Sunteți pe pagina 1din 59

10 lucruri de stiut inainte sa achizitionam un papagal

10 lucruri de stiut inainte sa achizitionam un papagal Achizitionarea unui papagal este un lucru care

Achizitionarea unui papagal este un lucru care trebuie facut cu responsabilitate si nu din impuls. Ganditi-va bine inainte de a lua aceasta hotarare si informati-va in detaliu asupra responsabilitatilor dumneavoastra ca stapani. Iata mai jos cateva lucruri pe care este bine sa le cunoasteti despre aceste pasari minunate si necesitatile lor.

1. Papagalii nu sunt animale domestice. Animalele domestice sunt animale care au fost crescute de sute si mii de ani alaturi de oameni, ele au ajuns sa fie fundamental diferite de rudele lor din salbaticie. Nu acelasi lucru se intampla cu papagalii din casele noastre, ei sunt similari cu cei din salbaticie.

2. Psitacoza si tuberculoza aviara sunt boli care pot fi transmise pe calea aerului

de la pasari la oameni. Aceste boli sunt foarte periculoase pentru oameni, ele putand

produce imbolnaviri grave, in special persoanelor cu sistemul imunitar compromis. De asemenea, toti papagalii raspandesc in jur permanent asa-zisa “matreata”, particule rezultate din penaj, care poate agrava anumite forme de astm sau poate declansa reactii alergice.

3. Toti papagalii (inclusiv nimfele, amorezii, perusii si alte specii) sunt animale

galagioase, care produc mizerie si chiar distrugeri. Vocalizarile (ciripitul, tipetele etc.) sunt o componenta foarte importanta a socializarii papagalilor. Papagalii mananca de foarte multe ori pe parcursul unei zile, defecheaza si arunca bucatele de mancare peste tot

in jurul lor. Papagalii sunt instinctiv programati sa mestece si sa distruga lemnul, indiferent daca este vorba de stinghiile din colivie si jucariile lor sau de mobila si ramele tablourilor din casele noastre. Papagalii vor roade, de asemenea, cabluri electrice, perdele, cartoane si hartii.

4. Toti papagalii traiesc mult. Daca sunt bine ingrijiti, majoritatea speciilor pot trai

20-60 de ani. Astfel, de cele mai multe ori angajamentul de crestere a unui papagal este unul pe viata.

5. Papagalii sunt animale extrem de sociale, ei fiind comparati cu copiii, din

punct de vedere al nevoilor sociale si emotionale. Insa, spre deosebire de copii, papagalii nu se maturizeaza niciodata emotional.

6. Papagalii sunt foarte activi si curiosi si, pentru a-si mentine sanatatea in

parametri, au nevoie de mult exercitiu fizic si mental. Ei trebuie sa beneficieze de

spatii ample si de multe jucarii si trebuie lasati liberi cateva ore pe zi pentru a zbura.

7. Toti papagalii au nevoie de o dieta variata, compusa nu numai din seminte si

pelete. Alimentatia lor trebuie sa cuprinda si fructe, legume, graunte.

8. Expunerea la lumina naturala si somnul sunt foarte importante pentru

papagali. Ei au nevoie de mini 4 ore pe zi de expunere la lumina naturala sau la lumina cu spectru total pentru a putea metaboliza vitamina D si absoarbe vitamina A, ambele de

importanta critica pentru sanatatea lor. Orice papagal trebuie sa aiba parte de un somn de 10 ore pe zi. 9. Papagalii sunt foarte sensibili la calitatea aerului. Spre deosebire de oameni, pasarile isi inlocuiesc tot aerul din plamani la fiecare respiratie. Pentru ca nici un pic de aer rezidual nu ramane in plamani, papagalii inhaleaza mai mult oxigen si mai mult aer poluat decat oamenii. Papagalii nu trebuie niciodata expusi la fum de tigara, fumuri si gaze emanate de compusi chimici sau de teflon. Inhalarea de aer poluat poate duce la moarte subita sau, in cazul intoxicarii cronice, poate duce la moarte prematura. 10. Papagalii au nevoie de ingrijiri medicale acordate de un veterinar specializat in pasari, iar notele de plata pot fi destul de mari. Chiar daca papagalul este sanatos se recomanda un control medical anual.

Papagalul nimfa – Nymphicus hollandicus

Descriere: Femelele au coloratia mai palida si dungi pe partea interna a cozii Origini si
Descriere:
Femelele au coloratia mai palida si dungi pe partea interna a
cozii
Origini si istorie:
Australia, Europa
Dimensiuni:
30cm; 85-110g
Culori:
Galben, gri cu alb si negru
Speranta de viata:
12-20 ani
Temperament:
Foarte blanzi, veseli, apreciaza atat compania omului cat si a
altor pasari, afectuosi, curiosi, sociabili, relativ tacuti
Papagalul
nimfa
Nymphicus
hollandicus – este
raspandit animal de
probabil
cel
mai
companie
din
categoria pasarilor. Si
pe
buna
dreptate
caci
temperamentul
sau
dulce,
vesel,
afectuos si sociabil il
chiar si pentru
face
foarte
potrivit
familiile
cu copii.

Originara din Australia, nimfa se distinge prin creasta caracteristica, a carei pozitie ne indica starea de spirit a pasarii. Penajul papagalului nimfa in salbaticie este gri cu pete albe pe marginile aripilor. Fata masculului este de culoare galbena sau alba, pe cand a femelei este de culoare gri. Ambele sexe au in obraji pete portocalii, insa coloritul petelor masculului este mai intens decat al femelelor. Picioarele sunt de culoare gri si ghearele negre. Papagalii nimfa ating lungimi de pana la 30cm, cantaresc aproximativ 85-110g si au o speranta de viata de 12-20 ani. In habitatul lor natural papagalii nimfa, traiesc in perechi sau in grupuri de indivizi si prefera padurile, zonele aride si semiaride sau regiunile cu tufisuri, facandu-si cuiburile

intotdeauna langa apa. Semintele, grauntele, rasadurile, fructele si insectele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul nimfa este monogam, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare. Masculul este foarte protector si afectuos cu puii sai, fiind chiar capabil sa-i creasca singur daca femela nu este in stare. Diferentierea sexului unui papagal nimfa nu este dificila decat in cazul anumitor varietati de culoare. Informatii complete referitoare la sexarea papagalilor nimfa in functie de mutatie gasiti aici. Si stabilirea varstei unui papagal nimfa este dificila, mai ales daca acesta a trecut de primele 2 naparliri. Pentru informatii detaliate cu privire la determinarea varstei unui papagal nimfa dati click aici. Ca pasari de companie, papagalii nimfa sunt cautati pentru temperamentul lor placut si vesel, pentru blandetea si pentru inteligenta lor. Ei sunt pasari usor de imblanzit, foarte prietenoase si foarte afectuoase. Sunt pasari sperioase, care se panicheaza usor in special la zgomote puternice si pe timpul noptii. De aceea, ideal este sa lasati noaptea o lumina slaba aprinsa in camera in care tineti colivia nimfei. Masculul nimfa poate fi invatat sa vorbeasca sau sa imite diferite sunete si chiar melodii (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali nimfa nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate. De-a lungul timpului s-au selectionat foarte multe varietati ale papagalului nimfa din care amintim: pied, cinnamon, grey, pearl, albino, lutino, whiteface, fallow, yellowcheeck etc.

Papagalul nimfa nu poate fi gazduit in colivii sau voliere impreuna cu orice alta specie de papagali deoarece poate fi victima agresivitatii celorlalte pasari. Nici convietuirea nimfelor cu pasari mai mici decat ele nu este recomandata intrucat nimfele pot deveni si ele agresive si pot produce accidente si raniri. Desi s-au inregistrat cazuri de buna intelegere intre nimfe si amorezi, perusi, micul Alexander sau chiar alte specii, nu recomandam amestecarea acestora. Va trebui sa aveti mare grija la introducerea altor specii in spatiul nimfei si sa supravegheati cu atentie si timp indelungat reactiile si atitudinile pasarilor pentru a evita conflictele si ranirile. Pentru ca nimfa nu este un papagal solitar, ideal este sa aveti o pereche pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera.

Determinarea sexului la papagalul nimfa

sau intr-o voliera. Determinarea sexului la papagalul nimfa Sexul unui papagal nimfa ( Nymphicus hollandicus )

Sexul unui papagal nimfa (Nymphicus hollandicus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-9 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt:

analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Iata

insa cateva indicii, in functie de varietatile de culoare, care sa va ajute sa determinati vizual sexul companionului dumneavoastra, fara a recurge la procedeele mentionate:

a) Grey

La varietatea Grey sexul se determina cu usurinta odata ce pasarea si-a dezvoltat penajul adult. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele mascululului isi vor pierde aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire. Ea are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie. Totusi, indiciul referitor la modelul dungat al penelor din coada si punctat al penelor de pe aripi nu este intotdeauna valabil deci nu poate fi considerat sigur.

b) Cinnamon

Determinarea sexului la varietatea Cinnamon se face la fel ca pentru varietatea Grey. Singura diferenta este culoarea gri a penajului care la Cinnamon este inlocuita cu un maroniu-scortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat.

c) Whiteface

Determinarea sexului la varietatea Whiteface se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata alba, cu pete argintii in obraji. Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri.

d) Pearl

Varietatea Pearl ne ofera indicii mai clare de identificare a sexului pasarii. In acest caz, femela este mai atragatoare decat masculul, avand capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect perlat. Masculii arata exact la fel ca masculii varietatii Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva “perle” ici-colo in penaj.

e) Yellowcheeck

Determinarea sexului la varietatea Yellowcheeck se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata galben aprins, cu pete galben-portocalii in obraji (uneori obrajii sunt complet galbeni si nu pot fi diferentiati coloristic de restul capului). Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri cu obrajii galbeni.

f) Lutino si Pied In cazul acestor varietati sexul este imposibil de determinat vizual. Singurul indiciu care ar putea fi semnificativ este desenul dungat al penelor din coada (care caracterizeaza femelele) insa opiniile specialistilor si crescatorilor sunt foarte controversate si acest semn nu poate fi considerat valabil.

Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam

sexul nimfei insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure:

- masculii vocalizeaza mai mult si chiar canta melodios iar femelele sunt mult mai tacute;

- femelele sunt mai agresive, suiera si ciupesc;

- masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie mai tantosi.

De asemenea, s-au inregistrat cazuri in care doua femele tinute impreuna o perioada lunga de timp s-au comportat ca un cuplu, depunand in mai multe randuri oua infertile. Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca nimfa dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare.

Amenajarea unei colivii pentru papagalul nimfa

Colivia Pentru a se simti confortabil o nimfa trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 55cm latime, 55cm adancime si 66-70cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doua sau mai multe nimfe va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”. Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care nu trebuie sa fie mai mare de 2cm, pentru a preveni blocarea capului nimfei intre ele. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei. Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta

de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde

ocrotita. De asemenea, nimfa ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde! Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil). Retineti ca orice nimfa trebuie sa petreaca mult timp (minim 2 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru a-i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica. Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu un detergent fara parfum. Accesoriile Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe piciorusele fragile ale nimfei! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de brad, ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin, artar, frasin, cais, piersic, ulm, fag. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale. Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci, confectionate din otel inoxidabil sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca. In colivia nimfei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul. Nimfelor le place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar au nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru nimfa, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa

rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca nimfa dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati nimfa! Jucariile Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic. Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti nimfei jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate. Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat. Amplasarea coliviei Colivia nimfei NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Ea are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala ideala pentru o nimfa este de 21-26°C. Pe timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui. Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor. Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita sau fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea. Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat.

Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

Cum sa ne asiguram ca pasarile sunt in siguranta in casele noastre

Pasarile sunt, in general, expuse foarte multor pericole chiar in casele noastre. Aceasta situatie se datoreaza mai multor factori, cum ar fi: dimensiunile lor reduse, metabolismul foarte rapid, sensibilitatea sistemului respirator, curiozitatea excesiva etc.

Un stapan responsabil va trebui deci sa aiba grija ca pasarea sa sa fie ferita de cat mai multe lucruri si situatii care ii pot pune sanatatea si viata in pericol. In cazul producerii unui accident apelati imediat la veterinar! In cele ce urmeaza vom incerca sa va prezentam potentialele pericole pentru pasari si cum sa le evitati.

1. Geamurile, usile, luminatoarele, oglinzile

Pasarile nu inteleg ce inseamna sticla geamurilor si vor incerca sa zboare prin ele. Accidentele petrecute astfel sunt foarte periculoase, putandu-se solda cu ranirea grava a pasarii. Acoperiti oglinzile mari, geamurile de la ferestre, usi si luminatoare cu perdele, draperii sau jaluzele atunci cand lasati pasarea libera prin casa. Aveti grija totusi si la

materialele folosite pentru acestea, pasarea nu trebuie sa-si poata agata ghearele in textura panzelor, in orificiile acestora sau in snururi. Taierea marginilor aripilor, desi nu va impiedica pasarea sa zboare, ii va incetini zborul, reducand astfel putin pericolul. Nu lasati ferestre si usi deschise, pasarea poate evada!

2. Ventilatoarele, aparatele de aer conditionat, temperatura

Temperaturile prea scazute sau prea ridicate afecteaza sanatatea pasarilor. Colivia pasarii nu trebuie pozitionata in zone in care sa circule curenti de aer, in bataia aerului conditionat sau a ventilatorului. Partea mecanica a ventilatoarelor de tavan sau a celor obisnuite prezinta de asemenea riscuri pentru pasari care se pot rani fatal in palete. Inchideti aceste dispozitive inainte de a scoate pasarea din colivie!

3. Strivirea, sufocarea

Adesea pasarile se strecoara in diferite locsoare inguste, unde sunt greu observabile

si pot fi astfel ranite accidental. Aveti grija pe unde calcati si unde va asezati atunci cand pasarea este in afara coliviei! nu inchideti usile dulapurilor, sertarele inainte de a va asigura ca pasarea nu s-a strecurat cumva inauntru. In general, asigurati-va ca pasarea nu a intrat undeva unde sa poata fi inchisa sau ranita. Nu dormiti cu pasarea, riscati sa va rostogoliti in somn peste ea si sa o omorati!

4. Cablurile electrice

Cablurile electrice sunt foarte periculoase. O pasare care roade un cablu se poate

arde sau electrocuta mortal. Pentru a evita aceste accidente va trebui sa mascati cablurile in materiale speciale sau in tevi PVC. Unele pasari pot incerca sa strapunga chiar si aceste aparatoare! Monitorizati cu atentie activitatea pasarii!

Copiii pot rani pasarile sau pot fi raniti de acestea. In functie de varsta, ei vor trebui instruiti cum sa se comporte cu pasarile, tinand cont si de temperamentul acestora. Copiii nu-si dau seama de forta manutelor lor si pot sufoca pasarea! Va trebui sa amenajati pasarii un loc unde sa se poate retrage oricand departe de interactiunea cu copiii. Musafirii nu trebuie lasati sa manipuleze pasarea sau sa ii ofere de mancare fara acordul si instructiunile dumneavoastra.

6. Alte animale din casa

Va trebui sa fiti extrem de atenti atunci cand aveti in casa, pe langa pasari, si alte animale. Pasarile pot fi ranite sau pot rani la randul lor. Nu lasati niciodata pasarea

singura in compania altui animal! Va trebui sa aveti grija chiar si la coabitarea diferitelor specii de pasari! Acoperiti acvariile pentru a evita inecarea pasarilor si ingerarea apei din acvariu, care poate contine microorganisme periculoase. Evitati expunerea pasarilor la lumina lampilor special concepute pentru reptile, acestea le pot cauza arsuri. Litiera pisicilor este periculoasa pentru pasari datorita prafului si mirosurilor emise. Nu folositi sprayuri contra puricilor in apropierea pasarilor si nu lasati la indemana acestora medicamentele folosite pentru alte animale de companie.

7. Pericolele din bucatarie

Bucataria este un loc foarte periculos pentru pasari, acestea nu trebuiesc nici gazduite acolo, nici lasate sa intre in bucatarie. Vesela din teflon emite gaze foarte toxice pentru pasari, de asemenea si alte ustensile folosite in bucatarie. Aragazul, cuptorul si alte

aparate electrocasnice pot provoca arsuri grave si raniri pasarilor. Obiectele taioase si ascutite (cutite) sunt extrem de periculoase. Alimentele aflate in bucatarie pot fi ingerate de pasari cauzandu-le grave probleme de sanatate. Pasarile se pot ineca cu usurinta intr-o chiuveta in care se gaseste apa sau chiar intr-un pahar sau bol plin cu apa. Bucataria trebuie sa fie intotdeauna un loc interzis pasarilor!

8. Pericolele din baie

Baile sunt la fel de periculoase ca si bucatariile. Pasarile se pot ineca in chiuvete, cazi si vase de toaleta. Oglinzile mari sunt periculoase pentru ca pasarea poate zbura direct in ele si se poate rani. Sprayurile si lotiunile cosmetice sunt foarte periculoase, produsele folosite pentru curatenie, medicamentele si detergentii de asmenea. Nu folositi

in prezenta pasarilor aparatele de ondulat parul sau fierul de calcat intrucat acestea emit gaze foarte toxice pentru acestea. Tineti usa de la masina de spalat in permanenta inchisa pentru a preveni patrunderea pasarii inauntru.

9. Sursele de caldura

Arsurile accidentale sunt foarte frecvente. Nu lasati pasarea libera prin casa daca aveti lumanari aprinse, vase incalzite (de exemplu cele pentru arderea uleiurilor aromatice), seminee, radiatoare sau calorifere electrice puse in functiune. Atentie! Chibriturile sunt toxice pentru pasari! Becurile incalzite (in special halogenii) pot produce arsuri grave. Asigurati-va ca ele au fost stinse si s-au racit complet inainte de a scoate pasarea din colivie. 10. Fumul, mirosul, gazele si alte emanatii Sistemul respirator al pasarilor este foarte diferit de cel al mamiferelor si este mult mai afectat de mirosuri, fumuri, gaze si alte emanatii. Orice fel de fum este extrem de periculos, inclusiv fumul de tigara, marijuana sau cel de ulei de bucatarie ars. Mirosurile puternice pot fi fatale. Produsele petroliere (benzina, gaz etc.), cele pentru curatenie, produsele cosmetice (parfum, fixativ, oja etc.), lumanarile parfumate, betisoarele

aromate, odorizantele de camera, uleiurile esentiale, alcoolul sunt de asemenea toxice. Uleiurile sunt periculoase nu numai daca sunt ingerate ci si daca se impregneaza in pene. Monoxidul de carbon este fatal pasarilor. Nu folositi in apropierea pasarilor adezivi, vopseluri, terebentina, acetona, markere permanente sau alte obiecte asemanatoare.

11. Metalele grele

Categoria metalelor periculoase pentru pasari include: zincul, mercurul, arsenicul iar acestea sunt surprinzator de mult folosite in alcatuirea diferitelor obiecte din casele noastre, putand fi folosite chiar la confectionarea unor accesorii destinate pasarilor. Aveti grija la continutul de metale grele al coliviilor, accesoriilor pentru colivii si jucariilor.

Clemele de prindere a accesoriilor pot fi de asemenea periculoase. Iata o lista de obiecte care contin astfel de metale si care nu trebuiesc lasate la indemana pasarilor: cuie, capse, fermoare si accesorii metalice, monezi, vopseluri, medicamente, produse cosmetice, linoleum, obiecte decorative (in special antichitati), baterii, uleiuri, lubrifianti, insecticide, pesticide si multe altele.

