea imobilizărilor este aceea că ambele micşorează valoarea
imobilizărilor :amortizarea imobilizărilor micşorează valoarea imobilizărilor în bilanţ prin
corectare, scăzându-se soldul creditor al conturilor de imobilizări din valoarea contabilă,
iar deprecierea micşorează în mod direct, valoarea imobilizărilor, prin însăşi formula
contabilă de înregistrare a acesteia în contabilitatea curentă.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează şi se înregistrează începând cu
luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare,
conform duratelor de viaţă utilă şi condiţiilor de utilizare a acestora.
Data punerii în funcţiune, în vederea calculării amortizării, este diferenţiată, în
funcţie de faptul că, imobilizările corporale de natura mijloacelor fixe sunt independente,
necesită montaj sau probe tehnologice, astfel:
 data procesului verbal de recepţie, în cazul mijloacelor fixe independente care
nu necesită montaj sau probe tehnologice;
 data procesului verbal de recepţie la terminarea construcţiei, în cazul
mijloacelor fixe care necesită montaj, dar nu şi probe tehnologice;
 data procesului verbal de punere în funcţiune, în cazul mijloacelor fixe care
necesită montaj şi probe tehnologice;

24
  data procesului verbal final de constatare, în cazul sondelor folosite la extracţia
ţiţeiului şi a gazelor.
Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau date în locaţie de
gestiune se calculează de către persoana juridica ce le are în proprietate.
Întreprinderile trebuie să elaboreze un plan de amortizare care este un tablou de
reducere a valorilor imobilizărilor, pe o perioadă determinată şi în tranşe succesive. Planul
de amortizare conţine costul de intrare, mărimea amortizărilor anuale practicate si valoare
contabilă netă după fiecare exerciţiu.
Constituie obiect al amortizării imobilizările corporale şi necorporale cu
următoarele excepţii: terenurile, inclusiv cele împădurite, lacurile, bălţile, iazurile care nu
sunt rezultatul unor investiţii, imobilizările financiare care datorită caracteristicilor şi
naturii lor nu sunt supuse amortizării. De asemenea, sunt considerate active corporale, dar
nu sunt supuse amortizării : bunurile aflate în proprietate publică a statului sau a
administraţiei publice locale, incluse în această categorie în baza unor prevederi legale,
mijloacele fixe aflate în administrarea instituţiilor publice.
Amortizarea se efectuează în limita şi pe baza costului istoric sau a valorii
substituite costului istoric în situaţiile financiare, care constituie şi valoarea de înregistrare
sau de intrare a activului, din care se scade valoarea reziduală estimată. Pentru stabilirea
deprecierilor ce trebuie amortizate practica utilizează mai multe metode. Aplicarea unei
metode sau a alteia de calcul a amortizării are o mare importanţă de a cărei justă rezolvare
sunt interesate direct, nu numai întreprinderile, dar şi statul prin organele sale fiscale.
Întreprinderea este interesată ca prin amortizare să asigure reconstituirea capitalului
imobilizat, iar statul este interesat pentru că mărimea amortizării influenţează mărimea
rezultatului impozabil. Astfel, o supraevaluare a amortizării determină un rezultat mai mic,
deci un impozit pe profit mai mic.
Metoda de amortizare aleasă trebuie aplicată în mod consecvent de la o perioadă la
alta în afară de cazul în care apariţia unei situaţii diferite justifică schimbarea metodei.
Pentru perioada în care se schimbă metoda, efectul trebuie cuantificat şi prezentat, iar
motivul trebuie menţionat în situaţiile financiare. Teoria şi experienţa practică recomandă
ca metoda de amortizare să fie logică şi sistematică. Cu alte cuvinte, costul de intrare
trebuie să fie repartizat pe exerciţii în mod arbitrar, fără a se ţine cont de maniera în care
bunul va pierde din valoarea sa utilă pe parcursul anilor. Metoda aleasă trebuie să reflecte
reducerea capacităţii de serviciu a imobilizării.
În ţara noastră, regulamentul privind Legea contabilităţii nr. 82/1991, Legea nr.
15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale,
Ordonanţa Guvernului nr. 54/1997, pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1994 şi
H.G. nr. 909/1997, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii
15/1994,modificată şi completată prin O.G. nr.54/1997 legiferează, reglementează şi
normează regimul metodologic al amortizării.
Unităţile patrimoniale care desfăşoară activităţi cu caracter economic, utilizează
mai multe metode de calcul al amortizării.
Metoda liniară sau metoda cotelor constante de amortizare- se realizează prin
includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, proporţional cu numărul
de ani ai duratei normale de utilizare a imobilizărilor corporale.
Metoda amortizării degresive constă în recuperarea unei părţi mai mari din valoarea
imobilizărilor amortizabile la începutul perioadei de utilizare şi scăderea amortizării pe
măsura creşterii duratei lor de folosinţă. Sumele ce grevează costurile agentului economic
descresc de la an la an, iar calculul amortizării se poate realiza în două variante: prin
aplicarea unei norme de amortizare degresivă la o valoare constantă sau prin aplicarea unei
norme de amortizare constanta la o valoare degresivă. În ţara noastră metoda amortizării

25
degresive se bazează pe multiplicarea cotelor de amortizare liniară, cu unul din următorii
coeficienţi:
a) 1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 şi 5
ani;
b) 2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 şi 10
ani;
c) 2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat depăşeşte 10 ani.
Aceşti coeficienţi pot fi modificaţi numai prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finanţelor.
Amortizarea progresivă este inversa celei degresive şi constă în recuperarea
accelerată a valorii bunului, iar sumele anuale ce afectează cheltuielile de exploatare cresc
de la an la an, pe măsura învechirii bunului. Această metodă este foarte puţin aplicată
deoarece ea nu corespunde decât în situaţii de excepţie unei deprecieri reale, justificată
economic şi numai pentru anumite active fixe.15
Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare, în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări de 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix,
iar amortizările anuale pentru exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă, după
regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi.
Pe plan internaţional, arsenalul metodologic este mai bogat, acesta cuprinde:
- Metoda amortizării liniare;
- Metoda amortizării funcţionale(variabilă sau proporţional cu randamentul)
- Metoda amortizării accelerate:
 Metoda amortizării degresive cu normă constantă;
 Metoda amortizării proporţionale cu ordinea numerică inversă a anilor
Metode speciale de amortizare:
 Metoda amortizării bazată pe valoare;
 Metoda de imputare axată pe cesiune sau pe înlocuire;
 Metoda de amortizare pe grupe de valori active;
 Metodele de amortizare cu dobânzi compuse.

15
Paraschivescu,D.,M., Contabilitate Financiarã, Editura Moldavia, Bacãu, 2003, p.268

26
 1.2.4.Imobilizările corporale în virtutea contractelor de leasing

Leasingul este o formula de finanţare în care închirierea bunurilor este însoţită de

opţiunea de cumpărare a acestora, la o anumită data şi la un preţ prevăzut în contract.
Leasingul reprezintă operaţiunea prin care o firmă specializată, denumită finanţator
cumpără un activ imobilizat corporal de la o altă firmă, denumită furnizor, pentru al
închiria unei alte firme utilizatoarebeneficiarul, care nu dispune de resursele băneşti
necesare achiziţionării bunului direct de la furnizor.
În România, operaţiunile de leasing sunt legiferate prin OG nr.51/1997 privind
operaţiile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în MO nr.9/12.01.2000 şi Ordinul
nr.686/25.06. 1999, publicat în MO nr.333/14.07 1999.
Leasingul presupune, în esenţă, două contracte: unul de vânzare cumpărare, stabilit
între producător (vânzător) şi societatea de leasing care creditează operaţiunea de leasing în
calitate de cumpărător şi un contract de locaţie încheiat între societatea de leasing şi un
utilizator (beneficiar). Conform legii, contractul de leasing conţine: părţile contractului de
leasing, valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora, perioada de utilizare în
sistem de leasing a bunului, clauza fiind obligaţia asigurării bunului.
,,Fără a fi propriuzis o sursă de finanţare a investiţiilor, leasingul oferă posibilitatea
agenţilor economici de a închiria, de obicei, pe termen scurt, utilaje şi maşini moderne,
tehnică de calcul electronic, mijloace de transport şi alte bunuri mobiliare şi imobiliare de
la unităţi financiare specializate, în schimbul unei chirii.”16
Din punctul de vedere al societăţii de leasing (finanţatorul), operaţiunea reprezintă
o cumpărare a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării.
Din punctual de vedere al beneficiarului, leasingul constituie o formă de creditare
în cadrul căreia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar
rambursarea lui se face eşalonat sub forma ratelor de leasing şi, în final, a preţului rezidual,
care constituie ultima tranşă de plată. Creditul obţinut este însă sub formă de echipamente
şi nu sub formă bănească. Rezultă că pentru beneficiar leasingul este o afacere pe banii
societăţii de finanţare, aceasta asigurând managementul afacerii. Tot din acest punct de
vedere, leasingul apare ca o vânzare în rate în cadrul căreia dreptul de proprietate se
transferă odată cu ultima rată. Totuşi la vânzarea în rate bunul închiriat nu poate trece în
proprietatea chiriaşului la sfârşitul locaţiei decât în baza unui contract distinct de vânzare-
cumpărare. Spre deosebire de închiriere, ratele de leasing se stabilesc în funcţie de preţul
de achiziţie al bunului şi nu în funcţie de condiţiile existente pe piaţă privind
contravaloarea dreptului de folosinţă.
Pentru contabilitate prezintă importanţă următoarele elemente:
 valoarea de intrare = costul de achiziţie al bunului;
 valoarea totală = valoarea ratelor de leasing plus valoarea reziduală;
 valoarea reziduală = valoarea care la expirarea contractului de leasing face
transferul dreptului de proprietate;
 rata de leasing;
Operaţiunea de leasing este iniţiată de firma la care doreşte să transmită bunul şi
care se adresează societăţii de leasing cu o cerere de ofertă. Societatea de leasing în urma
acceptării cererii procedează la stabilirea contractului cu producătorul bunului solicitat în
vederea achiziţionării lui, fiind implicat şi viitorul beneficiar. Pentru utilizarea bunului,
beneficiarul va plăti societăţii de leasing costul sub formă de rate de leasing eşalonate pe
perioada de valabilitate a contractului. La sfârşitul perioadei de utilizare, beneficiarul poate
16
Lupu, N., Investiţii, Editura Moldavia, Bacãu,2003, p.89

27
opta pentru una din variantele: să prelungească contractul, să-l abandoneze sau să cumpere
bunul la valoarea reziduală.
Durata normală de leasing corespunde celei de funcţionare normală a bunului
urmând ca după perioada de închiriere, beneficiarul să poată opta pentru cumpărarea
acestuia la un preţ inferior celui iniţial.
În cazul în care, beneficiarul contractului de leasing se află în imposibilitatea de a
plăti rata lunară, contractul se va rezilia, societatea de leasing trebuind să găsească un nou
client pentru active.
În funcţie de durata închirierii distingem mai multe forme de leasing:
 leasing pe termen scurt;
 leasing pe termen mediu;
 leasing pe termen lung;
Leasingul pe termen scurt constă în închirierea bunurilor pe o durată de câteva ore,
zile sau luni la mai mulţi beneficiari în vederea amortizării.
Rentingul este o operaţiune simplă de trecere de la închiriere la leasing, este deci o
formă intermediară care constă în închirierea pe termen scurt a unor mijloace de transport,
utilaje, aparate.
Timesheringul constă în închirierea de utilaje concomitent de către mai mulţi
utilizatori, iar ratele plătite de fiecare dintre ei vor fi mai reduse.
Master leasingul este utilizat pentru închirierea containerelor, operaţiune care poate
avea loc în două moduri: închirierea pe un anumit termen şi închirierea cu voiajul, atunci
când se ia în considerare pentru calculul taxelor de închiriere, regimul exploatării, poziţia
de trasee.
Leasingul pe termen mediu presupune amortizarea bunului prin închirierea
consecutivă a acestuia la mai mulţi beneficiari pe termene scurte de 23 ani.
Leasingul pe termen lung se practică frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare pentru
clădiri complet utilate, durata fiind de circa 2030 de ani.
În funcţie de părţile participante la contract se pot distinge două forme de leasing:
 leasing direct în care finanţatorul este şi furnizorul ;
 leasing indirect în care finanţarea revine unei unităţi specializate;
Operaţiunile de leasing se clasifică din mai multe puncte de vedere în literatura de
specialitate, OG nr.51/1997 reţine condiţiile de realizare a acestora şi le grupează în :
 operaţiuni de leasing financiar;
 operaţiuni de leasing operţional;
Leasingul financiar urmăreşte recuperarea integrală a valorii bunului în perioada
de locaţie şi obţinerea unui profit. La sfârşitul acestei perioade, beneficiarul poate opta
pentru intrarea în posesie a bunului prin achitarea valorii reziduale. Specificul acestei
forme de leasing constă în faptul că societatea de leasing nu livrează bunul, acesta fiind
preluat de beneficiar direct de la furnizor.
Leasingul financiar constă din operaţiunile care îndeplinesc una sau mai multe
dintre următoarele elemente:
 riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul încheierii contractului de leasing;
 părţile au prevăzut expres ca la expirarea contractului de leasing să se transfere
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
 utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar cumpărarea va reprezenta cel
mult 30% din valoarea de intrare (piaţă) pe care o are la data la care opţiunea poate
fi exprimată;
 perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata
de utilizare a bunului, chiar dacă iniţial, dreptul de proprietate nu este transferat.

28
 Astfel, leasingul financiar se delimitează prin:
 Rata de leasing - adică deşi din punct de vedere juridic bunul nu aparţine
utilizatorului la predarea bunului el este scos din evidenţa locatorului şi preluat în
conturile bilanţiere ale utilizatorului (locatorul), care urmează să calculeze şi să
înregistreze amortizarea acestuia;
 Transferul dreptului de proprietate se efectuează la valoarea reziduală convenită de
părţi. “Acest transfer are loc în cazul în care, în contract s-a prevăzut expres şi ca
valoarea totală a operaţiunii de leasing financiar este suma ratelor de leasing plus
valoarea reziduală. Dacă însă în contractul de leasing nu s-a prevăzut în mod expres
transferul dreptului de proprietate, valoarea totală este dată de suma ratelor de
leasing”17.
Leasingul operaţional presupune recuperarea în perioada de locaţie doar a unei părţi
din bunul închiriat, durata locaţiei fiind mai redusă decât cea de funcţionare a bunului.
Potrivit O.G.nr.51/1997 republicată, orice operaţiune care nu îndeplineşte condiţiile
leasingului financiar se încadrează în categoria leasingului operaţional.
Leasingul operaţional prezintă următoarele caracteristici:
 Rata de leasing operaţional este formată din :
 amortizarea valorii de intrare a bunului corespunzătoare perioadei de utilizare,
calculată potrivit legii;
 beneficiul stabilit de părţile contractante;
 Bunurile predate locatarului (utilizatorului) rămânând evidenţiate pe toată durata de
leasing în contabilitatea locatorului(finanţator). Aceasta calculează şi înregistrează
amortizarea bunurilor respective.
 Transferul dreptului de proprietate, dacă utilizatorul îşi exprimă opţiunea pentru
cumpărarea bunului, se face la valoarea reziduală stabilită între părţi în conformitate cu
prevederile contractului de leasing.
Astfel că, valoarea totală a operaţiunii de leasing operaţional este dată de :
 suma ratelor de leasing plus valoarea reziduală, dacă bunul este cumpărat la
expirarea perioadei de leasing;
 suma ratelor de leasing, dacă la expirarea perioadei de leasing utilizatorul
întrerupe relaţiile contractuale.
În funcţie de modul de calcul al costurilor pe baza cărora se calculează ratele de
leasing distingem: leasingul net şi leasingul brut.
Leasingul net presupune calculul ratelor numai pe baza preţului net de vânzare al
bunului, chiria incluzând preţul folosinţei.
Leasingul brut presupune includerea în ratele de leasing a cheltuielilor de asigurare,
întreţinere şi reparaţii ale bunului. Această formă de leasing se întâlneşte frecvent la
instalaţiile complexe sau acolo unde se doreşte cucerirea pieţei.
Leasingul prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.
Pentru finanţator, leasingul reprezintă o formă de plasament al resurselor financiare
în condiţii de rentabilitate şi siguranţă, deoarece rămâne proprietarul bunului.
Pentru beneficiar, leasingul prezintă mai multe avantaje: se obţine finanţarea
integrală a unei investiţii în lipsa unor resurse financiare suficiente; reprezintă o cale de
acces la tehnologii avansate; ratele de leasing se înregistrează pe costuri diminuând astfel
venitul anual impozabil; protejează împotriva efectelor inflaţioniste, în cazul contractelor
pe termen lung; bunul poate fi înlocuit pe durata locaţiei cu altul mai modern, în cazul în
care uzura morală impune acest lucru.
17
Possler L., Lambru Gh.,Cucui N., Contabilitatea Întreprinderilor. Îndrumar practic.,Editura Fundaţiei
,,Andrei Şaguna”, Constanţa, 2001,p.160

29
 Pe lângă avantaje, leasingul prezintă şi unele limite, comportând riscuri atât pentru
beneficiar, cât şi pentru furnizor sau finanţator, astfel:
 De regulă, leasingul este mai costisitor decât creditul bancar, motiv pentru care se
recurge la această operaţiune numai dacă sumele economisite nu pot fi plasate în
tranzacţii mai profitabile sau dacă beneficiarul nu dispune de alte surse de
finanţare.
 Leasingul se justifică numai dacă bunul este exploatat pe întreaga durată a locaţiei
şi dacă profitul obţinut este mai mare decât cheltuielile de exploatare şi închiriere.
 Sunt situaţii în care un bun utilizat temporar nu îşi mai găseşte solicitanţi, deşi nu a
fost amortizat integral;
 Derularea operaţiunilor de leasing presupune antrenarea unui număr mare de
consilieri şi analişti financiari, mărinduse astfel costul tranzacţiilor.
Leasingul a devenit o necesitate a zilelor noastre, datorită ritmului rapid al
progresului tehnic şi al concurenţei, ritm care devansează posibilităţile de autofinanţare sau
de creditare ale agenţilor economici.

1.3.Organizarea generală a evidenţelor activelor imobilizate

Contabilitatea, prin funcţiile ce le îndeplineşte în conducerea activităţii agenţilor

economici, trebuie să contribuie la exploatarea rentabilă a imobilizărilor.
La organizarea contabilităţii activelor imobilizate trebuie să se ţină seama de
obiectivele şi de factorii de organizare a contabilităţii acestora, de organizarea
documentaţiei primare şi evidenţei operative, de sistemul de conturi utilizat.
Cunoscând particularităţile de comportament ale imobilizărilor în activitatea
desfăşurată de agenţii economici, în procesul de formare a produselor fabricate, de
constituire şi de plasare a capitalului, rezultă că deciziile luate trebuie să fie orientate pe
informaţii exacte şi complete privind structura şi diferitele categorii de imobilizări, de
starea tehnică şi gradul de depreciere a acestora, avantajele plasării capitalului pe termen
lung în titluri şi creanţe imobilizate.
Pentru satisfacerea acestei cerinţe, la organizarea contabilităţii activelor imobilizate
trebuie avute în vedere următoarele obiective:
 delimitarea fiecărei categorii, a fiecărui obiect de imobilizări şi determinarea
valorilor, pentru a pune la dispoziţia conducerii informaţiile privind valoarea de
intrare, modificările survenite în structura şi deprecierea acestora;
 asigurarea controlului gestionar al imobilizării pe toată durata existenţei sale
urmărindu-se păstrarea integrităţii prin reflectarea corectă, la timp, completă a
existenţei şi mişcării imobilizărilor pe categorii şi feluri, precum şi deprecierea
suferită:;
 asigurarea informaţiilor şi a metodologiei de evaluare a deprecierii în timp a
imobilizării şi a recuperării valorii prin amortizare şi provizioane;
 stabilirea aportului activelor imobilizate la venituri şi rezultate, ca urmare a
gestionării şi valorificării prin cesiune, concesionare etc.;

La organizarea evidenţei activelor imobilizate se va ţine seama de următorii factori

importanţi:
1. În raport de apartenenţă, activele imobilizate corporale şi necorporale pot fi proprii
şi cele care aparţin altor unităţi sau persoane.

30
 Activele fixe proprii sunt cele care aparţin întreprinderii, sunt reflectate în conturile
bilanţiere şi se amortizează de către unitatea respective.
Activele fixe care aparţin altor persoane sunt cele primite spre păstrare, reparare,
sau în folosinţă temporară, cum ar fi cele primite cu chirie, în locaţie de gestiune, în
concesiune sau leasing. Aceste bunuri se evidenţiază distinct de cele proprii, de
regulă cu conturi extrabilanţiere, iar amortizarea acestora se face de regulă de către
proprietarii lor.
La regiile autonome, patrimoniul public se predă în folosinţă acestora, cu caracter
de permanenţă şi se înregistrează în conturile bilanţiere, dar nu se amortizează. La
societăţile comerciale pot exista cazuri de active fixe primite, care se înregistrează
în mod excepţional în conturile lor bilanţiere, cum este cazul unor forme de
leasing.18
2. Structura activelor imobilizate influenţează mult organizarea evidenţelor acestora,
de la categoriile mari: grupe, subgrupe, gestiuni, locuri de folosinţă şi până la
fiecare obiect în parte, existând conturi sintetice şi analitice distincte pe structurile
respective. Conturile sintetice de gradul I şi II reflectă separat diferitele categorii de
active imobilizate, iar în cadrul lor conturile analitice evidenţiază imobilizările pe
feluri şi chiar pe fiecare obiect în parte.
Structura activelor imobilizate corporale şi necorporale are mare importanţă şi
pentru calculul amortizării mai ales, existând cote de amortizare distincte pe grupe,
subgrupe, clase şi familii.
3. Căile de intrare şi ieşire ale activelor imobilizate influenţează şi ele organizarea
evidenţelor acestora, în general existând documente adecvate fiecărei căi de intrare
şi de ieşire şi înregistrări distincte în contabilitate, de cele mai multe ori cu conturi
corespondente separate.
Căile de intrare şi de ieşire pot fi divizate în două grupe :patrimoniale, care
modifică patrimoniul întreprinderii respective şi nepatrimoniale, care nu modifică
acest patrimoniu. Căile patrimoniale de intrare sunt următoarele: aport primit la
capital, investiţii, plusuri de inventar, primire de donaţii şi subvenţii, reevaluări în
plus. Căile patrimoniale de ieşire sunt: casare, vânzare, lipsuri la inventar,
acordarea de donaţii şi subvenţii, reevaluări în minus. Mişcările nepatrimoniale pot
fi: trecerea activelor corporale şi necorporale din funcţiune în rezervă sau
conservare şi invers; transferuri interne de la o subunitate la alta a întreprinderii sau
de la o gestiune la alta, darea şi luarea cu chirie, în locaţie de gestiune, în
concesiune şi leasing. De exemplu, activele fixe provenite de la terţi se reflectă prin
conturile de active fixe şi cele de furnizori de imobilizări, iar cele din producţie
proprie prin conturile de venituri din active imobilizate; cele provenite prin
construcţii şi montaj se înregistrează prin intermediul conturilor de imobilizări în
curs, dacă nu au fost finalizate într-o lună de zile; în cazul ieşirilor prin casare şi a
celor prin vânzare, pentru descărcarea gestiunilor se utilizează conturile de
amortizări şi de cheltuieli excepţionale privind activele cedate; vânzările de active
fixe şi minusurile de inventar mai necesită în plus şi înregistrările de vânzare sau de
imputare, prin conturile de debitori, venituri de active cedate şi T.V.A. etc.
4. Sistemul de evaluare al activelor fixe corporale şi necorporale işi pune şi el
amprenta în bună măsură asupra organizării evidenţelor, apărând la acestea diferite
valori, reevaluări, provizioane reglementate şi pentru deprecieri, cheltuieli de
reparaţii capitale. În acest sens, un lucru important de subliniat constă în aceea că
18
Brânzan, A., Manea, V.,Mareş, D.,M., Contabilitate Financiarã I, Editura Fundaţiei ,,România de Mâine”,
Bucureşti, 1999,p.210

31
 activele fixe corporale şi necorporale rămân înregistrate la valoarea de intrare, pe
perioade mari de timp, care de regulă reprezintă costul efectiv, denumit şi cost
istoric. Amortizarea acestora se evidenţiază în conturi distincte, pentru a se face
urmărirea mai uşoară a activităţii gestionare şi de asemenea pentru calculul
amortizărilor.
5. Sferele de activitate şi locurile de folosinţă au şi ele influenţe asupra organizării
evidenţelor activelor imobilizate şi a calculului şi evidenţei amortizării acestora.
Activele fixe corporale şi necorporale pot fi utilizate în activităţile curente de
exploatare şi ca atare, amortizarea lor intră şi în costul producţiei, fiind necesare
calcularea şi evidenţierea acesteia atât în contabilitatea financiară, cât şi în cea de
gestiune internă, pe locuri (secţii principale, auxiliare şi pe produse, cheltuieli
indirecte de producţie, de administraţie, sau comerciale). Unele active fixe, în
special corporale, din cadrul întreprinderilor pot fi utilizate în activităţi social-
culturalsportive iar amortizarea acestora se calculează distinct şi se reflectă numai
în contabilitatea financiară.
6. Întro anumită măsură organizarea evidenţei activelor fixe este influenţată şi de
volumul activităţii şi dispersarea subunităţilor întreprinderii. Dacă volumul
activităţii este însemnat şi unitatea are subunităţi mari, dispersate în spaţiu, se pot
organiza subunităţi cu autogestiune economicofinanciară limitată şi ca atare, cu
contabilitate proprie, până la balanţa de verificare, inclusiv. În acest caz, mişcarea
mijloacelor fixe între administraţia centrală a întreprinderii şi subunităţi se va
înregistra prin intermediul unui cont distinct de decontări între unitate şi subunităţi.
De asemenea, în acest caz, de regulă calculul amortizării se face la nivel de
întreprindere şi se transmite subunităţilor, pentru introducere în costuri, lunar,
înregistrările făcânduse de asemenea, prin intermediul aceluiaşi cont.
Documentele primare sunt foarte diverse, unele se regăsesc şi la alte bunuri iar
altele sunt specifice, chiar dacă au aceeaşi denumire. De asemenea documentele diferă în
mare măsură şi pe căile de intrare şi de ieşire a activelor imobilizate.
Pentru aporturile la capital în natură există: contractul de societate, prospectul de
subscripţie, procesul verbal de expertiză tehnicocontabilă, procesul verbal de predare-
preluare a activului.
Referitor la activele imobilizate procurate prin investiţii, prin achiziţii de la terţi
există următoarele documente: listă de bunuri de achiziţionat, contracte cu furnizorii,
facturi şi chitanţe fiscale, procese verbale de recepţie mijloace fixe.
La bunurile procurate prin construcţii şi montaj se adaugă şi alte documente ca:
studiul de fezabilitate, autorizaţia de construcţie, proiectele de execuţie şi devizele aferente,
contractile de antrepriză, cu unităţile specializate de construcţii şi montaj; situaţii de lucrări
care de regulă se întocmesc lunar, iar recepţia acestor lucrări are loc în mai multe etape, pe
baza unor documente adecvate, cum ar fi: procesele verbale de recepţie provizorie,
procesele verbale pentru probe tehnologice, procese verbale de recepţie definitive.
Pentru bunurile obţinute din producţie proprie, se întocmesc următoarele
documente: dispoziţia de transfer şi factura internă.
Pentru bunurile predateprimite temporar cu chirie, în locaţie de gestiune,
concesiune, leasing, se întocmesc: contracte adecvate, procese verbale de predareprimire
sau restituire, facturi pentru decontarea chiriei sau redevenţei.
Imobilizările predate primite ca donaţii se reflectă la predător cu aprobarea
consiliului de administraţie, pentru donaţie şi procesul verbal de predareprimire, iar la
beneficiar se adaugă procesul verbal de evaluare, în care o comisie proprie stabileşte
valoarea de utilitate a bunului primit, care se aprobă de către consiliul de administraţie.

