Sunteți pe pagina 1din 4

C7 CURS MEDICCINA MUNCII

CONF DR VERONICA OPREA

RISCURI PROFESIONALE ÎN SERVICIILE DE ÎNGRIJIRI MEDICALE

În toate sectoarele de activitate: spitale clinice cu paturi, servicii de recuperare,


unităţi de diagnostic şi tratament chirurgical, stomatologie, pediatrie, geriatrie, personalul
medical (îngrijtoare, infirmiere, asistenţi şi tehnicieni medicali, medici) este expus la o
multitudine de riscuri:

1. Riscuri prin expunere la agenţi fizici:


 utilizarea de echipamente tehnice, foarte diversificate (amplasare în medii
umede, cablaje şi branşări improprii), predispune la riscul de electrocutare şi/sau
de incendiu;
 ambianţa caldă din sectoare ca: sterilizare, blocuri operatorii, secţii de terapie
intensivă pediatrice, dar mai ales din sectoarele logistice ale unui spital
(spălătorie, călcătorie, bucătărie) poate genera, în special în sezonul cald,
disconfort termic, oboseală, stări de deshidratare, sincope de căldură facilitate şi
de efortul fizic crescut al personalului de îngrijire;
 ambianţa fonică din unele sectoare medicale (în opinia generală, "case de
linişte") poate atinge nivele perturbatoare ale atenţiei şi puterii de concentrare
psihică (surse sonore amplasate în apropierea cabinetelor medicale) sau chiar
nivele cu impact otic distructiv (intensitate peste 85 dB în cabinetele
stomatologice, săli de intervenţie chirurgicală ortopedică, laboratoare de
explorări funcţionale şi analize medicale, centrale termice, bucătării, servicii de
protezare etc.). Perturbarea atenţiei, scăderea inteligibilităţii unei conversaţii,
scăderea capacităţii de muncă prin oboseală neuropsihică sunt efecte comune
mai frecvente decât hipoacuzia profesională prin expunere la zgomot.
 ambianţa luminoasă şi cromatică deficitară din punct de vedere cantitativ şi
calitativ (străluciri în câmpul vizual prin reflexii directe sau indirecte, iluminatul
neuniform în special în zonele de circulaţie şi de pasaj) favorizează accidentele de
muncă (căderi, recepţionarea incorectă a unor mesaje sau citirea incorectă a
prescripţiilor medicale: doze, denumiri). Transportul bolnavilor prin zone
insuficiente iluminate, transportul de materiale igienico-sanitare prezintă riscuri
atât pentru bolnav, cât şi pentru personalul medical. Riscurile specifice acestei
expuneri decurg şi din existenţa şi conţinutul muncii de noapte dintr-un spital.
 radiaţii ionizante: riscurile de iradiere provin din expunerea tehnicienilor în
radiodiagnostic, radioterapie, laboratoare radiofarmaceutice, angiografice, prin
difuzia, devierea sau prin reflexia unor fracţiuni din fasciculul primar. Efectele
patologice rezultate din depăşirea dozelor maxime admise (receptate de un
subiect prin iradiere internă sau externă) sunt hematologice (anemie, leucopenie
cu neutropenie, stări leucemoide sau leucemii, sindroame hemoragice),
radiodermite acute şi cornice, epitelite mucoase, radionecroze osoase (veritabile
stări pre-neoplazice), cancere cu localizări pulmonare, osoase etc.
 radiaţii non-ionizante, mai puţin periculoase decât radiaţiile X, pot fi: radiaţii
ultraviolete (lămpi bactericide, filtre de aer, UV albastre utilizate în terapia
icterului neonatal, UV în terapia PUVA din psoriasis) etc. Efectele expunerii sunt
oculare (conjunctivită, maculopatia actinică), cutanate (îmbătrânirea pielii,
melanom).
 radiaţia LASER utilizată în medicină pentru fotocoagulare (retinopatia diabetică),
excizia tatuajelor, cicatricilor, leziunile vasculare, nevilor pigmentari etc.
Dezvoltarea terapiilor moderne fotodinamice adresate cancerului, angioplastia
prin energia laser, analize medicale, separarea izotopilor, studii genetice, sporesc
numărul medicilor şi al tehnicienilor expuşi. Riscurile sunt retiniene (colimarea
fasciculului, radianţă crescută) cu pierderea temporară sau permanentă şi totală a
vederii. Reacţiile sunt distructive fotochimice şi termice (absorbţia energiei
radiante urmată de răspunsuri biologice inflamatorii, edematoase, cicatriceale).
Arsurile termice interesează corneea (1400 nm-1 mm) şi pielea (320 nm-1 mm).
Expunerea la fasciculul laser Xe-Cl-308 nm poate induce leziuni acute
cristaliniene. Distrucţia termică a ţesuturilor (intervenţii chirurgicale prin laser) se
însoţeşte de emanaţii conţinând gaze şi vapori toxici, bioaerosoli conţinând fracţii
sanguine, virusuri etc. cu miros dezagreabil şi posibile efecte cancerigene.
 microundele utilizate în prepararea alimentelor sau în tratamente prin diatermie,
induc efecte calorice (vulnerabilitate crescută a cristalinului şi a gonadelor care
sunt slab vascularizate). Efectele cumulative, etichetate ca periculoase pentru
organismul uman sunt nervoase, reproductive (oligoteratospermie cu
reversibilitate relativă) şi cristaliniene. Personalul feminin din sectoarele de
fizioterapie dezvoltă cu incidenţă relativ mică, naşteri premature, moarte
perinatală, malformaţii congenitale etc.
2. Expunerea la agenţi chimici: include o mare varietate de riscuri prin:
- reactivi de laborator şi coloranţi biologici (ex. xilidină, acridină, parafuxină basică,
hematoxilină, tetraoxid de osmium) sub formă de lichide, tincturi, pudre etc. Fixatori
şi conservaţi (ex, formolul) sunt puternic sensibilizanţi cutanat şi respirator.
- sterilizanţi, agenţi, de dezinfecţie şi detergenţi: utilizaţi în toate sectoarele medicale
(combaterea/împiedicarea difuziunii agenţilor infecţioşi) prezintă în general riscuri
mici. Pentru subiecţi atopici, riscurile sunt majore prin dezvoltarea sensibilizării
alergice (manifestări respiratorii, oculare, cutanate). Cel mai des incriminaţi sunt
fenolii, produşii halogenaţi, amoniu cuaternar, aldehide (glutaraldehida,
formaldehida), ciclohexidina, alcooli, hipocloritul de sodium.
- Dintre sterilizanţii chimici, oxidul de etilen are proprietăţi bactericide puternice.
Contactul cutanat cu instrumente, mănuşi, măşti, catetere sterilizate cu oxid de etilen
şi insuficient ventilate poate induce efecte iritative sau alergice, conjunctivite, arsuri
corneene. Alte manifestări sistemice (cefalee, greţuri, vărsături sunt dependente de
concentraţia şi durata expunerii putând ajunge până la edem pulmonar acut
(dispnee, cianoză), convulsii, incoordonare, tulburări cardiace. Efectele cumulative
(cronice) sunt neurologice: encefalopatie, polineuropatie. Expunerea în timpul
gravidităţii poate induce avorturi, naşteri premature. Ca agent alkilant puternic,
oxidul de etilen are proprietăţi mutagenice (în experimentul pe animal) fiind
considerat potenţial cancerigen pentru om.
- Medicamente (antibiotice şi chimioterapice): penicilina (şi întreg grupul
cefalosporinelor) este cel mai sensibilizant agent bactericid utilizat (şoc anafilactic,
reacţii cutanate alergice în general grave). Citostaticele sigur cancerigene pentru om
sunt: mileranul, ciclofosfamida, clorambucilul, melfalanul, unii anti-estrogeni ca de
ex. tamoxifenul. În grupul 2 (IARC) probabil cancerigene pentru om sunt incluse (cu
dovezi suficiente): adriamicina, nitrozureea (BCNU, CCNU), procarbazin hidroclorid,
tiotepa.
Expunerea personalului medical (farmacişti, asistenţi medicali, infirmiere în timpul
preparării, administrării şi, respectiv prin contactul indirect cu produsele biologice ale
bolnavului tratat) poate induce efecte citogenetice (modificări cromozomiale, schimbări ale
cromatidelor surori, rupturi sau mutaţii punctuale, sinteze neprogramate de ADN).