12. Alte toxine si pericole

Alte obiecte periculoase sunt: decoratiunile de Craciun, iarba artificiala, funditele si panglicile, baloanele, bijuteriile, acele, butonii, nasturii, diferite snururi si sfori, sarme si cabluri. Firele smulse din covoare de catre pasari sunt periculoase intrucat le pot bloca

sistemul digestiv. Multe pasari sunt foarte stresate de zgomotele puternice.

Jucarii pentru papagali – de ce si cum sa le confectionam

Jucarii pentru papagali – de ce si cum sa le confectionam Jucariile sunt foarte importante pentru

Jucariile sunt foarte importante pentru sanatatea fizica, dar mai ales mentala a papagalilor. Acestia sunt animale dotate cu o inteligenta deosebita, inteligenta care trebuie stimulata pe masura pentru a evita aparitia unor probleme comportamentale. Mai mult decat atat, in salbaticie papagalii nu au cum sa se plictiseasca, ei sunt liberi in permanenta. In captivitate insa, in coliviile lor de multe ori prea mici, papagalii se plictisesc pur si simplu. Ei nu sunt nevoiti sa-si caute hrana, sa-si gaseasca parteneri, sa-si construiasca adaposturi si nici sa se apere de pradatori, ci au

totul oferit de-a gata de catre oameni. Astfel, un stapan responsabil trebuie sa incerce sa ofere pasarii sale modalitati placute de petrecere a timpului. Jucariile sunt deci indispensabile unei vieti bune a companionului papagal din casele noastre. In magazinele de specialitate se gasesc multe jucarii destinate pasarilor insa, din

pacate, multe dintre ele sunt si periculoase pentru zburatoare. Pentru a confectiona singuri jucariile destinate papagalilor nu aveti nevoie decat de un strop de imaginatie si putin timp. Si, desi poate ca ele nu vor arata la fel de grozav ca cele din comert, avantajele confectionarii acasa a jucariilor sunt multiple:

- va asigura de siguranta acestora,

- in acest fel puteti oferi papagalului momente de joaca personalizate pe gustul sau,

- economisiti bani, iar papagalul cu siguranta nu se va supara pentru ca nu are jucarii cumparate de la magazin. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva linii de ghidaj care trebuiesc urmarite in vederea confectionarii unor jucarii sigure pentru papagalul dumneavoastra:

- vopseaua este toxica, singurele vopseluri care pot fi folosite sunt colorantii

alimentari dizolvati in apa,

- sfoara trebuie folosita cu atentie intrucat ghearele, piciorusele sau chiar capetele

pasarilor se pot bloca in resturi sau ochiuri rezultand raniri grave, spanzurari sau chiar

moartea. Sfoara folosita trebuie sa fie confectionata numai din bumbac 100% sau sisal. Nu uitati ca sireturile si sforile folosite trebuie sa fie suficient de scurte astfel incat papagalul sa nu se poata spanzura accidental cu ele sau agata vreun membru in ochiurile formate.

- partile metalice ale clopoteilor, clemelor sau altor elemente sunt foarte

periculoase, pe de o parte datorita metalelor grele pe care le contin (zinc, crom), cat si datorita pericolului de ingestie a bucatelelor mici sau perforare a ciocurilor, gaturilor si altor parti anatomice. Mare atentie la elementele metalice in forma de “S”, la inelele si zalele intrerupte sau la partile demontabile! Papagalii sunt foarte curiosi, inventivi si au ciocuri foarte puternice! Folositi accesorii din otel inoxidabil. Mare atentie si la sistemele

de prindere a jucariilor de colivie, acestea pot fi si ele foarte periculoase! Evitati lanturile, papagalii isi pot prinde capetele sau picioarele in zale.

- inspectati cu atentie jucariile si eliminati-le pe cele care prezinta colturi ascutite sau parti care pot rani pasarea,

- nu toate esentele lemnoase sunt sigure! Utilizati in principal lemn de salcie sau brad uscat.

- inspectati frecvent starea jucariilor. Cele deteriorate trebuiesc IMEDIAT inlocuite pentru a evita ingestia partilor mici.

- jucariile confectionate din piele sunt sigure numai in masura in care pielea este nevopsita si tabacita exclusiv cu substante vegetale,

- cele mai bune jucarii sunt intotdeauna cele mai simple!

- pentru ca papagalii sa nu se plictiseasca jucariile trebuiesc oferite prin rotatie, multi stapani le inlocuiesc saptamanal,

- colivia papagalului nu trebuie sa arate ca un brad de Craciun, nu aglomerati inutil spatiul pasarii,

- supravegheati papagalul atunci cand se joaca pentru a putea observa eventualele

pericole care pot aparea. Nu lasati nesiupravegheate in colivia papagalului jucarii si accesorii potential nesigure.

- nu in ultimul rand, luati in considerare si dimensiunea pasarii. Jucariile mici sunt

periculoase pentru papagalii mari pentru ca pot inghiti parti din ele, iar cele destinate acestora sunt riscante pentru pasarile de mici dimensiuni. Astfel, acestea fiind spuse, aveti la dispozitie cateva solutii simple si sigure pentru a

oferi papagalului dumneavoastra:

- mingi si bilute de lemn nevopsit si netratat cu chimicale. Folositi mingiute de dimensiuni suficient de mici pentru ca papagalul sa le poata prinde cu ciocul.

- mingi de pingpong sau mingi de plastic dur (nu cauciuc, nici PVC pentru ca este

toxic),

- stinghii, scarite, leagane de lemn nevopsit si netratat cu chimicale,

- conuri de brad (fierte in prealabil si uscate pentru a fi dezinfectate),

- jucarii destinate bebelusilor (chei de plastic, cuburi, in special cele masticabile).

Atentie insa pentru ca nu orice jucarie pentru copii este buna si pentru papagali, aveti in vedere la alegere masurile de siguranta prezentate mai sus. Asigurati-va ca aceste jucarii

nu contin PVC.

- articole confectionate din hartie sau carton (nevopsite, neimprimate), role de la

hartia igienica sau de la prosoapele de hartie, spirale, patrate sau cercuri taiate din bucati de carton etc.

In alte articole va vom prezenta chiar diverse idei de jucarii precum si modalitatile lor de realizare practica. Cu grija, rabdare si atentie veti confectiona pentru papagalul dumneavoastra cele mai frumoase si sigure jucarii, cu ajutorul lor stabilind si o legatura emotionala mai stransa cu acesta.

Ajutor! Papagalul meu se sperie de jucarii si alte obiecte!

Un papagal recent achizitionat poate fi foarte timid si sperios. Trebuie sa aveti rabdare si sa-l lasati sa se acomodeze cu noua sa casa si cu noii sai stapani. Totusi, chiar si un papagal pe care-l detinem de ceva timp se poate speria instinctiv de obiecte necunoscute sau chiar de oameni straini. Cheia rezolvarii acestei situatii sta in rabdarea si calmul cu care dumneavoastra, ca stapan al pasarii, o abordati. Iata mai jos cateva strategii pe care le puteti folosi pentru a va ajuta papagalul sa se obisnuiasca mai repede cu “noutatile”:

1. Nu introduceti brusc accesorii noi in colivia papagalului! Daca, spre exemplu, doriti sa-i oferiti o jucarie noua sau o cadita de baie, nu o asezati pur si simplu, deodata, in colivie. Prezentati-o intai papagalului, aratati-i-o, explicati-i calm despre ce este vorba, asa cum ati explica unui copil. Acordati-i timpul necesar pentru a se obisnui cu prezenta obiectului respectiv si abia mai apoi treceti la introducerea in colivie. Eventual, lasati obiectul respectiv pentru cateva zile undeva in apropierea coliviei, in raza vizuala a

papagalului. Observati cu atentie reactiile pasarii si, daca pare ca accepta obiectul, il puteti agata pe exteriorul coliviei, urmand ca ulterior sa-l introduceti inauntru.

2. Nu incercati sa fortati pasarea sa accepte un obiect! Lasati papagalul sa se

obisnuiasca in ritmul sau propriu cu noile achizitii. Unii papagali vor accepta imediat si

cu bucurie noile accesorii, altii vor avea nevoie de mult mai mult timp. Pastrati-va rabdarea si calmul! Retineti si faptul ca, cu cat mai mare este obiectul respectiv, cu atat mai periculos ii va parea papagalului si, deci, va fi cu atat mai speriat! Daca este vorba de o jucarie, reduceti dimensiunea sa la minimul posibil, urmand ca ulterior sa oferiti papagalului jucarii din ce in ce mai mari. Atentie insa si la siguranta jucariilor!

3. Incercati sa manipulati dumneavoastra obiectul respectiv in fata papagalului,

in repetate randuri. Jucati-va dumneavoastra intai, de exemplu, cu jucaria pe care vreti sa i-o oferiti si acordati-i sansa sa va observe si sa inteleaga faptul ca obiectul respectiv nu este periculos. In cazul in care confectionati singuri o jucarie acasa, faceti aceasta operatiune in apropierea coliviei, asigurandu-va ca papagalul va poate vedea. Vorbiti

calm cu el si explicati-i pe parcursul operatiunii de confectionare ce faceti si la ce va servi noul obiect.

4. Puteti incerca si sa asezati noua jucarie langa jucaria preferata a papagalului,

“pacalindu-l” astfel sa se apropie si de cea noua.

5. Daca papaglul dumneavoastra nu a avut niciodata jucarii si nu este obisnuit

cu ele, incercati sa-i oferiti intai jucarii confectionate din materiale pe care sa le cunoasca: hartie sau carton (pe care le cunoaste de pe fundul coliviei sale), plastic (pe care-l cunoaste de la accesoriile din colivie) etc. Abia ulterior introduceti obiecte confectionate din materiale cu care papagalul nu a intrat niciodata in contact (exemplu:

lemn, piele etc.). De asemenea, unui papagal care nu a vazut niciodata o jucarie, va trebui sa-i demonstrati ce se poate face cu aceasta, ca sa poata intelege la ce serveste.

6. Daca doriti sa-i oferiti o colivie noua, nu-l introduceti pur si simplu in ea!

Aduceti intai colivia cea noua in camera in care se afla colivia veche si pozitionati-o undeva in raza vizuala a papagalului, dar departe de acesta, spre exemplu in coltul opus al

camerei. Lasati-o acolo mai multe zile la rand, pentru ca papagalul sa se poata obisnui intai cu prezenta ei. Apoi, treptat, puteti aduce colivia noua din ce in ce mai aproape de cea veche. Prezentati papagalului accesoriile din noua colivie pentru a se obisnui cu ele. Dati-i papagalului posibilitatea sa se apropie singur de noua colivie, in timpul orelor zilnice de zbor si libertate. Abia dupa ce pasarea a acceptat si inspectat noua colivie, o puteti introduce in ea.

Hranirea papagalilor nimfa

o puteti introduce in ea. Hranirea papagalilor nimfa Nutritia echilibrata si variata a papagalilor nimfa (

Nutritia echilibrata si variata a papagalilor nimfa (Nymphicus hollandicus) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta nimfele se datoreaza

unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui papagal nimfa trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale. Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unei nimfe trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea nimfelor cu seminte numai in procentaj de 10-15%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu. In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti nimfei dumneavoastra si o varietate de vegetale:

morcov, cartof, broccoli, sfecla, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, vinete, fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, portocala, ananas. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor! Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata. Nimfele mature pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau. Va trebui sa aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni. O nimfa adulta mananca aproximativ 1,5-2 lingurite de seminte zilnic. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte. Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate. NU oferiti nimfelor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata si evitati avocado, ceapa, rubarba si semintele de mar. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul. Unii papagali nimfa s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare. Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea si recipientul pentru mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. In colivia nimfei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul). Desi multa vreme s-a crezut ca nimfele trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, pot bloca chiar sistemul digestiv al nimfelor.

Au papagalii nevoie sa manance nisip?

Au papagalii nevoie sa manance nisip? Subiectul nisipului pe care papagalii nostri “trebuie” sa-l inghita este

Subiectul nisipului pe care papagalii nostri “trebuie” sa-l inghita este unul foarte controversat. Desi foarte multi ani s-a crezut ca toate pasarile au nevoie de nisip si pietricele in stomac pentru a-si putea digera hrana, ultimele studii efectuate au aratat ca numai anumite specii de pasari trebuie intr-adevar sa consume nisip. Sistemul digestiv al pasarilor si rolul nisipului Sistemul digestiv al pasarilor este complex si specializat pentru o hranire rapida si eficienta (pasarile consuma zilnic o cantitate de hrana de pana la 20% din greutatea corporala). Cea mai activa parte a sistemului digestiv este stomacul, alcatuit din 2 parti distincte: stomacul glandular (care secreta enzimele necesare digerarii hranei) si stomacul musculos – pipota (care “macina” mecanic hrana). Unele seminte au coji foarte tari care nu pot fi dizolvate de enzimele din stomacurile pasarilor si trebuiesc macinate in pipota. Aceasta activitate mecanica de zdrobire se realizeaza cu ajutorul nisipului si pietrisului ingurgitat de pasare. Astfel, pasari ca gainile, porumbeii, gugustiucii si altele, care inghit semintele intregi, fara a le decoji, au nevoie de nisip in pipota pentru a putea “strapunge” coaja fibroasa a semintelor si a ajunge la miezul hranitor. Acesta este singurul rol al nisipului pe care anumite specii de pasari il inghit. Insa papagalii sunt pasari care decojesc semintele inainte sa le inghita. In cazul lor pipota nu are nevoie de nisip pentru a putea macina coaja dura. In mediul lor natural papagalii mananca de cele mai multe ori ceea ce gasesc, nu ceea ce doresc sau ceea ce le place. In aceste conditii ei pot uneori sa ingurgiteze si nisip sau alte particule dure atunci cand este nevoie sa se hraneasca cu ceva mai greu de digerat. Totusi in captivitate alimentatia papagalilor este cu mult diferita, ei mananca multe fructe si legume, alimente moi sau pelete special concepute pentru ei, iar semintele le decojesc. In aceste conditii nisipul nu este necesar, ba chiar poate cauza probleme grave. Tipuri de nisip In magazinele de specialitate exista 2 tipuri de nisip destinat papagalilor: nisipul insolubil si nisipul solubil. Nisipul insolubil este format in principal din particule de silicati si alti compusi similari si el nu poate fi degerat de enzimele din stomacul pasarilor. Odata ingerat acest nisip poate ramane in aparatul digestiv al pasarilor luni sau chiar ani de zile pana este eliminat prin fecale. De multe ori acest tip de nisip contine carbune care este daunator intrucat modifica absorbtia vitaminelor A, B2 si K, ducand la deficiente. Nu oferiti niciodata acest tip de nisip papagalilor dumneavoastra! Nisipul solubil este organic si este alcatuit in principal din particule de cochilii de scoici sfaramate si os de sepie. Acest tip de nisip este usor dizolvat de enzimele din stomacul pasarilor si nu se poate acumula in sistemul lor digestiv. Astfel, acest tip de

nisip nu faciliteaza in niciun fel digestia, singurul sau rol eventual pozitiv fiind acela de a aduce un aport suplimentar de calciu in corpul papagalilor. Totusi, va recomandam sa evitati si acest tip de nisip intrucat s-au inregistrat multe cazuri de otravire a papagalilor cu metale grele datorita recoltarii scoicilor, din care se obtine acest nisip, de pe plaje poluate si contaminate. Asadar, folosirea nisipului pentru papagali nu aduce de fapt nici beneficiu, ba chiar poate crea nenumarate probleme. Probleme care pot fi cauzate de ingerarea nisipului Daca un papagal ingereaza prea mult nisip acesta se poate acumula in sistemul digestiv blocandu-l sau producand leziuni. Astfel de situatii de sfarsesc de multe ori tragic daca nu se intervine de urgenta. De multe ori, pasarile care au o alimentatie dezechilibrata vor fi in continua cautare de nutrienti si, din acest motiv, vor avea tendinta sa manance prea mult nisip. De asemenea, pasarile bolnave s-ar putea sa caute sa ingereze mai mult nisip decat de obicei. Multe pasari prezinta in captivitate un comportament modificat fata de cel din habitatul natural, ceea ce poate crea multe probleme. Astfel, din plictiseala, papagalii se pot indeletnici mult mai des decat ar trebui cu “degustatul” nisipului. Stapanii nu pot controla in permanenta cantitatea ingerata de pasari si de aceea se recomanda evitarea completa a nisipului. Ani de studii, cercetari si experimente au dovedit ca papagalii carora li se ofera o dieta echilibrata si diversificata nu sufera in nici un fel de pe urma lipsei nisipului. Daca totusi, in ciuda tuturor sfaturilor, alegeti sa oferiti nisip papagalilor dumneavoastra retineti macar urmatoarele:

- Oferiti numai nisip solubil si in cantitati foarte mici. Nu lasati tavita cu nisip la

discretia pasarii in permanenta.

- NU asezati nisipul pe fundul coliviei! Nisipul este mediu de cultura pentru bacterii!

Fecalele pasarilor cazute in nisip favorizeaza dezvoltarea necontrolata a unor germeni patogeni in colivia papagalului dumneavoastra.

- Verificati cu atentie pe ambalaj compozitia nisipului! Evitati nisipul care contine carbune sau diferite metale grele!

Plante toxice pentru pasari

Exista multe plante toxice pentru pasari si orice stapan va trebui sa selectioneze cu grija speciile de plante care nu sunt periculoase. Masura in care o planta este otravitoare pentru o pasare depinde de trei factori: planta si caracteristicile sale; cantitatea ingerata de pasare in raport cu dimensiunea ei; specia de pasare (de exemplu: un cacadu care a “gustat” putin filodendron se poate doar simti rau pentru o perioada de timp, pe cand, aceeasi cantitate de planta ingerata ii poate fi fatala unui canar). Simptomele cele mai intalnite in cazul otravirii cu plante sunt voma si diareea. Daca suspectati o eventuala otravire a pasarii dumneavoastra cu o planta, chemati IMEDIAT veterinarul sau mergeti cu pasarea la consult! Orice intarziere poate fi fatala! Nu tratati singuri pasarea! Numai un veterinar ii poate aplica tratamentul corect!