32
 Pentru ieşirea din patrimoniu a activelor imobilizate se utilizează : procesul verbal
de scoatere din funcţiune sau de casare, care se analizează în comisii de specialişti şi care
se aprobă de consiliul de administraţie. Acesta, cuprinde în prima parte valoarea
mijloacelor fixe (integrală, amortizată şi rămasă pentru fiecare mijloc fix), cheltuielile
ocazionate cu casarea şi în ultima parte bunurile recuperate.
Pentru mijloacele fixe vândute terţilor se utilizează în general licitaţia publică, în
care scop se întocmesc următoarele documente: aprobarea C.A. sau A.G.A.(în cazul
bunurilor de valori mari şi complexitate tehnică ridicată); procesul verbal de expertiză
tehnicocontabilă, publicaţia licitaţiei, cereri de participare la licitaţie, cu documentele
corespunzătoare de încasare a sumelor, inclusiv a unui avans, procesul verbal de licitaţie în
care se stabileşte valoarea definitivă de vânzare şi câştigătorul licitaţiei, factura de
decontare.
În vederea mişcărilor interne ale mijloacelor fixe, de la un loc de muncă la altul,
sau de la funcţiune la conservare sau rezervă şi invers se întocmeşte ,,Bonul de mişcare al
mijloacelor fixe”.
În vederea reevaluărilor, stabilirii situaţiei gestionare, se întocmesc procese verbale
de inventariere, care precizează gestiunile inventariate, persoanele care au efectuat
inventarierea, constatările pozitive şi negative efectuate, inclusiv situaţii comparative
pentru stabilirea minusurilor şi plusurilor, sau situaţii de reevaluare şi de constituire de
provizioane. La procesele verbale de inventariere se anexează: ,,Declaraţia de inventar”
,,Nota explicativă”, elaborate de către gestionar şi dacă este cazul ,,Decizia de imputaţie”,
aprobată de către director şi alte decizii ca, de exemplu, cea de sancţionare disciplinară a
persoanelor vinovate, de trimitere în anchetă penală, în cazul unor abateri grave, sau de
destituire din funcţie.
Pentru calculul amortizării se întocmesc: programe anuale de amortizare cu
defalcarea pe trimestru, în care se stabilesc amortizările prevăzute, în raport cu valorile
medii ale activelor fixe corporale şi necorporale. Lunar, se întocmesc situaţii de calcul ale
amortizărilor efective, în care se precizează sumele pe conturi de cheltuieli şi pe conturi de
amortizări.
Evidenţele operative ale mijloacelor fixe sunt complexe şi se divid în trei părţi,
astfel :evidenţa gestionară, a utilizării acestora şi de sintetizare.
Evidenţa operativă gestionară este constituită din următoarele registre: registrul
numerelor de inventar, lista de inventariere şi de evidenţă a mijloacelor fixe, procese
verbale de predareprimire.
Registrul numerelor de inventar se întocmeşte şi se ţine de către compartimentul de
contabilitate, cu unul sau mai multe registre, pe partizi aferente grupelor(categoriilor) de
mijloace fixe. În cadrul fiecărei grupe sau categorii, numerele de inventar se atribuie în
sistem secvenţial, pe serii, prima cifră a codurilor fiind o cifră semnificativă care arată
categoria de mijloace fixe. Aceste coduri nu se mai atribuie altor mijloace fixe, chiar dacă
rămân libere, pentru a nu se produce confuzii. Numerele de inventar atribuite se ataşează la
fiecare obiect de evidenţă prin: scriere cu vopsea, plăcuţe sau inscripţionare.
Lista de inventariere şi de evidenţă a mijloacelor fixe se întocmeşte de către
compartimentul financiarcontabil, de regulă la 35 ani şi când este necesar şi se utilizează
pentru evidenţa operativă pe gestiuni şi pentru efectuarea inventarierilor anuale. Aceste
liste sunt întocmite pe foi volante în două exemplare, din care unul se predă gestionarului,
pe categorii de mijloace fixe. Se pot întocmi liste diferite pe cote de amortizare, caz în care
acestea se vor utiliza şi pentru calculul amortizărilor. Ieşirile de mijloace fixe se
înregistrează în aceste liste cu sume în roşu, astfel ca soldul să ateste mijloacele fixe
existente la valoarea de intrare.

33
 ,,Procesul verbal de predareprimire” reflectă predarea de către gestionarul de bază
la persoanele care vor utiliza activele respective; asemenea documente se întocmesc de
regulă în două exemplare, dintre care unul la gestionarul principal şi altul la cei ce folosesc
bunurile respective.
Evidenţele operative privind utilizarea mijloacelor fixe sunt foarte diverse, în raport
de modul de folosire şi caracteristicile tehnicoeconomice ale acestora.
Evidenţe operative ale programării încărcării maşinilor şi utilajelor se ţin la
mijloacele fixe productive, în cadrul secţiilor şi atelierelor, cu defalcarea zile şi schimburi.
Evidenţele operative ale utilizării mijloacelor fixe se ţin, de asemenea , la secţii şi
ateliere şi pot cuprinde timpul şi producţia realizată efectiv, sau numai unul din aceşti
indicatori şi timpul neutilizat pe cauze. La mijloacele de transport auto există ,, Fişa de
activitate zilnică “ , întocmită lunar, care centralizează kilometrii parcurşi efectiv, mărfurile
transportate şi carburanţii şi lubrifianţii distribuiţi, pentru mijlocul de transport respectiv.
Pe baza acestor evidenţe, se stabilesc consumurile normate şi efective de carburanţi şi
lubrifianţi, economiile pentru premierea şoferilor sau depăşirile pentru imputarea acestora.
Evidenţele operative de sintetizare şi cu caracter complex importante sunt : livretul
utilajului şi fişa tehnică a clădirii.
Livretul utilajului se întocmeşte pentru mijloacele fixe cu grad mai înalt de
tehnicitate, de către compartimentul tehnicinvestiţii şi cuprinde date detaliate privind:
caracteristicile tehnicoeconomice, părţile componente, locurile de utilizare dea lungul
timpului, timpul utilizat anual şi producţia fabricată, duratele normate pentru reparaţii şi
datele efective privind realizarea acestora. Acest livret însoţeşte mijlocul fix la locul de
folosinţă.
Fişa tehnică a clădirii (sau a altor mijloace fixe) conţine detalii importante despre
părţile clădirii, construcţia propriuzisă, suprafeţe, instalaţii energetice, de căldură şi apa.
Această fişă se întocmeşte pe baza proiectelor şi proceselor verbale de recepţie, de către
compartimentul tehnicinvestiţii şi se păstrează la acesta sau la administratorul clădirii ,
fiind utilizată la inventarieri şi în alte scopuri de analiză sau modernizare a clădirii.

34
35
 CAPITOLUL 2.
PREZENTAREA COMPANIEI NAŢIONALE DE CĂI FERATE
,,C.F.R.”S.A. SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE IAŞI

2.1. Scurt istoric şi descrierea societăţii

Căile ferate române au o istorie de mai bine de 125 de ani. Dea lungul acestora
calea ferată a fost un motor al progresului tehnic şi uneori, chir economic al societăţii . De
asemenea, a fost un factor de stabilitate care, în mare măsură, nu a putut fi influenţat de
curentele politice.
Prima cale ferată construită pe teritoriul României a fost OraviţaBuziaş, data în
exploatare la 20 august 1854 de către Societatea Căilor Ferate Austriece Steg.
În perioada 18571868 sunt construite căi ferate în Banat şi în Transilvania de către
Societăţile Particulare ale Căilor Ferate din jurul Tisei, de Societatea pe Acţiuni a Căilor
Ferate din Ardeal şi de aceeaşi societate austriacă Steg. În Ţara Românească prima cale
ferată, BucureştiFilaret, este construită în anul 1969 de către Societatea Barkley, iar în
Moldova, în anul 1869, Societatea Ofenheim construieşte linia SuceavaRoman. Primul pas
spre unificarea căilor ferate din România sa făcut la 23 aprilie 1880 prin promulgarea şi
publicarea în Monitorul Oficial a Decretului Regal 1248, semnat de Carol I, care
consfinţea crearea autorităţii de stat sub denumirea de Direcţiunea Princiară a Căilor Ferate
Române. Noua administraţie cuprindea societăţile feroviare din Ţara Românească şi
Moldova care, în funcţie de capital, au fost răscumpărate sau naţionalizate.
Administraţia Căilor Ferate Române a funcţionat sub mai multe denumiri:
 Direcţia Princiară a Căilor Ferate(18801881);
 Direcţia Regală C.F.R.(18811883);
 Direcţia Generală C.F.R.(18831927 şi 19271948);
 Subsecretariatul de Stat al Căilor Ferate(1927);
 Departamentul Căilor Ferate(19481951, 19581965 şi 19691991);
 Ministerul Căilor Ferate(19531957 şi 19651969);
 Societatea Naţională a Căilor Ferate(01.08.199101.10.1998).
Ultima denumire istorică Societatea Naţională a Căilor Ferate a fost uzitată în
perioada 19911998,iar prin Ordonanţa de Urgenţă nr.12/1998 aceasta a fost reorganizată,
prin divizare, întro companie naţională, în societăţi naţionale şi societăţi comerciale.
Compania Naţională de Căi Ferate ,,CFR”S.A. sa înfiinţat la 1 octombrie 1998, în
baza Hotărârii de Guvern nr. 581/1998, prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor
Ferate Române.
Sucursala Regională de Căi Ferate este subunitate a Companiei Naţionale de Căi
Ferate ,,CFR”S.A., fără personalitate juridica, înregistrată la Oficiul Registrului
Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi cu nr. J22/1488/14.08.2003, Cod Unic de
Înregistrare 15670513/15.08.2003, cu sediul în municipiul Iaşi, Piaţa Gării nr.1, este
gestionarul în teritoriu a patrimoniului companiei, şi are în principal, ca obiect de activitate
gestionarea infrastructurii feroviare şi a patrimoniului auxiliar, pentru realizarea activităţii
de transport feroviar public, în conformitate cu cerinţele siguranţei circulaţiei şi ale
tehnologiilor specifice de transport.
În scopul realizării transportului feroviar public, al satisfacerii nevoilor de apărare a
ţării, Sucursala are în principal ca obiect de activitate:

36
  Gestionarea infrastructurii feroviare şi punerea acesteia la dispoziţia operatorilor de
transport feroviar, în condiţiile legii;
 Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii feroviare de pe raza sa de activitate în
concordanţă cu standardele europene, în scopul asigurării compatibilităţii şi
interoperabilităţii cu sistemul de transport feroviar European;
 Conducerea, organizarea, planificarea, coordonarea şi controlul activităţilor de
exploatare, întreţinere şi reparare a infrastructurii feroviare;
 Desfăşurarea activităţilor industriale şi de servicii conexe pentru asigurarea
funcţionării infrastructurii feroviare;
 Exploatarea comercială a patrimoniului feroviar.
Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi işi desfăşoară activitatea pe bază de
gestiune economică şi autonomie financiară, conform competenţelor stabilite de către
Consiliul de Administraţie al companiei, beneficiind de alocaţii de la bugetul de stat în
condiţiile contractului de activitate, pentru infrastructura căilor ferate de pe raza sa de
activitate.
Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi ca gestionar în teritoriu al companiei are în
administrare infrastructura feroviară publică, proprietate a statului, precum şi elemente de
infrastructura feroviară privată. Elementele concrete ale infrastructurii publice sunt :
 Liniile ferate de circulaţie, terenul aferent pe care sunt construite acestea, precum şi
terenurile situate de o parte şi de alta a axei căii ferate, care constituie zona de
siguranţă a infrastructurii feroviare;
 Poduri, tuneluri, viaducte şi alte lucrări de artă;
 Lucrările geotehnice de protecţie şi de consolidare, plantaţiile de protecţie a liniilor
ferate şi terenurile aferente pe care sunt amplasate;
 Instalaţiile fixe de siguranţă şi de conducere operativă a circulaţiei feroviare;
 Triajele de reţea ale căii ferate şi terenurile aferente acestora.
Infrastructura feroviară de pe distanţa regionalei cuprinde: 2635,224 km. linie de
cale ferată desfăşurată pe linii magistrale, linii principale, linii secundare; 2961 aparate de
cale, 15 tuneluri, 2584 poduri şi podeţe, 42 maşini şi utilaje grele.
La înfiinţare, sucursala a preluat un număr de 4911 salariaţi. În ultimii ani numărul
salariaţilor sa diminuat cu aproximativ 2000 de salariaţi, din cauze naturale, restructurări şi
externalizarea către alte unităţi.
Obiectivele strategice ale Sucursalei Regionala de Căi Ferate Iaşi sunt:
 Obţinerea de profit prin comercializarea capacităţilor;
 Reabilitarea infrastructurii feroviare la nivelul parametrilor proiectaţi şi de
siguranţă a circulaţiei, prin menţinerea ciclurilor de reparaţii ale elementelor
infrastructurii, în funcţie de gradienţii de uzură.
 Asigurarea interoperabilităţii cu sistemele de transport feroviar European prin
alinierea la parametrii tehnici şi operaţionali ai acestuia;
 Sporirea eficienţei activităţilor de mentenanţă a infrastructurii feroviare prin
creşterea gradului de mecanizare a lucrărilor şi a productivităţii muncii, fapt ce ar
conduce la scăderea costurilor;
 Dezvoltarea sectorului patrimonial, modernizarea şi comercializarea staţiilor de
cale ferată, a hotelurilor şi a bazelor turistice proprii; dezvoltarea sectorului de
cercetare feroviară, de inovare tehnologică şi de producţie.

37
 2.2. Structura organizatorică

Structura organizatorică a Sucursalei Regionala de Căi Ferate Iaşi este prezentată

în organigrama (anexa nr.1.) şi este constituită pe mai multe nivele: conducerea sucursalei,
aparatul central şi unităţile de bază.
Sucursala are competenţele stabilite de către Consiliul de Administraţie al
Companiei Naţionale de Căi Ferate ,,CFR” S.A., fără a avea relaţii directe cu administraţia
centrală de stat.
Conducerea Sucursalei Regionala de Căi Ferate Iaşi este asigurată de Directorul
Regional.
Activitatea de conducere centrală se realizează prin următoarele compartimente:
 Divizia Tehnică;
 Divizia Linii;
 Divizia Instalaţii;
 Divizia Trafic;
 Divizia Patrimoniu;
 Sectorul Economic;
 Revizoratul Regional de Siguranţa Circulaţiei;
 Serviciul Resurse Umane;
 Oficiul Juridic;
 Oficiul Control Financiar de Gestiune;
 Serviciul Aprovizionare;
 Serviciul Administrativ;
 Biroul Probleme Speciale şi Documente Clasificate;
În directa coordonare a conducerii centrale se află subunităţi exterioare organizate
pe sectoare de activitate ca:
 secţii de întreţinere linii;
 secţii de centralizare şi telecomandă;
 regulatoare de circulaţie;
 staţii şi halte de cale ferată;
 laboratoare;

STRUCTURILE TERITORIALE ALE FILIALELOR CNCF”CFR”- SA

Sucursala Regionala de căi ferate Iaşi colaborează cu subunităţile filialelor CNCF
„CFR” SA în teritoriu:
SC “TELECOMUNICATII CFR” SA – Agenţia Regională de Telecomunicaţii
Iaşi - are ca obiect de activitate principal servicii de telecomunicaţii, telefonie, telegrafie,
transmisiuni de date, mesaje, radiocomunicaţii ş.a, pentru asigurarea funcţionării
infrastructurii feroviare în scopul realizării transportului feroviar public şi privat de marfă
şi călători.
SC “INFORMATICĂ FEROVIARĂ” SA – Agenţia de informatică Iaşi -
furnizează servicii informatice pe bază de contracte, cuprinzând, în principal:
- Servicii de ADMINISTRARE aplicaţii INFORMATICE ŞI BAZE DE DATE
-Servicii de acces la reţeaua naţională de transmisii de date a CFR („RENTRAD-CFR”)
- Servicii de întreţinere echipamente

38
 SC „INTERVENŢII FEROVIARE” SA – având ca activităţi principalele:
- intervenţii pentru restabilirea circulaţiei feroviare;
- intervenţii în caz de incendii şi calamităţi în zona căii ferate;
- lucrări de reabilitare a infrastructurii feroviare;
- activităţii de reabilitare a infrastructurii feroviare;
-transport pe calea ferată în scopul desfăşurării activităţii proprii
SC „ELECTRIFICARE CFR” SA – Divizia Electrificare CFR Iaşi - are ca
obiect de activitate principal montarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor
de electrificare ale SRCF Iaşi, pentru asigurarea funcţionării infrastructurii feroviare în
scopul realizării transportului feroviar public.
SC „ÎNTREŢINERE MECANIZATĂ A CĂII” SA – SIMC Iaşi- are ca obiect
de activitate principal asigurarea de produse şi servicii specifice activităţii de întreţinere
mecanizată a căii ferate, pentru asigurarea funcţionării infrastructurii feroviare în scopul
realizării transportului feroviar.

INFRASTRUCTURA FEROVIARĂ NEINTEROPERABILĂ

Prin HG nr. 27 din 15/01/2004 au fost aprobate condiţiile de închiriere de către

CNCF”CFR–SA a unor părţi din infrastructura feroviară neinteroperabilă, precum şi de
gestionare a acestora.
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 27 CNCF“CFR”-SA a ofertat prin Bursa
Română de Mărfuri, în regim de închiriere, un număr de 4 secţii de circulaţie aparţinând
infrastructurii feroviare neinteroperabile.
In anul 2004 pe raza Sucursalei Regionala CFR Iaşi s-a încheiat si se derulează un
singur contract de închiriere pentru secţia de circulaţie Floreni-Dornisoara, in lungime de
22,151 Km.

SECTORUL EXPLOATARE

 SECTORUL LINII

Mod de organizare
Activitatea ramurii linii se desfăşoară şi este împărţită structural pe :
- 6 secţii L
- 76 Districte L, Poduri, Exploatare Utilaje
La data de 01.01.2004 lungimea totală a infrastructurii feroviare a fost de 2635,224 km, din
care:
- 2236,112 km infrastructură publică
- 399,112 km infrastructură privată în administrarea CNCF,,CFR’’ – S.A.
Clasificarea in funcţie de gruparea liniilor curente directe si din staţii se prezintă
astfel:
- 1832,314 km linii curente si directe
- 802,91 km linii din staţii.
Din punct de vedere al interoperabilităţii, infrastructura feroviară cuprinde:
- 631,404 km - lungimea liniilor neinteroperabile, din care:
- 22,151 km sunt preluate de gestionari feroviari privaţi
- 609,253 km nepreluate
- 2003,820 km - lungimea liniilor interoperabile
Clasificarea din punct de vedere al importanţei liniilor cei 1832,314 Km linii
curente si directe se prezintă astfel :

39
- linii magistrale = 695,764 km
- linii principale = 483,023 km
- linii secundare = 653,527 km
Infrastructura feroviară mai are în componenţă :
- 2961 aparate de cale echivalente
- 2.584 poduri şi podeţe (însumând o lungime de 19,962 km), din care:
- 1.062 sunt metalice
- 67 din beton precomprimat
- 1.455 din beton simplu, beton armat sau zidărie de piatră/cărămidă,
- 15 tuneluri cu o lungime totală de 8,683 km.

Lucrări de întreţinerea căii

Activitatea ramurii de linii este structurată pe următoarele direcţii :
- revizia tehnică
- întreţinerea curentă
- reparaţia curentă şi periodică în regie proprie şi cu terţi, precum şi reparaţia capitală (RK)
efectuată cu terţi.
1. Revizia tehnică
Se efectuează zilnic, prin revizorii de cale şi periodic cu personalul tehnic, pentru
prevenirea apariţiei unor deranjamente care ar putea fi periculoase pentru siguranţa
circulaţiei.
2. Întreţinerea curentă
Întreţinerea curentă a infrastructurii comportă următoarele activităţi importante:
- înlocuirea materialelor defecte sau uzate conform prevederilor instrucţiei nr.300, pe baza
reviziilor zilnice, chenzinale şi recensămintelor efectuate
- punerea în siguranţă a căii fără joante (CFJ), prin efectuarea lucrărilor specifice privind
detensionarea căii
- pregătire de iarna ce constă în efectuarea lucrărilor specifice:
- montare panouri parazăpezi
- tragere la tipar
- ungere şi întreţinere aparate de cale
- eliminarea zonelor noroioase prin ciuruire
- în domeniul lucrărilor de artă :
- aparate de reazem la poduri
- ziduri de gardă
- curăţiri de barbacane
3. Reparaţia curentă
Reparaţia curentă cuprinde organizarea şi executarea lucrărilor de:
- repararea inimilor aparatelor de cale şi a patinăturilor de şină
- reparaţia traverselor prin cepuire şi înlocuirea diblurilor
- buraje de întreţinere izolate cu maşini de burat: BNRI / Plasser
4. Reparaţia periodică
Reparaţia periodică se realizează cu :
- cu mecanizare uşoară prin intermediul maşinilor de tirfonat, de bulonat, de găurit, de tăiat
şină şi ciocane electrice de burat
- cu mecanizare grea ce constă în lucrări de ciuruire integrala şi lucrări fără ciuruire (buraj
general şi buraj de întreţinere), realizate cu maşini grele de cale
- realizarea şi reparaţia căii prin sudură electrică
-înlocuire materiale de cale (traverse beton, traverse lemn, traverse lemn speciale, aparate
de cale)

40
5. Reparaţia capitală
Reparaţia capitală, funcţie de starea tehnică a liniei se clasifică în:
- refacţie totală
- refacţie parţială
- refacţie combinată
Refacţia totală reprezintă ansamblul tuturor lucrărilor care se execută la întregul ansamblu
de elemente din care este alcătuită calea ferată – şine, traverse, prinderi, prisma căii,
substratul căii, terasamente, lucrări de apărare + consolidare a terasamentelor şi aparate de
cale.
Refacţia parţială poate fi: refacţie de şine, refacţie de traverse, refacţie de prinderi,
refacţia prismei căii, refacţia substratului căii parţială sau totală, refacţia terasamentelor,
consolidarea terenului de bază, refacţia aparatelor de cale, realizarea altei variante de
traseu.

Realizări la prestaţiile semnificative

În anul 2004 a fost programată lucrarea de reparaţie periodică cu maşini grele de

cale cu ciuruirea integrală a prismei de piatră spartă pe 53,13 km. Realizările la data de
31.12.2004 sunt de 27,8 km reprezentând 53% din programul anual.
În anul 2004 s-au programat lucrări de buraj general pe 76,55 km şi buraje de
întreţinere pe 203,8 km, însumând 280,35 km.
Până la data de 31.12.2004 s-au executat 245,99 km buraje de exploatare rezultând
un procent de realizare a programului anual propus de 87.74 %, din care buraj general 68,8
km (89,88 %) si buraj întreţinere 177,19 km (86,94%).
Reparaţia prin sudură electrică s-a efectuat cu S.C. SUDAREC C.F. Bucureşti, din
programul de realizare şi reparare a căii fără joante de 20,500 km, realizându-se 21,585
km, adică 105% .
Pentru întreţinerea şi reparaţia liniilor de cale ferată au fost înlocuite cantităţi
importante de materiale de cale:
- traverse beton = 7284 bucăţi
- traverse normale lemn = 15598 bucăţi
- traverse speciale aparate cale = 3397 bucăţi
- şină = 41074 ml.
- piatră spartă = 7648 mc.
- material mărunt = 372,1 tone
Buraje generale şi de întreţinere:
Pentru anul 2005 sunt programate a se executa 292,39 km buraje mecanizate de
cale, din care 90,009 km buraje generale şi 202,38 km buraje de întreţinere

Regionala Căi Program anual Program anual Program. anual

Ferate Buraj General Buraj Întreţinere TOTAL
Iaşi 90,009 202,38 292.39

41
  SECTORUL INSTALAŢII

Liniile de cale ferată de pe raza de activitate a Sucursalei Regionala CF Iaşi sunt

electrificate în curent alternativ la 25 kV/50 Hz pe o lungime de 596 km (numai ecartament
normal), din care pe linie dublă sunt electrificaţi 365 km.
În sistemul de tracţiune electrică, reţeaua de contact (catenara) are 1410 km fir
desfăşurat din care 449 Km în staţii CF şi este alimentată cu energie electrică din 12
substaţii de tracţiune electrică, coordonate din 3 centre de comandă dispecer energetic
feroviar.
Pentru realizarea circulaţiei în condiţii de siguranţă, funcţionează următoarele
instalaţii de semnalizare, centralizare, bloc: 2 instalaţii de comandă automată a macazurilor
în staţii de triere (CAM Socola de tip CSI şi CAM Suceava de tip WSSB) cu 54 de
macazuri şi 15 frâne de cale, 90 instalaţii de centralizare electrodinamică (CED) cu 2137
macazuri, 26 instalaţii de tip SBW cu 290 macazuri, una instalaţie de tip CEM cu 10
macazuri, 84 instalaţii de bloc de linie automat (BLA) pe 956 km de linie, 221 instalaţii de
semnalizare automată la trecerile la nivel cu calea ferată, din care 176 SAT (fără bariere) şi
45 BAT (cu bariere automate), instalaţii de autostop punctual pe 1389 km, cu 5406
inductoare de cale.
Starea tehnică a instalaţiilor de ELECTRIFICARE, CENTRALIZARE ŞI
TELECOMANDĂ a înregistrat o degradare continuă, datorită neexecutării la timp a
lucrărilor de reparaţii, ca efect al imposibilităţii acoperirii necesarului de fonduri de la
buget şi din surse proprii.
1. În anul 2004 s-au întreţinut, conform programelor de revizie, următoarele instalaţii:
A. ELECTRIFICARE
- Suspensie catenară, în linie curentă, staţii şi tunele: 1410 km;
- Linii electrice aeriene de joasă şi medie tensiune: 345 km;
- Linii electrice în cablu, de joasă şi medie tensiune: 186 km;
- Substaţii de tracţiune electrică: 12;
- Grupuri electrogene: 106;
- Posturi de transformare: 59;
- Posturi de secţionare şi de subsecţionare: 18;
- Drezine pantograf: 10;
- Macarale EDK: 2 bucăţi;
B. CENTRALIZARE ŞI TELECOMANDĂ
-Instalaţii de centralizare electrodinamică (CED): 90 de staţii cu 2137 macazuri;
-Instalaţii de centralizare electromecanică (CEM): 1 staţie cu 10 macazuri;
-Instalaţii de asigurare cu chei şi bloc (SBW): 26 de staţii cu 290 macazuri;
-Alte tipuri de instalaţii de asigurare: 24 staţii cu 157 macazuri;
-Instalaţii de comandă automată a macazurilor în staţii de triere (CAM): 2 staţii cu 54
macazuri;
-Instalaţii de bloc de linie automat (BLA): 84 instalaţii însumând 956 km;
-Instalaţii de semnalizare automată la trecerile la nivel cu calea ferată: 221 instalaţii din
care 176 instalaţii SAT şi 45 instalaţii BAT.
-Instalaţii de autostop: 1389 km cu 5406 inductoare de cale.

42
2. Realizarea programelor de reparaţii
A. ELECTRIFICARE
-S-au reparat transformatoare de 16 MVA în substaţia de tracţiune Suceava.
-S-au achiziţionat şi pus în funcţie 3 sisteme de înregistrare digitală a convorbirilor
operative la DEF.
B. CENTRALIZARE ŞI TELECOMANDĂ
-S-au executat reparaţii la cablurile SCB din staţia Gura Humorului, Floreni, Bârlad,
Liteni, Gura Humorului-oraş, Frasin,
-S-au efectuat reparaţii curente RC echivalentul a 10234 UCT.
3. Realizarea programelor de investiţii
A. ELECTRIFICARE
-Nu s-au efectuat lucrări de investiţii datorită lipsei de fonduri.
B. CENTRALIZARE ŞI TELECOMANDĂ
-Au continuat lucrările de reparaţii capitale la instalaţiile CED din staţia Paşcani.
4. Obiectivele anului 2005
A. ELECTRIFICARE
-Întreţinerea instalaţiilor din dotare la parametrii instrucţionali pentru asigurarea circulaţiei
trenurilor în condiţii de siguranţă şi securitate,
-Execuţia lucrărilor de reparaţie RK şi modernizare la STE Suceava.
-Urmărirea, supravegherea şi sprijinirea lucrărilor pe Coridorul IX, tronsonul Adjud-
Paşcani.

B. CENTRALIZARE ŞI TELECOMANDĂ
-Întreţinerea instalaţiilor din dotare la parametrii instrucţionali pentru asigurarea circulaţiei
trenurilor în condiţii de siguranţă şi securitate;
-Urmărirea, supravegherea şi sprijinirea lucrărilor pe Coridorul IX, tronsonul Adjud-
Paşcani.
-Înlocuirea a 18 mecanisme de barieră de la instalaţiile BAT cu mecanisme fiabile de tip
AEROFINA.
-înlocuirea instalaţiilor SBW cu instalaţii CED - Costuri Reduse în staţia Gârleni şi
reîntregirea blocului de linie automat pe distanţa Bacău-Gârleni.
-Înlocuirea bateriilor de acumulatori de tip vechi cu capacitate redusă din instalaţiile de
EA.
-Modernizarea instalaţiilor de electroalimentare prin introducerea redresorilor şi
invertorilor cu randament energetic ridicat şi mentenanţă redusă.
-Finalizarea lucrărilor de modernizare a instalaţiilor BAT-SAT prin introducerea
semnalizării rutiere cu indicaţia alb-clipitor.
-Continuarea lucrărilor de reparaţii cabluri în 47 staţii CED.

SECTORUL TRAFIC
1. Regulatoarele de Circulaţie:
 RC Iaşi (grad I):
-Fir RC 1: Tecuci - Nicolina
-Fir RC 2: Ungheni – Paşcani – Târgu Neamţ
-Fir RC 3: Zorleni – Fălciu Nord, Crasna – Huşi, Leţcani – Dorohoi şi Podu Iloaiei -
Hârlău
 RC Bacău (grad II):
-Fir RC 1: Adjud - Paşcani
-Fir RC 2: Bacău – Bicaz şi Roman - Buhăieşti

43
  RC Suceava (grad I):
-Fir RC 1: Paşcani – Suceava, Dolhasca – Fălticeni şi Vereşti – Botoşani - Dorohoi
-Fir RC 2: Suceava – Vicşani, Dărmăneşti – Gura Humor, Dorneşti – Siret şi Dorneşti –
Putna - Nisipitu
-Fir RC 3: Suceava – Pojorîta şi Vama – Moldoviţa
-Fir RC4: Pojorîta – Ilva Mică şi Floreni – Dornişoara
Secţiile pe care se aplică sistemul de conducere centralizată a circulaţiei trenurilor
sunt următoarele: Zorleni – Fălciu, Crasna – Huşi, Roman – Buhăieşti, Leţcani – Dorohoi,
Podu Iloaiei – Hârlău, Paşcani – Târgu Neamţ. Pe anumite secţii înfundate s-a aprobat un
regim special de exploatare în care fosta staţie cap de secţie sau puncte intermediare
funcţionează fără agent: Paşcani – Timişeşti, Floreni - Dornişoara, Fălciu - Fălciu Nord,
Dorneşti – Siret, Dolhasca – Fălticeni, Falcău – Nisipitu şi Vama – Moldoviţa. Prin
aplicarea acestor regulamente s-a asigurat posibilitatea reducerilor de personal.
Pe raza Regionalei CFR Iaşi sunt 8 staţii de gradul I, 8 staţii de gradul II, 28 staţii
de grad III, 15 staţii de grad IV, 64 Halte de Mişcare, 2 Posturi de Mişcare şi 6 Halte de
călători şi marfă deservite de agenţi trafic.
Secţia Floreni-Dornişoara a fost închiriată pentru exploatare în calitate de gestionar
infrastructură şi operator de transport marfă şi călători, conform H.G. 27/2004 către SC
MIS GRUP SRL începând cu 15.09.2004. Secţii care au mai fost licitate în vederea
închirierii dar pentru care nu s-a încheiat contract sunt Paşcani-Târgu Neamţ, Dolhasca-
Fălticeni şi Vama-Moldoviţa.

2. Staţiile de frontieră:
 În relaţia cu Întreprinderea de Stat – Calea Ferată a Moldovei (CFM):
-Cristeşti Jijia - Hm Ungheni Prut (CFR) – Ungheni (CFM)
-Fălciu (CFR) – Prut (CFM)

Prin frontiera Cristeşti Jijia – Ungheni, în mersul actual, sunt prevăzute să circule:
-pe cale normală: 3 (trei) perechi trenuri de persoane şi 2 (două) perechi trenuri de marfă
plus 1 (una) pereche tren de persoane cu regim sezonier.
-pe cale largă: 2 (două) perechi trenuri de marfă
Media zilnică a trenurilor de marfă pentru anul 2004 este de 1,05 perechi trenuri
cale normală şi 0,90 perechi trenuri cale largă.
Prin frontiera Fălciu – Prut, în mersul actual, sunt prevăzute să circule:
-pe cale normală: traficul este întrerupt.
-pe cale largă: 1 (una) pereche trenuri de persoane cu circulaţie de patru ori pe săptămână.
 În relaţia cu Calea Ferată Ucraineană (UZ):
-Dorneşti - Hm Vicşani (CFR) – Vadu Siretului (UZ)
Prin frontiera Dorneşti - Vadu Siretului, în mersul actual, sunt prevăzute să circule:
-pe cale normală: 1 (una) pereche tren de persoane şi 3 (trei) perechi trenuri de marfă plus
1 (una) pereche tren de persoane cu regim sezonier.
-pe cale largă: 3 (trei) perechi trenuri de marfă
Media zilnică a trenurilor de marfă pentru anul 2004 este de 0,96 perechi trenuri
cale normală şi 1,14 perechi trenuri cale largă.
Din totalul TrenKm marfă efectuaţi pe Regionala CFR Iaşi în anul 2004, CFR
Marfă are o pondere de 93,60 %, fiind urmat de SERVTRANS cu 2,95 % şi SEFER cu
2,65 %.
În vederea asigurării unor surse de venituri suplimentare, Divizia Trafic asigură
unele servicii în sprijinul agenţilor economici care au personal cu specific feroviar. În
prezent avem încheiate 50 contracte pentru instruire teoretică a personalului de mişcare şi 2

44
contracte (pilot) pentru instruire practică. În anul 2004 s-a realizat un venit de 408.613.920
lei.

SECTORUL PATRIMONIU
Divizia Patrimoniu este o subunitate a Sucursalei Regionala CF Iaşi care are ca
obiect de activitate :
 Gestionarea şi administrarea patrimoniului privat al căii ferate;
 Prelucrarea, utilizarea şi valorificarea patrimoniului disponibilizat ca urmare a
restructurării subunităţilor de bază;
 Gestionarea întregului fond de locuinţe CFR ;
 Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii curente la patrimoniul aflat în
administrare;
 Asigurarea furnizării de utilităţi ( apă , energie termică , gaze , etc.) către unităţile
Sucursalei RCF Iaşi cât şi terţilor ( persoane juridice sau fizice ) care îşi desfăşoară
activitatea în construcţiile aflate în administrarea diviziei ;
 Recuperarea contravalorii utilităţilor furnizate ;
 Asigurarea salubrizării , deratizării , dezinsecţiei şi a serviciilor de pază a
mijloacelor din administrare;
 Asigurarea şi gestionarea contractelor de prestări servicii pentru SERVICE la
centralele termice , clădiri , instalaţii utilităţi , instalaţii aer condiţionat , etc. ;
Din punct de vedere organizatoric Divizia Patrimoniu este structurată pe servicii
funcţionale după cum urmează :
a) Serviciul Exploatare Patrimoniu prin intermediul căruia se gestionează 425
contracte de valorificare prin închiriere a spaţiilor şi terenurilor din domeniul privat al căii
ferate şi anume :
-170 contracte închiriere spaţii ;
-233 contracte închirieri terenuri;
-2 contracte publicitate;
În subordinea Serviciului Exploatare Patrimoniu se află Biroul Fond Locativ care
gestionează fondul locativ al RCF Iaşi compus din :
- 266 contracte locuinţe serviciu ;
-523 contracte locuinţe intervenţii;

b) Serviciul Întreţinere Patrimoniu prin intermediul căruia se realizează

gestionarea , administrarea , utilizarea şi întreţinerea întregului patrimoniu privat al
Regionalei CFR Iaşi. Concret aceste atribuţii se realizează prin gestionarea contractelor de
reparaţii curente , întreţinere şi SERVICE după cum urmează:
-contracte pentru reparaţii curente de mijloace fixe , administrate ( funcţie de necesitate );
-contracte prestări servicii sau comerţ lansate pentru întreţinere curentă ;
-contracte SERVICE pentru intervenţii accidentale la clădiri şi reţele utilităţi ;
-contracte SERVICE pentru întreţinere mijloace auto din dotare
.
c) Serviciul Gospodărire Patrimoniu prin intermediul căruia se asigură furnizarea
de utilităţi (apă, energie termică, gaze, etc) unităţilor şi subunităţilor Sucursalei RCF Iaşi
precum şi terţilor (persoane juridice sau fizice) care îşi desfăşoară activitatea în zona căii
ferate , respectiv să asigure salubrizarea, deratizarea şi service în centralele şi punctele
termice proprii.

45
 2.2.1 Organizarea Serviciului financiar contabil

Conform Proiectului Regulamentului de Organizare şi funcţionare a C.N.C.F.R. se

constituie Direcţia Generală Financiar-Contabilă cu următoarele atribuţii principale:
 întocmirea unor planuri fundamentale şi urmărirea realizării acestora pentru
stabilirea de măsuri privind utilizarea cu maximă eficienţă a mijloacelor economice
şi a forţei de muncă;
 organizarea fondurilor necesare şi repartizarea lor;
 efectuarea calculaţiilor efective şi a controlului financiar ;
 organizarea sistemului de documente şi de evidenţe;
 efectuarea decontărilor cu diverse persoane fizice şi juridice;
 întocmirea dărilor de seamă contabile şi transmiterea lor .

Organizarea la nivel central

Direcţia Generală Financiară şi Contabilitate are următoarele compartimente:

 Serviciu Buget, Dări de seama, Metodologie şi Preţuri;
 Serviciu Costuri şi Analize Economice;
 Serviciu Contabilitate Generală;
 Serviciu Financiar;
 Serviciu Decontări Externe.

Organizarea la nivel regional

La nivel regional se menţin următoarele:

 Serviciu Financiar;
 Serviciu Contabilitate;
 Serviciu Verificarea Veniturilor,
urmând ca treptat personalul acestora să fie inclus în cadrul diviziilor, deci personalul se va
specializa pe sectoarele de activitate: călători, marfă, material rulant.
La nivel regional vor fi organizate următoarele compartimente:
 Compartimentul Financiar;
 Compartimentul Contabilitate.

SERVICIUL FINANCIARCOSTURI
Este subordonat Directorului Economic şi asigură urmărirea îndeplinirii
programelor stabilite în domeniul financiar de către D.G.F. din cadrul C.N.C.F.R. şi de
către Consiliul de Conducere al regionalei în vederea asigurării unei activităţi de transport
feroviar în condiţii cât mai rentabile.
În exercitarea atribuţiilor sale conlucrează cu Serviciul Bugetar, Dări de Seamă,
Preţuri, Metodologie din D.G.F. al C.N.C.F.R., cu celelalte compartimente din regională şi
subunităţile de bază, cu organele locale de specialitate ale Ministerului Economiei şi
Finanţelor.
Serviciul Financiar răspunde de:
 programarea financiară;
 întocmirea B.V.C.;
 urmărirea rezultatelor financiare şi obligaţiilor fiscale;
 finanţarea salariilor, a investiţiilor şi a reparaţiilor capitale;
 relaţii cu teritoriul, pensii alimentare, rate O.C.L. şi diverse plăţi;

46
  casieria centrală regională.
Programarea financiară urmăreşte modul de realizare a prestărilor de servicii pentru
populaţie şi gospodăria comunală.

Finanţarea salariilor:
 asigură finanţarea drepturilor de personal (salarii, premii, ajutoare, asigurări sociale,
deplasări etc.) pe baza cererii de finanţare;
 ţine evidenţa fondului de salarii consumat pe structură, fel de drepturi şi pe luni;
 urmăreşte respectarea normelor legale privind controlul financiar preventiv.

Finanţarea investiţiilor şi reparaţiilor capitale:

 întocmeşte proiectul privind fondul de dezvoltare pe baza analizelor primite de la
compartimentul de investiţii din regional

Relaţii financiare cu terţii:

 verifică toate actele de cheltuieli ca rezultat al relaţiilor cu terţii privind lucrările
executate, servicii prestate, furnizori de materiale, chirii, restituiri de penalizări,
despăgubiri, plăţi planificate, întocmeşte documentele de decontări;
 ţine evidenţa cumpărăturilor în rate pe subunităţi C.F.R. şi O.C.L., verifică
dispoziţiile de încasare introduse în bancă de O.C.L. cu tabloul de reţineri;
 ţine evidenţa reţinerilor din salarii pentru terţi, inclusiv popriri, le verifică cu F.S.R. şi
întocmeşte instrumente de plată;
 ţine evidenţa analitică a contului de drepturi băneşti neridicate şi întocmeşte
documentele de plată în legătură cu acestea;
 efectuează virarea impozitelor pe clădiri şi taxe asupra terenurilor;
 efectuează plăţile pentru pensiile viagere, taxe A.D.A.S. şi alte taxe;
 plata avansurilor pentru cumpărături în numerar şi a timbrelor, plata abonamentelor,
reviste, publicaţii de specialitate;
 urmăreşte respectarea normelor legale privind controlul financiar preventiv.

Casieria Centrală Regională.

 întocmeşte actele de ridicări sau depuneri de numerar, cecuri, foi de vărsământ către
BancaCentrală;
 ridică de la bancă pe bază de cecuri numerarul pentru plăţi de salarii înregistrându-l
în registrul de casă;
 depune zilnic la bancă numerarul din încasări;
 efectuează încasări diverse: chirii, uniforme, imputări, penalizări întocmind chitanţe;
 efectuează plăţi pe baza borderoului de ridicări de numerar, liste de plată etc.;
 primeşte listele achitate, borderouri de drepturi neridicate, avansuri, deplasări de la
delegaţii plătitori;
 întocmeşte zilnic registrul de casă stabilind soldul zilnic;
 predă serviciului contabilitate contul casierului împreună cu piese justificative;
 ţine zilnic legătura cu banca prin depunerea şi ridicarea tuturor documentelor de plată
sau încasarea inclusiv a tuturor extraselor de cont.
Serviciul Financiar-Costuri este organizat la nivel regional şi are în structura sa
următoarele compartimente:
 Compartimentul Financiar;
 Compartimentul Costuri.

47
 Sfera sa de activitate cuprinde Regionala Căilor Ferate, cu excepţia Diviziei
Infrastructură, care are sarcini financiare separat.
Aceste compartimente se subordonează direct şefului de serviciu Financiar-
Contabil, care răspunde în faţa Directorului General Adjunct Economic pentru întreaga
activitate a serviciului, de realizare în termen a tuturor lucrărilor şi sarcinilor primite.
Raportările serviciului Financiar-Costuri se vor face tot prin Directorul General
Adjunct Economic.
Principalele atribuţii (vezi figura nr. 2.1.) ale serviciului Financiar-Costuri sunt:
 Pe baza propunerilor diviziilor, pe care le analizează, întocmeşte proiectul bugetului
de venituri şi cheltuieli al regionalei;
 Defalcă pe divizii bugetul de venituri şi cheltuieli al regionalei primit de la CNCFR,
urmăreşte realizarea lui şi face propuneri de actualizare a acestuia determinat de
influenţele care apar, de natură să modifice elementele acestuia;
 Decontarea obligaţiilor regionalei faţă de furnizori sau prestatori de serviciu şi
încasarea creanţelor de la clienţi, eventual compensarea datoriilor între părţi;
 Răspunde de eliminarea imobilizărilor financiare, stabilind şi măsuri de prevenire a
formării de noi imobilizări;
 Stabileşte măsuri concrete de eficienţă pentru îmbunătăţirea activităţii economico-
financiare;
 Mobilizează resursele existente şi solicită noi resurse de finanţare de la CNCFR, în
limita competenţelor primite, întocmeşte documentaţiile necesare obţinerii de credite
pentru activităţi de transport şi asigură rambursarea lor la termen;
 Organizează şi reactualizează controlul financiar preventiv pentru regională;
 Răspunde de realizarea integrală a resurselor necesare pentru asigurarea fondurilor,
pentru finanţarea investiţiilor şi a reparaţiilor capitale (cu excepţia infrastructurii) în
baza planului de finanţare-creditare întocmit;
 Întocmeşte împreuna cu biroul Investiţii şi remite băncilor finanţatoare,
documentaţiile pentru lucrări de investiţii creditate, urmăreşte rambursarea creditelor,
realizarea şi folosirea lor;
 Participă la licitaţia lucrărilor de investiţii sau reparaţii capitale pentru regională (cu
excepţia infrastructurii);
 Elaborează propuneri pentru întocmirea programului anual şi de perspectivă pe
elemente de cheltuieli - pe baza propunerilor primite de la divizii pe care îl defalcă pe
trimestre şi ramuri, urmăreşte îndeplinirea lui periodică;
 Urmăreşte nivelul costurilor şi cauzele abaterilor, precum şi creşterea rentabilităţii
activităţii;
 Se preocupă continuu pentru creşterea rentabilităţii, în baza prevederilor din
programele speciale stabilite de CNCFR şi din programele proprii;
 Verifică documentaţiile de tarifare pentru prestaţiile de serviciu aprobate de
conducerea CNCFR şi le înaintează spre avizare Direcţiei Generale Financiar
Contabile;
 Asigură finanţarea drepturilor băneşti ale salariaţilor cu respectarea prevederilor
legale;
 Îndeplineşte funcţii de reprezentare, în raporturile regionalei cu băncile şi organele
statului, abilitate a efectua controlul financiar.

48
 Figura 2.1. Diagrama de relaţii a Serviciului Financiar - Contabil

SUCURSALA REGIONALĂ CFR IAŞI

SERVICIUL FINANCIAR-COSTURI

ŞEF
ŞEFSERVICIU
SERVICIUFINANCIAR-COSTURI
FINANCIAR-COSTURI

FINANCIAR
FINANCIAR COSTURI
COSTURI

Bănci
Bănci
CNCFR AGENTI MF MM CREDIT
CREDITBANK
BANK DJPTTC
CNCFR AGENTI MF MM DJPTTC
DGFC ECONOMICI DGFPCFS DGPMOS BC
BC CEC
DGFC ECONOMICI DGFPCFS DGPMOS BRD CEC
BRD

SERVICIUL
SERVICIULORGANIZARE
ORGANIZARE CONDUCEREA SERVICIUL
SERVICIULVERIFICAREA
VERIFICAREA
CONDUCEREA
TEHNIC VENITURILOR
TEHNICDEZVOLTARE
DEZVOLTARE REGIONALEI
REGIONALEI VENITURILOR

SERVICIUL
SERVICIULANALIZĂ
ANALIZĂŞIŞI SERVICIUL
SERVICIULAPROVIZIONARE
APROVIZIONARE
STATISTICĂ
STATISTICĂ

DIVIZIA
DIVIZIARESURSE
RESURSE SERVICIUL
SERVICIULADMINISTRATIV
ADMINISTRATIV
UMANE
UMANE SERVICIUL
SERVICIUL
FINANCIAR
FINANCIAR
SERVICIUL
SERVICIUL COSTURI
COSTURI DIVIZIILE
DIVIZIILEPATRIMONIU,
PATRIMONIU,
CONTENCIOS
CONTENCIOS INFRSTRUCTURĂ,
INFRSTRUCTURĂ,TRAFIC,
TRAFIC,
COMERCIAL-MARFĂ,
COMERCIAL-MARFĂ,
SERVICIUL
SERVICIULCONTROL
CONTROL COMERCIAL
COMERCIALCĂLĂTORI,
CĂLĂTORI,
FINANCIAR
FINANCIARDE
DEGESTIUNE
GESTIUNE MATERIAL
MATERIALRULANT
RULANT

SERVICIUL
SERVICIULDE
DE SERVICIUL
SERVICIULCONTROL
CONTROLAL
AL
CONTABILITATE
CONTABILITATE CALITĂŢII
CALITĂŢIITRANSPORTULUI
TRANSPORTULUI
FEROVIAR
FEROVIAR
SUBUNITĂŢI
SUBUNITĂŢI
ALE
ALE
REGIONALEI
REGIONALEI PROBLEME
PROBLEME
SPECIALE
SPECIALE

49
 COMPARTIMENT CONTABILITATE GENERALĂ

Are următoarele atribuţii (figura 2.2):

 Verifică contabilizările făcute de celelalte birouri ale serviciului contabilitate,
serviciul de verificare a veniturilor, pe documente care stau la baza înregistrărilor
contabile;
 Înregistrează în fişele sintetice şah notele contabile întocmite de serviciul de
contabilitate şi serviciul V.V.;
 Confruntă fişele sintetice şah-debit cu cele pentru credit şi întocmeşte balanţa de
verificare proprie a regionalei;
 Coordonează activitatea cantinelor, le verifică şi centralizează balanţele de verificare;
 Ţine evidenţa imputaţiilor, contractelor economice de chirii de bunuri şi chirii linii
industriale;
 Ţine evidenţa contabilă cu înregistrări, notări în fişe contabile, întocmirea notelor
contabile aferente, a tuturor operaţiunilor de urmărire şi gestionare privind debitorii
din decontări cu personalul, cheltuieli de şcolarizare, debitori agenţi economici,
debitori din diferente de preţ, din lipsuri obiecte de inventar, uniforme, echipamente
de lucru, erori din calcul salarii, debitori reactivaţi, debitori din pagube penale,
debitori litigioşi scoşi din activ şi urmăriţi în continuare;
 Evidenţa contabilă pentru operaţiunile în curs de urmărire;
 Întocmeşte toate situaţiile cerute de conducerea regionalei;
 Informează trimestrial directorul general adjunct, divizia comercială, consiliul de
administraţie asupra contului 473 "Sume în curs de cercetare";
 Arhivează şi păstrează în condiţii de siguranţă documentele privind activitatea
biroului.

BIROU CONTABILITATE CHELTUIELI. MIJLOACE FIXE. REPARAŢII CAPITALE

Are următoarele atribuţii:

 Înregistrează şi centralizează volumul cheltuielilor de bază şi auxiliare pe total
regională şi confruntă aceste cheltuieli cu unităţile de bază;
 Face analiza conturilor contabile de cheltuieli în ce priveşte cheltuielile efectuate pe
fiecare lucrare de investiţii, reparaţii capitale, precum şi componenţa soldurilor;
 Verifică toate plăţile efectuate din conturile de la B.R.D. şi B.C. în vederea
respectării legalităţii şi centralizarea lor pe costuri;
 Urmăreşte decontarea listelor de avans acordate şi reţinute şi componenţa soldului pe
subunităţi;
 Verifică F.S.R.-urile de salarii şi alte drepturi, stabileşte toate reţinerile şi obligaţiile
de plată către bugetul statului (impozit, C.A.S., ajutor de şomaj-3%);
 Stabileşte volumul cheltuielilor neproductive pe total regională;
 Întocmeşte situaţia executării cheltuielilor subunităţilor de bază pe elemente primare;
 Efectuează repartizarea C.A.S.-ului pe judeţe şi întocmeşte dispoziţia de virare;
 Centralizează rezultatele inventarierii anuale a subunităţilor de bază şi înregistrează
în contabilitate rezultatele acesteia;
 Întocmeşte lunar fişa de calcul a amortizării fondurilor fixe pe total regională şi anual
dare de seamă statistică privind repartizarea acestora;
 Înregistrează şi conduce evidenţa contabilă sintetică şi analitică a conturilor
"Mijloace fixe", "Amortizarea mijloacelor fixe", "Investiţii în curs de execuţie",

50
 "Disponibil pentru investiţii", "Decontări privind amortizările", "Debitori-investiţii",
"Fond investiţii", "Fond premii", "Rezerve";
 Coordonează activitatea contabilă a resorturilor financiare;
 Arhivează documentele biroului.

BIROU CONTABILITATE MATERIALE

Are următoarele atribuţii:

 Urmăreşte întocmirea curentă a documentelor primare de către gestionarii şi
contabilii de materiale din subunităţi;
 Verifică toate plăţile pentru furnizorii de materiale şi le centralizează pe subunităţi de
bază;
 Întocmeşte balanţa de verificare lunară pe conturi analitice de materiale;
 Ţine evidenţa stocului;
 Urmăreşte şi conduce evidenţa contabilă a următoarelor conturi: "Materiale" (cu
analitice: materiale care participă sau ajută la efectuarea transporturilor şi prestaţiilor,
combustibil, piese de schimb, uniforme şi materiale pentru uniforme destinate a fi
distribuite personalului), "Obiecte de inventar în depozit", "Ambalaje", "Furnizori de
materiale", "Carnete de C.E.C. cu limită de sumă";
 Întocmeşte notele contabile privind rulajele conturilor de mai sus;
 Coordonează activitatea contabilă a resorturilor financiare;
 Arhivează documentele biroului.

CONTABILITATE DEBITORI ŞI CREDITORI DIVERŞI

Are următoarele atribuţii:

 Înregistrează şi urmăreşte în fişe analitice documentele în baza cărora se crează
debitorii şi creditorii regionalei (tablouri uniforme, convolute erori, dosare imputări,
cheltuieli salarizare, vânzări etc.);
 Înregistrează şi urmăreşte toate operaţiile prin casă şi bănci (exclusiv pentru
subunităţile autogestionate care au subconturi deschise ;
 Urmăreşte recuperarea debitorilor pentru pagube materiale;
 Ţine evidenţa debitorilor insolvabili şi-i urmăreşte periodic în vederea reactivării
celor deveniţi solvabili acţionând în vederea recuperării debitelor;
 Colaborează la întocmirea raportului explicativ la darea de seamă privind realizarea
planurilor de reducere a debitorilor din pagube materiale şi a celor cu vechime;
 Efectuează operaţiuni de inventariere privind conturile de debitori;
 Întocmeşte balanţa de verificare a conturilor analitice şi o confruntă cu conturile
sintetice;
 Întocmeşte extrase de cont pe fiecare debitor nelichidat şi le trimite pentru
confirmare;
 Primeşte extrase de cont şi adrese de debitare şi confirmă sumele cerute pentru care
dă dispoziţie de plată;
 Contabilizează şi emite decizie de imputare pentru dosarele C.F.I.;
 Contabilizează şi introduce dispoziţii de încasare pentru sumele datorate de diferiţi
agenţi economici, tarife, imobilizări, penalizări, magazinaj, staţionare, urmărind
încasarea lor;
 Ţine evidenţa pe regională a pagubelor materiale;

51
  Ţine evidenţa analitică a conturilor pe care le gestionează, întocmind note contabile
pentru rulajele acestora;
 Întocmeşte balanţa analitică a conturilor pe care le gestionează şi le verifică cu
conturile sintetice;
 Face decontările cu D.G.F. pentru plăţi efectuate prin casă şi bancă privind restituirea
de taxa de transport;
 Arhivează documentele compartimentului.