Mai jos gasiti o lista de plante toxice pentru pasari. Aceasta lista NU este completa! Inainte de a va lasa pasarea in apropierea unei plante (de apartament sau de gradina) incercati sa aflati cat mai multe despre specia respectiva si daca este sau nu periculoasa pentru companionul dumneavoastra! Aconitum spp. Avocado (Persea americana) Azaleea (Rhododendron canadensis) Balusca (Ornithogalum umbellatum) Brad Cala (Zantedeschia aethiopiea) Caladium (Caladium spp.) Cartof (Solanum tuberosum) – frunze, tulpina, lastari, coji Castan ornamental (Aesculus spp.) Carmaz (Phytolacca americana) Cires (Prunus spp.) Ciumafaie (Datura spp.) Clematita (Clematis spp.) Colocasia spp. Cornul secarei (Claviceps purpurea) Daphne spp. Degetelul rosu (Digitalis purpurea) Delphinium spp. Dieffenbachia (Dieffenbachia spp.) Euphorbia spp. Eprimemnum aureum Ficusul impletit (Ficus benjamina) Filodendron (Philodendron spp.) Glicina (Wisteria spp.) Hortensia (Hydrangea spp.) Iedera (Hedera helix) Ienupar de Virginia (Juniper virginiana) Ilex spp. Lacramioara (Convallaria majalis) Leandru (Nerium oleander) Ligustrum volgare Lobelia (Lobelia spp.) Marihuana (Cannabis sativa) Molid Nap indian (Arisaema triphyllum) Narcisa (Narcissus spp.) Piciorul cocosului (Ranunculus spp.) Phoradendron villosum Ricin (Ricinus communis) Rododendron (Rhododendron spp.) Rubarba (Rheum rhaponticum) Salcam (Robinia pseudoacacia)

Solanum pseudocapsicum Solanum spp. Stanjenel (Iris spp.) Stejar (Quercus spp.) Taxus breviflora Tututn (Nicotinia spp.) Zambila (Hyacinthus orientalis)

Cum sa taiem ghearele pasarilor

( Hyacinthus orientalis ) Cum sa taiem ghearele pasarilor Ghearele pasarilor (atat papagali cat si cinteze,

Ghearele pasarilor (atat papagali cat si cinteze, canari sau orice alte specii) cresc in lungime continuu, pe toata durata vietii lor. In captivitate pasarile nu au cum sa-si toceasca ghearele si ciocul la fel cum o fac in libertate si uneori chiar folosirea unui os de sepie in colivie nu este suficienta pentru a le reduce la o lungime confortabila. In cazul in care cresc prea mult (lucru care se poate datora si stinghiilor prea subtiri sau confectionate din materiale cu suprafata prea plana) ghearele pot deveni un adevarat obstacol in deplasarea normala a pasarii, ele agatandu-se prea usor, impiedicand pasarea sa-si mentina echilibrul si putand genera chiar deformari ale degetelor si picioarelor pasarilor. Mai mult decat atat, ghearele prea lungi se pot rupe din zona “vie” cauzand astfel sangerari si suferinte pasarilor. Astfel, atat pentru protectia si confortul pasarii, cat si pentru evitarea ranirii stapanului sau distrugerii diverselor piese de mobilier sau accesorii, ghearele pasarilor trebuie inspectate periodic si taiate daca este nevoie. Pentru a va da seama daca este nevoie sa taiati ghearele pasarii, examinati-o atunci cand sta pe o suprafata plana. Daca degetele sunt ridicate neatingand suprafata pe care sta pasarea, inseamna ca a sosit momentul pentru “manichiura”. Atentie! Fiecare gheara are pana aproape de varf o zona vascularizata care, daca este sectionata va produce sangerari.In cazul in care considerati ca nu va pricepeti sa taiati singuri ghearele pasarilor, adresati-va medicului veterinar sau unei persoane experimentate! Decat sa riscati sa taiati zona vascularizata a ghearelor, cauzand suferinta pasarilor, este mult mai bine sa apelati la sprijin specializat! Pasarilor oricum nu le place sa

cauzand suferinta pasarilor, este mult mai bine sa apelati la sprijin specializat! Pasarilor oricum nu le

li

se taie ghearele, iar daca aceasta experienta devine si traumatizanta va fi foarte greu sa

le diminuati ulterior teama.

Ustensile necesare

- prosop

- cleste de unghii special conceput pentru pasari sau pisici

- pudra cicatrizanta sau faina

Iata pasii pe care trebuie sa-i urmati:

Rugati inca o persoana sa va ajute. Imobilizati pasarea cu ajutorul unui prosop, mentinand afara doar un picior. Aceasta procedura va ajuta pasarea sa stea linistita si va

va da posibilitatea sa o tineti bine fara sa riscati sa o scapati. Aveti grija totusi sa nu strangeti pasarea prea tare pentru a nu o sufoca! O persoana trebuie sa tina pasarea si cealalta sa taie ghearele.

2. Apucati degetul pasarii cu doua degete si priviti cu atentie gheara, la lumina

puternica, pentru a putea observa punctul pana la care este vascularizata. Vena se vede ca

o linie de culoare roz sau rosie sub unghia translucida. Nu strangeti si nu trageti prea tare de degetele pasarii, ele sunt foarte fragile!

3. Taiati cu ajutorul clestelui, numai varful unghiei, pana la punctul de unde se vede

vena. Este oricum mai bine sa taiati mai putin si mai des decat mai mult si sa riscati sa taiati zona “vie”. Taietura trebuie sa fie oblica, nu perpendiculara pe unghie (asa cum este aratat in imaginea din stanga). Partea de deasupra a unghiei trebuie sa fie mai lunga decat partea de dedesubt. Daca ghearele pasarii sunt de culoare inchisa si nu permit observarea zonei vascularizate, apelati la ajutorul unui specialist. Daca nu gasiti un cleste special conceput pentru pasari sau pisici puteti folosi si o unghiera umana insa ea trebuie manevrata mai cu grija.

4. Daca produceti o sangerare nu intrati in panica! Presarati pudra cicatrizanta sau

faina pe gheara, acoperind suficient intreaga zona. Datorita faptului ca pasarile sunt atat de mici orice sangerare poate reprezenta o amenintare la adresa vietii lor asa ca este

foarte important sa o opriti imediat. Nu presarati pudra cicatrizanta pe piele, ea poate cauza arsuri.

5. Supravegheati pasarea si examinati-i ghearele o perioada de timp dupa ce ati

terminat procedura, pentru a putea interveni daca apare vreo sangerare ulterioara. Procedura de taiere a ghearelor trebuie facuta cat mai rapid, dar cu foarte multa

atentie. In timp veti castiga experienta si veti sti cat trebuie sa taiati fara a mai examina gheara la lumina. Pe tot parcursul procedurii vorbiti pasarii pe un ton calm si linistitor. Vocea dumneavoastra o va ajuta sa se calmeze. La sfarsitul procedurii mangaiati-o si laudati-o, eventual rasplatiti-o cu o mica tratatie, pentru a o determina sa asocieze, pe cat se poate, taiatul ghearelor si cu ceva placut. Ghearele crescute prea mult vor trebui taiate saptamanal cate putin, pana vor ajunge

la lungimea normala.

Va reamintim: In cazul in care considerati ca nu va pricepeti sa taiati singuri ghearele pasarilor, adresati-va medicului veterinar sau unei persoane experimentate!

Taiem sau nu taiem aripile papagalilor?

Acest subiect delicat genereaza de foarte mult timp controverse si dezbateri acide intre crescatorii de papagali. Procedura de taiere a aripilor implica taierea penelor primare si a catorva pene secundare, avand ca rezultat impiedicarea zborului. Este o procedura care trebuie repetata la anumite intervale de timp, intrucat penele taiate vor creste la loc la urmatoarea naparlire. In cele ce urmeaza vom incerca sa trecem in revista atat avantajele cat si dezavantajele acestei proceduri, in speranta ca va vom ajuta sa luati decizia corecta si cea mai buna pentru papagalul dumneavoastra.

Argumente pro taierii penelor aripilor Papagalii cu penele aripilor taiate sunt mai putini expusi la accidentele care pot interveni in zbor. Papagalii nu se pot orienta in casele noastre asa cum se orienteaza in

libertate si accidentele petrecute chiar in interiorul casei (lovirea de geamuri si oglinzi,

foarte

periculoase, putandu-se solda cu ranirea grava sau chiar moartea pasarii. Majoritatea covarsitoare a papagalilor pierduti fac parte din categoria celor cu aripile netaiate. Orice pasare, chiar daca a fost dresata sa nu zboare de langa stapan, tot poseda instincte care declanseaza zborul atunci cand este speriata (de zgomote, miscari bruste etc.). Astfel, odata speriati, papagalii isi pot lua zborul si nu vor mai sti sa regaseasca drumul spre casa. Daca este efectuata corespunzator, taierea penelor aripilor nu este dureroasa. Un papagal cu aripile taiate va fi mult mai dependent de stapanul sau si mai usor de imblanzit si dresat. Taierea penelor poate fi facuta in asa fel incat doar sa incetineasca zborul pasarii (suficient pentru a evita accidentele), nu sa-l impiedice. Taierea penelor aripilor limiteaza capacitatea de miscare a papagalilor, impiedicandu-i astfel sa roada si sa distruga piesele de mobilier din casa. Argumente contra taierii penelor aripilor Zborul este ratiunea de a fi a pasarilor, iar taierea penelor din aripi pare astfel o procedura mutilanta si imorala. Unii specialisti sustin ca taierea penelor aripilor are efecte psihologice negative asupra papagalilor. Papagalii pot dezvolta probleme comportamentale determinate de frica (datorita imposibilitatii de a zbura si refugia deci din fata pericolelor). Taierea necorespunzatoare a penelor poate avea ca rezultat tulburari de echilibru si imposibilitatea pasarii de a se misca cum trebuie sau de a sta confortabil pe stinghii. De asemenea, o procedura de taiere efectuata incorect poate determina sangerari si/sau luxarea sau chiar ruperea aripii. NU incercati sa taiati aripile daca nu ati invatat intai procedura de la cineva cu experienta. O pasare cu aripile taiate nu se poate feri prin zbor de diverse pericole, astfel ea poate fi calcata daca se afla pe pamant, poate cadea prada altor animale de companie sau altor pasari agresive etc.

diferite

prinderea

aripilor

sau

picioarelor

in

locuri,

arsuri,

inec

etc.)

sunt

Zborul este un exercitiu fizic extrem de important pentru o pasare, lipsa lui determinand probleme grave de sanatate fizica dar si psihica. Unele studii stiintifice arata ca sistemul respirator al pasarilor nu poate functiona corect decat daca beneficiaza de exercitii de zbor frecvente. Decizia de a taia sau nu penele aripilor papagalului dumneavoastra nu este una usoara si va trebui sa analizati toate aspectele pe care le implica. Va trebui sa tineti cont inclusive de personalitatea papagalului si sa incercati sa intuiti daca aceasta procedura va afecta in mod negativ viata pasarii. Multi oameni aleg sa taie penele pasarilor doar din cand in cand, alternand perioadele in care pasarea poate zbura liber cu cele in care pasarea este limitata in zbor.

Naparlirea pasarilor

Desi marea majoritate a stapanilor de pasari stiu ca acestea vor naparli la un moment dat, de multe ori ei sunt luati prin suprindere atunci cand gasesc fundul coliviei acoperit de pene sau se ingrijoreaza atunci cand pasarea lor isi modifica atitudinile si comportamentul. Penele sunt structuri moarte, asemanatoare cu unghiile omului, ele in timp se uzeaza si trebuiesc inlocuite. Naparlirea naturala are loc mai ales la trecerea de la sezonul cald la sezonul rece si vizeaza intreg penajul, de la puf pana la penele de pe corp. Naparlirea are loc deseori dupa clocirea oualor si cresterea puilor si este un proces influentat de hormonii tiroidieni si cei ai organelor sexuale. In general, primele pene inlocuite sunt cele de pe piept si cap, iar ultimele sunt cele din coada si de pe aripi. Naparlirea este o etapa foarte importanta in viata oricarei pasari, este chiar o perioada critica si stresanta datorita accelerarii metabolismului si consumul intens de resurse. Pasarile de dimensiuni mici (cinteze) pot naparli pentru prima oara chiar la cateva saptamani de la momentul in care si-au parasit cuibul. Pasarile mai mari (papagali) naparlesc pentru prima oara la varste mai mari, cuprinse intre cateva luni si un an de viata. In medie, perioada de naparlire dureaza 4-8 saptamani si in acest timp pasarea poate deveni mai apatica, mai tacuta (nu mai canta, nu mai vorbeste), mai putin activa decat de obicei. Papagalii obisnuiti cu mangaierile stapanilor s-ar putea sa le respinga datorita faptului ca pielea este iritata si chiar dureroasa datorita aparitiei noilor pene care o strapung. Ea are nevoie de liniste si siguranta, de mai multa odihna precum si de o dieta imbogatita cu proteine, minerale si vitamine. Oferiti-i alimente ca: ou fiert tare, bucatele de carne de pui bine fiarta, fructe, legume, seminte, os de sepie, blocuri de minerale. Consultati veterinarul pentru o dieta potrivita, prea multe proteine pot face rau pasarii. Pasarea va trebui sa beneficieze de 9-12 ore de somn linistit pe noapte si va avea nevoie de un loc unde sa se poata simti in siguranta in colivie chiar si pe timpul zilei. In natura, unele pasari stau mai mult ascunse pe perioada naparlirii, asa ca acoperirea partiala a unui colt al coliviei poate fi o idee buna pentru a-i oferi un astfel de loc in care sa se retraga daca doreste. De asemenea, colivia pasarii va trebui plasata intr-un loc linistit.

Temperatura ambientala va trebui mentinuta la un nivel constant pentru ca pasarii sa nu-i fie frig. Pe durata perioadei de naparlire pasarea isi va ciuguli si aranja penajul mai mult decat de obicei. Acest comportament este normal si nu trebuie sa va alarmati daca in urma lui va rezulta o cantitate mare de “matreata”. Pentru a o ajuta sa aiba o naparlire “usoara” puteti imbaia pasarea mai frecvent. Desi poate arata ca “mancata de molii” pe perioada naparlirii, pasarea nu trebuie sa prezinte zone chele de pene, aparitia acestora putand insemna probleme de sanatate. O pasare adulta naparleste de obicei o data pe an, in general cam in aceeasi perioada a anului. Daca naparlirea este mai frecventa sau dureaza mai mult decat in mod normal (uneori naparlirea poate deveni o permanenta) aceasta poate insemna fie ca pasarea este bolnava sau stresata, fie ca nu ii sunt oferite conditiile necesare unei vieti bune. Astfel, o dieta nepotrivita, o schimbare brusca a temperaturii ambientale, apa de baut si/sau de imbaiat prea rece sunt factori care pot declansa naparlirea. Cu toate acestea, o pasare isi poate inlocui cateva pene care sunt deteriorate si in afara perioadei de naparlire si acest lucru nu trebuie sa ne ingrijoreze. Naparlirea poate afecta capacitatea de zbor a pasarilor si de aceea va trebui sa aveti grija ca ele sa nu se raneasca atunci cand le lasati libere in aceasta perioada. Naparlirea este o perioada in care pasarea trebuie atent supravegheata. Noile pene pot avea defecte de crestere si dezvoltare, pot fi decolorate, fragile. Daca observati astfel de lucruri la pasarea dumneavoastra, cereti ajutorul unui medic veterinar specialist. De asemenea, perioada de naparlire este o perioada in care pasarea este mult mai susceptibila de a se imbolnavi.

Limbajul papagalilor – exprimarea bucuriei si a starii de bine

papagalilor – exprimarea bucuriei si a starii de bine Pasarile sunt fiinte foarte inteligente care si-au

Pasarile sunt fiinte foarte inteligente care si-au dezvoltat un sistem complex si specializat de comunicare, compus din posturi corporale, miscari si vocalizari. Invatarea limbajului corporal al papagalilor ne va ajuta sa recunoastem cu usurinta momentele in care pasarea noastra se simte bine sau cand este bolnava, in care doreste atentie sau se pregateste sa ne “atace”. Observarea papagalului si a comportamentelor lui ne va transforma in stapani mai responsabili, care-si vor putea da seama imediat de starea emotionala si fizica a companionului lor, acest lucru avand efecte extrem de pozitive asupra relatiei om-animal. In acest articol ne vom concentra asupra acelor componente ale limbajului care ne indica bucuria si satisfactia pasarii. De obicei,

aceste comportamente sunt, din pacate, mai putin cunoscute de iubitorii de pasari. Haideti sa le descoperim impreuna!

Creasta aplecata spre spate, doar cu varful ridicat in sus (la speciile care au creasta) ne indica o pasare relaxata si multumita. Daca papagalul este interesat de ceva nou sau se joaca, creasta sa se va ridica usor. Cantatul, vorbitul, fluieratul sunt vocalizari care ne arata ca pasarea este multumita si vesela. Ciripitul usor ne poate indica multumire sau exersarea vorbirii. Scrasnirea ciocului este un semn de multumire care poate fi deseori auzit atunci cand pasarea este somnolenta. “Torsul”, un zgomot aproximativ asemanator cu torsul pisicii, poate insemna multumire sau enervare. Pentru a determina cu exactitate semnificatia lui va trebui sa analizati si celelalte semne ale limbajului corporal. Plescairea limbii, intalnita adesea la papagalii cacadu si uneori la nimfe, inseamna ca pasarea este multumita (mai ales atunci cand vede pe cineva drag) si ca doreste atentie. Regurgitarea (expulzarea continutului gurii, esofagului sau gusii), atunci cand pasarea este sanatoasa, este un semn de mare afectiune din pareta papagalului. Pasarile isi hranesc in acest fel puii si manifesta deseori acest tip de comportament fata de perechea lor, ca o forma de apropiere. Putem spune ca regurgitarea este “complimentul suprem” care va poate fi adresat de un papagal. Lasarea capului in jos si zburlirea penelor de pe ceafa, la un papagal obisnuit sa fie mangaiat pe cap, inseamna o eventuala invitatie la mangaiere. Scuturarea rapida (1-2 secunde) a penelor ne arata ca pasarea este multumita si este un comportament manifestat in special la vederea stapanului. Totusi, acest semn nu trebuie considerat un indicator sigur al sanatatii pasarii, chiar si un papagal bolnav isi poate scutura penele de bucuria revederii. Falfairea aripilor poate fi un indicator al bucuriei, un exercitiu fizic sau o modalitate de atragere a atentiei stapanului. Infoierea si zburlirea rapida a penelor reprezinta un moment de eliberare a tensiunii musculare. Papagalul se relaxeaza putin la fel cum noi oamenii obisnuim sa ne intindem cateva secunde inainte de a ne apuca sa facem ceva. Daca penele papagalului raman zburlite mai mult timp, este posibil sa-i fie frig sau sa fie bolnav. Intinderea are la papagal acelasi rol ca si la oameni, acela de a relaxa musculatura si articulatiile. Papagalul isi va intinde deseori o aripa si un picior de pe aceeasi parte a corpului, in acelasi timp. “Datul din coada” este specific pasarilor, la fel ca si cainilor. Papagalul va da din coada atunci cand va fi bucuros sa-si vada stapanul. Acest comportament este si un precursor al actului de defecare. Atarnarea cu capul in jos reprezinta un comportament natural al anumitor specii. Atunci cand pasarea isi manifesta acest comportament in captivitate inseamna ca este multumita si satisfacuta in mediul sau inconjurator. Pasarea care sta intr-un picior, cu capul aplecat intr-o parte si ciocul ingropat in penele de pe spate, fie doarme, fie se afla intr-o stare de relaxare profunda. Somnul este foarte important! Lasati pasarea sa se odihneasca pentru a-i pastra sanatatea! O pasare multumita are o pozitie a capului si corpului relaxata, dar atenta.

Daca pasarea dumneavoastra manifesta pe parcursul zilei o combinatie a comportamentelor descrise anterior, acest lucru inseamna ca este fericita si se simte bine. Orice schimbare in frecventa acestor manifestari sau absenta lor ar trebui sa va alarmeze. Faceti-va intotdeauna timp sa raspundeti la afectiunea pasarii dumneavoastra si veti stabili astfel cu ea o legatura foarte puternica, benefica pentru ambele parti!