Figura 2.2. Structura serviciului contabilitate

ŞEF
ŞEFSERVICIU
SERVICIU
CONTABILITATE
CONTABILITATE

CONTABILITATE
CONTABILITATE BIROUL
BIROUL BIROUL
BIROULŞIŞICONTROL
CONTROL
GENERALĂ
GENERALĂŞIŞI DEBITORI-CREDITORI
DEBITORI-CREDITORI DE
DEGESTIUNE
GESTIUNE
DECONTĂRI
DECONTĂRI

Legătura Compartimentului financiarcontabil cu celelalte compartimente:

Principalele relaţii:
TRANSMITE: planurile de control pentru controale şi rapoarte de activitate.
PRIMEŞTE: indicaţii de lucru specifice.
TRANSMITE: propuneri plan financiar, plan credite şi plan de casă, bilanţuri
contabile.
PRIMEŞTE: indicatorii specifici aprobaţi, avize la solicitări mijloace circulante.
TRANSMITE: propuneri pentru planul de credite, de casă, de finanţare şi creditare a
investiţiilor.
PRIMEŞTE: extrase de cont din relaţiile cu clienţii şi furnizorii, indicaţii metodologice
specifice.
TRANSMITE: spre aprobare bugetul de venituri şi cheltuieli, proiectele documentaţiilor
de credite, modificări de preţuri informări asupra situaţiilor financiare.
PRIMEŞTE: avize, aprobări, indicaţii şi dispoziţii de lucru.
TRANSMITE: planul costurilor şi al cheltuielilor administrativ gospodăreşti şi planul
financiar.
PRIMEŞTE: programul de producţie valoric şi pe unităţi de măsură.
TRANSMITE: date privind mijloacele financiare perfecţionării, pregătirii personalului
propriu, aprecierile şi calificativele anuale ale personalului, date privind fluctuaţia şi starea
disciplinară a acestora.
PRIMEŞTE: propuneri pentru mijloace financiare necesare şi documentele pentru calculul
drepturilor salariale.
TRANSMITE: date financiare pentru fundamentarea unor indicatori şi propuneri de teme
pentru noi studii.
PRIMEŞTE: studii de organizare elaborate pentru activitatea financiară, norme, normative
de muncă, protecţia muncii.

52
TRANSMITE: situaţia calităţii transporturilor de marfă şi călători.
PRIMEŞTE: indicatorii de bază ai calităţii transporturilor.
TRANSMITE: tarife de preţ, costuri pentru cheltuieli materiale, salarii, cheltuieli
generale.
PRIMEŞTE: elemente pentru calculaţia de preţ şi costuri.
TRANSMITE: măsuri pentru reintroducerea în circuitul economic al stocurilor, situaţia
plăţii facturilor .
PRIMEŞTE: situaţia stocurilor supranormative, elemente necesare elaborării planului
financiar, documente de decontare.
TRANSMITE: date şi analize financiar-contabile necesare.
PRIMEŞTE: situaţia realizării indicatorilor de cantitate şi calitate a căii ferate .
TRANSMITE: propuneri pentru îmbunătăţirea serviciilor prestate şi lucrărilor executate,
creşterea eficienţei acestora.
PRIMEŞTE: date privind realizarea operativă a producţiei.
TRANSMITE: date privind întocmirea notificărilor ce se transmit prin judecătorie
beneficiarilor care au de achitat facturi în perioada de subscriere.
PRIMEŞTE: solicitări pentru întocmirea dosarelor juridice.
TRANSMITE: documentele de evidenţă pentru activitatea proprie .
PRIMEŞTE: rezultatele prelucrării acestora .
TRANSMITE: documente de evidenţă a modului de administrare.
PRIMEŞTE: date privind modul de asigurare a pazei şi ordinii în unitate.
TRANSMITE: măsuri stabilite de organele de control, de recuperare a lipsurilor în
gestiune şi modalităţile de lichidare a acestora.
PRIMEŞTE: documente, sesizarea neregulilor.
TRANSMITE: situaţia realizărilor indicatorilor de bază pe tip de divizie.
PRIMEŞTE: sarcini de lucru privind coordonarea activităţii financiar-contabile.
TRANSMITE: documentele primare centralizate necesare serviciului financiar contabil.
PRIMEŞTE: indicatori de realizat sarcini de lucru pentru desfăşurarea normală a
activităţii.

53
 Figura 2.3 Diagrama de relaţii - Serviciul Financiar-contabilitate

CNCFR
CNCFR MF
MF SOCIETĂŢI
SOCIETĂŢICOMERCIALE
COMERCIALE
DIRECŢIA
DIRECŢIA DIRECŢIA
DIRECŢIACONTROL
CONTROL AGENŢI
AGENŢIECONOMICI
ECONOMICI
GEN.FINANCIARĂ
GEN.FINANCIARĂŞIŞI FINANCIAR
FINANCIARDE
DESTAT
STAT BĂNCI
BĂNCI
CONTAB.
CONTAB.

DIVIZIILE
DIVIZIILETRAFIC,
TRAFIC, CONDUCEREA
CONDUCEREA SERVICIUL
SERVICIULSIGURANŢA
SIGURANŢA
COMERCIAL
COMERCIALMARFĂ,
MARFĂ, REGIONALEI
REGIONALEICĂI
CĂIFERATE
FERATE CIRCULAŢIEI
CIRCULAŢIEI
COMERCIAL
COMERCIALCĂLĂTORI,
CĂLĂTORI,
INFRASTRUCTURĂ,
INFRASTRUCTURĂ,
PATRIMONIU
PATRIMONIU DIVIZIA
DIVIZIARESURSE
RESURSE
UMANE
UMANE

SERVICIUL
SERVICIUL
SERVICIUL
SERVICIUL FINANCIAR
FINANCIAR
ADMINISTRATIV
ADMINISTRATIV

SERVICIUL
SERVICIULCONTROL
CONTROL SERVICIUL
SERVICIUL
FINANCIAR
FINANCIARDE
DEGESTIUNE
GESTIUNE APROVIZIONARE
APROVIZIONARE
SERVICIUL
SERVICIUL TEHNICO-MATERIALĂ
TEHNICO-MATERIALĂ

FINANCIAR
FINANCIAR SERVICIUL
SERVICIULCONTENCIOS
CONTENCIOS
ANALIZĂ
ANALIZĂŞIŞISTATISTICĂ
STATISTICĂ
SERVICIUL
SERVICIUL

SERVICIUL
SERVICIULORGANIZARE
ORGANIZARE
CONTABILITA
CONTABILITA ATELIER
ATELIER
PROIECTARE
PROIECTARE
TEHNIC
TEHNICDEZVOLTARE
DEZVOLTARE TE
TE OFICIUL
OFICIUL
DE
DE
SERVICIUL
SERVICIULVERIFICAREA
VERIFICAREA CALCUL
CALCUL
VENITURILOR
VENITURILOR

COMPARTIMENTELE
COMPARTIMENTELE
FINANCIAR-CONTABILE
FINANCIAR-CONTABILE MAGAZIA
MAGAZIA
ALE
ALEDIVIZIILOR
DIVIZIILOR REGIONALEI
REGIONALEI
SUBUNITĂŢILOR
SUBUNITĂŢILORCU CUŞIŞI
FĂRĂ
FĂRĂCONTABILITATE
CONTABILITATE
PROPRIE
PROPRIE

54
 2.3. Organizarea gestiunii imobilizărilor corporale la nivelul Sucursalei
Regionala de Căi Ferate Iaşi

Sucursala Regionala de Căi Ferate Iaşi, ca parte componentă a Companiei

Naţionale de Căi Ferate ,,CFR” SA, îşi desfăşoară activitatea în domeniul transporturilor,
având ca scop realizarea de profit, prin gestionarea pe principii comerciale a infrastructurii
feroviare şi punerea acesteia la dispoziţia operatorilor de transport feroviar, în temeiul
Legii şi al licenţelor şi autorizaţiilor acordate de Ministerul Transporturilor în conformitate
cu statutul societăţii.
Imobilizările corporale aflate în patrimoniul unităţii sunt structurate pe cele două
categorii importante:
 terenuri 2.220.220.341 mii lei
 mijloace fixe 2.142.069.034.847 mii lei

Mijloacele fixe aflate în dotarea Sucursalei Regionala de Căi Ferate Iaşi reflectă
specificul obiectului de activitate. Astfel, din totalul mijloacelor fixe de 2.142.069.034.847
lei existent la 31 decembrie 2004 ponderea de 74% o au mijloacele fixe din categoria 1, pe
locul al doilea se situează mijloacele fixe din categoria a 2-a, cu o pondere de 22% în total,
pe a treia poziţie se situează mijloacele fixe din categoria a 3-a cu 4%.
Din categoria I-a fac parte clădirile şi construcţiile speciale. Clădirile cuprind :
 clădiri administrative;
 clădirile secţiilor şi districtelor;
 construcţii de locuinţe şi social culturale;
 construcţii pentru transporturi (gări, staţii, depouri, depozite, magazii, garaje, .);
 Construcţiile speciale sunt formate din:
- Construcţii pentru transport feroviar(peroane, treceri de nivel, cheiuri de
încărcaredescărcare, canale de coborât osii, fundaţii de plăci turnate, canale de
zgura)
- Aparate de cale;
 Linii de cale ferată cu ecartament normal şi larg;
 Linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii;
 Poduri, podeţe, pasarele;
În categoria a II-a se includ echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi
instalaţii de lucru:
 Maşini de polizat aparate de cale
 Maşini de bulonat şi tirfonat;
 Maşini pentru pozarea căii;
 Maşini tăiat şini cu disc abraziv;
 Maşini de alezat şi frezat;
 Maşini de polizat, şlefuit, tăiat, găurit;
 Instalaţii şi echipamente de transportat şi de ridicat;
 Locomotive, locotractoare şi automotoare de ecartament îngust sau larg;
 Vagoane de marfă şi de călători;
 unelte, dispozitive şi instrumente pentru transportul feroviar;
 mijloace de transport auto;
 aparate, instalaţii pentru măsurarea mărimilor geometrice, mecanice şi acustice;
 aparate şi instalaţii pentru măsurarea timpului frecvenţei şi mărimilor cinematice;

55
 aparate şi instalaţii pentru măsurarea mărimilor termice şi fotometrice;
 maşini, utilaje şi instalaţii pentru poştă, presă şi telecomunicaţii;
 calculatoare electronice şi echipamente periferice.,
Categoria a III-a sub titulatura de mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecţia
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale, cuprinde :
 mobilier;
 aparate radio, televizoare;
 maşini de scris, aparate de copiat şi multiplicat, aparate de proiecţie;
 aparate de telecomunicaţie pentru birou: aparate telefonice, aparate telefax, aparate
telex;
 aparate electrocasnice.
Imobilizările corporale vor intra în patrimoniul Regionalei Iaşi în conformitate cu
principiile de necesitate, oportunitate şi eficienţă.
Mijloacele fixe, intrate prin transfer de la alte sucursale, achiziţionate de la terţi,
primite cu titlu gratuit sau intrate prin recâştigări, casări sau dezmembrări, se recepţionează
în depozitul de materiale. Recepţia mijloacelor fixe se va face de către o Comisie de
Recepţie formată din:
 şeful de depozit;
 şeful locului de muncă unde va fi repartizat mijlocul fix;
 gestionarul.
Comisia de recepţie va efectua recepţia atât din punct de vedere cantitativ (conform
cu actele însoţitoare: Certificat calitate, Aviz de expediţie respectiv Factura, Proces de
scoatere din funcţiune etc.) cât şi din punct de vedere tehnic, al funcţionalităţii mijloacelor
fixe conform standardelor în vigoare.
Repartizarea mijloacelor fixe se face pe gestiuni şi pe locuri de muncă, în funcţie
de specificul activităţii desfăşurate de fiecare loc de muncă.
După efectuarea recepţiei, şeful locului de muncă pentru care s-au aprovizionat
mijloacele fixe, va întocmi un bon de mişcare a mijlocului fix prin care va face intrarea
mijlocului fix în gestiunea sa. În cadrul locurilor de muncă are loc atât exploatarea
mijloacelor fixe, urmărirea parametrilor calitativi cât şi întreţinerea lor.
În cazul intrărilor de mijloace fixe prin investiţii, în regie proprie, mijloacele fixe
sunt recepţionate de către o comisie de recepţie formată din :
 director tehnic;
 director economic;
 şef serviciu tehnic.
Această comisie va întocmi Procesul verbal de recepţie al mijloacelor fixe şi va
verifica dacă aceste mijloace fixe corespund din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Comisia trebuie să stabilească corect de la început dacă un anumit mijloc fix
urmează să fie înregistrat ca mijloc fix independent sau ca utilaj cu montaj. După
efectuarea recepţiei va urma punerea în funcţiune, care se va efectua de către o comisie
formată din:
 şeful locului de muncă, care va prelua mijlocul fix;
 şeful Serviciului Dezvoltare
De-a lungul perioadei de funcţionare, şeful locului de muncă va urmări
funcţionalitatea mijloacelor fixe iar în cazul unor deficienţe, va propune repararea lor.
Dacă înlocuirea activelor fixe reclamă noi investiţii, menţinerea lor în stare de
funcţionare impune efectuarea de reparaţii ce implică anumite cheltuieli respectiv surse de
acoperire financiară.
Necesitatea reparaţiilor decurge din uzura/deprecierea fizică a activelor fixe după
cum cea a modernizărilor se degajă din uzura morală. Scopul reparaţiilor constă în

56
readucerea activelor fixe cât mai aproape de starea iniţială, de parametrii şi caracteristicile
tehnico-funcţionale de care au dispus la darea lor în folosinţă. Înainte de efectuarea unei
reparaţii, se efectuează revizii tehnice, în scopul stabilirii stării tehnice a utilajelor, a
lucrărilor ce urmează a se efectua, a pieselor ce se vor schimba sau ajusta. Revizia tehnică
se efectuează de către o comisie de revizie formată din salariaţi ai Serviciului Tehnic. În
cazul reviziilor se pot efectua şi unele reglări de piese şi subansamble şi chiar unele
reparaţii minore.
Aceste reparaţii pot fi:
 curente – intervenţii de grad superior reviziilor şi se execută în scopul înlăturării
deteriorărilor locale ale unor efecte determinate de uzura fizică;
 capitale - lucrări de volum mare ce se efectuează atunci când activele fixe cu grad
avansat de uzură, scăzând puterea motoarelor şi capacităţilor de producţie, existând
posibilitatea apariţiei avariilor, reducându-se mult precizia de muncă.
Mijloacele fixe pot ieşi definitiv din gestiune prin casare, vânzare, donaţie, iar
temporar prin concesiune, locaţie de gestiune şi închiriere.
Casarea, adică scoaterea definitivă din funcţiune a mijloacelor fixe prin demontare,
dărâmare etc. este consemnată în următoarele documente:
 Specificaţia privind mijloacele fixe propuse pentru scoaterea din funcţiune (casare)
întocmită la secţiile, laboratoarele sau serviciile care propun casarea, prin care
aceasta se motivează;
Proces-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe de declasare a unor
bunuri materiale elaborat de către comisia de casare, reprezintă documentul prin care se
constată îndeplinirea a condiţiilor de casare de aprobare şi executare a ei, de consemnare a
materialelor rezultate din casare şi ca document de înregistrare în evidenţa operativă şi în
contabilitate.
Procesele-Verbale de casare trebuie să poarte semnătura conducătorilor unităţii şi
de către toate persoanele aflate în Comisia de propuneri pentru casare, dar şi de persoanele
din Comisia care participă la dezmembrare. Procesele-verbale de casare trebuie să prevadă
ansamblele, subansamblele, piesele şi materialele rezultate cu ocazia casării. Aceste
recuperări trebuie consemnate în Bonuri de predare în depozit şi astfel ajung în depozit
numai Bonurile de predare şi nu Procesele de casare, în felul acesta scurtându-se circulaţia
acestora din urmă. În cazul în care în urma casării nu rezultă deşeuri sau alte materiale
recuperabile, este important să se înscrie pe Procesul verbal de casare faptul că mijlocul fix
respectiv a fost casat şi nu a fost recuperat De asemenea, trebuie ca în Procesele-Verbale
de casare să fie înscrise numai acele mijloace fixe cuprinse în Listele cu mijloace fixe
propuse la casare aprobate de organele ierarhice superioare.
“Pentru a se stabili existenţa efectivă a mijloacelor fixe pe locuri de folosinţă
(secţii, ateliere, servicii) şi pe responsabili, folosirea judicioasă şi integritatea acestora se
utilizează Lista de inventariere şi de evidenţă a mijloacelor fixe”. Ea serveşte şi la
inventarierea mijloacelor fixe şi a consemnării rezultatelor ei, fără a fi necesar întocmirea
altor documente.
Formularul se completează, la începutul anului, de către compartimentul
contabilitate, pe categorii de mijloace fixe, pe baza datelor din contabilitatea analitică a
mijloacelor fixe şi se predă responsabililor pe locuri de folosinţă. Aceştia vor opera în listă,
în cursul anului, toate mişcările intervenite (intrări, ieşiri), pe baza documentelor primare:
Bon de mişcare, Proces Verbal de recepţie, de casare etc. La finele anului, formularul este
predat comisiei de inventariere, care va înscrie datele privind inventarierea şi rezultatele
ei. După inventariere, formularul se reţine la contabilitate, pe baza lui întocmindu-se un
nou formular pentru anul următor.

57
 Bonurile de transfer ale mijloacelor fixe de la o gestiune la alta sau în cadrul
aceleiaşi gestiuni este necesar să se întocmească corect şi la timp pentru a se evita situaţia
în care la inventariere un mijloc fix figurează în evidenţele contabile într-un anumit loc şi
faptic mijlocul fix să existe în alt loc.
Foile de autorizaţie în care se consemnează creşteri sau descreşteri de trasee trebuie
predate la timp în contabilitate deoarece ele implică mişcări valorice şi cantitative ale
mijloacelor fixe din grupa a doua şi trebuie respectat principiul independenţei exerciţiului.
Organizarea contabilităţii analitice a mijloacelor fixe
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe trebuie astfel organizată încât să asigure
individualizarea fiecărui mijloc fix, cunoaşterea existenţei şi mişcările lor pe locuri de
folosinţă şi a gradului de depreciere, pe structura categoriilor de mijloace fixe. De aceea,
evidenţa se organizează pe locuri de folosinţă (secţii, subunităţi, laboratoare, servicii etc.)
pe categorii de mijloace fixe şi în cadrul acestora pe obiecte de evidenţă.
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se ţine folosind Registrul numerelor de
inventar şi Fişa mijlocului fix şi utilizând Registrul pentru evidenţa mijloacelor fixe.
Unitatea patrimonială dispune de mijloace fixe numeroase care se deosebesc între
ele din punct de vedere al construcţiei, însuşirilor tehnice, destinaţiei, gradului de
depreciere etc. De aceea pentru identificarea cu uşurinţă a fiecărui mijloc fix şi pentru a
asigura controlul lor, indiferent de locul de folosinţă, se atribuie fiecărui obiect ce trebuie
evidenţiat un număr de inventar (simbol cifric) care se înscrie pe el şi în toate documentele
ce privesc mijlocul fix respectiv. Această evidenţă se realizează cu ajutorul Registrului
numerelor de inventar, în care se înscrie denumirea fiecărui mijloc fix intrat,
caracteristicile de identificare şi numărul de inventar ce i se atribuie, în ordinea succesivă a
numerelor. Pentru fiecare categorie de mijloace fixe se rezervă o anumită serie de numere,
în vederea intercalării ulterioare a unui mijloc fix intrat. Numerele de inventar ale
mijloacelor fixe scoase din funcţiune sau vândute nu pot fi atribuite altor mijloace fixe
intrate ulterior, ci ele rămân libere până la o nouă numerotare.
După înscrierea mijlocului fix intrat în Registrul numerelor de inventar se
completează Fişa mijlocului fix care cuprinde date privind denumirea, numărul de
inventar, codul de clasificare, valoarea de intrare, durata de serviciu normală, norma de
amortizare, data punerii în funcţiune, amortizarea calculată etc. Fişele mijloacelor fixe se
păstrează în cartoteci, pe categorii de mijloace fixe, în ordinea codurilor şi pe locuri de
folosinţă.
Registrul pentru contabilitatea analitică a mijloacelor fixe, utilizat în subunităţi , se
completează de către contabilitate şi cuprinde aceleaşi date ca şi Fişa mijlocului fix,
servind şi la stabilirea numerelor de inventar şi în scopul identificării mijloacelor fixe..
Organizarea contabilităţii mijloacelor fixe şi a evidenţei operative a acestora este
prezentată în figura 2.4 Organizarea contabilităţii şi a evidenţei operative a mijloacelor
fixe.

58
Figura 2.4. Organizarea contabilităţii şi a evidenţei operative a mijloacelor fixe

Bon de Proces
Proces verbal mişcare a verbal de
de recepţie mijloacelor Casare
fixe
Factura
Aviz de
însoţire

Registru Centralizatorul
Fişa mijloacelor fixe
numerelor
mijlocului pe categorii şi
de inventar
fix fix fix locuri

Lista de inventariere şi
evidenţă a mijloacelor fixe

Fişa de cont
sintetică sau
pe jurnale

BILANŢ

59
 2.4.Analiza sistemului informaţional privind gestiunea imobilizărilor
corporale în cadrul Regionalei de Căi Ferate Iaşi

Sistemul informaţional contabil este un subsistem al sistemului informaţional

pentru conducere şi este definit ca un set de resurse umane şi de capital, investite într-o
unitate economică, în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii
informaţiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului
activităţilor organizaţiei.
Un sistem informaţional contabil acumulează, clasifică, procesează, analizează şi
comunică informaţii financiare relevante, iar un sistem informaţional pentru conducere
desfăşoară aceste funcţii pentru toate tipurile de informaţii ce afectează operaţiunile unei
unităţi economice.
Sistemul financiar contabil al Sucursalei Regionala CFR Iaşi răspunde de
organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii valorilor patrimoniale; asigură
efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile privind imobilizările corporale şi
calculul amortizării acestora, mijloacele circulante, cheltuielile şi calculul costurilor,
investiţiile, rezultatele financiare; asigură respectarea cu stricteţe a prevederilor legale
privind integritatea patrimoniului şi ia toate măsurile legale pentru reîntregirea acestuia în
cazul în care acesta a fost păgubit; organizează inventarierea anuală a tuturor valorilor
patrimoniale, urmăreşte definitivarea potrivit legii, a rezultatelor inventarierii; întocmeşte
lunar balanţa de verificare pentru conturile sintetice şi analitice şi urmăreşte concordanţa
dintre acestea; întocmeşte situaţia principalilor indicatori economico-financiari lunari,
bilanţurile trimestriale şi anuale şi coordonează întocmirea raportului explicativ la acestea;
exercită controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi
economicitatea operaţiunilor.
Sistemul informaţional privind gestiunea de imobilizări corporale este o
componentă a sistemului informaţional financiar-contabil.
Aplicaţia informatică folosită de Sucursala Regională CFR Iaşi pentru evidenţa
imobilizărilor corporale, precum şi calculul amortizării lor este un produs-program numit
MFIX.
În cadrul aplicaţiei MFIX, pentru operarea mişcărilor din Registru de Inventar al
imobilizărilor corporale, se definesc următoarele tipuri de operaţii ce definesc aceste
mişcări:
I – Intrări de imobilizări corporale, operaţie care se defalcă în conformitate cu
natura acestor intrări, astfel:
 IP - intrări de imobilizări corporale prin procurări directe de la furnizori;
 ID - intrări de imobilizări corporale prin donaţii sau subvenţii;
 IT – intrări prin transfer de la alte sucursale;
 IG - intrări de imobilizări corporale constatate plusuri în gestiune;
 IR - intrări de imobilizări corporale rezultate din casări, dezmembrări;
 IC - intrări de imobilizări corporale prin investiţii centralizate.
E – Ieşiri de imobilizări corporale, operaţie care se defalcă în funcţie de natura
acestor ieşiri, astfel:
 EA - ieşiri de imobilizări corporale prin casare;
 EV - ieşiri de imobilizări corporale prin vânzare;
 ET - ieşiri de imobilizări corporale prin transfer către alte sucursale;
 EL - ieşiri de imobilizări corporale constatate lipsuri în gestiune la inventariere;
 EN - ieşiri de imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar.

60
 M – Modificarea valorii de inventar, pentru operaţii care se defalcă în funcţie de
natura acestor modificări:
 MP – modificări de valoare de imobilizări corporale intrate prin procurări directe de
la furnizori;
 MI - modificări de valoare de imobilizări corporale intrate prin investiţii
centralizate;
 MD - modificări de valoare de imobilizări corporale intrate prin donaţii sau
subvenţii;
 MT - modificări de valoare de imobilizări corporale intrate prin transfer de la alte
sucursale;
 ML - modificări de valoare de imobilizări corporale constatate plusuri la inventar;
 MR - modificări de valoare de imobilizări corporale intrate din dezmembrări, casări;
 MV - modificări de valoare de imobilizări corporale ieşite prin vânzări;
 MC - modificări de valoare de imobilizări corporale ieşite prin casare;
 ME - modificări de valoare de imobilizări corporale ieşite prin transfer la alte
sucursale;
 MM - modificări de valoare de imobilizări corporale constatate lipsuri în gestiune la
inventariere,
C – Modificare cantitate (modificări cantitative asupra unei imobilizări corporale cu
implicaţii asupra valorii de inventar, a valorii amortizate a imobilizării corporale), operaţii
care se defalcă în funcţie de natura acestor modificări, astfel:
 CP – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate prin
achiziţii directe de la furnizori;
 CI – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate prin
investiţii centralizate;
 CD – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate din donaţii
şi subvenţii;
 CT – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate prin
transfer de la alte sucursale;
 CL – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale constatate plusuri
la inventariere;
 CR – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate prin casări,
dezmembrări;
 CV – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale ieşite prin
vânzări;
 CC – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale ieşite prin casare;
 CE – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale ieşite prin transfer
către alte sucursale;
 CM – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale constatate lipsuri
la inventar;
S – Modificare stare, trecerea de la o stare la alta a unei imobilizări corporale:
Neamortizate Necuprinse în patrimoniu
Nesupuse amortizării Conservate
Amortizate integral

61
 CAP.3 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA
NIVELUL SUCURSALEI REGIONALA DE CĂI FERATE IAŞI

3.1. Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea imobilizărilor

corporale la Sucursala Regionala de Căi Ferate Iaşi

Imobilizările corporale sunt active nemonetare cu substanţă materială identificabile

distinct, aflate durabil în întreprindere, participante la mai multe procese şi perioade de
activitate, deţinute şi controlate pentru producţia de bunuri, prestarea de servicii, activităţi
administrative sau închiriere la terţi.
Imobilizările corporale sunt structurate pe categorii în raport cu scopul şi
caracteristicile lor, categorii cărora le sunt ataşate conturi sintetice pentru evidenţa, calculul
şi controlul lor. Structurile de imobilizări sunt: terenuri, construcţii, instalaţii, mijloace de
transport, animale şi plantaţii, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.
Imobilizările în curs reprezintă cu substanţă materială care la finele unei perioade
de gestiune nu sunt terminate fizic, nu au fost supuse proceselor de control, verificare,
recepţie, probe, sau pentru care nu sa întocmit documentaţia legală necesară pentru a fi
considerate şi încadrate în categoriile de imobilizări corporale.
Toate conturile structurilor de valori imobilizate corporale sunt conturi de bilanţ
care funcţionează după regula conturilor de activ. Înregistrarea operaţiunilor în aceste
conturi se face la valoarea contabilă de intrare: cost de achiziţie, valoarea de aport, cost de
producţie, valoarea actuală.
Conturile de imobilizări corporale înregistrează în debit valoarea imobilizărilor
corporale intrate în gestiune, precum şi creşterile de valoare ale acestora în urma
reevaluărilor. În creditul conturilor se înregistrează valoarea ieşirilor de imobilizări
corporale din patrimoniu, reducerile de valori în urma reevaluărilor. Soldul debitor reflectă
valoarea activelor imobilizate corporale aflate în patrimoniu societăţii.
Datorită modului specific de consumare şi transmitere a valorii, precum şi a
deprecierii valorice la care sunt supuse imobilizările, alături de structurile şi conturile de
imobilizări corporale se utilizează şi conturile de amortizare şi de provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor corporale.
Conturile de amortizări sunt folosite pentru înregistrarea şi reflectarea deprecierilor
ireversibile ale imobilizărilor corporale. După conţinutul economic sunt conturi
rectificative ale valorii imobilizărilor corporale. Sunt conturi cu funcţia contabilă de pasiv
în creditul cărora se înregistrează amortizarea calculată şi transferată lunar asupra
cheltuielilor pentru imobilizările deţinute în proprietate sau leasing financiar, iar în debit
amortizarea cumulată corespunzătoare imobilizărilor corporale scoase din evidenţă,
(funcţiune) sau cedate. Totodată se înregistrează şi amortizarea corespunzătoare efectelor
reevaluării imobilizărilor. Conturile de amortizări au sold creditor care reprezintă
amortizarea corespunzătoare imobilizărilor corporale deţinute de societate. Amortizarea se
calculează şi se înregistrează distinct pe fiecare activ, pe grupe şi categorii ale activelor.
Pentru evidenţierea deprecierilor reversibile ale activelor imobilizate corporale se
folosesc conturile de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor. După funcţiunea
contabilă sunt conturi de pasiv. Se creditează la închiderea exerciţiului pe seama

62
cheltuielilor pentru constituirea sau majorarea provizioanelor şi se debitează la închiderea
sau în cursul exerciţiului cu ocazia diminuării sau anulării provizioanelor prin afectarea
veniturilor. Soldul conturilor de provizioane este creditor şi reflectă valoarea
provizioanelor constituite.
Grupa 21.,,Imobilizări corporale”
Din această grupă fac parte următoarele conturi sintetice de gradul I:
Contul 211. ,,Terenuri şi amenajări de terenuri”
Contul 212. ,,Construcţii”
Contul 213. ,,Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”
Contul 214. ,,Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale.
Sunt conturi de activ. Se debitează la intrarea în patrimoniu sau la creşterea valorii
imobilizărilor corporale corespunzătoare căilor de intrare şi se creditează la ieşirea
imobilizărilor corporale pe diferite căi, în corespondentă cu amortizarea înregistrată şi
cheltuieli pentru valoarea nerecuperată . Au sold debitor şi reflectă existentul de
imobilizări corporale.
Contul 211. ,,Terenuri şi amenajări de terenuri”
Reflectă evidenţa terenurilor şi amenajărilor de terenuri (racordarea lor la sistemul
de alimentare cu energie, împrejmuiri, cai de acces etc.).Este cont de activ. Soldul contului
reprezintă valoarea terenurilor şi costul efectiv al amenajărilor de terenuri. Se dezvoltă pe
două conturi sintetice de gradul II:
 Contul 2111.,,Terenuri”
 Contul 2112.,,Amenajări de terenuri”
Grupa 23.,,Imobilizări în curs”
Din această grupă fac parte următoarele conturi sintetice de gradul I aferente
evidenţei imobilizărilor corporale:
Contul 231.,,Imobilizări corporale în curs”
Contul 232.,,Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”
Contul 231.,,Imobilizări corporale în curs” ţine evidenţa imobilizărilor corporale în curs de
execuţie, reprezentând investiţii neterminate, efectuate în regie proprie sau în antrepriză
care se efectuează la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie, reprezentând preţul
de deviz al investiţiei. Este cont de activ. Soldul contului reprezintă valoarea imobilizărilor
corporale în curs nerecepţionate.
Contul 232.,,Avansuri acordate pentru imobilizări corporale” ţine evidenţa avansurilor
acordate furnizorilor de imobilizări. Soldul contului reprezintă avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări corporale, nedecontate. Acest cont se dezvoltă pe următoarele
conturi sintetice de gradul II:
 Contul 2321.,,Avansuri acordate pentru terenuri şi construcţii”
 Contul 2322.,,Avansuri acordate pentru instalaţii tehnice şi maşini”
 Contul 2323.,,Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale”
Evidenţa amortizării imobilizărilor corporale se reflectă în contabilitate cu ajutorul
contului:
Contul 281.,,Amortizari privind imobilizările corporale”. Acest cont are funcţiune
contabilă de pasiv iar soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale. Se
dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
 Contul 2811.,,Amortizarea amenajărilor de terenuri”
 Contul 2812.,,Amortizarea construcţiilor”
 Contul 2813.,,Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor,
plantaţiilor”
 Contul 2814.,,Amortizarea altor imobilizări corporale”

63
 Evidenţa provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale este evidenţiată
cu ajutorul conturilor:
Contul 291.,,Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale”, este cont de pasiv,
soldul contului reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor corporale. Se
dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
 Contul 2911.,,Provizioane pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de terenuri”
 Contul 2912.,,Provizioane pentru deprecierea construcţiilor”
 Contul 2913.,,Provizioane pentru deprecierea instalaţiilor, mijloacelor de transport,
animalelor, plantaţiilor”
 Contul 2914.,Provizioane pentru deprecierea altor imobilizări corporale”
Contul 293.,, Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs” , respectiv pe contul
sintetic de gradul II :
 Contul 2931. .,, Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs”,este
cont de pasiv, soldul contului reprezintă valoarea provizioanelor aferente
imobilizărilor corporale în curs.

3.2. Contabilitatea intrărilor de imobilizări corporale

Căile de intrare a imobilizărilor corporale în cadrul unei unităţi sunt următoarele:

 Prin aport la capitalul social;
 Prin achiziţie de la furnizori;
 Prin construcţie în regie proprie;
 Primite cu titlu gratuit (donaţie, sponsorizare) sau plus la inventar;
 Prin închiriere, incluzând şi contractele de leasing;
 Creşterea valorii contabile prin modernizări şi investiţii;
 Modificări ce au loc cu ocazia reevaluării;
 Imobilizări de natura obiectelor de inventar;

Operaţiuni de intrare a imobilizărilor corporale

-se înregistrează intrarea în unitate a unui teren în valoare de 30.000.000 lei prin achiziţie
de la furnizori conform facturii primite:

% = 404 35.700.000
2111 ,,Furnizori de 30.000.000
,,Terenuri” imobilizări” 5.700.000
4426
,,TVAdeductib.”

-se înregistrează intrarea unui teren în gestiune în valoare de 71.412.560 lei prin aport în
natura de la asociaţi conform declaraţiei de subscriere şi procesului verbal de recepţie:

2111 = 456 71.412.560 71.412.560

,,Terenuri” ,,Furnizori de
imobilizări”

64
-se înregistrează primirea terenurilor cu titlu gratuit prin donaţie sau subvenţie conform
procesului verbal de recepţie:

2111 = 131 60.500.000 60.500.000

,,Terenuri” ,,Subvenţii pentru
investiţii”

-se înregistrează intrarea în gestiune a terenurilor preluate în leasing în valoare de

17825631 lei conform contractului de leasing:

2111 = 167 17.825.631 17.825.631

,,Terenuri” ,,Alte împrumuturi
şi datorii asimilate”

-se înregistrează creşteri de valoare a terenurilor la reevaluare:

2111 = 105 1.547.895.216 1.547.895.216

,,Terenuri” ,,Rezerve din
reevaluare”

-se înregistrează amenajări de terenuri cu mijloace proprii pe parcursul mai multor

perioade de gestiune şi apoi puse în funcţiune conform procesului verbal de recepţie:

2112 = 231 15.412.630 15.412.630

,,Amenajări de ,,Imobilizări
terenuri” corporale în curs”

-se înregistrează amenajări de terenuri fără evidenţierea executării lor treptate conform
procesului verbal de recepţie:

2112 = 722 11.900.000 11.900.000

,,Amenajări de ,,Venituri din
terenuri” producţia de imobil.
corporale”

-se înregistrează amenajări de terenuri realizate printr-o unitate specializată conform

facturii primite de la furnizori în valoare totală de 34.057.936 lei:

% = 404 34.057.936
2112 ,,Furnizori de 28.620.114
,,Amenajări de imobilizări”
terenuri”
4426 5.437.822
,,TVA colectată”

65
-se înregistrează intrarea în unitate a unei construcţii în valoare de 1.104.891.101 lei ca
aport în natură de la asociaţi conform declaraţiei de subscrire, cererii de menţiune şi
procesului verbal de recepţie:

212 = 456 1.104.891.101 1.104.891.101

,,Construcţii” ,,Decontări cu
asociaţii”

-se înregistrează intrarea unui mobilier prin donaţie în valoare de 15.789.414 lei conform
procesului verbal de recepţie:

214 = 131 15.789.414 15.789.414

,,Mobilier, aparat. ,,Subvenţii pentru
birotică, echip. investiţii ”
protecţie.”

-se înregistrează intrarea unei instalaţii tehnice în valoare de 30.000.000 lei de la furnizori
care nu necesită montaj sau probe tehnologice conform facturii:

% = 404 35.700.000
213 ,,Furnizori de 30.000.000
,,Instalaţii tehnice imobilizări ”
mijl. de trans.,
anim. şi plantaţii”
4426 5.700.000
,,TVA colectată”

-se înregistrează intrarea în gestiune a unei instalaţii în valoare de 11.620.989 lei din
producţie proprie conform devizelor de lucrări şi procesului verbal de recepţie:

213 = 722 11.620.989 11.620.989

,,Instalaţii tehnice ,,Venituri din
mijl. de trans., producţia de
anim. şi plantaţii” imobilizări
corporale ”

-se înregistrează intrarea în unitate a unei construcţii în valoare de 90.787.121 lei prin
leasing financiar
212 = 167 90.787.121 90.787.121
,,Construcţii” ,,Alte împrumuturi
şi datorii asimilate ”

66
-se înregistrează creşterea de valoare a imobilizărilor corporale faţă de valoarea contabilă
netă cu rezerve din reevaluări dispusă prin acte normative:

% = 1058 720.473.731 720.473.731

212 ,,Rezerve din
,,Construcţii” reevaluări dispuse
prin acte normative
”

-se înregistrează încorporarea de accesorii cumpărate şi recepţionate în valoarea

instalaţiilor tehnice şi mijloacelor de transport:

213 = 302 5.421.546 5.421.546

,,Instalaţii tehnice ,,Materiale
mijl. de trans., consumabile ”
anim. şi plantaţii”

-se înregistrează creşterea valorii de înregistrare a imobilizărilor corporale prin includerea

în valoarea de intrare a acestora a investiţiilor efectuate de concesionari sau chiriaşi şi
transferată fără plată proprietarilor:

212 = % 279.788.411
,,Construcţii” 2811 254.641.311
,,Amortizări privind
imobilizările
corporale”
131 25.147.100
,,Subvenţii pentru
investiţii

-se înregistrează recepţionarea de construcţii , urmare a imobilizărilor în curs terminate:

212 = 231 88.411.210 88.411.210

,,Construcţii” ,,Imobilizări
corporale în curs ”

67
 3.3. Metode de amortizare

Standardele de contabilitate internaţională definesc amortizarea ca fiind alocarea

valorii amortizabile a unui activ dea lungul duratei sale de viaţă estimată. Privită în timp
amortizarea constituie procesul de repartiţie a costului de achiziţie (valoarea contabilă) a
imobilizărilor pe mai multe exerciţii, în funcţie de durata lor de utilizare.
Amortizarea se referă la reducerea valorii imobilizărilor ca urmare a uzurii lor şi
trecerea eşalonată pe cheltuieli a imobilizărilor corporale.
Eşalonarea includerii pe cheltuieli a imobilizărilor corporale pe întreaga lor durată
de utilizare, se realizează prin întocmirea unui tablou previzional numit plan de amortizare
care cuprinde pentru fiecare imobilizare în parte valoarea de intrare sau contabilă,
amortizarea aferentă deprecierii anuale şi valoarea netă contabilă la finele fiecărui
exerciţiu.
În România, potrivit Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în
active corporale şi necorporale, modificată şi completată prin Ordonanţa nr.54/aug. 1997
unităţile care desfăşoară activităţi cu caracter economic amortizează mijloacele fixe
utilizând unul dintre regimurile de amortizare: amortizare liniară, degresivă, accelerată.
Competenţele de aprobare a amortizării liniare şi degresive revin Consiliului de
Administraţie al agentului economic respectiv responsabilului cu gestiunea patrimoniului,
în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ. Utilizarea regimului de amortizare
accelerată se aprobă de către organul teritorial al Ministerului Finanţelor, la propunerea
organelor menţionate.
Menţinerea metodelor utilizate pentru calculul amortismentelor în vederea
comparării datelor de la un exerciţiu la altul este de asemenea prevăzută şi în legislaţia din
România.
În cadrul Sucursalei Regionala CFR Iaşi se utilizează metoda amortizării liniare
temporală.
Metoda amortizării liniare sau constante, considerată a fi cea mai apropiată de
deprecierea reală a imobilizărilor şi prin urmare, cea mai justificată economic, deoarece ,,
permite repartizarea uniformă a cheltuielilor cu amortizarea asupra duratei de utilizare a
unei imobilizări”.
Din punct de vedere al metodologiei de calcul, amortizarea liniară îmbracă două
forme:
a) Amortizarea liniară temporală
b) Amortizarea liniara funcţională (nu se practică în România)

a) Amortizarea liniară temporală

Potrivit amortizării liniare temporale cota de amortizare liniară se calculează prin
divizarea lui 100 la numărul de ani a duratei de viaţă (n) a imobilizării - relaţia nr.(1), iar
amortizarea anuală poate fi determinată după relaţia nr.(2) sau (3)
100
(1) CA  x100
n
(2) A  VxCA
V
(3) A
n

68
Unde:
 CA - cota de amortizare liniară;
 A - amortizarea anuală;
 n - durata de viaţă a imobilizării;
 V - valoarea de intrare sau contabilă a imobilizării supuse amortizării;

Exemplu:
Un mijloc fix intră în funcţiune cu o valoare de intrare de 50.000.000lei şi o durată
normală de utilizare de 5 ani trebuie să fie amortizat. Planul de amortizare după sistemul
liniar se poate urmări în tabelul nr.3.1

100
CA  x100  20%
5

A = 50.000.000 x 20% = 10.000.000lei/an

Tabelul 3.1

Planul de amortizare după sistemul liniar

Nr. Exerciţiul Valoarea Amortizarea

Crt financiar imobilizării la Valoarea netă
începutul pe an cumulată contabilă
exerciţiului
1. Anul N 50.000.000 10.000.000 10.000.000 40.000.000
2. Anul N 40.000.000 10.000.000 20.000.000 30.000.000
3. Anul N 30.000.000 10.000.000 30.000.000 20.000.000
4. Anul N 20.000.000 10.000.000 40.000.000 10.000.000
5. Anul N 10.000.000 10.000.000 50.000.000 -

Amortizarea liniară este clasică, tradiţională şi simplă, fiind cea mai folosită
datorită uniformităţii, cheltuielilor exerciţiului şi a costurilor în timp. Prezintă avantajul că
atenuează tendinţa unităţilor patrimoniale de eludare a fiscalităţii, însă nu ţine seama de
influenţa progresului tehnic, respectiv de uzura morală. Sistemul liniar constituie baza
calcul a celorlalte sisteme de amortizare.
Amortizarea degresivă permite recuperarea accentuată a amortizării în primii ani de
la punere în funcţiune. Calculul amortizării are la bază regula fiscală care presupune
corectarea ratei liniare cu coeficienţii multiplicativi stabiliţi prin Legea nr.15/1994.
Aceşti coeficienţi de multiplicare sunt stabiliţi astfel:
 1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizare este între 2 şi 5 ani;
 2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizare este între 5 şi 10 ani;
 2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizare este între 10 şi 20
ani.
Acest regim este specific unei politici de stimulare a investiţiilor, pentru că permite
recuperarea, încă din primii ani, a celei mai mari părţi de capitaluri imobilizate, care la
rândul ei poate fi reinvestită.

69
 Regimul de amortizare degresivă se aplică două variante determinate de data de
intrare în funcţiune a mijlocului fix. Astfel pentru mijloacele fixe intrate în funcţiune
înainte de 31 decembrie 1993 se poate utiliza regimul de amortizare degresivă fără
influenţa uzurii normale (AD1) iar pentru mijloacele fixe intrate în funcţiune după 31
decembrie 1993 poate fi folosit regimul de amortizare degresivă cu influenţa uzurii morale
(AD2).
,,Principiul de bază al amortizării degresive constă în modul diferit de calculare a
amortizării anuale faţă de regimul liniar şi anume: amortizarea anuală degresivă pentru
primul an de funcţionare, se calculează aplicând asupra valorii de intrare sau a valorii
rămase actualizate a mijlocului fix, cota de amortizare degresivă corespunzătoare.” 19
Amortizarea anuală, pentru următorii ani, se calculează prin aplicarea aceleiaşi cote de
amortizare degresivă asupra valorii rămase de recuperat până în anul de funcţionare în care
amortizarea anuală rezultată, este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală. Aceasta
se determină din raportul dintre valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani de
funcţionare rămaşi. Din acel an de funcţionare şi până la expirarea duratei de funcţionare
se trece la amortizarea liniară, iar amortizarea medie anuală liniară va fi obţinută prin
raportarea valorii rămase de recuperat la numărul de ani rămaşi.
Varianta AD1, care nu conţine influenţa uzurii morale, are acest principiu ca baza
de calcul a amortizării anuale.
Varianta AD2, conţine şi influenţa uzurii morale care acţionează asupra mijloacelor
fixe şi reflectă această uzură în calculul amortizării anuale. Spre deosebire de varianta
AD1, varianta AD2 permite amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioadă
de timp mai mică decât perioada duratei normale de utilizare, diferenţa în ani reprezentând
influenţa uzurii morale.

Exemplu:
1. Varianta AD1 – fără influenţa uzurii morale.
Un mijloc fix (utilaj) achiziţionat la 1.01.2002 a cărui valoare de intrare este de
15.000.000lei, amortizabil pe durata de 5 ani. Planul de amortizare degresivă varianta
AD1 este prezentat în tabelul nr.3.2
100
Cota de amortizare liniara  x100  20%
5
Amortizare a anuala liniara  15.000.000x20%  3.000.000lei/an
Durata normală de utilizare este de 5 ani, în funcţie de care, cota de amortizare
liniară se multiplică cu coeficientul 1,5 astfel:
Cota de amortizare în regim degresiv  20 x1,5  30%

Unde:
 CA = cota de amortizare liniară;
 Cad1 = cota de amortizare degresivă;
 Aa = amortizarea anuală.

19
Ristea., M., Contabilitate financiarã a întreprinderii,Editura Universitarã, Bucureşti, 2004,p.159

70
 Tabelul 3.2
Plan de amortizare degresivă - varianta AD1
Anul Calculul amortizării anuale Valoarea degresivă Valoarea rămasă
a amortizării
2002 15.000.000 x 30% 4.500.000 10.500.000
(I)
2003 10.500.000 x 30% 3.150.000 7.350.000
(II)
2004 7.350.000 x 30% 2.450.000 4.900.000
(III) <
7.350.000 : 3 ani
2005 7.350.000 : 3 ani 2.450.000 2.450.000
(IV)
2006 7.350.000 : 3 ani 2.450.000 0
(V)
Total 15.000.000 -

Înregistrarea lunară în contabilitate este:

6811 2813 Amortizarea lunară

“Cheltuieli “Amortizarea aferentă fiecărui an
de instalaţiilor,
exploatare mijloacelor de
privind transport,
amortizarea animalelor,
imobiliză- plantaţiilor”
rilor”

Amortizarea anuală
Amortizare lunara 
12

2. Varianta AD2 cu influenţa uzurii morale.

Un mijloc de transport care a intrat în unitate la data de 1.01.2002 cu o valoare de
30.000.000 lei are o durată normală de utilizare de 8 ani. Planul de amortizare degresivă
varianta AD2 este prezentat în tabelul 3.3

D N = 8 ani (durata normală de utilizare)

D R = durata aferentă regimului liniar, recalculată în funcţie de rata medie de

amortizare degresivă;
Rd  Rlxk

Unde:

71
 Rd = rata anuală degresivă;
 Rl = rata anuală liniară;

 K= coeficient multiplicare.

100
Rd  x 2  25%
8

100 100
Dr    4 ani
Rd 25

 DI = durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală:

DI  D N  DR

Tabelul 3.3

Plan de amortizare degresivă – varianta AD2

Anii Valoarea contabilă Amortizare Amortizare Valoarea

cumulată rămasă
I 30.000.000 7.500.000 7.500.000 22.500.000
(2002)
II 30.000.000 7.500.000 15.000.000 15.000.000
(2003)
III 30.000.000 7.500.000 22.500.000 7.500.000
(2004)
IV 30.000.000 7.500.000 30.000.000 0
(2005)

V-VIII Nu se mai calculează

Analizând varianta amortizării degresive ce ţine cont de uzura morală (AD2) se

poate desprinde concluzia că recuperarea valorii de intrare este mai rapidă. Aceasta
permite repartizarea valorii de intrare pe o perioadă de timp mai mică decât cea normală cu
numărul de ani reprezentând influenţa uzurii morale. Fiscal, această variantă oferă
posibilitatea reînnoirii mult mai rapide a mijloacelor fixe.
Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare, în
cheltuielile a unei amortizări anuale de 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix
respectiv. Amortizările anuale pentru exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea
rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare
rămaşi.

72
 Competenţa de aprobarea utilizării regimului de amortizare accelerată revine
Ministerului Finanţelor, la propunerea adunării generale a asociaţilor la societăţile
comerciale şi, respectiv, a consiliului de administraţie la regiile autonome.
Interesul fiscal al acestui tip de amortizare se manifestă în măsura în care, în primul
an, avem o cheltuială foarte importantă cu amortizarea, iar în următorii ani cheltuielile sunt
mult mai mici. Deci, pentru a beneficia de avantajele fiscale ale acestui regim de
amortizare, este preferabil să fie utilizat pentru imobilizări cu o durată de viaţă normală
foarte scurtă sau să se renunţe la ele imediat după primul an de funcţionare
Exemplu:
Un utilaj intrat în unitate la 30.12.2001 cu o valoare de 820.000.000lei, are o durată
normală de utilizare de 5 ani. Utilajul va fi supus amortizării accelerate. Planul de
amortizare accelerată este prezentat în tabelul 3.4

Anul 2002:
Amortizarea anuala  820.000.000x50%  410.000.000lei / an
Anii 2003 – 2006:
410.000.000
Amortizarea anuala   102.500.000lei / an
4

Tabelul 3.4
Plan de amortizare accelerată

Anul Valoarea contabilă Amortizarea Amortizarea Valoarea

anuală accelerată rămasă
2002 820.000.000 410.000.000 410.00.000 410.000.000
2003 820.000.000 102.500.000 512.500.000 717.500.000
2004 820.000.000 102.500.000 615.000.000 205.000.000
2005 820.000.000 102.500.000 717.500.000 102.500.000
2006 820.000.000 102.500.000 820.000.000 -

73
 3.4. Contabilitatea ieşirilor de imobilizări corporale

Căile de ieşire a imobilizărilor corporale din patrimoniul unei unităţi sunt:

 Prin scoaterea din funcţiune :
amortizate integral ;
amortizate parţial;
ieşirea prin dezmembrare cu cheltuieli şi venituri;
 Prin cesiune(vânzare)
vânzare directă;
vânzare prin licitaţie publică;
 Prin donaţii.
 Prin aport la capitalul altor societăţi
 Prin lipsuri la inventar:
amortizate parţialneimputate
amortizate parţialimputate (când fapta nu este penală)
amortizate parţialimputate (când fapta este de natură penală)

Operaţiuni de ieşire a imobilizărilor corporale

-se înregistrează ieşirea terenurilor din unitate prin retragerea asociaţilor din societate:

456 = 2111 125800000 125800000

,,Decontări cu ,,Terenuri ”
asociaţii privind
capitalul”

-se înregistrează ieşirea din gestiune a unor terenuri prin vânzarea acestora:

461 = % 538819042
,,Debitori diverşi” 7583 452789111
,,Venituri din
cedarea activelor şi
alte op. de capital ”
4427 86029931

6583 = 2111 452789111 452789111

,,Cheltuieli ,,Terenuri”
privind activele
cedate şi alte op.
de capital”

-se înregistrează ieşirea prin donaţie pentru valoarea nemortizată:

6582 = 212 17544128 17544128

,,Donaţii şi ,,Construcţii ”
subvenţii
acordate”

74
-se înregistrează scoaterea din evidenţă a construcţiilor amortizate integral:

281 = 212 30000000 30000000

,,Amortizări ,,Construcţii ”
privind imob.
corporale”

-se înregistrează ieşirea imobilizărilor corporale din unitate amortizate parţial:

% = 212 20930000
281 ,,Construcţii ” 18520000
,,Amortizări
privind imob.
corporale”
471 2410000
,,Cheltuieli înreg.
În avans”

- se înregistrează aportul în natură sub formă de utilaje la capitalul altor societăţi:

% = 213 20000000
281 ,,Instalaţii 5000000
,,Amortizări tehnice,mijloace de
privind imob. transport, animale
corporale” şi păsări ”
261 15000000
,,Titluri de
participare”

-se înregistrează ieşirea de mijloace de transport în leasing financiar la locator:

267 = 213 95233744 95233744

,,Creanţe ,,Instalaţii
imobilizate” tehnice,mijloace de
transport, animale
şi păsări ”

-se înregistrează ieşirea prin imputaţie a unui mobilier la valoarea rămasă neamortizată:

4282 = % 23800000
,,Alte creanţe în 7583 20000000
legătură cu ,,Venituri din
personalul” cedarea activelor şi
alte op. de capital”
4427 3800000
,,TVA colectată”

% = 214 100000000
281 ,,Mobilier, 80000000

75
 ,,Amortizarea aparatură
privind birotică, echip. de
imobilizările prot. a valorilor
corporale umane şi materiale
6583 şi alte active 20000000
,,Cheltuieli corporale”
priv.activ.cedate”

-se înregistrează ieşirea de plantaţii din gestiune din cauza unor calamităţi naturale:

% = 213 35164191
2813 ,,Instalaţii tehnice, 24582561
,,Amortiz. instal. mijloace de
mijl. de transport, transport, animale
anim. plantaţii” şi păsări ”
671 10581630
,,Cheltuieli
privind calamităţi
şi alte even. extr.”

-se înregistrează avansuri acordate furnizorilor pentru achiziţionarea de imobilizări

corporale:

232 = 5121 25500000 25500000

,,Avansuri ,,Conturi la bănci în
acordate pentru lei ”
imobilizări
corporale”

-se înregistrează decontarea avansurilor pentru imobilizări corporale din factura de la

furnizori:

404 = 232 25500000 25500000

,,Furnizori de ,,Avansuri acordate
imobilizări” pentru imobilizări
corporale ”

76
 3.5. Inventarierea şi reevaluarea imobilizărilor corporale

Inventarierea este reprezentată de “ansamblul operaţiilor interdependente prin care

se stabilesc în urma: numărării, cântăririi etc. sau atunci când aceste determinări nu se pot
face în mod nemijlocit – se apreciază pe bază de documente doveditoare, prin punctaje
mărimea avută în momentul respectiv de categoria de resurse supusă acestui demers”20.
Inventarierea imobilizărilor corporale presupune de fapt o constatare efectivă
pentru fiecare obiect în parte.
Utilizarea documentelor existente deja în unitate în sprijinul operaţiilor de
inventariere este practic obligatorie. Astfel, Fişele mijloacelor fixe se întocmesc periodic
de către compartimentul financiar contabil, pe categorii de mijloace fixe, după care se
predau persoanelor responsabile cu mijloacele fixe. Acestea operează în cursul anului pe
baza documentelor de mişcare toate intrările şi toate ieşirile, pentru ca la finalul fiecărui
luni să poată fi determinat, soldul valoric scriptic al mijloacelor fixe existente la acea dată
în gestiune.
La finele anului sau la datele fixate pentru inventar, Fişele mijloacelor fixe sunt
predate Comisiei de Inventariere pentru consemnarea situaţiei efective. Comisia de
Inventariere trebuie să confrunte situaţia faptică constatată cu situaţia scriptică şi să
determine eventualele diferenţe. Dacă se constată existenţa unor diferenţe, plusurile sau
minusurile de inventar sunt consemnate în coloanele rezervate din formular, iar pe ultimul
rând se va stabili soldul valoric al mijloacelor fixe la data inventarului. Concomitent, în
Liste obişnuite de inventar (cod 14-3-12/b ), separat pe categorii de mijloace fixe, liste care
vor fi prelucrate apoi (prin intermediul Listelor de inventariere centralizatoare) pentru
stabilirea rezultatelor finale ale inventarierii patrimoniului.
Mijloacele fixe care la data inventarului, se află în afara întreprinderii se
inventariază înainte de ieşirea lor temporară din unitate (în situaţiile inventarierilor stabilite
anticipat). Concomitent se inventariază şi valorile materiale aflate în dotarea unora dintre
aceste mijloace fixe.
Inventarierea clădirilor presupune identificarea lor potrivit titlurilor de proprietate
şi a dosarelor acestora, prin inspectarea imobilelor şi compararea constatărilor cu datele
conţinute în documentele respective. În ceea ce priveşte terenurile, inventarierea acestora
se efectuează pe baza documentelor care atestă proprietatea lor şi a schiţelor de amplasare.
Construcţiile şi echipamentele speciale (cum sunt de exemplu reţelele de energie
electrică, termică, gaze, canal, telecomunicaţii, căi ferate şi altele similare) se inventariază
potrivit regulilor stabilite de deţinătorii acestora.
În contabilitate, plusurile de inventar constatate se înregistrează ca intrări în
patrimoniu, minusurile de inventar, fie se impută persoanelor vinovate, fie se trec asupra
cheltuielilor. Valoarea de imputare a minusurilor corespunde de regulă costului de achiziţie
al imobilizărilor la data constatării pagubei (preţul de cumpărare pe piaţă, taxe
nerecuperabile şi alte cheltuieli ocazionate de intrarea bunului în gestiune) la care se
adaugă TVA.
Conform Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului,
aprobate prin OMF nr.2388/1995, în cazul în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate
infracţiuni, există posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele lipsuri constatate, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:

20
Petriş R., Bazele contabilităţii. Breviar, Editura Gorun, Iaşi, 2000, p.81

77
  există riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării
în ceea ce priveşte aspectul exterior;
 diferenţele constatate în plus sau în minus trebuie să privească aceeaşi perioadă de
gestiune.