Limbajul papagalilor – comportamente agresive

Cacadu manios

papagalilor – comportamente agresive Cacadu manios Pasarile sunt fiinte foarte inteligente care si-au dezvoltat

Pasarile sunt fiinte foarte inteligente care si-au dezvoltat un sistem complex si specializat de comunicare, compus din posturi corporale, miscari si vocalizari. Invatarea limbajului corporal al papagalilor ne va ajuta sa recunoastem cu usurinta momentele in care pasarea noastra se simte bine sau cand este bolnava, in care doreste atentie sau se pregateste sa ne “atace”. Observarea papagalului si a comportamentelor lui ne va transforma in stapani mai responsabili, care-si vor putea da seama imediat de starea emotionala si fizica a companionului lor, acest lucru avand efecte extrem de pozitive asupra relatiei om-animal. In acest articol ne vom concentra asupra acelor componente ale limbajului care ne indica agresivitate. Manifestarile de agresivitate sunt normale intr-o oarecare masura. Multe dintre ele sunt doar “de parada” insa va trebui sa aveti grija sa nu le subestimati. Nu loviti pasarea niciodata si nu tipati la

ea, chiar daca a fost agresiva! Creasta foarte ridicata sau foarte lipita de cap (la speciile care au creasta) indica un papagal foarte speriat sau foarte agitat. Acest semnal trebuie interpretat ca o avertizare si poate fi insotit de suieraturi si de o pozitie ghemuita. Ciocul deschis insotit de suieraturi sau tipete si o pozitie ghemuita reprezinta un semn clar ca pasarea va musca. Acest comportament este manifestat de papagalii speriati sau care fac parada. Ciocnirea sau scrasnirea ciocului in mod repetat semnifica o avertizare de agresivitate. Acest comportament se intalneste in special la nimfe si la papagalii cacadu si poate fi insotit de intinderea gatului spre inainte si ridicarea unui picior. Pasarea nu trebuie atinsa sau manipulata in aceste situatii. Maraitul si suieratul reprezinta vocalizari agresive. Acestea nu se intalnesc la toate speciile de papagali si pot fi insotite de ridicarea penelor de pe ceafa si de dilatarea/contractarea succesiva a pupilelor. Daca pasarea manifesta un astfel de comportament nu trebuie sa o atingeti. Va trebui sa inspectati imprejurimile intrucat este posibil ca ceva din mediul inconjurator sa o deranjeze.

Dilatarea/contractarea succesiva si rapida a pupilelor, mai ales daca este insotita de alte semne de agresivitate, ne atentioneaza ca pasarea este nervoasa sau speriata si nu trebuie atinsa sau manipulata. Muscatura semnifica faptul ca pasarea este speriata sau se simte amenintata. Totusi,

papagalii pui trec printr-o perioada in care isi folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a explora mediul, muscand astfel si degetele stapanilor. Miscarea aripilor in sus si in jos poate indica agresiune, frustrare sau dorinta de atentie. Tremurarea/frematarea aripilor si/sau a corpului semnifica de obicei nervozitate. Acest comportament poate fi intalnit si daca pasarea este foarte agitata sau in perioada de imperechere. Tremurarea aripilor insotita de aplecarea corpului spre inainte precede lansarea in zbor. Umflarea penelor, mai ales a celor de pe cap, gat si a crestei (la speciile care au creasta) este o strategie folosita de pasari pentru a parea mai mari in fata adversarilor, atunci cand se simti amenintate. Rasfirarea penelor din coada acompaniaza deseori alte comportamente pentru a semnifica agresivitate sau manie. Desfacerea penelor din coada reprezinta o modalitate a papagalului de a face parada de forta si vitalitatea sa. Batutul din picior, intalnit in special la papagalii cacadu, reprezinta o modalitate de exprimare a dominantei asupra teritoriului si poate aparea atunci cand pasarea isi simte pozitia amenintata. Marsul cu capul in jos catre cineva este un comportament agresiv, menit sa intimideze. Daca marsul este facut cu capul sus reprezinta o invitatie la joaca. Postura de atac este reprezentata de o combinatie de semne: rigidizarea corpului, aplecarea capului, desfacerea penelor din coada, ghemuirea sau inaltarea, leganarea dintr-

o parte in alta, lipirea crestei de cap, infoierea penelor de pe spate, suierarea, ciocul

deschis, dilatarea/contractarea pupilelor. Daca pasarea isi insoteste postura de atac de marsul rapid catre dumneavoastra cel mai bine este sa va indepartati din raza ei si sa asteptati sa se linisteasca. Un papagal foarte speriat va incerca deseori sa se faca invizibil, adica isi va inalta si

subtia corpul, fara a face vreo miscare, tinand privirea fixa, dar cu pupilele dilatate. In natura acest comportament ajuta pasarile sa treaca neobservate de catre atacator. Daca papagalul se afla in aceasta pozitie nu va apropiati pentru ca va va ataca. Asteptati intai sa

se linisteasca. Retineti ca unii papagali, in special papagalii cacadu, amazonieni si gri africani se pot amuza jucand tot felul de farse stapanilor sau musafirilor. Ei fie se prefac prietenosi urmand sa atace din senin, fie invers, se prefac nervosi pentru a speria oamenii.

Papagalul meu tipa foarte mult! Cum sa-l calmez?

Inainte de a investiga impreuna motivele pentru care un papagal poate tipa excesiv, este imperios

Inainte de a investiga impreuna motivele pentru care un papagal poate tipa excesiv, este imperios necesar sa intelegeti faptul ca papagalii sunt fiinte foarte sociale, care in mediul lor natural interactioneaza foarte mult unii cu altii, inclusiv prin vocalizari de diferite tipuri. Astfel, toti papagalii sunt galagiosi, ei nu sunt animale tacute si este perfect normal sa emita diferite sunete, in special dimineata si seara. In salbaticie, papagalii comunica vocal mult cu membrii grupului in care traiesc, chemandu-se reciproc sau avertizandu-se asupra potentialelor pericole. Deci, este perfect normal ca papagalul dumneavoastra sa emita, pe parcursul zilei, diferite tipuri de sunete, de tonalitati si intensitati diferite, aceasta nu inseamna decat ca va considera un membru al grupului sau. Totusi, in cazul in care papagalul dumneavoastra tipa in mod repetat, emitand continuu acelasi tip de sunet, este foarte posibil sa prezinte o problema comportamentala sau sa va semnaleze ca, ceva nu este in ordine cu el. Tipatul este, de obicei, cea mai frecventa alterare comportamentala a papagalilor si, probabil, cea mai deranjanta.

De ce tipa papagalul? Papagalii tipa excesiv datorita stresului. Acesta se poate datora unei multitudini de factori, pe care este bines a-I identificati, pentru a putea corecta situatia:

1. Mediul inconjurator al papagalului este prea zgomotos. Daca papagalul este

gazduit intr-un loc zgomotos, unde televizorul sau radio-ul se aude tare, unde cainii latra,

musafirii sunt galagiosi sau copiii se joaca, este foarte posibil ca papagalul sa se simta agasat si sa tipe pentru a-si manifesta frustrarea. In acest caz va trebui sa mutati papagalul intr-un loc linistit (eventual o alta camera) sau sa luati masuri pentru a limita nivelul zgomotului la unul acceptabil pentru papagal.

2. Papagalul este speriat. Multi papagali sunt timizi si se sperie usor. Chiar si o mica

schimbare a mediului sau a rutinei cu care papagalul este obisnuit il poate speria si stresa. Exemple: introducerea unui nou accesoriu in colivie, mutarea locului coliviei, aparitia unui nou membru in familie, introducerea unui alt papagal in colivie etc.

3. Colivia papagalului este prea mica. Din nefericire, multi papagali sunt gazduiti in

colivii mult prea mici pentru necesitatile lor. Astfel, acestia nu se simt confortabil in colivie si nu se vor opri din tipat pana cand nu vor fi scosi si lasati liberi in camera. Daca acesta este si cazul papagalului dumneavoastra schimbati-i colivia cu una suficient de mare (regula general valabila este ca papagalul sa-si poata intinde aripile fara sa se

loveasca de gratii). De asemenea, retineti ca orice papagal are nevoie sa petreaca in fiecare zi cel putin 2 ore liber, in afara coliviei. Aceste ore de libertate si exercitiu fizic sunt esentiale pentru sanatatea fizica si psihica a companionului dumneavoastra.

4. Papagalul este insetat sau infometat. Unii papagali incep sa tipe daca hranitoarea

sau adapatoarea sunt goale. Asigurati-va ca papagalul are intotdeauna la dispozitie mancare si apa proaspete.

5.

Dieta papagalului este dezechilibrata. Daca papagalul nu primeste toti nutrientii

de care are nevoie pentru a-si mentine sanatatea este posibil sa isi manifeste prin tipete “lipsurile”. Asigurati-va ca ii oferiti o hrana variata si echilibrata.

6. Colivia papagalului este murdara. Multi papagali vor protesta daca sunt gazduiti

intr-o colivie murdara. Curatati regulat si temeinic atat colivia cat si accesoriile si bolurile pentru mancare si apa.

7. Papagalul este influentat de starea emotionala a stapanului. Papagalii simt

emotiile oamenilor si reactioneaza la ele. In preajma papagalului incercati sa fiti mereu veseli si calmi.

8. Papagalul nu doarme suficient. Multi papagali, asemenea oamenilor, sunt

morocanosi si suparati daca nu au parte de destule ore de somn. Majoritatea speciilor de papagali au nevoie de 10-12 ore neintrerupte de somn pe noapte si, daca aceasta conditie

nu este indeplinita, s-ar putea ca ei sa-si manifeste frustrarea si oboseala prin tipete.

9. Papagalul este plictisit. Din nefericire, datorita neglijentei stapanilor, aceasta este

o problema foarte des intalnita. Papagalii sunt fiinte foarte inteligente, care au nevoie de stimulare mental permanenta pentru a nu dezvolta probleme psihice. Asigurati-i papagalului dumneavoastra un mediu care sa-i solicite inteligenta, jucati-va cu el, oferiti-i jucarii (nu mereu aceleasi, ci rotiti-le si introduceti si jucarii noi) si stimulente mentale.

10. Papagalul este gelos. In cazul in care introduceti in familia dumneavoastra un

nou membru (fie ca este vorba de un om sau un alt papagal), papagalul poate devein

gelos pe atentia pe care o pierde in favoarea noului venit. Asigurati-va ca va tratati companionul cu aceeasi atentie ca si inainte, incurajati-l pentru a evita ca el sa se simta neglijat si “uitat”.

11. Papagalul este singur prea mult timp. Papagalii sunt pasari foarte sociale si

singuratatea ii poate face sa devina nevrotici. Daca nu aveti suficient timp la dispozitie

pentru a-l dedica interactiunilor cu papagalul dumneavoastra, poate ar fi indicat sa ii gasiti un alt camin, unde sa i se ofere atentia de care are nevoie. Puteti opta si pentru a-i aduce un companion papagal, insa intrebati-va intai daca puteti avea grija de 2 pasari in conitiile in care nici pentru una nu aveti timp suficient.

12. Papagalul este marcat de pierderea unui partener. Fie ca e vorba de un alt

papagal sau de un om, papagalii pot deplange pierderea unui prieten si isi pot exprima supararea prin tipete.

13. Papagalul este bolnav sau are dureri. Daca aveti vreun dubiu oricat de mic in

privinta sanatatii papagalului dumneavoastra, adresati-va de urgenta unui medic veterinar, pentru un control detaliat. Incercati sa tineti un fel de “jurnal”, in care sa va notati de fiecare data, cat mai detaliat, imprejurarile in care papagalul dumneavoastra isi manifesta episoadele de tipat. In acest fel veti putea identifica factorii care declanseaza aceasta reactie a companionului dumneavoastra si veti putea sa gasiti si metodele prin care sa o contracarati.

Ce sa facem atunci cand papagalul tipa?

Daca nu ati reusit sa identificati si sa inlaturati cauza tipetelor, iata cum trebuie sa reactionati pentru a va dezvata papagalul sa manifeste un astfel de comportament:

1. Primul si cel mai important lucru de facut atunci cand papagalul tipa este: sa nu

faceti nimic! Nu reactionati in nici un fel, nu va uitati la el, nu-i vorbiti, nu-l atingeti, nu-i acordati nici macar cea mai mica atentie!

Comportati-va ca si cum il ignorati complet. Orice forma de reactie a dumneavoastra va fi interpretata de papagal ca un succes in a va atrage atentia. Daca reactionati la tipetele lui nu veti reusi decat sa il determinati sa tipe si alta data pentru a capata atentia pe care o cere. 2. Recompensati papagalul de fiecare data cand se comporta bine si cand este linistit. Oferiti-i o mica tratatie, laudati-l si mangaiati-l. Aceasta metoda il va determina sa asocieze in timp recompensele cu un comportament tacut si linistit.

3. Puteti incerca sa acoperiti colivia papagalului atunci cand acesta tipa. Nu dezveliti

colivia decat dup ace papagalul se linisteste si ramane tacut vreme de cateva minute.

Totusi, aceasta metoda este controversata, unii specialisti fiind pro, iar altii contra ei (datorita faptului ca si acoperitul coliviei reprezinta tot o forma de reactie a dumneavoastra).

4. Aveti rabdare, cat mai multa rabdare! Procesul de “convertire” la un comportament

linistit poate fi de lunga durata, dar cu afectiune, hotarare si delicatete il veti putea

realiza, iar rezultatele vor fi pe masura eforturilor!

Ce sa NU facem atunci cand papagalul tipa? 1. Nu pedepsiti in nici un fel papagalul! Orice fel de reactie la tipetele lui (inclusiv o

pedeapsa) il va determina doar sa repete tipetele atunci cand isi va dori atentie. Nu loviti papagalul si nu aruncati cu diverse obiecte in colivia sa!

2. Nu tipati la papagal! Daca va va auzi tipand papagalul chiar se va distra, pentru ca in

natura membrii unui grup de papagali comunica intre ei prin tipete. Asadar, daca-i raspundeti prin tipete, cu siguranta papagalul se va simti incurajat sa tipe in continuare.

3. Nu oferiti papagalului o mica gustare sau o jucarie, doar pentru a-i distrage atentia

de la tipat. El va interpreta gestul ca pe o recompensa pentru tipetele lui!

Succes!

Reguli generale ce trebuiesc respectate la imblanzirea si dresarea pasarilor

ce trebuiesc respectate la imblanzirea si dresarea pasarilor Atunci cand dorim sa imblanzim sau sa dresam

Atunci cand dorim sa imblanzim sau sa dresam pasarea, trebuie sa respectam cateva reguli de ghidaj general. Aceste

reguli sunt general valabile, pentru toate speciile de pasari si in special pentru papagali:

- prima regula si, poate cea mai importanta, este

RABDAREA. Va trebui sa aveti foarte multa rabdare si

bunavointa. Dresajul trebuie sa fie efectuat in mod repetat iar rezultatele vor fi pe masura eforturilor dumneavoastra.

- retineti ca imblanzirea si dresajul se bazeaza pe increderea pasarii in dumneavoastra.

- sedintele de imblanzire sau dresaj nu trebuie sa se desfasoare atunci cand sunteti

obositi sau prost dispusi. - puii obosesc usor! Aveti grija sa nu ii extenuati!

- stabiliti niste limite clare si nu transmiteti pasarii dumneavoastra mesaje confuze.

Trebuie sa utilizati fermitatea. Atentie! Nu confundati fermitatea cu duritatea! O pasare nu trebuie niciodata pedepsita sau lovita! Nu loviti gratiile coliviei si nu manifestati nici alte feluri de atitudini negative! Nu ridicati niciodata vocea la ea! E posibil ca astfel sa determinati pasarea sa repete comportamentul respectiv tocmai pentru ca se va bucura sa cauzeze in dumneavoastra o reactie atat de puternica!

- atunci cand incercati sa imblanziti sau sa dresati pasarea asigurati-va ca ambientul

in care se desfasoara sedintele este sigur din punct de vedere fizic. Alegeti un loc linistit, lipsit de zgomote si agitatie. Daca pasarea este timida, speriata sau de curand achizitionata desfasurati sedintele de dresaj langa colivia sa, pentru ca aceasta sa se simta in siguranta avand “casa” in raza vizuala. Daca pasarea este daja obisnuita cu

dumneavoastra si mediul ei de viata, desfasurati sedintele de dresaj departe de colivie, pentru a putea mentine vie atentia pasarii numai asupra dumneavoastra.

- rasplatiti intotdeauna pasarea atunci cand face ceea ce ati asteptat sau cerut de la ea.

- asigurati-va ca sedintele de imblanzire/dresaj sunt intotdeauna amuzante si placute pentru pasarea dumneavoastra.

- nu obositi pasarea! Sedintele ideale trebuie sa dureze 10-12 minute si sa fie

efectuate de 2-3 ori pe zi.

- gasiti o mica “tratatie” pe care sa o folositi numai pentru rasplata in cadrul

sedintelor de dresaj. In acest fel pasarea va asocia in mod pozitiv tratatia respectiva cu

sedintele de dresaj.

- incercati sa efectuati sedintele de imblanzire/dresaj la aceleasi ore in fiecare zi, astfel pasarea se va invata cu un program si-l va astepta cu nerabdare.

- nu va lasati intimidat de eventuala agresivitate manifestata de pasare. Tineti-va

mainile in afara razei de actiune a ciocului pasarii pentru a descuraja ciupiturile si muscaturile. Daca pasarea devine agresiva ramaneti in apropierea ei pana se linisteste. Astfel ea va invata ca agresivitatea nu are nici un rezultat si va renunta la ea.

Imblanzirea pasarilor recent achizitionate

va renunta la ea. Imblanzirea pasarilor recent achizitionate Cu cat pasarea (fie ea papagal, perus, canar

Cu cat pasarea (fie ea papagal, perus, canar sau alta specie) pe care o achizitionati este mai tanara, cu atat ea va fi mai usor de imblanzit si dresat. Puii care au fost hraniti de la inceput din mana omului sunt deja obisnuiti cu contactele umane si vor fi mai putin speriati si timizi. Exemplarele mature vor fi mai dificil de obisnuit cu o noua casa si mai greu de imblanzit. Masculii sunt in general considerati mai usor de imblanzit fata de femele, care sunt mai agresive. Insa, cu multa rabdare si perseverenta, blandete si dragoste, puteti obtine rezultate

remarcabile cu orice pasare. Nu exista pasari rele ci doar pasari cu care stapanul nu a gasit calea potrivita de relationare sau pasari care au fost indelung traumatizate de contacte negative cu omul. Pasarile proaspat achizitionate au nevoie de o perioada de cateva zile pentru a se obisnui cu noua lor casa si cu dumneavoastra. In acest rastimp va trebui sa incercati sa nu faceti prea multe zgomote sau miscari bruste in apropierea coliviei, pentru a nu speria pasarea si mai tare. De asemenea, va trebui sa-i vorbiti calm, pe un ton scazut si prietenos. Adresati-i un cuvant sau doua de fiecare data cand va vede si folositi de preferinta aceeasi formula de adresare pentru a o obisnui deja cu o rutina.

Nu eliberati pasarea din colivie in primele zile pentru ca va va fi foarte greu sa o reintroduceti daca nu este obisnuita cu dumneavoastra. Pentru a avea succes in procedura de imblanzire va trebui sa plasati colivia la nivelul ochilor dumneavoastra intrucat pasarile se vor simti foarte amenintate daca va aplecati peste sau spre colivie. Iata cativa pasi care trebuiesc urmati pentru a reusi sa va imblanziti papagalul, perusul, canarul sau orice alta pasare. Aceste faze vor trebui efectuate in ordine, pe parcursul mai multor zile, cu calm si rabdare. Va trebui sa castigati gradat increderea pasarii dumneavoastra. Repetati fiecare faza pana cand pasarea si-a insusit lectia si abia apoi treceti la pasul urmator.

1. Incepeti prin a oferi pasarii, de cateva ori pe zi, ceva gustos de mancare printre

gratiile coliviei. Aveti rabdare si asteptati calm pana cand pasarea se va apropia si-si va

lua gustarea. In tot acest timp vorbiti-i pe un ton prietenos, incercand sa folositi de fiecare data aceleasi cuvinte. Nu faceti miscari rapide sau bruste, pastrati-va calmul. Nu incercati sa o fortati sa manance.

2. Abia dupa ce pasarea s-a obisnuit cu pasul 1 (probabil in cateva zile), puteti

incerca sa introduceti mana in care tineti gustarea inauntrul coliviei. Aveti rabdare si

asteptati calm pana cand pasarea va veni sa-si ia tratatia direct din mana dumneavoastra. Vorbiti-i calm si prietenos si nu faceti miscari rapide sau bruste.

3. Dupa ce ati repetat pasul 2 de suficient de multe ori incat pasarea sa se fi obisnuit

cu el, puteti incerca sa o mangaiati usor si cu gentilete pe cap sau piept, in timp ce mananca. Vorbiti-i calm si prietenos si nu faceti miscari rapide sau bruste.

4. Daca pasarea a acceptat sa se hraneasca din mana dumneavoastra si sa se lase

mangaiata puteti incerca sa o determinati sa se urce pe mana dumneavoastra. Pentru a face acest lucru tineti una dintre maini la nivelul picioarelor pasarii sau usor mai sus, in timp ce, cealalta mana, cu o gustare delicioasa in ea, tineti-o putin mai departe de corpul pasarii, in asa fel incat, ca sa ajunga la tratatie, pasarea sa trebuiasca sa se urce pe mana libera, ca pe un fel de treapta intermediara. Vorbiti-i calm si prietenos si nu faceti miscari rapide sau bruste. Abia dupa ce acesti pasi au fost efectuati puteti incepe sa eliberati pasarea din colivie. Pentru aceasta asigurati-va ca ati inlaturat toate eventualele pericole din casa. Aveti grija intrucat o pasare eliberata pentru prima data in camera va zbura haotic, riscand sa se loveasca si sa darame diferite piese de décor. Pentru a o reintroduce inapoi in colivie ademeniti-o cu mancare. Daca aceasta strategie nu functioneaza nu incercati sa prindeti pasarea cu forta intrucat o veti speria foarte tare. Puteti proceda in felul urmator: faceti intuneric in camera si lasati sa cada deasupra pasarii un prosop usor (de bucatarie eventual). Ea va sta linistita si o veti putea lua in palme si reintroduce in colivie. Daca veti efectua cu rapiditate aceasta procedura

pasarea nu va avea timp suficient sa se obisnuiasca cu intunericul si, deci, nu va asocia prinderea ei cu persoana dumneavoastra. Cheia imblanzirii pasarii dumneavoastra este rabdarea. Nu va pedepsiti niciodata papagalul, perusul, canarul sau orice alta pasare! Pastrati-va calmul! Procesul de imblanzire poate dura zile, saptamani sau chiar luni, in functie de diversi factori, insa eforturile dumneavoastra vor fi pe deplin rasplatite de o pasare blanda si iubitoare!

Imblanzirea papagalilor mai batrani sau a celor speriati

Imblanzirea papagalilor mai batrani sau a celor speriati Cel mai usor de imblanzit si dresat sunt

Cel mai usor de imblanzit si dresat sunt puii de papagal insa chiar si pasarile mai in varsta ori cele speriate sau traumatizate pot fi imblanzite. Cheia rezolvarii acestei probleme se afla in rabdarea si afectiunea cu care va tratati companionul. Pasarile batrane sau cele traumatizate vor avea nevoie de si mai multa rabdare, afectiune si timp dedicat lor decat cele recent achizitionate. Foarte important este ca papagalul sa capete incredere in dumneavoastra. Orice animal este reticent fata de om pentru ca ii este teama ca poate fi ranit.

Acesta este un lucru instinctiv si natural, care trebuie inteles si tratat in consecinta. O pasare care a fost traumatizata de relatia sa cu omul este si mai speriata! Totul este sa nu va dati batuti si sa incercati pana reusiti, chiar daca procesul va dura luni sau ani de zile. Un papagal bland si iubitor va va recompensa insa din plin eforturile, iar relatia dumneavoastra cu el va fi considerabil imbunatatita. Iata cateva trucuri dedicate pasarilor batrane sau traumatizate, care va pot ajuta:

1. Pentru a evita zborul haotic si ranirea pasarii este bine sa ii cupati penele. Adresati-va unui veterinar sau unei persoane care are experienta pentru a efectua aceasta procedura! Cuparea penelor poate produce probleme mari daca nu este efectuata corespunzator.

2. Daca aveti mai multi papagali gazduiti in aceeasi colivie sau voliera va va fi mai

usor sa ii imblanziti si dresati daca ii separati si tratati individual. In acest fel papagalul se va putea concentra numai asupra dumneavoastra. Dupa separarea de semenii sai acordati papagalului o perioada de timp de acomodare cu singuratatea si abia apoi incepeti procedura de imblanzire.

3. Papagalii, pasari extrem de inteligente, simt daca va este frica de ei si vor incerca

sa se foloseasca de acest avantaj. Incercati sa fiti ferm si autoritar in comportament, fara a fi dur sau agresiv. Nu tipati!

4. Daca papagalul este agresiv si musca tare puteti incerca sa luati un prosop curat

(alb sau de culoare deschisa) in care sa infasurati de mai multe ori pasarea. Nu strangeti prosopul prea tare, papagalul trebuie sa poata respira! Aveti grija sa nu-l raniti!

Infasurati-l in asa fel incat sa-i puteti dezveli capul si pieptul. Dupa ce ati infasurat pasarea, apropiati-va de capul ei pe la spate si mangaiati-i crestetul pana se linisteste. Repetati de foarte multe ori procedura pana cand pasarea asociaza apropierea dumneavoastra cu ceva placut: mangaierea. Nu efectuati niciodata aceasta metoda ca o pedeapsa pentru pasare! Efectuati-o cu blandete, gentilete si atentie! Nu faceti miscari bruste!

5. Papagalii sunt mai calmi si mai relaxati cand se apropie apusul soarelui, deci acest

moment ar fi cel mai potrivit pentru a incepe sedintele de dresaj si imblanzire. Fie asteptati acest moment, fie micsorati lumina in camera unde se afla papagalul.

6. Puteti lua colivia pasarii si merge intr-o camera de dimensiuni mici, de preferinta

cat mai goala de obiecte, si acolo sa deschideti usita coliviei. Papagalul va iesi afara din colivie si va fi constrans sa tolereze prezenta dumneavoastra instr-un spatiu restrans. Repetati procedura de foarte multe ori. Nu grabiti procesul si nu bruscati pasarea in nici un fel!

7. Nu uitati niciodata sa recompensati papagalul de fiecare data cand face un

progres!

8. Retineti ca unii papagali sunt teritoriali si s-ar putea sa accepte cu greu sau

niciodata mainile si degetele dumneavoastra introduse in colivia lor. Acela este teritoriul

lor care nu trebuie incalcat de nimeni. Daca papagalul dumneavoastra se manifesta teritorial acceptati-i aceasta trasatura si limitati-va la manipularea lui numai in afara coliviei.

9. Nu va pedepsiti niciodata papagalul! Pastrati-va calmul in orice situatie!

Procesul de imblanzire poate fi lung si frustrant insa, daca veti dovedi suficienta

rabdare si dragoste, papagalul dumneavoastra va deveni un model demn de urmat!

Cum ne putem invata pasarea sa faca baie?

Baile sunt foarte importante pentru sanatatea oricarei pasari (fie ea papagal, cinteza sau canar) deoarece o ajuta sa-si curete penele, sa-si mentina pielea sanatoasa, dar si pentru ca reprezinta o distractie, o sursa de buna dispozitie. Baile sunt importante si in perioada de naparlire, apa inmuind keratina de la suprafata noilor pene si ajutand astfel inlocuirea mai rapida a penajului. Umiditatea joaca un rol important si in mentinerea sanatatii sinusurilor si cailor nazale. De asemenea, baile va vor ajuta sa mentineti mai usor igiena si curatenia in locul unde se afla colivia pentru ca vor reduce la minim cantitatea de pudra scuturata de pe penele pasarii. Din pacate majoritatea stapanilor de pasari nu le ofera companionilor lor posibilitatea

de a se imbaia, fie pentru ca nu stiu ca este necesar, fie pentru ca nu au suficienta rabdare sa-si invete pasarile sa se bucure de beneficiile acestui instinct natural. In habitatul lor natural pasarile se imbaiaza deseori, fie pe marginea apelor, fie in apropierea cascadelor, fie in ploaie sau chiar frecandu-si corpurile de frunzele pline de apa. Inspirandu-ne din natura, iata cateva modalitati in care va puteti imbaia pasarea:

1. Folositi o sticla cu pulverizator. Incercati sa va obisnuiti pasarea intai cu

prezenta sticlei respective tinand-o undeva la vedere si abia apoi, incepeti sa o folositi. Pulverizati apa mai degraba deasupra pasarii, permitand astfel stropilor sa cada pe corpul

ei asemenea ploii. Daca, din diverse motive, este dificil sa aplicati aceasta metoda atunci cand pasarea este afara din colivia sa si, deci, libera, puteti folosi o colivie mai mica in care sa puneti pasarea, doar in momentele in care o imbaiati. Nu pulverizati apa pe fata pasarii ci doar pe corp. Utilizati numai o sticla perfect curata, in care nu s-au aflat niciodata chimicale sau alte substante, nu adaugati nimic in apa de imbaiat si folositi numai apa calduta (nici fierbinte, nici rece). Nu udati foarte tare pasarea, puful de sub pene se usuca greu. NU pedepsiti niciodata pasarea cu ajutorul sticlei cu pulverizator! Aceasta nu o va face decat sa se sperie de apa si sa refuze pe viitor baia! 2. Folositi o “cadita”. Alegeti o cadita special conceputa pentru baie din magazinele de specialitate sau folositi orice alt recipient putin adanc (de exemplu o farfurie), care sa se potriveasca cu dimensiunea pasarii dumneavoastra. Puneti in el apa calduta, de o adancime mica, in asa fel incat sa nu depaseasca barbia pasarii daca aceasta se va aseza in el. Atentie! Recipientele adanci sunt periculoase intrucat pasarea se poate ineca! Pentru inceput introduceti recipientul respectiv in fiecare zi pe fundul coliviei pentru a permite pasarii sa se obisnuiasca cu prezenta lui si sa nu se sperie de el. Observati pasarea si s-ar putea sa vedeti ca va incepe singura sa faca baie. Daca totusi nu indrazneste sa intre in cadita, luati-o pe deget si apropiati-o incet, vorbindu-i calm, de recipient, ca si cum ati vrea sa-i faceti cunostinta cu un nou prieten. Cu rabdare, chiar daca nu din prima zi, curiozitatea o va impinge pana la urma sa guste putin din apa respectiva sau macar sa se stropeasca daca nu chiar sa urce in cadita. 3. Folositi chiuveta. Multor pasari le place sa se imbaieze cu ajutorul unui jet continuu de apa. Astfel, puteti pune pasarea intr-o chiuveta curata, dand drumul la robinet, fara presiune mare, reglat pe apa calduta. Nu introduceti pasarea imediat dupa ce ati curatat chiuveta cu chimicale, acestea pot fi foarte periculoase, asteptati cel putin cateva ore pentru a se indeparta toate emanatiile toxice. 4. Un dus pentru doi. Puteti alege sa faceti un dus impreuna cu pasarea dumneavoastra, aceasta fiind si o metoda de apropiere de ea. NU fortati pasarea sa vi se alature! Lasati-o sa va observe si doar daca doreste primiti-o langa dumneavoastra. Aceasta modalitate necesita grija suplimentara si este recomandata doar cunoscatorilor. Reglati dusul pe presiune scazuta si apa calduta. Pasarile (in special nimfele) se pot speria usor de zgomotul apei curgand cu putere si pot fi chiar ranite de violenta unui jet puternic. Nu stropiti pasarea cu sapun, sampon sau cu apa fiebinte. Aveti grija ca ea sa nu poata cumva cadea sau aluneca in cada, amenajati-i o stinghie pe care sa se poata aseza. Este foarte important sa observati comportamentul pasarii dumneavoastra, inclusiv limbajul trupului ei. Diferite pasari vor prefera diferite modalitati de imbaiere. Respectati alegerea companionului dumneavoastra si folositi metoda preferata de el. Daca toate pasarile au neaparata nevoie de baie, frecventa acestora difera insa de la o pasare la alta, in functie de specie si de personalitatea fiecareia. Unele pasari isi vor revendica dreptul la baie zilnic, altele doar de 2-3 ori pe saptamana. Studiati-va companionul si respectati-i optiunile. Multe pasari vor incepe sa se imbaieze in bolul cu apa de baut atunci cand au nevoie de o baie, iar unele chiar rostesc cuvantul “baie” daca au fost invatate astfel de stapanii lor. NU fortati niciodata pasarea sa faca baie! De foarte multa rabdare veti avea nevoie si in cazul in care pasarea dumneavoastra este reticenta si se sperie de apa. Acest lucru se poate intampla datorita unor experiente negative din trecut (de exemplu pedepsirea pasarii cu ajutorul unui jet de apa) sau pur si simplu pentru ca nu a fost obisnuita cu asa ceva, iar instinctele de supravietuire o

determina sa fie prudenta. In natura parintii isi invata puii sa se imbaieze si ii incurajeaza daca se sperie, in captivitate noi va trebui sa luam locul parintilor si sa ne invatam companionii inca de pui sa beneficieze de binefacerile bailor. Daca pasarea nu se lasa convinsa sa faca baie, folositi urmatoarele trucuri:

1. Oferiti baia in timpul unei furtuni. Sunetul tunetelor si al ploii s-ar putea sa

determine pasarea sa-si “aminteasca” instinctele sale si sa accepte baia.

2. Porniti aspiratorul. Chiar daca pare hilar, zgomotul produs de acesta este

asemanator cu al ploii si multe pasari sunt astfel stimulate sa se imbaieze. Ele vor incepe sa-si deschida aripile si sa manifeste comportamentul specific imbaierii.

3. Dati drumul la robinet undeva in apropierea pasarii. Acest zgomot s-ar putea

de asemenea sa ajute pasarea sa-si declanseze dorinta de a se uda. In continuare iata cateva reguli de aur ale imbaierii pasarilor:

1. Rabdare, rabdare, rabdare! Cu multa rabdare, calm si perseverenta chiar si o

pasare extrem de reticenta poate fi invatata sa adopte comportamentul natural de

imbaiere.

2. Folositi numai apa calduta, niciodata fierbinte sau rece si numai apa curata,

fara sa adaugati nimic in ea!

3. Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala

nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Pasarea nu trebuie sa adoarma cu penele ude. Nu folositi foenul pentru a usca pasarea ci lasati penajul sa se usuce natural,

intr-un mediu cu temperatura mai ridicata (in special in cazul pasarilor exotice) si ferit de curenti de aer.

4. Curatati si indepartati imediat accesoriile sau mancarea care s-a udat in

timpul baii. Stergeti colivia uda pentru ca umiditatea permite dezvoltarea rapida a bacteriilor. 5. Nu udati niciodata complet pasarea, acest lucru ar putea cauza hipotermie si alte probleme de sanatate.

Cum sa invatam papagalul sa-si faca nevoile intr- un singur loc

sa invatam papagalul sa-si faca nevoile intr- un singur loc Desi pare greu de crezut, papagalii

Desi pare greu de crezut, papagalii pot fi invatati si ei sa-si faca nevoile intr-un singur loc. Nu este un lucru foarte greu de realizat insa veti avea insa nevoie de foarte multa rabdare, gentilete si afectiune. Unii papagali vor invata foarte repede, in cateva zile sau saptamani, dar altii vor avea nevoie de luni de-a randul de ”antrenamente”. Acest proces de invatare este unul superior si este necesar ca relatia dintre dumneavoastra si papagal sa fie deja una solida, sa-l puteti atinge si lua pe deget fara probleme. Desi papagalii tineri sunt mai receptivi la astfel de

sedinte de dresaj, papagalii mai batrani pot fi si ei antrenati sa-si faca nevoile intr-un singur loc. Totusi, va trebui sa asteptati pana papagalul implineste minim 4-6 luni pentru ca sistemul digestiv trebuie sa se maturizeze intai.

Iata si pasii pe care trebuie sa-i urmati pentru a va obisnui papagalul sa excrete intr-un loc anume:

1. Studiati in detaliu limbajul corporal al papagalului dumneavoastra

Toti papagalii adopta comportamente specifice inainte de a-si face nevoile si acestea va vor indica apropierea momentului excretiei. Astfel, papagalul dumneavoastra s-ar putea

sa-si miste coada sau sa-si desfaca aripile, s-ar putea sa scoata anumite tipuri de sunete sau sa devina nelinistit. Toate acestea (si altele) sunt semne ca momentul excretiei este foarte aproape. Acordati-va timp suficient pentru a va studia cu atentie companionul si asigurati-va ca ii cunoasteti foarte bine limbajul corporal si ca puteti recunoaste oricand momentul care anunta ca ei urmeaza sa-si faca nevoile. Acest amanunt este foarte important pentru ca de el depide mare parte a succesului invatarii.

2. Cronometrati intervalul de timp la care papagalul dumneavoastra isi

face nevoile Papagalii de mici dimensiuni excreta in general o data la fiecare 10-15 minute, pe cand cei de dimensiuni mari pot ”rezista” chiar si cateva ore. Cronometrati intervalul de timp care se scurge intre 2 excretii. Ideal este ca masuratorile sa se faca atunci cand papagalul este afara din colivie, pentru ca unele pasari au un comportament excretor usor modificat atunci cand nu se afla in colivie. Tineti minte numarul de minute obtinut in urma cronometrarii. Papagalii excreta cu siguranta dimineata si dupa ce mananca. De fiecare

data cand doriti sa scoateti papagalul din colivie asteptati intai sa-si faca nevoile, laudati-l si eventual recompensati-l si abia dupa aceea eliberati-l. Asigurati-va ca-l scoateti din colivie imediat dupa ce a excretat, in acest fel el va invata sa asocieze excretia cu colivia.

3. Stabiliti un loc anume unde doriti ca papagalul sa-si faca nevoile

Alegeti un loc anume care vi se pare convenabil pentru a-l folosi ca ”toaleta” a

papagalului. Acest loc poate fi chiar colivia papagalului, o masuta pe care sa asterneti mai multe straturi de hartie sau servetele, o chiuveta sau chiar un cos de gunoi. Puteti amenaja si un suport din crengute de copac, pe care papagalul dumneavoastra sa stea si dedesubtul caruia sa asterneti servetele de hartie.

4. Alegeti un cuvant scurt sau o combinatie scurta de cuvinte pe care sa-l folositi ca pe o comanda ori de cate ori doriti ca papagalul sa-si faca nevoile. Puteti folosi: ”acum”, ”hai acum” sau orice altceva vi se pare potrivit. Incercati sa nu alegeti cuvinte sau expresii folosite in mod frecvent in limbajul de zi cu zi.

5. Aveti grija ca la trecerea intervalului de excretie sa aduceti papagalul in

locul stabilit drept ”toaleta” Cand intervalul de excretie a trecut duceti papagalul la ”toaleta”. Tineti-l pe deget deasupra locului ales sau, daca este vorba de o colivie sau un suport, asezati-l acolo. Dati- i comanda aleasa la pasul anterior si repetati-o pana papagalul isi face nevoile. De asemenea, urmariti limbajul corporal al papagalului dumneavoastra si ori de cate ori observati ca momentul excretiei se apropie, duceti papagalul deasupra ”toaletei” si dati-i comanda.