Reevaluarea imobilizărilor corporale

Privită din punct de vedere general reevaluarea se realizează pe baza unui act
normativ fiind supuse reevaluării elemente de activ imobilizat şi unele pasive. Prin
reevaluare se asigură substituirea valorii de intrare a elementelor patrimoniale (cost de
achiziţie sau de producţie, valoare nominală) cu valoarea de utilitate (de întrebuinţare ori
actuală) stabilită în momentul reevaluării.
IAS 16 “Imobilizări corporale” consideră costul istoric net ca elementul referenţial
în tratamentul contabil prescris, permite totuşi ca alternativă şi reevaluarea unei imobilizări
corporale pentru a obţine, reflecta şi raporta valoarea justă (potrivită), respectiv reală la un
moment dat pentru un anumit scop al bunului.
Din acest punct de vedere , se pot disting trei grupe de ţări:
 grupa celor ce permit reevaluarea imobilizărilor, eventual în anumite situaţii: Australia,
Belgia, Franţa, Olanda, Marea Britanie;
 grupa celor care nu autorizează această practică decât periodic, la date stabilite de
legislaţie: Spania, Italia, Japonia;
 grupa celor care interzic orice reevaluare a activelor: SUA, Germania.
În cazul ţărilor din primul grup frecvenţa reevaluărilor depinde de tratamentul lor
fiscal, deoarece mare parte a întreprinderilor renunţă la această practică, dacă ea se
exprimă printr-o creştere a impozitelor. În schimb se va proceda la reevaluări în ţările în
care rezultatul fiscal se calculează independent de rezultatul contabil (Olanda, Marea
Britanie). În Franţa, diferenţele din reevaluare apărute din conturile individuale sunt
impozabile numai în cazul întreprinderilor deficitare, ceea ce permite utilizarea
eventualelor pierderi fiscale raportabile.
În România, în anul 2000 Guvernul emite HG nr.203/2000 ce permite reevaluarea
imobilizărilor corporale la finele fiecărui exerciţiu financiar în funcţie de rata inflaţiei
comunicate de Comisia Naţională de Statistică.
Reevaluarea se face după închiderea exerciţiului şi este anuală, în cazul în care rata
inflaţiei cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi depăşeşte 100% şi rezultatele acestei
operaţiuni vor fi cuprinse în bilanţul contabil al exerciţiului la finele căruia se face
reevaluarea.
Valoarea justă a terenurilor şi clădirilor este de obicei, valoarea lor de piaţă.
Această valoare este determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă de evaluatori
autorizaţi. Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica valoarea de piaţă din
cauza faptului că acel gen de activ este foarte rar vândut, acele active sunt evaluate la
costul de înlocuire, mai puţin amortizarea corespunzătoare.
La data reevaluării, amortizarea cumulată este:
 fie recalculată proporţional cu schimbarea în valoare contabilă brută a activului.
Această metodă este folosită în cazul în care activul este reevaluat cu ajutorul unui
indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire, mai puţin amortizarea
corespunzătoare;
 fie eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este
recalculată la valoarea reevaluată a activului (atunci când reevaluarea se face la
valoarea de piaţă).
Când un element de natura imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga
clasă căreia îi aparţine elementul respectiv trebuie reevaluată.

78
 Dacă rezultatul reevaluării este o creştere, atunci aceasta se înregistrează în
contabilitate ca:
 creştere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o
descreştere anterioară ca o cheltuială aferentă aceluiaşi activ, sau
 un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior, la
acelaşi element de activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, atunci aceasta
se înregistrează ca :
 cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este
înregistrată o sumă referitoare la acel activ, sau
 scădere a rezervei de reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre
valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă
neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.
Operaţiunea de reevaluare începe de fapt cu inventarierea imobilizărilor, fiind
necesar ca în Comisiile de Inventariere să fie cuprinse în măsură să aprecieze gradul de
uzură fizică şi morală a bunurilor inventariate.
Reevaluarea se aplică imobilizărilor corporale existente în patrimoniu societăţilor şi
evidenţiate în balanţa contabilă întocmită la data de 31 decembrie a anului precedent,
astfel:
 mijloacele fixe aflate în patrimoniu;
 mijloacele fixe aflate în locaţie de gestiune sau închiriate, după caz, şi cele date în
folosinţă asocierii în participaţiune, conform contractelor încheiate, se reevaluează
de către persoanele juridice care le au evidenţiate în patrimoniu;
 investiţiile efectuate la imobilizări corporale concesionate, luate cu chirie sau în
locaţie de gestiune se supun reevaluării de către persoanele juridice care le-au
efectuat şi care le-au înregistrat în contabilitate;
 capacităţile puse în funcţiune parţial, de natura mijloacelor fixe pentru care nu s-au
întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe;
 mijloacele fixe la care în perioada 1.04.1994 - 31.12.1994 anului precedent s-au
efectuat lucrări de modernizare care au majorat valoarea de înregistrare a acestor
imobilizări corporale. Pentru aceste active reevaluarea se efectuează separat pentru
valorile reprezentând modernizările prin aplicarea ratei inflaţiei corespunzătoare
perioadei scurse după efectuarea modernizării;
 mijloacele fixe predate în sistem de leasing vor fi reevaluate, avându-se în vedere
valoarea negociată prevăzută în contractul încheiat între părţi de către persoanele
juridice care le au evidenţiate în patrimoniu;
 imobilizările corporale aparţinând patrimoniului public înscrise în activului
bilanţului;
 mijloacele fixe aflate la sucursale, filiale şi la agenţiile din străinătate se
reevaluează către agentul economic din ţară, în cazul în care sunt înregistrate în
patrimoniul acestora;
 bunurile amortizabile, respectiv mijloacele fixe, înregistrate în Registrul Inventar,
în cazul persoanelor fizice evidenţiate în conturi în afara bilanţului.
Nu sunt supuse reevaluării mijloacelor fixe a căror valoare de intrare a fost
recuperată integral pe calea amortizării la data de 31 decembrie a anului precedent,
mijloacele fixe la care anul precedent s-au inclus în valoarea investiţiei, valoarea
comisioanelor bancare precum şi dobânzile şi diferenţele de curs valutar, în conformitate
cu prevederile legale în vigoare, mijloacelor fixe trecute în conservare, mijloacelor fixe de
natura obiectele de inventar, mijloacele fixe care au ieşit din patrimoniul agentului

79
economici după data de 31 decembrie a anului precedent, mijloacele fixe evidenţiate în
conturi în afara bilanţului.

Operaţii:
In inventarul societăţii figurează maşini şi instalaţii de lucru la costul de achiziţie
iniţial de 600.000.000lei cu o amortizare cumulată de 200.000.000lei. Valoarea justa
actuala a acestor active se consideră că s-a stabilit de 500.000.000lei valoare la care
conducerea întreprinderii decide să le evidenţieze.
Având în vedere că aceste imobilizări nu au fost evaluate anterior reevaluării pentru
care diferenţele au fost contabilizate ca venituri sau cheltuieli, diferenţele vor determina
creşterea valorii contabile nete a imobilizărilor şi creşterea capitalurilor proprii, respectiv
structura “rezerve din reevaluări” cu 100.000.000lei.

1.Dacă se reevaluează valoarea contabilă brută şi amortizările, atunci valoarea

existentă a acestora se multiplică cu raportul dintre valoarea justă atribuită şi valoarea netă
contabilă existentă:
500.000.000
 1,25
400.000.000

Costul istoric actualizat – Valoarea brută = 600.000.000 x 1,25 = 750.000.000lei

Amortizarea cumulată amortizată = 200.000.000 x 1,25 = 250.000.000lei

2.Dacă se reevaluează valoarea contabilă netă, aducându-se aceasta la valoarea

justă, atunci se calculează diferenţa dintre reevaluare, ca diferenţă între cele două valori
(500.000.000 – 400.000.000 = 100.000.000lei).

1.se înregistrează reevaluarea la valoarea contabilă brută şi amortizările a maşinilor şi

instalaţiilor

213 = % 150.000.000
,, Instalaţii 2813 50.000.000
tehnice, mijloace ,,Amortiz.instal.
de transport, mijl. de transport,
animale şi păsări” anim. plantaţii”
105 100.000.000
,,Rezerve din
reevaluare

2.se aduce valoarea contabilă brută la valoarea contabilă netă prin anularea amortizărilor
cumulate existente:

2813 = 213 200.000.000 200.000.000

,,Amortiz. instal. ,, Instalaţii tehnice,
mijl. de transport, mijloace de
anim. plantaţii” transport, animale
şi păsări”

80
se majorează valoarea maşinilor şi instalaţiilor cu diferenţa din reevaluare:

213 = 105 100.000.000 100.000.000

,, Instalaţii ,,Rezerve din
tehnice, mijloace reevaluare”
de transport,
animale şi păsări”

Concomitent se înregistrează amortizarea nouă anuală 100.000.000x1,25=125.000.000

6813 = 2813 125.000.000 125.000.000

,,Chelt ,,Amortiz.instal.
priv.amortiz. mijl. de transport,
instal. mijl. de anim. plantaţii”
transport, anim.
plantaţii”

Se înregistrează diferenţa dintre noua şi vechea amortizare care se transformă în rezultat

reportat 125.000.000-100.000.000 = 25.000.000 lei:

105 = 107 25.000.000 25.000.000

,,Rezerve din ,,Rezultat reportat”
reevaluare

3.6 Reflectarea în contabilitatea Sucursalei Regionala CFR Iaşi a

operaţiunilor privind imobilizările corporale şi amortizarea

Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de intrare în gestiune a

imobilizărilor corporale
Căile de intrare a imobilizărilor corporale în cadrul unei unităţi sunt următoarele:
 Prin aport la capitalul social;
 Prin achiziţie de la furnizori;
 Prin construcţie în regie proprie;
 Primite cu titlu gratuit (donaţie, sponsorizare) sau plus la inventar;
 Prin închiriere, incluzând şi contractile de leasing;
 Creşterea valorii contabile prin modernizări şi investiţii;
 Modificări ce au loc cu ocazia reevaluării;
 Imobilizări de natura obiectelor de inventar;
Dintre aceste căi de intrare a imobilizărilor corporale, la Sucursala Regionala CFR
Iaşi sunt înregistrate următoarele documente contabile privind intrări în gestiune ale
imobilizărilor corporale.
Pentru imobilizările corporale achiziţionate de la furnizori interni, documentul
justificativ este factura fiscală, care precizează toate elementele de detaliu privind costul de
achiziţie al imobilizării. La primirea facturii se efectuează recepţia şi se întocmeşte
Procesul Verbal de Recepţie al Mijlocului Fix. De asemenea odată cu intrarea în gestiune

81
mijlocul fix este evidenţiat în Registrul Numerelor de Inventar al Mijloacelor fixe. Pentru
evidenţa analitică se deschide o fişă de evidenţă a mijlocului fix.
Operaţiuni economice:
1.Societatea achiziţionează de la S.C.,, Inter” S.R.L. Braşov două maşini de tăiat
şini cu disc abraziv MTX 300 în valoare de 75.000.000 lei/buc., conform facturii nr.
0279432/01.03.2005; proces verbal recepţie nr.62/01.03.2005
2.Regionala CFR Iaşi achiziţionează un teren de 1000 mp. în valoare de 25.780.788
lei în vederea amenajării unei sere la Secţia de Întreţinere linii Bacău, conform facturii
nr.5874245/07.03.2005; proces verbal de recepţie nr.71/07.03.2005
3. Se achiziţionează de la Bucureşti un mijloc de transport Dacia Double Cab 1,9
D 4X4 în valoare de 210.365.714 lei, conform facturii nr.5613891/11.03.2005; mijlocul de
transport este recepţionat conform Proces Verbal de Recepţie nr.101/11.03.2005 .
4.Se achiziţionează de la S.C.,,Delta Press” Bucureşti conform facturii nr.
4489555 /22.03.2005 un rezervor plastificat din fibră de sticlă în valoare de 120.741.299
lei .Rezervorul este recepţionat conform Proces Verbal de Recepţie nr. 64/24.03.2005 şi
transferat la subunitatea Secţia de Întreţinere Linii Bârlad, decont 3/5/410/25.03.2005

SUCURSALA REGIONALA
C.F.R. IAŞI

REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Debit Credit Debit Credit
crt.

1 2 3 4 5 6 7 8
1.a 1.03 Factura nr. Intrare în % 404 178.000.000
2005 0279432 gestiune 2132 150.000.000
şi maşini 4426 28.000.000
Proces tăiat şini
verbal MTX 300
recepţie
nr.62

1.b 4.03 Extras Plata 404 5121 178.000.000 178.000.000

2005 cont nr.5 facturii
Ordin nr.
plată 0279432
nr.8 măsurare
2.a 7.03 Factura nr. Intrare în % 404 30.679.138
2005 5874245 gestiune 2111 25.780.788
şi teren 4426 4.898.350
Proces 1000mp.
verbal
recepţie
nr.71

2.b 10.03 Decont – Transfer 481 2111 25.780.788 25.780.788

82
 2005 Nota de Subunitate
debitare L.4 Bacău
nr.3/5/711

2.c 15.03 Extras Plată 404 5121 30.679.138 30.679.138

2005 cont nr.7 factura nr.
Ordin 5874245
plată c/val.
nr.766 teren

3.a 11.03 Factura nr. Intrare în % 404 250.335.200

2005 5613891 gestiune 2133 210.365.714
Proces Dacia 4426 39.969.486
verbal Double
recepţie
nr.101

3.b 24.03 Decont – Transfer 481 2133 210.365.714 210.365.714

2005 Nota de Subunitate
debitare L.1 Iaşi
nr.3/5/711

4.a 22.03 Factura nr. Intrare în % 404 143.682.146

2005 4448955 gestiune 212 120.741.299
Proces rezervor 4426 22.940.847
Verbal de plastificat
Recepţie din fibră
nr.64 de sticlă
4.b 23.03 Extras Plata 404 5121 143.682.146 143.682.146
2005 cont nr.10 factura nr.
şi ordin 4448955
plata 890
4.c 25.03. Nota de Transfer 481 212 120.741.299 120.741.299
2005 debitare rezervor
L.2 Bârlad plastificat
3/5/410 nr.
Inventar
1040356

Importurile de bunuri economice au ca bază juridică contractele economice

încheiate cu furnizorii externi. Orice contract cu furnizorii externi cuprinde preţul bunului
economic negociat şi condiţia de livrare FOB, portul străin de încărcare, sau CIF ,portul
românesc de descărcare. Condiţia de livrare FOB obligă importatorul săşi organizeze
transportul bunului, cheltuielile de asigurare pe parcurs extern, cheltuielile de transbordare
şi manipulare precum şi cheltuielile de parcurs intern. În aceste condiţii, importatorul
plăteşte furnizorului extern doar preţul net al bunului economic importat.
În condiţia de livrare CIF, importatorul datorează furnizorului extern, pe lângă
valoarea mijloacelor fixe importate, toate cheltuielile externe de transport, asigurare,

83
servicii conexe: manipulare, descărcare şi încărcare, comisioane externe de intermediere,
de control al bunurilor importate. Astfel importul în condiţii CIF, până în portul românesc,
revine în exclusivitate furnizorului extern.
Contractul de import trebuie să cuprindă termenele de decontare a bunurilor
importate fie cu plata la vedere sau la termen pe credit comercial .Modalităţile de
decontare cu furnizorul extern au în vedere să asigure maximum de securitate, în ceea ce
priveşte încasarea respectiv plata la timp a contravalorii bunurilor importate/exportate.
Achiziţiile de mijloace fixe în devize se înregistrează în contabilitate atât în moneda
străină cât şi în lei, la cursul valutar de schimb în vigoare la data efectuării lor.
4.Societatea achiziţionează la data de 15.03.2005, un autoturism Opel Zafira 2,2
TDI în condiţii de livrare FOB, de la firma,, M&S Automobile” din Germania în valoare
de 8000 Euro ; modalitatea de plată este realizată prin contul deschis la B.C.R..Cursul
Euro la 15.03.2005 este de 36.750 lei.
5.Transportul mijloacelor de transport din punctul vamal şi până la destinaţia
Sucursalei Regionala CFR Iaşi a fost negociat la un tarif de 16.500.000 lei şi T.V.A.
19%,conform facturii nr.9872432/16.03.2005 primite de la S.C.,,Transpex” S.A.,
specializată în servicii de transport.
6.Obligaţiile de vamă se achită prin ordin de plată 279/17.03.2005
Tabelul nr. 3.1. Calculul extracontabil al importului a fost realizat pe baza facturii
externe nr. 0798942/15.03.2005,scrisorii de trăsură şi declaraţia vamală de import.
7.Factura furnizorului extern se achită pe 21.03.2005 conform ordinului de plată
nr.310/21.03.2005 la un curs de 36.781 lei/Euro. Pentru transferul valorii facturii banca are
un comision de 28,5 Eurox36.781 lei = 1.048.259 lei

Tabelul nr. 3.5.

Calculul extracontabil al importului

Nr. Elemente de calcul Valoarea în Euro Valoarea în lei 36.750

Crt lei / Euro
1. Valoarea externă FOB ( 3 8000 294.000.000
buc.x 1000 Euro/buc.)
2. Transport extern 700 25.725.000
3. Valoarea externă CIF 8700 319.725.000
( valoarea în vamă)
4. Taxe vamale7%(rd.3x7%) 22.380.750
5. Comision vamal 0,5% 1.598.625
(rd.3x0,5%)
6. Cost de achiziţie în vamă 343.704.375
(rd.3+4+5)
7. T.V.A. deductibil 65.303.831
(rd.6x19%)
8. Valoarea în vamă pe o 8.700
maşină

84
SUCURSALA REGIONALA
C.F.R. IAŞI

REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Debit Credit Debit Credit
crt.

1 2 3 4 5 6 7 8
4.a 15.03 Factura Intrare în 2133 404 343.704.375 343.704.375
2005 externă gestiune
nr. Opel
0798942 Zafira
şi 2,2 TDI
Proces
verbal
recepţie
nr.91
4.b 15.03 Declaraţie Taxe 2133 446.1 22.380.750 22.380.750
2005 Vamală vamale

4.c 15.03 Declaraţie Comision 2133 446.2 1.598.625 1.598.625

2005 Vamală vamal

4.d 15.03. Declaraţie T.V.A 4426 446.3 65.303.831 65.303.831

2005 Vamală Deductib.

5. 16.03. Factura nr. Prestări % 401 19.635.000

2005 9872432 servicii 2133 16.500.000
Transport 4426 3.135.000
de la vamă
la sediul
regional

6. 17.03. Extras Se achita % 5121 89.283.206

2005 cont obligaţiile 446.1 22.380.750
10 în vamă 446.2 1.598.625
ordin de 446.3 65.303.831
plată 279
7.a 21.03 Extras Se achita % 5124 - 343.819.075
2005 cont datoria 404 343.704.375
21 faţă de 665 114.700
ordin de furnizorul
plată 310 Extern
7.b 21.03 Extras Comision 627 5124 1.048.259 1.048.259
2005 cont Bancar
21 aferent
tranzacţiei

85
 Imobilizările corporale aduse ca aport în natură se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare. Această valoare este asimilată cu valoarea de aport sau de utilitate
acceptată de părţi pentru imobilizările corporale intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii,
fuziunii etc., conform cu statutul şi contractul de societate. Aportul în natură este supus
evaluării de către un expert tehnic, rezultatele evaluării fiind consemnate întrun Proces
Verbal de Recepţie, supus aprobării Adunării Generale a Acţionarilor şi Consiliului de
Administraţie. În situaţia în care creşterea de capital este realizată prin aport în natură sunt
evaluate la preţul de emisiune, preţ apropiat de valoarea contabilă a acţiunii. Diferenţa
dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor cesionate este înregistrată ca
primă de aport.
Documentele pe baza cărora se înregistrează în contabilitate aportul în natură sunt:
Contractul de Societate (la înfiinţare), Cererea de menţiune atunci când se majorează
capitalul social, expertiza tehnică, Declaraţia de subscriere.
8.Se înregistrează intrarea unui teren de 800 mp prin aport în natură pe baza
Procesului Verbal de Recepţie nr.609/01.03.2005,valoarea de aport este de 105.000.000
lei.
9.Societatea emite 500 acţiuni, valoarea de emisiune a acţiunii este de 130.000 lei.
Un acţionar aduce ca aport în natură un Aparat pentru Sudură AT evaluat de comisia
tehnică de expertiză la o valoare de 58.000.000 lei. Înregistrarea în contabilitate se
realizează în baza raportului întocmit de comisia de evaluare şi supus aprobării Consiliului
de Administraţie. Acţionarul care a depus capitalul social primeşte 450 de acţiuni cu
valoarea nominală de 130.000 lei pe acţiune. Acţiunile ce reprezintă aporturi în natură
trebuie acoperite integral

SUCURSALA REGIONALA
C.F.R. IAŞI

REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Debit Credit Debit Credit
crt.

1 2 3 4 5 6 7 8
8.a 01.03 Declaraţie Aport în 456 1011 105.000.000 105.000.000
2005 de natură
subscriere teren
800 mp
8.b 01.03 Proces Intrare în 2111 456 105.000.000 105.000.000
2005 Verbal gestiune
Receptie teren 800
Nr.609 mp

8.c 01.03 Proces Capital 1011 1012 105.000.000 105.000.000

86
 2005 Verbal subscris
Receptie vărsat
Nr.609
conform
cu
declaraţia
de
subscriere
9.a 23.03 Declaraţie Aport în 456 % 58.500.000 -
2005 de natură 1011 58.000.000
subscriere aparat 1041 500.000
sudura AT
9.b 23.03 Proces Intrare în 2131 456 58.500.000 58.500.000
2005 Verbal gestiune
Recepţie aparat
nr.94 sudură AT
prin aport
9.c Proces Capital 1011 1012 58.000.000 58.000.000
Verbal subscris
Receptie vărsat
Nr.94
conform
cu
declaraţia
de
subscriere

Documentele pe baza cărora se înregistrează mijloacele fixe din producţie proprie

în contabilitate sunt devizele de lucrări şi Procesul verbal de Recepţie. Costul efectiv
cuprinde totalitatea cheltuielilor cu materii prime şi materiale consumate, cheltuieli directe
şi indirecte determinate raţional de costul de fabricaţie al imobilizărilor. Costul efectiv de
producţie al mijloacelor fixe, include şi cheltuielile financiare cu condiţia ca dobânzile
aferente împrumuturilor pentru finanţarea investiţiei să fie aferente perioadei de execuţie ,
potrivit standardelor internaţionale privind ,,Costul îndatorării”. Asimilate mijloacelor fixe,
supuse amortizării sunt capacităţile puse în funcţiune parţial, pentru care nu sau întocmit
formele de înregistrare a mijloacelor fixe şi vor fi cuprinse în grupa ce urmează
înregistrarea lor ca mijloace fixe, fiind evaluate prin însumarea tuturor cheltuielilor
ocazionate de realizarea lor.
10.Societatea colectează cheltuieli pentru investiţii în curs, conform devizelor de
lucrări şi a documentelor din luna ianuarie 2005 privind realizarea unui canton prin forţe
proprii:
cheltuieli privind materii prime şi materiale
cheltuieli privind salariile aferente muncitorilor
alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi
alte cheltuieli cu impozite şi taxe

SUCURSALA REGIONALA

87
C.F.R. IAŞI

REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol Sume

crt. conturi
Debi Credit Debit Credit
t
1 2 3 4 5 6 7 8
10. 01.03 Bon Consum 601 301 8.000.000 8.000.000
2005 consum cărămidă
a
nr. 410 pietriş
Şi deviz ţiglă
de lucrări nisip
nr.75
10. 01.03 Deviz Cheltuieli 641 421 35.000.000 35.000.000
2005 lucrări Cu
b
nr.75 salariile

10. 16.03 Factura Prestări % 401 6.000.000

2005 nr.153554 servicii
c 628 5.042.017
Deviz executate
lucrări de terţi 4426 957.983
Nr.20/61
10. 18.03 Chitanţa Taxe şi 635 446.05 3.000.000 3.000.000
2005 fiscală nr. aprobări
d
07895151 construcţii

10. 25.03 Nota Se 2311 722 59.000.000 59.000.000

2005 contabilă înregistr.
e
nr.8 investiţia

Intrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite cu titlu gratuit sau din

donaţii se face pe baza Procesului Verbal de Recepţie . Expertiza tehnică , supusă aprobării
Consiliului de Administraţie, are la bază valoarea actuală estimată la înscrierea lor în activ,
ţinând seama de valoarea justă a mijloacelor fixe cu caracteristici similare, sau apropiate
mijloacelor fixe deţinute cu titlu gratuit, de utilitatea şi locul unde se află .
Din punct de vedere fiscal , imobilizările provenite din donaţii, cu titlu gratuit sau
prin subvenţie de stat, sunt supuse impozitării imediat sau pot fi eşalonate pe mai multe
exerciţii.. Subvenţiile în care impozitarea poate fi eşalonată sunt specifice celor acordate
pentru echipamente amortizabile, respectiv activele imobilizate corporale şi necorporale. În
ceea ce priveşte T.V.A., subvenţiile ca şi activele imobilizate intrate prin donaţii sau cu
titlu gratuit sunt exonerate atunci când sunt destinate reglării unei investiţii determinate.
11.Societatea înregistrează angajamentul statului de ai acorda o subvenţie de
200.000.000 lei pentru finanţarea parţială a unei achiziţii şi punerii în funcţiune a unui
utilaj la data de 17.02.2005

88
 12.Se achiziţionează o instalaţie de dedurizare a apei pentru motoare Diesel, la cost
de achiziţie de 360.000.000 lei, T.V.A. 19%, la data de 10.03.2005.conform facturii
nr.7193480/10.03.2005,proces verbal recepţie 45/10.03.2005
13.La data de 15.03.2005 se înregistrează primirea efectivă a subvenţiei de
200.000.000 în contul bancar.
14.La data de 17.03.2005 se achită factura furnizorului.
15. Cheltuielile de montaj şi probele tehnologice se ridică la 7.500.000 lei. În urma
probelor tehnologice, se obţin produse reziduale valorificate la un preţ de 2.500.000 lei
Se înregistrează Procesul Verbal de Recepţie nr.89/25.03.2005 a utilajului. La
valoarea sa de achiziţie se adaugă cheltuielile de montaj, mai puţin valoarea produselor
reziduale valorificate.
16.Durata normală de funcţionare a utilajului este de 20 ani şi se amortizează
liniar. Lunar se înregistrează la venituri cota corespunzătoare pentru subvenţia primită.

SUCURSALA REGIONALA
C.F.R. IAŞI

REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Debit Credit Debit Credit
crt.