S-ar putea sa fie dificil sa mentineti papagalul desupra ”toaletei” pana isi va face nevoile, insa nu renuntati. Folositi-va imaginatia si orice trucuri de care dispuneti si nu va va parea rau. 6. Laudati intotdeauna din plin papagalul, de fiecare data cand isi face nevoile la locul ales Dresajul pozitivist si motivational este unicul tip de dresaj care da rezultate in cazul papagalilor. De fiecare data cand companionul dumneavoastra a folosit cu succes toaleta laudati-l cat mai mult. Nu fiti zgarciti cu vorbele bune si recompensati-l si cu o mangaiere sau cu o mica gustare. Ideal este sa folositi de fiecare data aceeasi recompensa, iar aceasta sa nu mai fie folosita in alte scopuri ci sa fie proprie numai procesului de invatare la ”toaleta”. Scopul acestei metode de dresaj este ca papagalul sa asocieze excretia intr-un anumit loc, cu o recompensa placuta. Papagalul va invata sa excrete intr-un singur loc si, el va merge eventual singur acolo daca este liber. In timp, papagalul s-ar putea sa invete sa repete chiar si comanda folosita de dumneavoastra si sa va anunte in acest fel ca are nevoie ”la toaleta”. Daca papagalul si-a facut nevoile intr-un loc nepermis, luati-l si introduceti-l in colivie (fara sa-l certati!) si nu-l mai eliberati decat dupa ce a excretat din nou. Totusi, desi veti elimina o mare parte din petele neplacute din casa si de pe hainele dumneavoastra, retineti ca mici accidente se vor mai intampla. Nu certati papagalul, nu-l pedepsiti si nu-l loviti niciodata! Tratati aceste accidente asa cum le-ati trata daca ar fi vorba despre un copil mic. Retineti si faptul ca fiecare pasare are personalitatea sa proprie si fiecare va invata in ritmul si dupa puterile proprii.

Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca

proprii. Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru

Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru ca doresc sa-l invete sa vorbeasca. Aceasta este insa o motivatie gresita pentru ca un papagal este mult mai mult decat o “jucarie care vorbeste” si abilitatile de imitator sau vorbitor nu trebuie in nici un caz sa afecteze dragostea pe care stapanul o daruieste pasarii sale. Fiecare papagal are propria sa personalitate, propriile capacitati si aptitudini si, uneori, chiar si exemplare din speciile renumite pentru abilitatile lor de reproducere a limbajului uman, se dovedesc a fi complet “mute”. Papagalii invata sa vorbeasca datorita faptului ca isi considera stapanii ca fiind semenii lor, cu care doresc sa interactioneze si a caror atentie o doresc. De aceea, un papagal fara companion, ar putea sa vorbeasca mai mult decat un papagal care are un partener si deci, beneficiaza de atentia necesara de la un membru al aceleiasi specii.

Desi de multe ori sunt prezentati ca mari “vorbitori”, papagalii nimfa nu se numara printre speciile care vorbesc foarte bine sau care pot invata un vocabular bogat. Totusi, papagalii nimfa sunt foarte buni imitatori si fluiera foarte frumos, fiind capabili sa invete chiar fragmente de melodii. In general femelele se rezuma numai la un ciripit usor, masculii fiind mult mai vocali si reusind sa invete si cateva cuvinte sau combinatii de cuvinte (exista totusi si exceptii si s-au inregistrat cazuri de femele care vorbesc). Nimfele vor incepe sa vocalizeze dupa cateva luni de la nastere (4-8 luni) si tot de atunci puteti incerca sa le invatati sa vorbeasca sau sa fluiere diverse melodii. Cu cat papagalul este antrenat la varste mai fragede, cu atat sansele de succes sunt mai mari. De asemenea, chiar si o nimfa neimblanzita poate vorbi, desi papagalii dresati sunt mult mai usor de “convertit” la vorbirea umana. Unele nimfe vor invata sa vorbeasca in cateva saptamani, altele vor avea nevoie de luni sau chiar ani de antrenamente sustinute. Nimfele vor imita cu usurinta cele mai diverse tipuri de zgomote, de la soneria telefonului pana la ciripitul altor pasarele. Ele sunt atrase de sunetele mai deosebite, care ies in evidenta si nu fac parte din registrul obisnuit de zgomote: amuzante, emotionale etc.

Tocmai din aceasta particularitate rezulta unul din trucurile pe care le puteti folosi pentru a va invata nimfa sa vorbeasca: repetati-i cuvantul pe care doriti sa-l retina pe o voce si o tonalitate deosebita de cea obisnuita si nimfa il va retine cu mult mai multa usurinta. De aceea intalnim atat de multi papagali care repeta injuraturile ocazionale ale

stapanilor lor! Papagalii nimfa au voci cu tonalitate inalta si de aceea este posibil sa le fie mai usor sa invete sa vorbeasca de la persoane care au voci cu tonalitati asemanatoare cu ale lor (in special femei). De multe ori, chiar daca vor invata sa reproduca limbajul uman, nimfele nu vor putea pronunta bine cuvintele. S-ar putea sa recunoasteti un anume cuvant spus de papagalul dumneavoastra doar dupa ce-l auziti de mai multe ori, iar persoanele straine, neobisnuite cu papagalii, s-ar putea sa nu recunoasca deloc pronuntia. Pentru a va invata nimfa sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa rabdare, devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor este valabila zicala “repetitia este mama invataturii”. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati nimfa sa vorbeasca:

1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a cate 10

minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de culcare.

2. Scoateti nimfa din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru a-i da

posibilitatea sa-si focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un mediu

inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea buzelor si va poate auzi cuvintele.

3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o singura

silaba, o formula de salut sau chiar un nume: “buna”, ”coco”, ”iubi” etc. Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca nimfa il retine corect (papagalii accelereaza rostirea cuvintelor): “buuuunnnnnaaaa”, “cooocooo”. Repetati cuvantul clar, pe aceeasi tonalitate, dar nu tare, pentru a evita astfel ca nimfa sa vocalizeze prea puternic in viitor. Repetati cuvantul ales pe durata intregii sedinte. In cazul in care cuvantul ales reprezinta un obiect, aratati-l papagalului in timp ce-l

denumiti. Purtati-va cu nimfa dumneavoastra asa cum va purtati cu un copil care abia invata sa vorbeasca.

4. Nu incercati sa va invatati nimfa mai multe cuvinte odata, alegeti unul singur

si treceti la urmatorul abia dupa ce papagalul il pronunta suficient de bine pe primul ales.

5. Recompensati nimfa cu o mica tratatie si o mangaiere de fiecare data cand este

atenta si reuseste sa invete ceva. Recompensa are rol de incurajare si va ajuta nimfa sa fie atenta in continuare.

6. Inarmati-va cu foarte multa rabdare si blandete!

7. Nu pedepsiti niciodata papagalul daca nu reuseste sa invete sa vorbeasca! Nu

tipati la el si nu il loviti! Fiecare pasare are personalitatea sa proprie si nu toate sunt interesate in a imita limbajul uman. 8. Puteti incerca sa utilizati CD-uri sau casete inregistrate cu cuvantul sau cuvintele pe care doriti ca nimfa sa le invete. Cand plecati de acasa lasati sa mearga CD- ul sau caseta, repetitia este unul dintre cei mai importanti factori de succes.

9. Puteti repeta cuvantul care doriti sa fie invatat si in afara sedintelor, atunci

cand va aflati in preajma papagalului dumneavoastra. Nu va mirati daca nimfa dumneavoastra va incepe sa vorbeasca initial atunci cand nu veti fi prezent/a! S-ar putea ca papagalul sa vrea sa exerseze singur pana cand isi va imbunatati vorbirea pentru a va putea apoi demonstra noul lui talent. Primele cuvinte sunt cel mai greu de invatat, dupa aceea totul va merge mult mai usor si s-ar putea chiar sa fie nevoie sa aveti grija ce vorbiti in prezenta papagalului pentru a evita situatii jenante in care acesta ar putea sa repete cuvinte nu tocmai placute auzite de la dumneavoastra! Nu fiti dezamagiti daca papagalul dumneavoastra nu vorbeste! Iubiti-l in continuare la fel de mult si descoperiti impreuna cu el alte modalitati de distractie si de interactiune!

Cum sa introducem in siguranta un al doilea papagal in aceeasi colivie

in siguranta un al doilea papagal in aceeasi colivie Detinerea unei singure pasari poate fi mai

Detinerea unei singure pasari poate fi mai plina de satisfactii decat gazduirea unei perechi intrucat pasarea singura se va lega mai mult de stapanul sau. Totusi, un papagal are nevoie de multa atentie si, daca nu va puteti ocupa suficient de mult de companionul dumneavoastra sau daca lipsiti mult de acasa, ar fi mai bine sa optati pentru introducerea unui partener care sa-i mai indulceasca singuratatea. Daca va hotarati sa achizitionati inca un papagal ar fi bine sa reflectati inainte asupra catorva aspecte: daca dispuneti de resursele materiale necesare pentru ingrijirea a doua pasari, daca detineti o colivie suficient de mare pentru doi, daca puteti face fata unor eventuale

conflicte intre cele doua pasari, daca le puteti acorda suficienta atentie si dragoste, daca sunteti gata sa acceptati faptul ca papagalul dumneavoastra s-ar putea sa se lege mult de partenerul sau si sa nu va mai acorde la fel de multa importanta ca inainte. In cazul in care ati decis sa mai achizitionati un papagal, fie ca este vorba de un perus, o nimfa, un micul sau marele Alexander, un Jako, un kakariki sau orice alta specie, va trebui sa urmati urmatorii pasi:

1. Hotarati intai specia pe care doriti sa o achizitionati. Ideal este sa achizitionati

un partener din aceeasi specie cu pasarea dumneavoastra. De asemenea, ideal este ca intre cele doua pasari sa nu existe o diferenta foarte mare de varsta. In general, femelele sunt

mai putin indicate pentru a fi gazduite impreuna deoarece intre ele pot izbucni conflicte mai des decat intre masculi. Atentie! Daca doriti sa achizitionati o specie diferita de cea pe care o aveti deja, este de extrema importanta sa verificati intai compatibilitatea lor! S- au inregistrat multe cazuri tragice datorate introducerii in aceeasi colivie sau voliera a unor specii care nu s-au tolerat! De asemenea, documentati-va cat mai mult asupra cerintelor de gazduire, hrana si ingrijire ale noii specii. 2. Verificati sanatatea pasarii. Ghidati-va dupa liniile generale de control al sanatatii pasarii si, eventual, apelati la ajutorul unui veterinar.

3. Mentineti papagalul nou achizitionat in carantina pentru 30-45 de zile. Acest

aspect este foarte important intrucat istoricul noii pasari este rareori cunoscut si aceasta poate purta boli sau paraziti care sa se transmita si la companionul dumneavoastra initial. Carantina inseamna gazduirea papagalului intr-o colivie separata, asezata in alta camera decat in cea in care se afla companionul dumneavoastra. Aceasta perioada va ajuta si pasarea nou venita sa se obisnuiasca cu dumneavoastra si cu noua ei casa, fara sa fie nevoita sa suporte concomitent si stresul cunoasterii unei alte zburatoare. Carantina inseamna si sa va spalati pe maini inainte si dupa manipularea papagalului nou venit. De asemenea, mentineti toate jucariile si accesoriile separat, fara a le roti intre pasari. Daca papagalul nou achizitionat prezinta semne de boala NU il introduceti nici in colivia si nici macar in camera celuilalt si apelati imediat la veterinar. Pe perioada carantinei probabil

ca pasarile se vor auzi una pe alta, chiar daca sunt gazduite in camere separate, iar acest lucru le va stimula curiozitatea. Acest fapt va va ajuta sa le faceti tranzitia catre prietenie mai usoara. 4. Dupa trecerea perioadei de carantina puteti aduce colivia nou venitei in camera in care se afla colivia cu pasarea initiala. Nu asezati de la inceput coliviile una langa alta. Acordati papagalilor timp suficient sa se vada, auda si simti fara a putea intra in contact direct. Retineti faptul ca, pentru pasarea dumneavoastra, aducerea unei alte zburatoare inseamna incalcarea teritoriului! Deci, va trebui sa asteptati cateva zile pentru ca pasarea sa accepte fara probleme aceasta intruziune. Apropiati treptat coliviile una de alta, nu grabiti inutil procesul de cunoastere. In aceste cateva zile nu eliberati din colivii nici una dintre pasari.

5. Dupa cateva zile petrecute in colivii separate, dar in aceeasi camera, puteti

incerca sa eliberati ambii papagali in acelasi spatiu. Puteti incerca sa introduceti papagalii si intr-o colivie noua, neutra, care sa nu fie cunoscuta de nici unul dintre ei (eventual o noua colivie mare, destinata amandurora). Nu parasiti camera si observati cu atentie comportamentul pasarilor! La cel mai mic semn de agresiune separati papagalii si reintroduceti-i in coliviile lor. Incercati din nou sa le faceti cunostinta, cu rabdare si calm. Unele pasari se vor intelege foarte bine de la inceput, altele vor avea nevoie de timp

pentru a deveni prietene. Unele zburatoare ar putea sa ajunga sa se tolereze, dar altele s-ar putea sa nu se inteleaga niciodata. Retineti ca fiecare pasare este o individualitate si are o personalitate proprie si distincta de a altor pasari, deci reactiile ei nu pot fi anticipate cu acuratete. Papagalul initial s-ar putea sa-si accepte noul partener cu bucurie sau s-ar putea sa fie gelos si sa nu accepte sa imparta atentia dumneavoastra cu inca cineva. 6. Dupa ce va asigurati in mai multe ocazii la rand ca papagalii nu se vor certa sau bate, ii puteti gazdui in aceeasi colivie. Continuati totusi sa-i observati cu atentie, gata sa interveniti daca este cazul. Aveti grija sa puneti cate doua boluri de mancare si doua adapatori in colivie, pentru a limita eventualele conflicte aparute din cauza hranei. Oferiti-le jucarii suficiente pentru doi si, in egala masura, atentia dumneavoastra. Tratati primul papagalul la fel cum il tratati inainte, nu acordati mai multa atentie noului venit pentru a nu declansa gelozia primului. Vorbiti-le calm, alintati-i si linistiti-i pe fiecare in parte. Papagalii nu se vor intelege neaparat doar pentru ca vrem noi sa se imprieteneasca. Ei sunt fiinte care au preferinte proprii si care nu accepta intotdeauna alegerile pe care le facem noi pentru ele. Fiti pregatiti sa le acceptati si respectati dorintele si alegerile! Poate ca procesul de imprietenire va fi unul lung, insa recompensele unei existente comune linistite si echilibrate sunt nepretuite. Aveti rabdare si oferiti-le pasarilor dragostea dumneavoastra!

Imperecherea papagalilor nimfa – introducere in subiectul reproducerii

Orice detinator al unui papagal nimfa se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Nimfele se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu- zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei. Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea nimfelor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata nimfei/nimfelor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra.

Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de nimfe viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Desi poate parea amuzant, aveti grija sa alegeti intr-adevar o pereche, formarea unui “cuib” din exemplare de acelasi sex este o greseala foarte des intalnita, cu atat mai mult cu cat la unele varietati (pied, lutino) sexul este greu de determinat. Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul. NU imperecheati nimfe inrudite pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. Femelele nu trebuie imperecheate la varste mai mici de 18 luni, acest lucru fiind periculos pentru sanatatea lor. Desi masculii pot si sunt dornici de imperechere chiar inainte de implinirea varstei de 1 an, nu este recomandat sa ii folositi la reproducere inainte de maturitate (18 luni). Imaginati-va o pereche de adolescenti dand nastere unui copil si veti intelege de ce acest lucru trebuie evitat. Foarte important este si sa nu permiteti nimfelor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu. Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. De exemplu, unii crescatori nu recomanda imperecherea unui lutino cu un alt lutino sau unui lutino cu un cinnamon, in special datorita culorilor nepotrivite ale puilor rezultati. Daca nimfele dumneavoastra sunt recent achizitionate sau recent introduse in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a le reproduce. Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o colivie mare (minim 50X50X120cm) si un cuib de minim 30X30cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din colivie sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Pentru stimularea reproducerii oferiti nimfelor multa lumina puternica (10- 12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamina A, E si calciu. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie deschis inainte ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca femelele depun uneori oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul. Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati nimfele, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra.

Imperecherea papagalilor nimfa - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor

nimfa - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor Femela nimfa va putea incepe sa depuna oua

Femela nimfa va putea incepe sa depuna oua chiar si la 2 saptamani de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:

- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); - cu 1-2 zile inainte de depunerea primului ou, fecalele expulzate de femela vor avea dimensiuni enorme. Acest tip de fecale vor fi excretate pe toata perioada depunerii intrucat femela se va abtine si va defeca doar o singura data la 12 ore; - cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata. In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale) si legume proaspete precum: spanac, andive, patrunjel, frunze de nap, frunze de mustar etc. In general, femela nimfa va depune in medie circa 4-6 oua mici si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 8), cate unul la fiecare a doua zi, desi nu este total neobisnuit sa depuna chiar si unul pe zi. Daca nimfa se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare.

Verificarea fertilitatii

ca nu aveti motive de ingrijorare. Verificarea fertilitatii De aceea, este foarte util sa va notati

De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile,

se estimeaza ca doar circa 90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib. Incubarea oualor este facuta de ambii parinti. Daca unul din parinti iese afara din cuib pentru a manca, bea sau face baie, celalalt se va aseza pe oua. Nu este neobisnuit nici ca parintii sa cloceasca impreuna, in acelasi timp, fiecare sezand pe o parte din oua. De obicei, femela incubeaza mai mult noaptea, cand masculul sta langa cuib, pazindu-l. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, parintii intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor. Este bine sa verificati cuibul nimfelor din cand in cand (chiar si de cateva ori pe zi, insa fara sa exagerati) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile! Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-21 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 21 de zile, mai asteptati pana se implinesc 28 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura de la cateva ore pana la 2 zile chiar, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Detaliile referitoare la viata si cresterea puilor dupa momentul eclozarii vor face obiectul unui alt articol.

Imperecherea papagalilor nimfa – dezvoltarea puilor

Imperecherea papagalilor nimfa – dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 8-12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de nimfe cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit. Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regula parinti excelenti. De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (de preferinta zilnic), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile. Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.

Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana. Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 4-5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. In general, puii de nimfa sunt complet “intarcati” la varsta de 8-10 saptamani. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 2 saptamani. Nu grabiti procesul!

Hranirea la mana a puilor de nimfa

Nu grabiti procesul! Hranirea la mana a puilor de nimfa Desi rare, din nefericire exista totusi

Desi rare, din nefericire exista totusi cazuri in care nimfele isi abandoneaza sau abuzeaza puii si acestia, pentru a putea supravietui, vor trebui hraniti la mana de catre stapani. De asemenea, se poate intampla uneori ca unul din parinti sau chiar amandoi sa moara, lasandu-si odraslele orfane. Hranirea la mana nu este deloc o sarcina usoara si este un proces indelungat, care poate dura pana la 10 saptamani. Puii sunt foarte fragili si sensibili si au nevoie de multe pregatiri si de foarte mare atentie si grija. Veti avea nevoie de mult timp, de rabdare si dedicatie. Va trebui sa va documentati cat puteti de mult pentru a va asigura ca

indepliniti corect procedura si acordati astfel puiului sanse reale de supravietuire si dreptul la o viata sanatoasa. Puii sunt totalmente dependenti de dumneavoastra iar pierderea lor poate fi deosebit de dureroasa. Hranirea la mana in prima saptamana de viata a puilor este foarte dificila intrucat mancarea pe care le-o oferim noi, oamenii, nu

poate inlocui cu succes mancarea oferita de parinti si sistemul imunitar al puilor ar putea avea de suferit. Multi pui hraniti la mana din prima lor saptamana de viata nu vor supravietui. Apelati la ajutorul unui crescator experimentat sau al unui veterinar! Prezentul articol va va prezenta doar linii de ghidaj general! Ustensile necesare

- hrana special formulata

- termometre

- siringi sterile fara ac, pipete sau lingurite

- cantar de bucatarie

- incubator

- prosop impaturit

Hrana Cautati in magazinele de specialitate mancare special formulata pentru pui neintarcati. Ea se prezinta sub forma de praf care trebuie amestecat cu apa calduta si contine toti nutrientii care in mod normal sunt furnizati in mancarea regurgitata de parinti puilor. Alegeti sortimentul potrivit pentru papagalii nimfe. Temperatura hranei este cruciala si ea trebuie sa fie cuprinsa intre 40 si 41°C. Puii vor refuza mancarea mai rece sau mai calda de atat. Mancarea prea rece poate determina incetinirea digestiei si chiar moartea puilor! De asemenea, mancarea cu temperatura mai mare de 41°C poate arde gusa puilor si cauza dureri atroce sau chiar moartea micutilor. Folositi un termometru alimentar pentru a masura temperatura alimentului. Hrana trebuie sa aiba consistenta unei supe-creme si nu trebuie sa contina cocoloase nedizolvate (in cazul puilor in varsta de cateva zile hrana trebuie sa fie lichida). Urmati cu atentie instructiunile de pe ambalajul produsului pentru a-l prepara in bune conditii. Pe masura ce puii cresc, puteti ingrosa treptat alimentul. Aruncati toata mancarea care ramane neconsumata! Nu o refolositi niciodata! In cazul in care nu aveti imediat la indemana hrana special formulata puteti folosi un amestec de cereale pentru copii (cu continut ridicat de proteine) cu legume si vegetale pasate. Nu recomandam folosirea acestui tip de hrana intrucat prepararea sa nu poate fi sterila si riscati sa imbolnaviti puii. Incubatorul Marimea incubatorului care va gazdui puii depinde de varsta si numarul lor. Puteti folosi in acest scop o cutie de plastic, o cutie de carton sau chiar un acvariu de dimensiuni reduse. Dezinfectati cu atentie incubatorul inainte de a-l folosi. Acoperiti fundul acestuia cu un strat de talas de pin sau brad de circa 4-5cm grosime si peste acesta asezati un alt strat de prosoape de hartie sau servetele moi. Incubatorul va trebui curatat cu regularitate si fecalele puilor indepartate. Puii nu-si pot regla si mentine singuri temperatura corporala asa ca incubatorul va trebui incalzit. Pentru aceasta folositi un “heat pad” pe care sa il asezati sub incubator. Acoperiti incubatorul cu un prosop mare, lasand totusi o parte libera pentru a permite circulatia aerului. Pentru controlarea temperaturii introduceti in incubator un termometru

incasabil. Iata mai jos tabelul de temperaturi necesare puilor in incubator, in functie de varsta lor:

Varsta (zile)

Temperatura (°C)

1-5 zile

34,5-35,5

6-9 zile

33,8-35

10-14 zile

32,7-33,8

15-21 zile

30-32,2

22-28 zile

27,2-29,4

29-35 zile

24,4-26,6

35-intarcare

21,1-23,8

Suprafata de hranire Atunci cand hraniti puii asezati-i cu gentilete pe un prosop impaturit de mai multe ori pentru a le permite o oarecare stabilitate si a evita ranirea picioruselor. Plasati prosopul pe o masa stabila.

Procedura de hranire Spalati-va cu atentie pe maini ori de cate ori manipulati sau hraniti puii! Dezinfectati de fiecare data toate ustensilele pe care le folositi, inclusiv bolul in care preparati mancarea! Ideal este sa folositi siringi sau lingurite diferite pentru fiecare pui in parte. Folositi siringi de dimensiuni diferite, in concordanta cu dimensiunile puilor. Cand hraniti puii pentru prima oara alegeti un moment in care gusa lor sa fie aproape goala. Daca sunt infometati vor accepta mai usor sa fie hraniti din mana. Va recomandam sa folositi pentru hranire o siringa sterila. Umpleti partial siringa cu mancare la temperatura potrivita (40-41°C). Asezati puiul pe prosopul impaturit, cu fata spre dumneavoastra. Tineti siringa in mana dreapta si cu mana stanga sustineti cu gentilete capul puiului, intre degetul mare si cel aratator. Pozitionati cu atentie varful siringii in gura puiului, orientand varful catre partea dreapta a ciocului puiului. Atentie! Partea dreapta a ciocului puiului este partea dumneavoastra stanga! Pozitionarea siringii cu varful spre dreapta ciocului puiului este extrem de importanta! O pozitie incorecta poate duce la aspirarea hranei in plamani si moartea puiului! Apasati foarte incet pistonul siringii pentru a acorda suficient timp puiului sa inghita alimentul. Nu fortati ciocul puilor si nu le introduceti cu putere siringa pe gat! Ii puteti rani sau chiar omori! Aveti nevoie de foarte multa delicatete! Pe masura ce vor creste puii vor inghiti mai usor si vor necesita cantitati mai mari de mancare. Dupa ce terminati “masa” curatati cu gentilete ciocul puiului pentru a nu permite intarirea mancarii pe pielea sau penele acestuia. Incercati sa nu lungiti foarte mult durata hranirii, pentru ca puilor sa nu li se faca frig. Cat de mult si cand sa hranim puii Este foarte important sa nu hraniti excesiv puii! Hranirea excesiva poate determina incetinirea digestiei si moartea puilor!

Gusa trebuie sa fie elastica chiar si atunci cand puii sunt satui, ea trebuie sa aibe la atingere consistenta unui balon moale umplut cu apa. La puii foarte tineri gusa este chiar transparenta, putandu-se observa, prin pielea subtire, mancarea. Iata mai jos un tabel orientativ care cuprinde orele de hranire (pe timpul zilei) si cantitatile recomandate in functie de varsta puilor. Nu va faceti griji in privinta noptii, nici parintii nu-si hranesc puii noaptea, asa ca acestia sunt obisnuiti sa reziste pana dimineata devreme. Este foarte important insa sa respectati intervalele la care trebuiesc hraniti puii!

Varsta (zile)

Orele de hranire

Cantitati (ml)

1-4 zile

O data la 2 ore

1-2 ml

5-7 zile

O data la 3 ore

2-3 ml

8-14 zile

7:00; 11:00; 15:00; 19:00; 23:00

4-6 ml

15-24 zile

7:00; 12:00; 17:00; 23:00

7-10 ml

25-34 zile

7:00; 17:00; 23:00

11-15 ml

35-44 zile

7:00; 19:00

11-15 ml

45-intarcare

19:00

11-15 ml

Este ideal sa cantariti puii in fiecare zi si sa va notati gramajul. In acest fel le veti putea urmari evolutia si preveni eventualele probleme. Daca puii “tipa” dupa mancare, hraniti-i, inseamna ca le este foame. Mai jos gasiti un tabel cu greutatea ideala a puilor in functie de varsta:

Varsta (zile)

Greutate (g)

7 zile

37g

14

zile

50-65g

21

zile

70-84g

28

zile

85-99g

35

zile

92-110g

42

zile

90-105g*

49

zile

88-100g*

56

zile

95-120g

*In perioada in care puii isi incearca aptitudinile pentru zbor greutatea lor scade usor si este posibil sa fie nevoie sa-i hraniti mai mult sau mai des. Va reamintim ca hranirea la mana este o operatiune dificila. Cereti sfatul unui crescator experimentat sau unui veterinar! De multe ori stapanii de nimfe sunt surprinsi sa constate ca pasarea lor a depus unul sau mai multe oua desi nu a fost imperecheata cu un mascul. Acesta nu este un comportament aberant sau ingrijorator, acelasi lucru se petrece cu gainile care depun oua pentru consumul uman. Bineinteles, ouale depuse in absenta unui contact sexual premergator nu sunt fertile. Dupa atingerea varstei maturitatii, o nimfa poate depune circa

4-6 oua o data sau de doua ori pe an in absenta unui mascul si acest lucru nu este periculos, desi pasarea trebuie supravegheata iar dieta ei suplimentata cu calciu, vitamine si minerale. Depunerea de oua nu inseamna neaparat ca nimfa are nevoie de un mascul. Totusi, daca depunerea se produce in mod repetat poate cauza probleme grave de sanatate nimfei, datorita pierderii de calciu si nutrienti din organism. In cazul in care nimfa dumneavoastra a depus unul sau mai multe oua NU le indepartati! Daca le veti scoate din colivie ea va depune altele pentru a le inlocui pe cele pierdute si astfel, in loc sa o ajutati o puteti imbolnavi pentru ca o stimulati sa produca alte oua! Daca lasati ouale in colivie nimfa le va “cloci” si, vazand ca nu vor iesi pui din ele, le va abandona din proprie initiativa la un moment dat (clocitul normal poate dura chiar 3 saptamani). Puteti chiar inlocui ouale cu oua artificiale, confectionate din plastic sau ceramica, nimfa va fi multumita si cu acestea. Daca nimfa dumneavoastra a depus oua asigurati-va ca dispune de o dieta echilibrata, bogata in calciu, vitamine si minerale. Oferiti-i obligatoriu un os de sepie, blocuri de minerale si alimente ca: vegetale proaspete, oua fierte tari cu tot cu coaja. In cazul in care nimfa dumneavoastra nu are partener care sa o ajute si refuza sa-si paraseasca ouale si cuibul pentru a se hrani, gasiti o modalitate sa aduceti mancarea langa ea, cat mai aproape.

Pentru a evita ca nimfa dumneavoastra sa depuna oua in afara imperecherii va trebui sa aveti grija ca ea sa nu traiasca in conditii care sa-i stimuleze instinctele reproducatoare:

- daca ati prevazut colivia cu un cuib, indepartati-l! Indepartati de asemenea orice fel

de cutie sau recipient care ar putea semana cu un cuib si care trezeste pasarii instinctele de cuibarit.

- daca nimfa a depus ouale pe podeaua coliviei, acoperiti podeaua cu jucarii, nelasandu-i nici un loc liber sau procurati o colivie cu gratar pe podea.

- aveti grija sa diminuati cantitatea de lumina pe care nimfa o primeste zilnic. Trageti

draperiile pentru mai multe ore pe zi sau acoperiti 2-3 laturi ale coliviei cu un material. Lasati-o sa doarma 10-12 ore pe noapte cu colivia acoperita. In acest fel o veti “pacali” ca

este iarna, anotimp in care papagalii nimfe nu depun oua.

- nu mangaiati pasarea pe spate sau in jurul cloacei, limitati atingerile la zona capului

si barbiei. O pasare care traieste singura isi poate confunda stapanul cu un posibil partener de imperechere. Mangaierile pe spate si in jurul cozii au incarcatura sexuala si pasarea poate fi astfel stimulata sa depuna oua.

- indepartati din colivie orice jucarii sau accesorii care stimuleaza instinctul sexual al papagalului; - incercati sa schimbati periodic, cate ceva in mediul inconjurator al nimfei.

Rearanjati decorul coliviei, introduceti jucarii si accesorii noi, monotonia si linistea pot stimula activitatea de depunere a oualor. Asigurati-i posibilitatea de a se distra si de a efectua exercitii fizice suficiente, care sa-i distraga atentia de la activitatile sexuale.

- verificati umiditatea aerului din camera unde tineti colivia. Umiditatea prea ridicata aminteste nimfelor de sezonul ploios in care ele se imperecheaza in natura.

Determinarea varstei unui papagal nimfa

In mod normal, fiecare pasare pe care o achizitionati ar trebui sa poarte un inel

In mod normal, fiecare pasare pe care o achizitionati ar trebui sa poarte un inel de identificare. Acesta ar trebui sa aiba inscriptionat, pe langa alte informatii si anul nasterii pasarii. In cazul in care nimfa dumneavoastra nu poarta un astfel de inel, crescatorul sau petshopul de unde ati cumparat-o ar trebui sa va informeze asupra varstei. Daca nici acest lucru nu se intampla sau daca informatiile primite nu sunt credibile, va fi destul de greu sau chiar imposibil sa determinati varsta pasarii achizitionate. Este usor sa distingem puii foarte tineri de nimfele adulte, insa varsta unui papagal care a naparlit deja o data sau de doua ori este foarte greu de stabilit. In cele ce urmeaza va vom oferi cateva indicii ajutatoare, dar, din pacate, acestea nu sunt sigure si nici valabile in toate cazurile. Unii pui foarte tineri ar putea sa aiba pete maro inchis sau negre pe cioc. Aceste coloratii dispar dupa implinirea varstei de 2-4 luni insa nu reprezinta un indiciu cert intrucat la unii pui nu apar deloc. Prima naparlire la nimfe se produce in general la varsta de 6-9 luni si abia atunci putem spune ca incepe formarea penajului adult. Penajul puilor are un colorit mai putin intens decat al adultilor, masculii nimfe definindu-si obrajii portocalii aprins abia dupa 2- 3 naparliri. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele mascululului isi vor pierde aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire. Puii de nimfa au creasta si coada mai scurte decat ale adultilor, o fizionomie extrem de dulce, conferita de ochii mari si pot fi asemanati cu niste mingi de puf. Pentru determinarea varstei papagalului nimfa va puteti orienta si in functie de comportamentul acestuia. De exemplu, puii trec printr-o perioada in care isi folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a explora mediul, muscand astfel chiar si degetele stapanilor. Puii de nimfa pot avea miscari si comportamente oarecum stangace. De asemenea, nimfele vor incepe sa emita primele “triluri” de obicei dupa implinirea varstei de 6-9 luni (dupa prima naparlire). Pe de alta parte, o nimfa “batrana” ar putea avea probleme de sanatate. Dintre cele mai frecvente amintim: musculatura deficienta, miscari limitate, puncte de depigmentare pe pielea picioarelor, penaj mat, obezitate sau scadere in greutate, cataracta sau alte modificari oftalmologice degenerative etc. Totusi, va trebui sa aveti in vedere ca bolile nu sunt numai apanajul batranetii ci ele pot aparea si la papagalii tineri.

Plecam in calatorie. Luam si papagalul?

De multe ori stapanii de papagali sunt pusi in dificultate atunci cand trebuie sa calatoreasca.

De multe ori stapanii de papagali sunt pusi in dificultate atunci cand trebuie sa calatoreasca. Ei sunt ingrijorati de soarta papagalilor lor pe care ii lasa acasa cu persoane care nu sunt obisnuite sa ii ingrijeasca sau chiar cu persoane straine. Desi pare complicat si nesigur, este posibil totusi sa plecati in calatorie impreuna cu papagalul, daca sunteti dispus sa faceti cum trebuie toate pregatirile si sa planuiti totul in detaliu. Mai mult decat atat, daca toate conditiile sunt indeplinite, papagalul dumneavoastra s-ar putea chiar sa se bucure de calatorie. Acest articol se adreseaza si celor care sunt nevoiti sa se mute cu locuinta la distanta mare si doresc sa-si ia companionul cu ei. Pentru inceput haideti sa trecem in revista toate lucrurile de care trebuie sa tineti seama inainte de a va decide daca va luati papagalul in calatorie.

- daca la destinatie nu veti avea timp sa va ocupati de pasare cel putin la fel de mult

cum o faceti acasa, NU luati papagalul in calatorie! Decat sa-l chinuiti, sa-i accentuati stresul si sa ii reduceti confortul cu care este obisnuit este mult mai indicat sa-l lasati acasa.

- verificati sanatatea papagalului inainte de a pleca. Orice calatorie reprezinta o

perioada de stres pentru pasare si aceasta se poate imbolnavi. NU plecati in calatorie cu

un papagal bolnav, cu unul care este in convalescenta sau care se afla in perioada de naparlire. Asigurati-va ca papagalul dumneavoastra este perfect sanatos.

- NU plecati in calatorie cu un papagal care are probleme comportamentale sau care

nu este imblanzit si dresat. Luati-va companionul cu dumneavoastra numai daca acesta este obisnuit sa accepte usor lucruri, situatii si oameni noi.

- ganditi-va la conditiile de climat si altitudine ale locului de destinatie si evaluati masura in care papagalul dumneavoastra este afectat de ele si le poate tolera.

- verificati daca la locul de destinatie vi se permite gazduirea impreuna cu un papagal

si daca pe drum aveti nevoie de actele de provenienta si identitate ale pasarii sau de permise speciale (necesare daca parasiti tara).

interesati-va daca la destinatie puteti gasi un medic veterinar care sa se ocupe de papagalul dumneavoastra in caz de urgenta sau cel putin asigurati-va ca aveti la dumneavoastra numarul de telefon al veterinarului care se ocupa de papagal in mod obisnuit.

- asigurati-va ca papagalul dumneavoastra nu are rau de masina. La fel ca oamenii si

papagalii pot suferi de rau de masina. Astfel, puteti incerca intai sa faceti drumuri scurte cu papagalul in masina pentru a-l obisnui cu aceasta activitate si pentru a-i putea supraveghea reactiile.

- asigurati-va ca veti indeplini toate conditiile pentru a calatori in siguranta alaturi de papagalul dumneavoastra. Pregatirile necesare in vederea calatoriei

- pentru a elimina riscul ca papagalul sa zboare este bine sa-i cupati aripile inaintea

plecarii in calatorie. Adresati-va unei persoane cu experienta pentru a efectua aceasta procedura.

- asigurati-va ca papagalul are ghearele si ciocul taiate la lungimea normala.

- inainte de plecarea efectiva in calatorie, faceti mici excursii impreuna cu papagalul.

Puteti incerca sa mergeti cu el in parcuri sau la terase in aer liber. Alegeti pentru inceput locuri mai putin zgomotoase si mariti treptat durata excursiilor.

- daca aveti posibilitatea, achizitionati un ham de zbor special destinat papagalilor si

dresati-va companionul in vederea folosirii acestuia. Colivia de calatorie Cu siguranta papagalul dumneavoastra nu va putea calatori in colivia in care locuieste deoarece aceasta este prea mare. Va trebui deci sa achizitionati o colivie speciala pentru calatorie. Aceasta va trebui totusi sa nu fie prea mica, sa permita pasarii sa-si intinda aripile si sa se miste in interiorul ei. Cumparati o colivie cat de mare va

permite spatiul de calatorie si bugetul de care dispuneti. Incercati sa amenajati colivia cat mai similar cu cea de acasa pentru a nu schimba prea mult rutina cunoscuta de papagal. Nu folositi stinghii cu suprafata de contact neteda, acestea nu vor permite papagalului sa se agate bine de ele. Ideal este sa folositi stinghii din crengute naturale de lemn, pe care papagalul sa se poata prinde bine in gheare. Plasati stinghia in partea anterioara a coliviei, aproape de barele coliviei, in asa fel incat, la o eventuala franare brusca, papagalul sa nu se loveasca prea rau din inertie de barele metalice. In colivie va trebui sa plasati o hranitoare si o adapatoare pentru ca papagalul sa poata manca si bea pe parcursul calatoriei. Nu plasati in colivie decat o singura jucarie si alegeti una usoara, eventual confectionata din piele, sfoara sau carton si care sa nu faca zgomot daca se loveste de barele coliviei. Jucariile grele sau confectionate din materiale dure pot rani papagalul pe timpul drumului. Puteti atarna de acoperisul coliviei si o sfoara de care papagalul sa se poata eventual prinde cu ciocul daca va avea nevoie de mai multa stabilitate din cauza miscarii autovehiculului pe parcursul drumului. Colivia de calatorie va trebui plasata intotdeauna numai pe bancheta din spate a masinii si fixata cu ajutorul centurii de siguranta sau a unor corzi. Asigurati-va ca papagalul dumneavoastra este obisnuit cu colivia de calatorie cu mult timp inainte de a pleca efectiv la drum. Introduceti colivia intai in raza vizuala a papagalului pentru cateva zile. Dupa ce acesta s-a obisnuit cu prezenta coliviei acordati-i timp pentru a o explora treptat si a se obisnui sa stea in ea, intai perioade scurte de timp, apoi din ce in ce mai lungi. Drumul cu masina Iata la ce trebuie sa fiti atenti si ce trebuie sa faceti pe durata drumului cu masina:

- NU lasati niciodata, nici macar pentru cateva minute, papagalul singur si nesupravegheat in masina!