1 2 3 4 5 6 7 8
11. 17.02 Nota Dreptul de 445 131 200.000.000 200.000.000
2005 contabilă a primi
Nr.4 subvenţia
de la stat

12. 10.03 Factura nr. Intrarea în % 404 428.400.000

2005 7193480 gestiune a
2312 360.000.000
şi Proces utilajului
Verbal 4426 68.400.000
Recepţie
nr.45
13. 15.03 Extras Primirea 5121 445 200.000.000 200.000.000
2005 cont nr.8 subvenţiei
Ordin în contul
plată nr.24 bancar
14. 17.03 Extras Se achită 404 5121 428.400.000 428.400.000
2005 cont nr.17 factura
Ordin de furnizo-
plată 65 rului

15 25.03 Proces Intrarea în 2131 % 365.000.000

2005 Verbal gestiune a
2312 360.000.000
Recepţie utilajului
nr.89 722 5.000.000

89
 16. 31.05 Nota Amortis- 6811 2813 1.520.833 1.520.833
2005 contabilă ment lunar
a
nr.9

16. 31.05. Nota Cota 131 7584 833.333 833.333

2005 contabilă amortis-
b
nr.9 ment
subvenţii

Mijloacele fixe şi terenurile pot intra în unitate cu chirie în urma semnării

Contractului de Închiriere între părţi. Contractul de Închiriere se încheie între proprietarul
bunului şi persoane juridice sau fizice, române sau străine. Prin contract se convine asupra
clauzelor care să asigure exploatarea bunului închiriat potrivit specificului acestuia. La
baza calculului chiriei se au în vedere elemente ca: valoarea bunului închiriat, amplasarea
pe zone de interes, dotările de care beneficiază bunul, nivelul chiriei pe piaţa internă şi
externă pentru bunuri similare, importanţa socială a activităţii pentru desfăşurarea căreia
urmează a fi folosit bunul închiriat şi alte elemente de asemenea natura.
Contabilitatea mijloacelor fixe luate cu chirie de la terţi în baza contractului
încheiat între părţi, este reflectată în contabilitate cu ajutorul contului în afara bilanţului
8031,,Imobilizări corporale luate cu chirie”. În debitul contului se înregistrează pe baza
contractelor sau proceselor verbale de închiriere, valoarea de intrare a imobilizărilor luate
cu chirie, iar în creditul contului valoarea imobilizărilor restituite pe baza Proceselor
Verbale de Predare. Soldul contului arată valoarea imobilizărilor luate cu chirie la un
moment dat. Imobilizările închiriate se amortizează de către unitatea proprietară.
18. Se ia cu chirie o clădire în valoare de 510.000.000 lei pe baza Contractului de
Închiriere nr.2/31.01.2005 în vederea cazării a 20 de cursanţi de la subunităţi în apropiere
de sediul regionalei. Chiria este în valoare de 8.000.000 lei/luna, iar contractul este încheiat
pe o perioadă de 12 luni.

90
SUCURSALA REGIONALA
C.F.R. IAŞI

REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Debit Credit Debit Credit
crt.

1 2 3 4 5 6 7 8
18. 31.01 Proces Intrarea în 8031 - 510.000.000
2005 verbal de gestiune a
a
recepţie şi clădirii
contract
de
închiriere
nr.2
18. 10.02 Factura C/val. % 401 9.520.000
2005 nr.586923 Chirie
b 612 8.000.000
conform
contract 4426 1.520.000
nr.2
18. 15.02 Extras Plata 401 5121 9.520.000 9.520.000
2005 cont nr.9 chirie
c
ordin de
plată 71

În contabilitatea Regionalei CFR Iaşi întâlnim intrări de imobilizări corporale prin

operaţiuni de leasing financiar şi operaţional.
Leasingul este o formă de finanţare în care închirierea bunurilor este însoţită de
opţiunea de cumpărare a acestora, la o anumită data şi la un anumit preţ prevăzut în
contract. Leasingul presupune în esenţă două contracte : unul de vânzare cumpărare,
stabilit între producător(vânzător) şi societatea de leasing care creditează operaţiunea de
leasing în calitate de cumpărător şi un contract de locaţie încheiat între societatea de
leasing şi un utilizator(beneficiar). Conform legii, contractul de leasing conţine: părţile
contractului de leasing, valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora, perioada
de utilizare în sistem de leasing a bunului, clauza fiind obligaţia asigurării bunului.
Pentru contabilitate prezintă importanţă următoarele elemente:
 valoarea de intrare = costul de achiziţie al bunului;
 valoarea totală = valoarea totală a ratelor de leasing plus valoarea reziduală;
 valoarea reziduală = valoarea care la expirarea contractului de leasing face
transferul dreptului de proprietate;
Operaţiunile de leasing se clasifică din punct de vedere a realizării acestora în:
 operaţiuni de leasing financiar;
 operaţiuni de leasing operaţional;

Leasingul financiar se delimitează prin:

91
 rata de leasing deşi din punct de vedere juridic bunul nu aparţine utilizatorului la
predarea bunului, acesta este scos din evidenţa locatorului şi preluat în conturile bilanţiere
ale utilizatorului(locatarului), care urmează să calculeze şi să înregistreze amortizarea
acestuia;
transferul dreptului de proprietate se efectuează la valoarea reziduală convenită de
părţi.
Acest transfer are loc în cazul în care, în contract sa prevăzut expres şi că valoarea
totală a operaţiunii de leasing financiar este suma ratelor de leasing plus valoarea
reziduală. Dacă însă în contractul de leasing nu sa prevăzut în mod expres transferul
dreptului de proprietate, valoarea totală este data de suma ratelor de leasing.
Având în vedere trăsăturile leasingului financiar, din punct de vedere contabil se
întâlnesc unele particularităţi atât în contabilizarea operaţiunilor la locator cât şi la locatar.

A.1. La locator(finanţator)
Operaţiunea de predare a bunurilor de natura imobilizărilor achiziţionate se
contabilizează cu ajutorul conturilor:212,,Construcţii,213,,Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii”,214,,Mobilier,aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale”,2673,,Împrumuturi acordate pe
termen lung”,2674,,Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen
lung”,472,,Venituri înregistrate în avans”, 8038,,Alte valori în afara bilanţului”.
Ratele de leasing se facturează lunar şi sunt supuse TVA. În factură se
consemnează distinct cele două componente ale ratei de leasing pentru a se :
 evidenţia veniturile în contul 706,,Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii pe componentele ratei de leasing;
 impozita veniturile realizate în România de persoanele juridice nerezidente; în ţara
noastră sunt impozabile veniturile realizate din dobânda de leasing, iar dacă prin
contractul încheiat nu se identifică dobânda, atunci se impozitează toată rata de
leasing.
Locatorul, pe măsura facturării ratelor de leasing contabilizează cheltuielile proprii
de exploatare(cont 6588,,Alte cheltuieli de exploatare”)egale cu cota parte din valoarea de
intrare a bunurilor predate în regim de leasing. De asemenea, cu valoarea fiecărei rate de
leasing se creditează contul în afara bilanţului 8038,,Alte valori în afara bilanţului”. Astfel
că, după fiecare operaţiune de creditare, soldul debitor al contului 8038,,Alte valori în afara
bilanţului” reprezintă valoarea ratelor rămase de încasat.
În contabilitatea locatorului trebuie înregistrată şi operaţiunea de vânzare la
valoarea reziduală a bunului stabilită între părţi, la expirarea perioadei de leasing, dacă se
transferă dreptul de proprietate, utilizând conturile adecvate unei vânzări.

A.2. La locatar(utilizator)
În contabilitatea locatarului se evidenţiază :
 bunurile primite în regim de leasing financiar cu ajutorul conturilor:
212,,Construcţii”,213,,Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi
plantaţii”,214,,Mobilier,aparatura birotică, echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active corporale”,167,,Împrumuturi şi alte datorii
asimilate”.
 Dobânda aferentă în conturile:471,,Cheltuieli înregistrate în avans”,1687,,Dobânzi
aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate”.
 Valoarea totală a ratelor de leasing în contul în afara
bilanţului:8036,,Redevenţe,locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”
 Amortizarea bunurilor primite în regim de leasing;

92
  Operaţiile aferente facturilor primite pentru ratele de leasing;

19.Societatea comercială de leasing ,,Andro” S.A. (locator) a încheiat cu Sucursala

Regionala CFR Iaşi (locatar) contractul de leasing nr.217/05.02.2005 pentru o - instalaţie
de sortare şi uscare a nisipului, pe o perioadă de 5 ani. Valoarea de intrare (costul de
achiziţie) este de 48.000.000 lei, T.V.A. 19%. Rata anuală a dobânzii 20%. La expirarea
contractului de leasing se transferă dreptul de proprietate către locatar la valoarea reziduală
de 4.000.000 lei, TVA 19%. Calculul ratelor de leasing poate fi urmărit cu ajutorul
tabelului nr.3.6.
20. Societatea comercială de leasing ,,Lido” S.A.(locator) a încheiat cu Sucursala
Regionala CFR Iaşi (locatar) contractul de leasing nr.110/15.04.2003 pentru o instalaţie de
tarare a injectoarelor la locomotive, pe o perioadă de 2 ani. Se înregistrează factura nr.
6750214/02.05.2005 privind transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduală de
4.760.000 lei.
Tabelul nr. 3.6.

Calculul ratelor de leasing

Exerciţiul Valoarea de intrare Cota parte Dobânda Rata de

financiar a mijlocului fix la anuală din anuală leasing
începutul valoarea de (col.2x20%)
exerciţiului intrare (col.3+col.4)
(valoarea de
intrare /5)

1 2 3 4 5

1 48.000.000 9.600.000 9.600.000 15.360.000

2 38.400.000 9.600.000 7.680.000 15.360.000

3 28.800.000 9.600.000 5.760.000 15.360.000

4 19.200.000 9.600.000 3.840.000 15.360.000

5 9.600.000 9.600.000 1.920.000 15.360.000

Total 48.000.000 28.800.000 76.800.000

Rata de leasing = (48.000.000+28.000.000) : 5 = 15.360.000 lei, din care:

cota parte din valoarea de intrare = 9.600.000 lei

dobânda(15.360.000-9.600.000) = 5.760.000 lei
În contabilitatea locatarului (utilizatorului) Sucursala Regionalei CFR Iaşi se
înregistrează următoarele operaţii:

SUCURSALA REGIONALA
C.F.R. IAŞI

93
 REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Debit Credit Debit Credit
crt.
1 2 3 4 5 6 7 8
19. 07.02 Proces Intrarea în 2131 167 48.000.000 48.000.000
a 2005 verbal de gestiune a
recepţie instalaţiei
Nr.64 De sortare
şi uscare a
nisipului
19. 18.02 Nota Dobânda 471 1687 28.800.000 28.800.000
b 2005 contabilă aferentă
Nr.18 de plată
19. 19.04 Nota Se eviden- 8036 - 76.800.000
c 2005 contabilă ţiază
Nr.18 ratele de
leasing
19. 30.04 Nota Amortis- 6811 2813 9.600.000 9.600.000
d 2005 contabilă ment lunar
Nr.24
19. 02.05 Factura C/val. % 404 18.278.400
e 2005 nr.214968 Cote 167 9.600.000
leasing 1687 5.760.000
aferente 4426 2.918.400
exerciţiu-
lui
financiar
2005

19. 02.05 Nota Dobânda 666 471 5.760.000 5.760.000

f 2005 contabilă de leasing
nr.10

19. 20.05 Extras C/val. rate 404 5121 18.278.400 18.278.400

g 2005 cont nr.16 leasing
şi ordin de facturii
plată 78 214968
20. 02.05 Factura nr. Transfer % 404 5.664.000
2005 6750214 drept 167 4.760.000
proprietate 4426 904.400
Conform
contract
nr.110/15.
04.2003

Leasingul operaţional prezintă următoarele caracteristici:

94
  Rata de leasing operaţional este formată din: amortizarea valorii de intrare a
bunului corespunzătoare perioadei de utilizare( calculată potrivit legii) şi beneficiul
stabilit de părţile contractante;
 Bunurile predate locatarului rămân evidenţiate pe toată durata de leasing în
contabilitatea locatorului, care evidenţiază , calculează şi înregistrează amortizarea
bunurilor respective;
 Transferul dreptului de proprietate, dacă utilizatorul îşi exprimă opţiunea pentru
cumpărarea bunului, se face la valoarea reziduală stabilită între părţi în
conformitate cu prevederile contractului de leasing.

Valoarea totală a operaţiunii de leasing operaţional este data de :

 Suma ratelor de leasing plus valoarea reziduală , dacă bunul este cumpărat la
expirarea perioadei de leasing;
 Suma ratelor de leasing, dacă la expirarea perioadei de leasing utilizatorul
întrerupe relaţiile contractuale;
Contabilizarea operaţiilor de leasing operaţional prezintă o serie de particularităţi:

B.1 La locator (finanţator)

Bunurile de natura imobilizărilor corporale şi care urmează a fi predate în regim de
leasing rămân înregistrate în conturile: 212,,Construcţii,213,,Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii”,214,,Mobilier,aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale”. Amortizarea calculată de locator se
evidenţiază ca o cheltuială de exploatare.
Ratele de leasing facturate se evidenţiază ca venituri din exploatare 706,, Venituri
din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii”, deschis pe două conturi analitice : amortizarea
şi marja de profit.
Vânzarea bunului la valoarea reziduală se realizează prin intermediul contului
7583,,Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital” dacă utilizatorul optează
pentru transferarea dreptului de proprietate şi scoaterea şi scoaterea din patrimoniu.

B.2 La locatar(utilizator)
Înregistrarea imobilizărilor corporale se realizează în contul în afara bilanţului
8036,,Redevenţelocaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”. Ratele de leasing
facturate de locator se contabilizează sub forma cheltuielilor de exploatare în contul
612,,Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile”. La expirarea perioadei de
leasing , dacă locatarul optează se procedează la transferarea dreptului de proprietate.

21.Societatea comercială ,,Empira” S.A.(locator) a încheiat cu Sucursala

Regionalei CFR Iaşi(locatar) un contract în regim de leasing operaţional pentru o instalaţie
de ridicat boghiurile la locomotive, în valoare de 60.000.000 lei. Durata contractului este
de 4 ani iar rata de leasing este de 18.000.000 lei, T.V.A. 19%.

95
SUCURSALA REGIONALA
C.F.R. IAŞI

REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Debit Credit Debit Credit
crt.
1 2 3 4 5 6 7 8
21. 04.04 Proces Intrare în 8036 - 72.000.000
a 2005 Verbal de gestiune
Recepţie instalaţie
nr.90 de ridicat
boghiurile
la loco-
motive

21. 02.05 Factura C/val. rate % 404 21.420.000

b 2005 nr.214310 leasing 612 18.000.000
4426 3.420.000

21. 11.05 Extras Plata 404 5121 21.420.000 21.420.000

c 2005 cont nr.88 factura
şi ordin nr.214310
plată 44
21. 11.05 Nota Diminuare - 8036 18.000.000
d 2005 contabila a ratelor
nr.9 de leasing

Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de ieşire din gestiune a

imobilizărilor corporale

Căile de ieşire a imobilizărilor corporale din patrimoniul unei unităţi sunt:

 Prin scoaterea din funcţiune :
amortizate integral ;
amortizate parţial;
ieşirea prin dezmembrare cu cheltuieli şi venituri;
 Prin cesiune(vânzare)
vânzare directă;
-vânzare prin licitaţie publică;
 Prin donaţii.
 Prin aport la capitalul altor societăţi
 Prin lipsuri la inventar:
amortizate parţialneimputate

96
 amortizate parţialimputate (când fapta nu este penală)
amortizate parţialimputate (când fapta este de natură penală)
În cadrul Sucursalei Regionala CFR Iaşi mijloacele fixe ies din funcţiune dacă sunt
aprobate de Consiliul de Administraţie sau responsabilul cu gestiunea patrimoniului.
Această măsură se aplică atât pentru mijloacele fixe cu valoare de intrare complet
amortizată, cât şi pentru cele cu valoare de intrare rămasă nerecuperată.
Aprobarea scoaterii din funcţiune este urmată de procedura de valorificare fie prin
vânzare(licitaţie sau negociere directă) fie prin casare, cu viza contabilului şef şi a
responsabilului regional cu gestiunea imobilizărilor corporale.
Casarea mijloacelor fixe se face de către o comisie numită de directorul regional
care a aprobat scoaterea din funcţiune a mijlocului fix. În urma dezmembrării mijloacelor
fixe, acestea se valorifică prin vânzarea componentelor sau utilizarea lor pentru executarea
altor mijloace fixe din unitate. Evaluarea componentelor este realizată de către comisia de
casare. În momentul ieşirii mijloacelor fixe din patrimoniu prin casare, valoarea de intrare
a acestora în patrimoniu poate să nu fie complet recuperată pe calea amortizării. În cazul
nerecuperării integrale, pe calea amortizării a valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase
din funcţiune, societatea asigură acoperirea valorii din sumele rezultate în urma
valorificării acestora. Diferenţa rămasă neacoperită se include în cheltuielile excepţionale,
nedeductibile fiscal, pe o perioadă de maxim 5 ani sau diminuează capitalurile proprii, cu
respectarea dispoziţiilor legale. Durata recuperării şi anuităţilor de acoperire a valorii
neamortizate se stabilesc de către Consiliul de Administraţie al societăţii .
1.Sucursala Regională CFR Iaşi casează în urma propunerilor aprobate de
Directorul Regional un plug de zăpadă tip ,,Braşov”, nr. inventar 24040002 având valoarea
de intrare în patrimoniu de 9.521.789 lei, amortizat integral.
2.La data de 28.04.2005 se casează un debavurator hidraulic cu set cuţite având nr.
inventar 22040014 , valoarea de intrare de 10.645.012 lei, amortizare înregistrată în
valoare de 8.241.516 lei. Pentru dezmembrarea utilajului unitatea apelează la o firmă
specializată care în urma lucrării emite factura nr. 2874561/11.04.2005 în valoare totala de
5.261.462 lei, T.V.A. 19%.În urma dezmembrării se recuperează piese de schimb în
valoare de 1.500.000 lei.
3.Sucursala Regională CFR Iaşi vinde un utilaj U.A.M. 215-243, nr. inventar
24040011 care are valoarea de inventar de 412.456.744 lei, valoarea amortizată este de
410.789.112 lei, preţul de vânzare negociat este de 310.000.000 lei, TVA 19%.
4.Se vinde prin licitaţie publică o locuinţă canton km.263,linia Ploieşti-Vicşani care
are valoarea de intrare de 89.656.410 lei , valoarea amortizată este 71.650.124 lei. Preţul
de pornire al licitaţiei este de 70.000.000.Evaluarea clădirii este efectuată de
S.C.,,Romconstruct” S.A. Iaşi ,cheltuielile de evaluare conform facturii
nr.8786519/06.05.2005 sunt în valoare de 5.870.112 lei, TVA 19%. Taxa de participare la
licitaţie este de 300.000 lei . La licitaţie participă trei persoane. Pentru fiecare persoană
care participă la licitaţie se reţine o garanţie de participare de 5% din preţul de pornire al
licitaţiei (3.500.000 lei/participant). Locuinţa canton km.263,linia Ploieşti-Vicşani se vinde
la preţul adjudecat de 85.000.000 lei, conform facturii nr.5613897/18.05.2005
5. În urma inventarierii se constată lipsa unei imprimante Epson 1170, valoare de
intrare10.200.874 lei, nr. inventar 3314001 valoarea amortizată este de 8.641.520 lei.
Imputarea se face unor salariaţi la valoarea rămasă.
6.În urma unor calamităţi naturale se înregistrează scoaterea din gestiune a unei
plantaţii de 200mp.,nr. de inventar 3330171, valoare de inventar 20.575.374 lei, amortizare
înregistrată 10.274.121 lei, conform proces verbal de casare nr. 21/21.05.2003

SUCURSALA REGIONALA

97
C.F.R. IAŞI

REGISTRU JURNAL

Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Debit Credit Debit Credit
crt.
1 2 3 4 5 6 7 8
1.a 16.03 Dosar Se casează 2813 2133 9.521.789 9.521.789
2005 casare plug de
nr.107 şi zăpadă tip
Proces ,,Braşov”
Verbal de nr.
scoatere inventar
din 24040002
funcţiune
nr.78
1.b 11.04 Factura nr. Prestări % 401 5.261.462
2005 2874561 servicii 6583 4.421.397
dezmem- 4426 840.065
brare plug
de zăpadă

2.a 11.04 Bon de Motor 3024 7583 1.500.000 1.500.000

2005 recâştigare deba-
nr.11 vurator
hidraulic
seria:
4789654
2.b 11.04 Nota Se înre- 6811 2813 903.496 903.496
2005 contabilă gistrează
nr.9 diferenţa
dintre
venituri şi
cheltuieli

2.c 28.04 Dosar Se casează % 2133 10.645.012

2005 casare debavu- 2813 9.145.012
nr.117 şi rator 471 1.500.000
Proces hidraulic
Verbal de nr.
scoatere inventar
din 22040014
funcţiune
nr.101

2. 05.05 Nota Conform 6811 471 300.000 300.000

2005 contabilă aprobării

98
 nr.6 AGA

3.a 09.05 Factura nr. C/valoare 461 % 368.900.000

2005 5617831 utilaj 7583 310.000.000
4427 58.900.000
3.b 09.05 Proces Descărca- % 2133 412.456.744
2005 Verbal de rea 2813 410.789.112
scoatere gestiunii 6583 1.667.632
din
funcţiune
4.a 06.05 Factura nr. C/val. % 401 6.985.433
2005 8786519 Prestări 6583 5.870.112
servicii de 4426 1.115.321
evaluare
clădiri

4.b 09.05 Extras Plată 401 5121 6.985.433 6.985.433

2005 cont nr.8 factură nr.
Ordin de 8786519
plată 44

4.c 16.05 Dispoziţie Se 5311 7583 900.000 900.000

2005 de încasează
încasare taxele de
nr.7 participare
la licitaţie

4.d 17.05 Extras Se 5121 462 10.500.000 10.500.000

2005 cont nr.25 încasează
ordin de garanţiile
plată 40 de
participare
la licitaţie
4.e 18.05 Factura nr. C/val. 461 % 101.150.000
2005 5613897 locuinţă 7583 85.000.000
canton 4427 16.150.000
km.263

4.f 18.05 Proces Scădere % 212 89.656.410

2005 verbal de din 2812 71.650.124
scoatere gestiune 6583 18.006.286
din locuinţă
gestiune canton
nr.20 km.263
nr.
inventar
240110

5a 19.05 Act Imputaţie 4282 % 1.855.631

2005 reţinere impri- 7583 1.559.354

99
 nr.102 mantă 4427 296.277
Epson
1170
5b 19.05 Listă de Scoatere % 214 10.200.874
2005 inventar din 2814 8.641.520
Nr.27 evidenţă 6583 1.599.354
impri-
mantă
Epson
1170
6 21.05 Proces Scădere % 213 20.575.374
2005 verbal de din 2813 10.274.121
casare evidenţă 671 10.301.253
nr.21 plantaţie
nr.inven-
tar
3330171

100
101
 CAPITOLUL 4. ANALIZA ŞI CONTROLUL GESTIUNII
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

4.1.Indicatori de analiză privind gestiunea imobilizărilor

Eficienţa şi valabilitatea unei firme întro economie concurenţială sunt asigurate şi

de măsura în care aceasta dispune de un potenţial material al cărui parametrii tehnici şi
funcţionali corespund noilor exigenţe.
Un indicator important constă în fondurile de investiţii constituite din surse proprii,
ca : amortizări, profit, alte valorificări ale activelor fixe, cum ar fi vânzările acestora,
valorificarea bunurilor obţinute din casare şi utilizarea acestor fonduri, în scopul pentru
care au fost create. ,,Întreprinderile, indiferent că sunt societăţi comerciale sau regii
autonome, de stat sau private, sau mixte, este necesar săşi evidenţieze fondurile de
investiţii constituite cel puţin prin evidenţe operative, atât ca formare cât şi ca utilizare,
pentru scopul care au fost create."21
Anual şi trimestrial se calculează şi analizează volumul acestor fonduri şi gradul de
utilizare al lor, care trebuie să tindă la suta la suta. Acest indicator se obţine prin
raportarea investiţiilor efectuate la fondurile constituite. De asemenea, este necesară
repartizarea unor sume importante din profit pentru investiţii, mai cu seamă că în condiţiile
de inflaţie, numai amortizările şi alte surse interne nu asigură la nivelul corespunzător
reutilarea şi retehnologizarea societăţii. Anual şi lunar este necesar să se urmărească şi să
se analizeze realizarea planului de investiţii, cu cele două secţiuni : utilaje şi alte active fixe
care nu necesită montaj şi respective, lucrări de construcţii şi montaj de utilaje. Aceste
planuri ar trebui realizate în procent de sută la sută anual şi trimestrial, mai ales la activele
fixe cu caracter productive, pentru a asigura o bază tehnică bună de desfăşurare a
activităţilor.
Referitor la efectuarea investiţiilor, un indicator important este gradul de înnoire al
imobilizărilor corporale, care sunt legate direct de activităţile de producţie sau prestaţii de
servicii. Acest grad de reînnoire se poate calcula pentru toate activele fixe, dar nu este
suficient de concludent, mai ales când se fac investiţii mari în clădiri administrative,
inventar gospodăresc sau mijloace de transport de tipul autoturismelor de persoane. Gradul
de reînnoire al mijloacelor fixe este necesar să fie calculat anual şi trimestrial pentru:
construcţii speciale cu caracter productive, maşini şi utilaje, mijloace de transport şi alte
mijloace fixe legate direct de procesele de producţie, comerciale, de prestarea serviciilor
productive. Gradul de reînnoire se calculează prin raportarea valorii de intrare a activelor
imobilizate procurate ca noi, la totalul acestor active existente la diferite momente date.
Gradul de reînnoire trebuie să fie mare, dacă se urmăreşte mărirea producţiei şi
modernizarea acesteia, inclusiv a proceselor tehnologice şi dacă se doreşte să se ţină
seama de efectele uzurii morale şi efectele inflaţiei.
Uzura imobilizărilor corporale reprezintă un alt indicator aflat în legătură directă cu
investiţiile şi gradul de înnoire al imobilizărilor corporale. Acest indicator se determină
scriptic, prin raportarea amortizării înregistrate cumulativ în contabilitate, la valoarea de

21
Brânzan, A.,Manea, V.,Mareş,D., M.,Contabilitate Financiarã I, Editura Fundaţiei ,,România de Mâine”,
Bucureşti, 1999,p.276

102
intrare, pe total imobilizări corporale, pe baza datelor din conturile de imobilizări şi
amortizări, pe grupe, clase şi familii de active, şi chiar pe fiecare mijloc fix în parte, direct
productiv. De multe ori uzura şi amortizarea, din punct de vedere scriptic, nu sunt egale cu
uzura fizică reală a bunurilor, de aceea , la inventarierile anuale, comisiile de inventariere
pot aprecia şi uzura reală. Pe măsura ce activele înaintează în vârstă, uzura creşte şi la
bunurile productive mai ales, procesul de uzura este mai rapid şi ireversibil de multe ori
prin reparaţii capitale, astfel că cele mai multe active fixe productive trebuie înlocuite la
anumite perioade relativ scurte. Unele clădiri şi inventarul gospodăresc, unele construcţii
speciale, nelegate direct de producţie , pot fi utilizate mulţi ani, peste duratele normale. De
aceea gradul de uzura trebuie determinat nu numai pe total , ci şi analitic, mai ales că
activele fixe vechi necesită de multe ori cheltuieli vechi sau suplimentare, pentru întreţineri
şi reparaţii şi dacă este posibil şi pentru modernizări.
Mijloacele fixe direct productive, cum sunt în special: maşinile şi utilajele,
mijloacele de transport, animalele şi plantaţiile, aparate de măsură de măsură, control şi
reglare, dacă au un grad de uzură de peste 6070 % , pun probleme importante , atât din
punct de vedere al productivităţii, cât şi al costurilor şi calităţii producţiei. De aceea nu
trebuie să se aştepte gradul de uzură aproape de maxim, pentru înlocuire, ci aceasta să se
facă treptat dacă este posibil, iar în caz contrar să se rezerve fondurile necesare în acest
scop, astfel ca mijloacele ajunse la limita fizică de utilizare să poată fi înlocuite rapid, lucru
ce nu se realizează în prezent, după cum ar fi necesar.
Gradul de utilizare al imobilizărilor corporale este de asemenea un indicator
important pentru asemenea bunuri , mai ales pentru cele direct productive. Acest grad de
utilizare se poate stabili în mai multe moduri:

 Prin compararea timpului utilizat şi neutilizat(pe cauze ca lipsa de materiale,

energie, forţa de muncă, reparaţii neefectuate), în comparaţie cu cel disponibil, atât
în cifre absolute cât şi în procente. Acest grad de utilizare , în general ar trebui să
fie de circa 8090% din timpul prevăzut de funcţionare, pentru a se asigura o
eficienţă însemnată a activelor fixe. Acest procedeu poate fi utilizat, dar cu eforturi
destul de mari, pentru maşini, utilaje, mijloace de transport etc.

 Prin compararea producţiei efectiv realizate cu cea posibilă de realizat, cantitativ

sau /şi valorică , la preţuri fixe, fie ca diferenţă absolută sau ca şi procent, prin
raportarea producţiei realizate , la cea prevăzută, posibilă de realizat.

 Prin raportarea cifrei de afaceri, deci a veniturilor din activităţile curente de

exploatare, plus subvenţiile pentru exploatare, la valoarea de inventar medie anuală
a activelor fixe. În acest mod, se obţine producţia vândută la 1000 lei active fixe,
ceea ce nu ne arată un grad de utilizare exact.

Un alt indicator referitor la imobilizările corporale constă în ponderea amortizării

acestora şi a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţia activelor fixe în totalul cheltuielilor şi
al costurilor. Se pot calcula ponderi pe total, cât şi pe fiecare dintre aceste cheltuieli în
parte, în raport de totalul cheltuielilor din contabilitatea financiară, precum şi în raport de
totalul costului producţiei , precum şi pe unitatea de produs. Aceşti indicatori au tendinţa
de creştere, datorită progresului tehnic, dar în acest caz trebuie să se reducă alte cheltuieli,
în special cu salariile şi adaosurile la acestea, datorită creşterii însemnate a productivităţii
muncii. Cheltuielile cu amortizarea ajung la circa 20% din cheltuielile totale şi din costuri.

103
 Un indicator important , referitor la relaţia dintre capitalul valoric şi activele fixe,
constă în gradul de investire al capitalului în active fixe. În acest sens se calculează astfel:

 Rata capitalului propriu permanent investit în active fixe:

Rata capitalului propriu investit = Capital propriu permanent x 100 ;

Active fixe corporale
Această rată, este necesar să fie de circa 5070%, rămânând o parte din capitalul
propriu permanent să fie folosită şi pentru active circulante, asigurânduse astfel o bază
tehnică stabilă, necesară unei bune funcţionări a întreprinderii.
 Rata capitalului propriu total investit în mijloace fixe:

Rata capital propriu total = Capital propriu x100 ;

Active fixe corporale

Această rată, de regulă, se poate ridica la 6580% din capital, iar restul de necesităţi
putând fi acoperit din: diferenţa de capital; pasive stabile(alte datorii, din momentul
înregistrării, până la cel al decontării acestora) şi din credite bancare sau provenite din alte
surse.
Un indicator important de eficienţă financiară privind activele fixe corporale se va
calcula astfel:

Profit brut sau profit net x 100;

Active corporale

O rată bună, în acest sens, se apreciază ca fiind, în general, între 500 şi 800 lei
profit la 1000 lei active corporale, pentru a asigura dezvoltarea societăţii , acordarea de
dividende asociaţilor şi de premii substanţiale salariaţilor ca şi pentru alte scopuri.
În analiza dinamicii imobilizărilor corporale se urmăreşte evoluţia valorii medii pe
o perioadă, pe total şi pe principalele categorii de mijloace fixe care participă în mod direct
la procesul de producţie.
Dinamica imobilizărilor corporale se poate corela cu efectele pe care le produce,
concretizate în indicatori de rezultate ai întreprinderii, ca: cifra de afaceri, valoarea
adăugată, profitul brut.
Corelaţia poate fi realizată prin relaţia:
y = a + bx
în care:
 y = indicatorii de rezultate ai întreprinderii;
 x = valoarea activelor fixe (stabilită în condiţiile menţionate);
 “a”, “b” = parametrii ecuaţiei determinaţi pe baza formularelor consacrate.
Indicatorii pe baza cărora se analizează dinamica activelor fixe, sunt:
 modificarea absolută a activelor fixe pe categorii  mf i  şi pe total  Mf  , după
relaţiile:
mf i  mf i1  mf i 0
Mf  Mf1  Mf 0

104
  modificarea relativă pe categorii  Im f i  şi pe total  IMf i  , după relaţiile:
mf i1  mf i 0
Im f i 
mf i 0

Mf i1  Mf i 0
IMf i 
Mf i 0

Pentru analiza structurii activelor fixe se utilizează următorii coeficienţi:

 coeficientul de structură pe categorii de active fixe (Ks):
mf i
Ks  x100
Mf

 coeficientul activelor fixe în funcţiune sau active (Ka):

Mf a
Ka  x100
Mf

în care:
- Mfa = valoarea activelor fixe în funcţiune;
 coeficientul intrărilor de active fixe (Ki):
I
Ki  x100
Mf

 coeficientul ieşirilor de active fixe (Ke):

E
Ke  x100
Mf

 coeficientul mişcării totale de active fixe (Kt):

IE
Kt  x100
Mf

Indicatorii folosiţi pentru studierea stării activelor fixe sunt exprimaţi prin următoarele
modele:
 coeficientul de reînnoire a activelor fixe (Kr):
Inv
Kr  x100
Mf

105
 în care:
- Inv = valoarea activelor fixe intrate prin investiţii;
 coeficientul de uzură al activelor fixe (Ku):
A
Ku  x100
Mf

în care:
- A = suma amortizării cumulate;
 coeficientul de modernizare a activelor fixe (Km):
M
Km  x100
Mf

în care:
- M = valoarea modernizărilor în active fixe;
Pentru analiza factorială a valorii medii anuale a activelor fixe se foloseşte
următoarea formulă:
Ixl f Exlnf
Va  V I  VI  V E  V I  
12 12
în care:
 Va = valoarea medie anuală a activelor fixe;
 V I = valoarea activelor fixe existente la începutul anului;

 V I = valoarea medie a activelor fixe intrate în cursul anului;

 VE = valoarea medie anuală a activelor fixe ieşite în cursul anului;

 l f = numărul lunilor de funcţionare, din cadrul unui an, a activelor fixe intrate;

 E = valoarea activelor fixe ieşite în cursul anului;

 l nf = numărul lunilor de nefuncţionare, din cadrul unui an, a activelor fixe ieşite.

106
 Studiu de caz:
Pentru a analiza factorial modificarea valorii medii anuale a activelor fixe aflate în
dotarea Sucursalei Regionala CFR Iaşi, având în vedere mişcările care au avut loc în
structura acestora în perioada analizata, utilizăm următorul datele din Tabelul nr.4.1

Tabelul 4.1
Analiza factorială a valorii medii anuale a activelor fixe
N Specificare Sm UM Anul 2003 Anul 2004 Diferenţe Influenţe
r. b
absolute absolute

Valoarea
medie anuală a Va Mii 28927533,3 45879333,3 16969800 -
activelor fixe lei
Valoarea
activelor VI Mii 31440200 35046000 3655800 3655800
existente la lei

1.01
Valoarea
medie a VI Mii 4987333,3 18750000 13762666,7 13762666,
activelor fixe lei 7
intrate

Valoarea
I Mii
activelor fixe 14962000 25000000 10038000 3446000
intrate în lei

cursul anului
Numărul
lunilor de lf Mii 4 9 5 10416666,
funcţionare lei 7
Valoarea
medie a VE Mii 7500000 7916666,7 416666,7 -416666,7
activelor fixe lei

ieşite

Valoarea
E Mii
activelor ieşite 15000000 19000000 4000000 -2000000
în cursul lei

107
 anului

Numărul l nf Mii 6 5 -1 1583333

lunilor de lei
nefuncţionare

VI
I
V I l f

Va
E
V E
l nf

Analiza în mărimi absolute

Va  Va 1  Va 0 = 45.9299.333,3-18.927.533,3 = 17.001.800 mii lei;
I. VI  VI 1  VI 0  35.096.000  31.440.200  3.655.800 mii lei;

II. V I  V I 1  V I 0  18.750.000 - 4.987.333,3  13.762.666,7 mii lei;

lf0 4
1. I   I 1  I 0    25.000.000 - 14.962.900  3.346.000 mii lei;
12 12
I1 25.000.000
2. l f   l f 1  l f 0    9  4  10.416.666,7 mii lei;
12 12
III. V E  V E 0  V E1  7.500.000 - 7.916.666,7  - 416.666,7 mii lei;

l nf 0 6
1. E   E 0  E1   15.000.000  19.000.000  - 2.000.000 mii lei;
12 12

2. l nf   l nf 0  l nf 1 
E1 19.000.000
  6 - 5  1.583.333,3 mii lei;
12 12
V E  E  l nf  2.000.000  1.583.333,3  416.666,7 mii lei;

Va  V I  V I  V E  3.655.800  13.762.666,7  416.666,7  17.001.800 mii lei;

Interpretarea rezultatelor analizei

Valoarea medie anuală a activelor fixe a înregistrat o creştere cu 17.001.800 mii lei,
în anul 2004 faţă de anul 2003. Această evoluţie s-a datorat influenţei următorilor factori:

108
 Valoarea activelor existente la începutul anului 2004 a crescut cu 3.655.800 mii lei
faţă de anul 2003, determinând o majorare a valorii medii anuale a activelor fixe cu
3.655.800 mii lei;
Valoarea medie a activelor fixe intrate în întreprindere a sporit în anul 2004 faţă de
anul 2003, atât datorită sporirii valorii activelor intrate în cursul anului, cu 10.038.000 mii
lei, cât şi cu creşterea numărului de luni de funcţionare a activelor fixe intrate, cu 5 luni.
Modificarea acestui factor a antrenat creşterea valorii medii anuale a activelor fixe cu
13.762.666,7 mii lei;
Valoarea medie a activelor fixe ieşite în cursul anului din întreprindere, prin
diminuarea sa în anul 2004 faţă de anul 2003, a determinat reducerea valorii medii anuale
cu 416.666,7 mii lei;
Influenţă negativa a exercitat asupra valorii medii anuale a activelor fixe şi valoarea
activelor fixe ieşite din întreprindere în cursul anului care a crescut cu 4.000.000 mii lei,
ceea ce a dus la reducerea valorii medii anuale a activelor fixe cu 2.000.000 mii lei;
Diminuarea numărului de luni de nefuncţionare a activelor fixe ieşite, cu o lună, a
antrenat creşterea indicatorului de analizat cu 1.583.333 mii lei.
În concluzie, Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi a realizat o creştere a valorii
medii anuale activelor fixe, în special datorită intrărilor de mijloace fixe, prin investiţii noi
în active fixe cu randamente superioare.

4.2.Controlul imobilizărilor corporale

Orice unitate patrimonială este responsabilă faţă de proprietarii ei (stat, acţionari,

asociaţi) pentru modul cum îşi administrează patrimoniul propriu, având obligaţia adoptării
unor măsuri concrete şi eficiente de prevenire a pagubelor şi a cheltuielilor
supradimensionate. În categoria acestor măsuri se cuprind: organizarea şi exercitarea
formelor proprii de control, măsurile de bună administrare a patrimoniului şi respectarea
condiţiilor de încadrare a gestionarilor şi de constituire a garanţiilor materiale, organizarea
şi conducerea corectă a evidenţei patrimoniului.
Măsurile de bună gospodărire vizează în primul rând modul de organizare a
recepţiilor de bunuri, asigurarea condiţiilor de depozitare şi conservare, precum şi
sistemele de pază şi securitate a valorilor materiale.
În ceea ce priveşte recepţiile, trebuie avut în vedere că orice mijloc fix care intră în
unitate trebuie supus unor operaţiuni riguroase de recepţie cantitativă şi calitativă, efectuate
de comisii special constituite (cu caracter permanent sau pentru fiecare caz în parte). În
acest fel operaţiunile de recepţie îndeplinesc un important rol preventiv în administrarea
patrimoniului, împiedicând pătrunderea în unităţi a unor bunuri necorespunzătoare sub
aspect cantitativ, calitativ sau sortimental.
La rândul său, asigurarea condiţiilor de depozitare şi conservare a valorilor
materiale au un rol hotărâtor în evitarea degradării sau deprecierii imobilizărilor corporale
şi a sustragerii acestora de către diferite persoane din întreprindere sau din afară.
Controlul financiar propriu ale instituţiilor publice şi agenţilor economici se
organizează sub forma controlului financiar de gestiune.
Controlul financiar preventiv ca formă a controlului financiar propriu, urmăreşte să
preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi producerea de pagube, şi se
exercită asupra documentelor în care se consemnează operaţiile ce se referă la drepturile şi
obligaţiile patrimoniale ale unităţii, în faza de angajare şi de plată, în raporturile cu alte
persoane juridice sau fizice.

109
 Dintre operaţiile care se supun controlului financiar preventiv sunt şi încheierea
contractelor cu partenerii interni şi externi, precum şi închirierea şi concesionarea
mijloacelor fixe.
Controlul financiar de gestiune, ca formă a controlului financiar ulterior, urmăreşte
respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti pe
baza documentelor înregistrate în evidenţa tehnico-operativă şi în contabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal, care se detaliază în
funcţie de specificul activităţii – respectarea normelor legale. În ceea ce priveşte gestiunea
imobilizărilor corporale, controlul financiar presupune respectarea normelor legale cu
privire la utilizarea valorilor materiale, declasarea şi casarea de bunuri.
În ceea ce priveşte controlul conturilor de imobilizări corporale, trebuie vizată în
primul rând organizarea evidenţei cantitative şi valorice a mijloacelor fixe şi terenurilor.
Un expert poate urmări dacă eventualele diferenţe între datele contabile şi cele din
inventarul faptic sunt explicate, regularizate şi corect înregistrate.

4.3 Locul imobilizărilor corporale în rapoartele anuale

Activul, prin compoziţia sa evidenţiază modul de rotaţie al bunurilor economice,

proces ce exprimă atât modul specific în care se consumă şi se înlocuiesc componentele
activului cât şi lichiditatea lor. În raport cu acest criteriu structurile bilanţiere de activ sunt
grupate în două categorii: active imobilizate şi active circulante.
Imobilizările corporale fac parte din categoria activelor imobilizate. Astfel, în
bilanţ, ele sunt structurate pe următoarele posturi:
 Terenuri;
 Construcţii;
 Echipamente tehnologice;
 Mijloace de transport;
 Alte mijloace fixe;
 Imobilizări corporale în curs.
,,Posturile bilanţiere menţionate, cu excepţia terenurilor şi imobilizărilor corporale
în curs, grupează bunuri fizice de folosinţă îndelungată cunoscute sub denumirea generică
de “mijloace fixe”.”23 “Prin termenul de “mijloace fixe” se defineşte obiectul singular sau
complexul de obiecte care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
 are o valoare mai mare decât limita stabilită de lege;
 au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Terenurile, ca structură patrimonială cuprind terenurile propriu-zise şi amenajările
de terenuri (valoarea lucrărilor privind racordarea la sistemul de energie, împrejurimile,
valoarea căilor de acces).
Construcţiile, sunt reprezentate de spaţiile destinate asigurării condiţiilor de
desfăşurare a activităţilor industriale, agricole, de transporturi şi telecomunicaţii, de
afaceri, comerţ şi depozitare, pentru activităţi împotriva factorilor de mediu. Se cuprind în
această categorie şi construcţiile speciale concretizate în acele bunuri materiale de folosinţă
îndelungată care pot fi utilizate de regulă, numai pe destinaţia pentru care au fost create,
cum ar fi: sonde de ţiţei şi gaze, platforme de foraj marin, căi ferate, drumuri, şosele,
autostrăzi.

23
Toma C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitatea românească, Editura Junimea, Iaşi, 2001,
pag.196

110
 Echipamentele tehnologice, grupează mijloacele de muncă care contribuie efectiv
la realizarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor ce formează obiectul de activitate al unităţii.
Mijloacele de transport se referă la acele mijloace fixe destinate transportului de
bunuri şi persoane.
Postul bilanţier “Alte mijloace fixe” cuprinde activele corporale imobilizate care nu
au fost incluse în posturile anterioare, cum ar fi aparatele şi instalaţiile de măsurare, control
şi reglare, animalele de muncă şi plantaţiile, mobilierul, aparatura de birotică,
echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.
Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie
proprie sau în antrepriză, care se evaluează la costul de producţie, respectiv la costul de
achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei.
Imobilizările corporale în curs se includ în categoria mijloacelor fixe după recepţia,
darea în folosinţa sau punerea în funcţiune a acestora.
Pe baza datelor din bilanţ şi din balanţa de verificare după inventariere se
întocmesc anexele la bilanţ, care reprezintă documente contabile de sinteză şi raportare în
care sunt detaliate informaţiile prezentate sintetic în bilanţ şi în contul de “Profit şi
pierderi”, ce privesc investiţiile, imobilizările, stocurile şi producţia în curs, datoriile şi
creanţele, determinarea rezultatului fiscal, repartizarea rezultatului exerciţiului, metodele
de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilanţ, metodele utilizate pentru calculul
amortizărilor şi provizioanelor şi alte informaţii considerate semnificative cu privire la
exerciţiul încheiat.
Anexa ce cuprinde detalii despre imobilizările corporale se numeşte Balanţa
imobilizărilor necorporale, corporale şi financiare. Ea cuprinde detalii despre existentul la
începutul anului, precum şi despre intrările în cursul anului.

111
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Imobilizările corporale reprezintă bunuri care au o structură materială, asupra

cărora agenţii economici exercită un drept real, fiind elemente de patrimoniu ce definesc
capacitatea tehnică de producţie şi comercializare şi care creează venituri în concordanţă
cu obiectul de activitate al acestora. Activele imobilizate supuse amortizării sunt reflectate
în patrimoniul agenţilor economici prin bunurile şi valorile destinate să servească
activitatea pe o perioadă mai mare de un an şi care se consumă treptat pe măsura utilizării
lor în procesul de producţie.
Lucrarea de faţă prezintă aspecte teoretice şi practice privind contabilitatea
imobilizărilor corporale, fiind realizată pe baza datelor furnizate de serviciul financiar-
contabil din cadrul Sucursalei Regionala CFR Iaşi .
În cadrul acestei unităţi, imobilizările corporale sunt structurate conform regulilor
generale în terenuri şi mijloace fixe. Mijloacele fixe sunt specifice obiectului de activitate
al Sucursalei Regionala CFR Iaşi, fiind urmărite pe fiecare categorie în parte.
Sucursala Regionala CFR Iaşi dezvoltă sistemul contabil propriu în sensul
armonizării cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. În ceea ce priveşte grupa
imobilizărilor corporale, IAS 16 Terenuri şi mijloace fixe are în vedere tratamentul
contabil al terenurilor şi mijloacelor fixe, în special recunoaşterea lor ca active, a valorii lor
contabile şi amortizării lor .
IAS 16 defineşte activele imobilizate ca fiind “bunurile care îndeplinesc condiţiile:
se estimează că sunt folosite pentru mai mult de o perioadă contabilă, au o durată de viaţă
limitată şi sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţie sau în furnizarea
de bunuri şi servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative”.
Inflaţia face ca problema evaluării imobilizărilor corporale să se pună nu numai la
intrarea în patrimoniu ci şi pe măsura funcţionării întreprinderii, atunci valoarea reflectată
prin conturile de gestionare a imobilizărilor şi pe baza căreia se calculează amortizarea
devine complet nesemnificativă în raport cu valoarea reală a bunului. De asemenea
amortizarea devine cu mult mai mică decât suma necesară pentru înlocuirea bunului
respectiv. În acelaşi timp aceste cheltuieli cu amortizarea puse faţă în faţă cu venituri care
se actualizează implicit la inflaţie (prin preţurile de vânzare), dau un rezultat mai mare
decât cel real, din care se plătesc impozit pe profit si eventual dividende. Deoarece
diferenţa dintre valoarea reală a imobilizărilor şi valorile lor nete contabile devenea foarte
mare, au fost emise Norme de reevaluare care să rezolve parţial această problemă. În anul
2003 s-a emis O.G 81/28.08.2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în
patrimoniul instituţiilor publice.
În anul 2005, guvernul a emis H.G.nr.403/2000 privind reevaluarea imobilizărilor
corporale, prin care se permite reevaluarea imobilizărilor corporale la sfârşitul fiecărui
exerciţiu, în funcţie de rata inflaţiei comunicate de Comisia Naţională de Statistică.
Operaţiunea are ca obiectiv aducerea acestora la costul curent sau la valoarea de intrare
actualizată. Conform acestei hotărâri, reevaluarea nu este aplicabilă şi terenurilor.
IAS 16 stabileşte că metoda de amortizare folosită este adoptată în funcţie de modul
în care se estimează că activul va aduce beneficii economice. Amortizarea liniară sau
constantă este considerată a fi cea mai apropiată de deprecierea reală a imobilizărilor şi
prin urmare, cea mai justificată economic, deoarece permite repartizarea uniformă a
cheltuielilor cu amortizarea asupra duratei de utilizare a unei imobilizări. Astfel, în cadrul
Sucursalei Regionala CFR Iaşi se utilizează metoda amortizării liniare.

112
 În urma analizei valorii medii anuale a activelor fixe se observă înregistrarea unei
creştere cu 17.001.800 mii lei, în anul 2003 faţă de anul 2004. Această evoluţie s-a datorat
influenţei creşterii valorii activelor existente la începutul anului 2004, determinând o
majorare a valorii medii anuale a activelor fixe cu 3.655.800 mii lei, precum şi sporirii
valorii medii a activelor fixe intrate în întreprindere 2004. De asemenea a sporit valoarea
activelor intrate în cursul anului, cu 10.038.000 mii lei şi numărul de luni de funcţionare a
activelor fixe intrate, cu 5 luni. Valoarea medie a activelor fixe ieşite în cursul anului din
întreprindere a scăzut în 2004 fapt ce a determinat reducerea valorii medii anuale a
activelor fixe. Influenţă negativa a exercitat asupra valorii medii anuale a activelor fixe şi
valoarea activelor fixe ieşite din întreprindere în cursul anului care a crescut, ceea ce a dus
la reducerea valorii medii anuale a activelor fixe cu 2.000.000 mii lei.
Sucursala Regionalei CFR Iaşi a înregistrat astfel o creştere a valorii medii anuale a
activelor fixe, în special datorită intrărilor de mijloace fixe, prin investiţii noi în active fixe
cu randamente superioare.
În cadrul Regionalei Iaşi se impune o îmbunătăţire a modului de organizare a
recepţiilor de bunuri ,cu accent pe recepţia calitativă, prin inspecţia tehnică a tuturor
echipamentelor tehnologice, aparate şi instalaţii care concură la siguranţa circulaţiei,
asigurarea condiţiilor de depozitare şi conservare, precum şi a sistemelor de pază şi
securitate a valorilor materiale, deoarece condiţiile de depozitare şi conservare a valorilor
materiale au un rol hotărâtor în evitarea degradării sau deprecierii imobilizărilor corporale
şi a sustragerii acestora de către diferite persoane din întreprindere sau din afară.
O pondere semnificativă în structura imobilizărilor corporale din patrimoniul
Sucursalei Regionala CFR Iaşi este deţinută de elemente ale infrastructurii feroviare
reprezentate de: linii ferate, aparate de cale, poduri de cale ferată, tuneluri, plantaţii de
protecţie a liniilor ferate, linii electrice de contact, instalaţii de semnalizare, de
telecomunicaţii şi de conducere operativă a circulaţiei trenurilor.
Infrastructura feroviară se află în prezent într-o stare tehnică precară, din cauza
unor restanţe importante înregistrate în realizarea ciclurilor de reparaţii ale liniilor,
instalaţiilor şi clădirilor, cât şi în privinţa promovării investiţiilor pentru lucrările de
modernizare; scăderea constantă a contribuţiei statului la susţinerea financiară a lucrărilor
necesare privind întreţinerea infrastructurii feroviare; lipsa fondurilor proprii şi o politică
neeconomică de acumulare a amortismentelor necesare creării de fonduri destinate
înlocuirii mijloacelor fixe.
Pe lângă lucrările care trebuie executate din fondurile reparaţiilor capitale, este
necesară realizarea de lucrări prin promovarea investiţiilor , condiţie esenţială atât pentru
siguranţa circulaţiei cât şi pentru alinierea la proiectele de dezvoltare a transporturilor
feroviare europene.

113
 BIBLIOGRAFIE

1. Brânzan., A.,Manea,V.,Mareş, D., Contabilitate financiară I, Editura

Fundaţiei ,,România de Mâine”, Bucureşti, 1999
2. Călin, O., Ristea M., Bazele contabilităţii, Ed. Naţional, Bucureşti, 2000
3. Cişcă.,V., Contabilitate-teorie şi aplicaţii, Editura, Moldavia, Bacău, 2003
4. Colasse, B., Contabilitate generală, Ediţia a IV-a, traducere de N. Tabără, Ed.
Moldova, Iaşi, 1995
5. Duţescu, A., Ghid practic de înţelegere şi aplicare a Standardelor Internaţionale
de Contabilitate, Ed. C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2001
6. Feleagă, N., Sisteme contabile comparate, Vol. II, Norme contabile internaţionale,
Ed. Economică, Bucureşti, 2000
7. Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I şi II,Ed.
Economică, Bucureşti, 1998
8. Malciu, L., Cererea şi oferta de informaţii contabile, Ed. Economică, Bucureşti,
1998
9. Minu, M. Contabilitatea ca instrument de putere, Ed, Economică, Bucureşti, 2002
10. Paraschivescu M. D., (coordonator) Contabilitate, Editura Moldavia, Bacău, 2000.
11. Paraschivescu M. D., Contabilitate financiară, Editura Moldavia, Bacău, 2003.
12. Paraschivescu M. D., Păvăloaia W., Contabilitate şi elemente analiză financiară,
Editura Neuron, Focşani, 1994
13. Paraschivescu, M. D., Păvăloaia, W., Contabilitatea şi dezvoltarea economico-
socială, Ed. Tehnopress, Iaşi, 1999
14. Paraschivescu, M.D., Păvăloaia, W., Modele de contabilitate şi analiză financiară,
Editura Vrantop, Focşani, 1997
15. Paraschivescu, M.D., Radu, F., Ghid pentru înţelegerea contabilităţii armonizate
cu directivele comunităţilor economice europene şi cu standardele internaţionale
de contabilitate, Editura Moldavia, Bacău, 2002
16. Păvăloaia W., Păvăloaia D., Analiza economico-financiară, Editura Moldavia,
Bacău, 2003.
17. Petriş R., Bazele contabilităţii. Breviar, Editura Gorun, Iaşi, 2000
18. Possler L., Lambru Gh.,Cucui N., Contabilitatea Întreprinderilor. Îndrumar
practic.,Editura Fundaţiei ,,Andrei Şaguna”, Constanţa, 2001
19. Ristea, M., Metode şi politici contabile de întreprindere, Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti, 2000
20. Ristea, M., Dumitru C., Contabilitate financiară, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2003
21. Stoian A.,Contabilitate şi gestiune fiscală,Editura,Mărgăritar,Bucureşti,2001
22. Toma C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitatea românească,
Editura Junimea, Iaşi, 2001
*Ministerul Finanţelor Publice Ordinul 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene
*Ministerul Finanţelor Publice Ordinul 1827 din 22 decembrie 2003 privind
modificarea şi completarea unor reglementări din domeniul contabilităţii
***
Legea contabilităţii nr.82/1991, în Monitorul Oficial nr. 265/27.12.1991
***
Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Editura Economică, Bucureşti
2001
***
Revista „Gestiunea şi contabilitatea firmei”
***
Revista „Tribuna Economică”

114