- nu tineti papagalul in caldura mare, dar nici in calea curentului de aer conditionat

sau a curentului de aer provenit de la geamul deschis. Nu plasati colivia de calatorie sub lumina directa a soarelui.

- supravegheati cu atentie comportamentul si reactiile papagalului. Fiti pregatiti sa

interveniti daca se intampla ceva. De asemenea, s-ar putea sa fie nevoie sa opriti mai des decat ati planificat pentru a permite papagalului sa manance si sa bea sau sa se relaxeze.

- incercati sa vorbiti cat mai mult si cat mai calm cu papagalul. Vocea dumneavoastra il va linisti si calma. Bagajul papagalului Iata ce trebuie sa luati cu dumneavoastra in calatorie, ca “bagaj” al papagalului:

- fructe si legume proaspete pentru drum, esentiale datorita necesitatii de a evita o

eventuala deshidratare. Daca este foarte cald puteti pastra vegetalele intr-un recipient cu gheata.

- luati cu dumneavoastra o cantitate suficienta din apa si mancarea pe care in mod

normal papagalul dumneavoastra o bea si mananca, cat sa va ajunga pentru toata durata

concediului sau calatoriei. Schimbarea apei de baut si/sau a mancarii poate cauza

deranjamente stomacale papagalului asa ca intotdeauna este indicat sa folositi mai ales aceeasi apa.

- o cantitate suficienta de mici tratatii si gustari pe care papagalul dumneavoastra le prefera, pentru a-l putea ajuta sa suporte mai usor stresul calatoriei.

- o trusa de prim ajutor pentru papagal care sa contina: pudra cicatrizanta (pentru

sangerari), bandaje, un dezinfectant, o foarfeca, un cleste de unghii. - jucariile preferate ale papagalului.

- o sticla cu pulverizator pentru a putea “imbaia” papagalul pe perioada calatoriei.

Daca este cald, puteti stropi papagalul cu apa si pe perioada drumului, pentru a evita supraincalzirea.

- materiale si ustensile necesare pentru asigurarea igienei coliviei pe parcursul

drumului si intregului concediu.

- un material cu care sa puteti acoperi colivia papagalului pe timpul noptii sau la

nevoie pe durata transportului. Succes si calatorie placuta impreuna cu papagalul dumneavoastra!

Papagalul bolnav? Cand trebuie sa apelam la veterinar?

Papagalul bolnav? Cand trebuie sa apelam la veterinar? De multe ori papagalii au de suferit din

De multe ori papagalii au de suferit din cauza nestiintei sau neglijentei stapanilor. Este foarte important sa intelegem ca singurul care poate trata un papagal bolnav este veterinarul. Internetul sau prietenii ne pot oferi informatii, insa, daca avem suspiciuni cu privire la sanatatea pasarii noastre, prima persoana la care apelam trebuie sa fie veterinarul. El va sti cu siguranta cum sa abordeze problema si, daca e cazul, ce tratament sa prescrie. NU incercati sa tratati singuri papagalul! Nici un papagal nu trebuie diagnosticat decat in urma unui examen clinic. Sfaturile veterinarului vor trebui urmate pentru a asigura papagalului nostru o viata cat mai buna.

Papagalii pot suferi de multe boli unele specii fiind mai rezistente, altele mai sensibile, insa, orice fel de papagal detineti este foarte important sa intelegeti ca, datorita dimensiunilor foarte mici, orice problema de sanatate se poate rapid transforma intr-una de viata si de moarte. Mai mult decat atat, instinctele de supravietuire determina papagalul sa ascunda foarte bine orice manifestare de boala, ceea ce face ca atunci cand observam in sfarsit ceva in neregula cu pasarea, ea sa fie deja foarte bolnava. In aceste cazuri este necesar sa actionati imediat, orice moment este pretios. In cele ce urmeaza vom incerca sa va ajutam sa supravegheati papagalul dumneavoastra pentru a putea decide corect momentul in care este nevoie de interventia veterinarului. Cunoaste-ti papagalul! Este foarte important sa va cunoasteti papagalul. Observati-l indeaproape si retineti modul lui normal de viata. In acest fel veti putea sesiza imediat aparitia vreunei schimbari in comportamentul si conditia fizica a pasarii. Iata ce trebuie sa urmariti:

obiceiurile alimentare: cat si cand mananca (lipsa poftei de mancare si scaderea in greutate sugereaza o boala; vomitarea si regurgitarea, atunci cand nu este un compliment, asemenea);

- obiceiurile de excretie: dimensiunea, culoarea, consistenta fecalelor (diareea,

fecalele insotite de urina verde, galbena sau sangerari sunt semne clare ce indica

necesitatea unui consult veterinar,);

- penajul papagalului: indicator extrem de important al sanatatii sale (daca este

zburlit sau ciufulit poate semnifica existenta unei afectiuni, caderea penelor in afara perioadei de naparlire indica si ea o afectiune. Penele neingrijite, mate, aspre sau anormal crescute indica de asemenea o problema de sanatate.);

- respiratia papagalului: daca este greoaie, suieratoare, insotita de stranuturi repetate

sau tuse, indica o afectiune respiratorie. Daca respiratia este insotita de miscarea pe

verticala a cozii indica o afectiune a plamanilor;

- aspectul ochilor, narilor si regiunii anale: orice inflamare sau secretie prezenta in aceste zone indica o afectiune si necesita consult veterinar;

- aspectul ciocului: cresterea anormala a ciocului, modificarea culorii sau inmuierea

tesutului sunt simptome caracteristice unor deficiente de vitamine si minerale sau ale

unor afectiuni;

- aspectul pielii: orice modificare a aspectului pielii papagalului, semnaleaza

necesitatea unui control veterinar urgent;

- miscarile si zborul papagalului (zborul greoi si dezorientat, lipsa de echilibru,

imposibilitatea de a se mentine pe stinghii);

- nivelul de activitate: cat este de energic, cat de mult se joaca, cat de mult doarme

(apatia, programul prelungit de somn, stationarea pe fundul coliviei cu ochii inchisi, dormitul cu ambele picioare pe stinghie sunt semne clare ale unei afectiuni);

- mirosul pasarii si al fecalelor: un miros respingator emanat de papagal sau de fecalele sale ne indica o deteriorare a sanatatii sale;

- nivelul de sociabilitate (un papagal normal care devine brusc agresiv poate avea probleme de sanatate)

- comportamentul (orice schimbare comportamentala poate fi semnul unei afectiuni,

de exemplu: ghemuirea intr-un colt al coliviei, letargia). In general, orice schimbare intervenita in rutina zilnica a papagalului dumneavoastra ar trebui sa traga un semnal de alarma asupra sanatatii lui.

Daca banuiti ca papagalul dumneavoastra este bolnav, pana la venirea veterinarului, tineti-l intr-un loc calduros (30-32°C) si linistit, incercati sa-i dati hrana si apa si inlaturati stinghiile din colivie pentru a-i permite sa se odihneasca pe fundul acesteia. Hranirea papagalului bolnav este extrem de importanta intrucat, la dimensiunile mici si metabolismul foarte rapid, orice calorie ingerata poate face diferenta dintre viata si moarte. Atunci cand aveti indoieli asupra sanatatii papagalului, apelati la veterinar! Veterinarul este singurul in masura sa evalueze starea de sanatate a papagalului dumneavoastra si sa prescrie un eventual tratament. Nu ezitati sa apelati la el ori de cate ori aveti vreo intrebare, problema sau indoiala, chiar cu riscul de a parea prea insistent/a. Sanatatea si viata papagalului se afla in mainile dumneavoastra si sunteti responsabili pentru ele.

Excrementele papagalilor – examinare si interpretare

Pasarile sunt maestrii disimularii. Instinctele de supravietuire determina papagalul sa ascunda foarte bine orice manifestare de boala, ceea ce face ca atunci cand observam in sfarsit ceva in neregula cu pasarea, ea sa fie deja foarte bolnava. In aceste conditii, examinarea si interpretarea aspectului excrementelor pasarilor noastre devin extrem de importante, pentru ca ne pot oferi indicii pretioase despre sanatatea exemplarelor. De multe ori, stapanii de papagali devin “obsedati” de aspectul excrementelor pasarilor lor, dar acest lucru nu este tocmai rau. Este chiar foarte bine sa inspectam zilnic gainatul papagalilor pentru a putea observa imediat orice modificare intervenita in aspectul si/sau structura acestuia. Acest articol nu inlocuieste vizita la veterinar si nu acopera nici toate modificarile posibile, nici toate cauzele acestora. Ca regula generala, orice modificare a excrementelor papagalului, care se mentine mai mult de 24 de ore trebuie de urgenta semnalata unui medic veterinar! Pentru ca examinarea excrementelor sa fie facuta cu usurinta va recomandam sa captusiti fundul coliviei cu hartie sau servetele de hartie. Nu folositi nisip, rumegus sau alte materiale, acestea modifica aspectul gainatului sau il absorb, nepermitandu-va o examinare concludenta. Totusi, intrebarea legitima pe care toti stapanii de papagali si-o pun este: cum trebuie sa arate excrementele?

Gainatul pasarilor este alcatuit din 3 componente: fecalele, uratii si urina. In cele ce urmeaza le vom analiza pe fiecare, detaliind si modificarile ce pot interveni si care trebuiesc urmarite. Fecalele Fecalele sunt partea solida, centrala a excrementelor, care sunt expluzate din colon si reprezinta mancarea digerata. Ele au un aspect tubular si culoarea lor depinde de alimentele pe care papagalul le-a ingerat. Fecalele unui papagal sanatos, care are o dieta echilibrata, au de regula o culoare verde inchis sau maronie si pot fi segmentate sau incolacite ca o spirala.

Fecalele “imprumuta” culoarea alimentelor pe care papagalul le-a servit. Astfel, daca papagalul a mancat sfecla sau capsuni, fecalele vor fi rosiatice; daca a mancat afine, fecalele vor fi negricioase; daca a mancat broccoli, fecalele vor fi verzui; daca a mancat morcovi, fecalele vor avea o tenta maro- portocalie etc. Fecalele papagalilor hraniti exclusiv cu seminte au o culoare verde intens. Daca papagalul dumneavoastra este hranit cu pelete fara adaos de coloranti, fecalele lui vor fi maro-verzui. Daca peletele au coloranti artificiali in compozitie, fecalele vor “imprumuta” culoarea peletelor preferate de papagal. Ideal este sa folositi pelete fara adaos de coloranti pentru ca in acest mod veti putea analiza mult mai concludent aspectul gainatului. Daca fecalele papagalului sunt negre sau rosiatice, iar aceasta nu se datoreaza

vreunui aliment din dieta, adresati-va urgent veterinarului! Astfel de culori sunt anormale

si indica prezenta sangelui in excremente!

O alta problema importanta este prezenta alimentelor nedigerate in fecale. Aceasta poate indica o serie de afectiuni ale sistemului digestiv sau o infestare cu giardia, care necesita control si tratament veterinar de urgenta! Fecalele de culoare deschisa sau cele cu aspect spumos sunt alte semne de boala. Adresati-va veterinarului! Si volumul de excremente este un indicator important. Daca papagalul are excremente mici, compacte, dense si inchise la culoare, este posibil ca el sa nu fi mancat suficient. Uratii Uratii sunt un produs secundar al rinichilor si sunt eliminati deasupra fecalelor sau in jurul lor. Ei au un aspect albicios opac, de creta. Cand se usuca, uratii sunt intotdeauna de culoare alba. Cantitatea de urati eliminata variaza in functie de specia de papagal (perusii vor elimina foarte putini, pe cand papagalii Ara vor elimina o cantitate mult mai mare). Unele alimente pot conferi uratilor o tenta usor crem-bej. Daca uratii au o culoare verde sau galbena, papagalul poate suferi de anorexie sau de

o afectiune a ficatului. Daca uratii au o culoare maronie, papagalul poate suferi de o intoxicatie cu metale grele.

sau de o afectiune a ficatului. Daca uratii au o culoare maronie, papagalul poate suferi de

Daca uratii au o culoare rosiatica, papagalul are hemoragie interna. Daca observati ca papagalul dumneavoastra excreta mai multi urati decat de obicei, este posibil sa fie deshidratat. Deshidratarea poate conduce foarte rapid la moarte! Toate aceste cazuri necesita prezentarea de urgenta la medicul veterinar! Urina Urina este produsul principal al rinichilor si este un lichid clar, fara culoare si fara miros, eliminat impreuna cu fecalele si uratii. Cantitatea de urina eliminata este in stransa legatura cu volumul de fructe si legume, dar si de lichide pe care papagalul le ingereaza. Astfel, urina poate sa reprezinte o parte importanta a excrementelor. Este posibil ca, in conditii de stres, papagalii sa excrete mai multa urina decat de obicei (poliurie). Acest lucru este normal si se explica prin faptul ca, atunci cand sunt speriate, pasarile isi golesc intreg continutul cloacei pentru a se pregati de zbor. In absenta altor cauze obiective, poliuria se poate datora totusi si unei afectiuni a rinichilor. Pasarile cu diete dezechilibrate (de exemplu cele hranite numai cu seminte) au de multe ori o urina care, uscandu-se, se transforma intr-o pasta de culoare alba. Urina colorata in rosu ne indica o hemoragie interna, iar urina colorata in galben sau verzui indica o afectiune hepatica. Toate aceste cazuri necesita prezentarea de urgenta la medicul veterinar! Daca observati ca papagalul dumneavoastra excreta mult mai putina urina decat de obicei, este posibil sa fie deshidratat. Deshidratarea poate conduce foarte rapid la moarte!

Diareea Majoritatea stapanilor de papagali confunda diareea cu poliuria. Diareea este mult mai

putin frecventa decat se crede si poate fi determinata de multe afectiuni. Un papagal are diaree numai daca fecalele (partea solida a gainatului) nu mai sunt solide si bine formate,

ci se prezinta intr-o forma lichida, alaturi de urati si urina. Diareea poate aparea totusi

ocazional si datorita stresului, insa in acest caz nu se intalneste decat la una sau maxim doua excretii in 24 de ore. Deseori, un papagal care are diaree va avea cloaca murdara de

fecale. Poliuria reprezinta cesterea volumului de urina si urati din excremente, in conditiile

in care fecalele sunt totusi bine formate si de consistenta solida. Pentru a face mai usor

diferenta intre cele doua notiuni retineti ca diareea se refera numai la fecale! Poliuria poate fi un fenomen normal (atunci cand survine in urma unei diete bogate in

vegetale, in urma unui consum mare de lichide sau in urma unei experiente traumatizante) sau poate fi semnul a numeroase boli (infectii virale, alergii, tumori etc.). Alte aspecte care trebuie supravegheate Foarte important este sa examinati si cloaca pasarii (orificiul prin care se elimina excrementele). Aceasta trebuie sa fie in permanenta curata, fara urme de excremente si sa

nu prezinte excrescente anormale. Un alt aspect care trebuie atent monitorizat este frecventa cu care pasarea excreta. Orice modificare semnificativa (in sensul cresterii sau scaderii frecventei) trebuie semnalata medicului veterinar. Excrementele pasarilor nu au miros. Astfel, orice miros neplacut detectat este un semn ca papagalul trebuie consultat de un medic veterinar. Totusi, unii papagali nu excreta pe timpul noptii, iar dimineata elimina excremente voluminoase care pot mirosi

usor. Daca observati viermi in fecalele papagalilor inseamna ca acestia trebuie urgent deparazitati.

Moartea si doliul la papagali

trebuie urgent deparazitati. Moartea si doliul la papagali Poate ca, din nefericire, multi dintre noi am

Poate ca, din nefericire, multi dintre noi am fost nevoiti sa trecem prin situatii tragice de moarte a papagalului iubit. In cazul in care detineti o pereche de papagali problema este si mai complicata intrucat, pe langa suferinta proprie, trebuie sa ajutati si papagalul ramas in viata sa-si depaseasca suferinta. Papagalii sunt monogami si formeaza perechi ce dureaza intreaga viata. Astfel, cu atat mai greu este depasit momentul mortii partenerului. Nimfele, perusii, amorezii, dar si alte specii de papagali “poarta doliu” si isi jelesc partenerii pierduti. Multi stapani de papagali sunt coplesiti de intensitatea trairilor de durere pe care le observa la papagalul ramas singur si sunt oarecum dezorientati, nestiind ce sa faca sa-si ajute companionul. Ca si la oameni, perioada de doliu variaza de la un individ la altul, atat in ceea ce priveste tipul de manifestari cat si in durata. Ea este influentata si de factori ca: timpul pe care perechea l-a petrecut impreuna pana in momentul mortii unuia dintre parteneri, intensitatea legaturii stabilite intre acestia si modul in care s-a format perechea (pasarile s-au ales singure sau perechea a fost formata de catre stapani). Doliul se poate manifesta in multe feluri, fiecare papagal exprimandu-se conform personalitatii sale. Astfel, unii papagali vor refuza mancarea, isi vor smulge penele, isi vor chema continuu partenerul disparut cu sunete sfasietoare, vor fi morocanosi, suparati sau chiar agresivi. In aceasta perioada papagalul va avea nevoie de mai multa atentie si grija din partea dumneavoastra. Nu-i schimbati rutina obisnuita si cautati sa-l supravegheati mai mult. In astfel de situatii aveti doua optiuni pentru a va ajuta papagalul:

Aduceti un nou partener pentru companionul dumneavoastra. Ideal este sa cautati un papagal cam de aceeasi varsta cu cel pe care il detineti, pentru a le facilita relatia. Unii papagali isi vor accepta imediat noul partener, altii vor avea nevoie de mai mult timp si poate de o perioada introductiva, in care sa-i tineti in colivii separate, dar apropiate una de alta. S-au inregistrat si cazuri in care papagalul in doliu si-a atacat noul partener. In cele din urma perechea se va forma, viata isi va relua cursul stabilit de natura si va veti putea vedea din nou papagalul vesel si fericit. In cazul in care, dupa o perioada de timp, cele doua pasari nu se accepta deloc, va trebui sa le despartiti si sa incercati cu alt partener. Dedicati mult mai multa atentie companionului dumneavoastra. Daca alegeti sa nu aduceti un nou partener va trebui sa petreceti mult mai mult timp cu papagalul pentru a putea suplini lipsa partenerului. Astfel veti putea intari legatura dintre dumneavoastra si

papagal si veti deveni centrul atentiei sale. Insa, daca nu aveti suficient timp liber sau rabdare, aceasta nu este o idee buna, intrucat papagalul lasat singur va deveni nefericit si se va putea imbolnavi. In special perusii, nimfele si amorezii au nevoie de dedicare si atentie constanta intrucat sunt pasari care in natura traiesc in stoluri si nu sunt obisnuite cu singuratatea.