În serviciile de oncologie, personalul implicat acuză mai frecvent: cefalee însoţită de


vertij, senzaţii ebrioase, pusee urticariene, eczeme, căderea părului, dispnee (astmatiformă
la manevrarea ciclofosfamidei). Mai rar, au fost identificate fibroze pulmonare şi hepatite
citolitice (bleomicină) sau ascăderea auzului ca efect advers al CIS-platinium. Măsurile de
securitate minimale impun purtarea echipamentului de protecţie (mănuşi. ochelari),
manipularea medicamentelor antimitotice în nişă cu flux laminar vertical, înregistrarea
expunerii (durată, tip) şi biomonitorizarea personalului expus.

3. Expunerea la latex: alergia la mănuşile din latex se poate manifesta sub toate
formele şi tipurile de reacţie: urticarie de contact, urticarie generalizată, eczema, rinită
sau/şi conjunctivită alergică, edem angioneurotic, astm bronşic şi chiar şoc anafilatic.
Alergenul poate fi latexul, aditivi şi acceleratori de vulcanizare utilizaţi la fabricarea
mănuşilor, componente ale pudrei de talc, peroxizi organici etc. Analiza biocompatibilităţii
mănuşilor utilizate trebuie efectuată prin obţinerea informaţiilor de la producător, iar
diagnosticul poate fi confirmat prin testări cutanate specifice alergologice, dozarea IgE, teste
inhalatorii, probe clinice (ex.testul supresie-reexpunere).
4. Expunerea la agenţi biologici: îngrijirea şi tratarea bolnavilor infecţioşi prezintă un
risc de îmbolnăvire recunoscut. Prevalenţa îmbolnăvirilor cu agenţi biologici este în strânsă
legătură cu eficienţa măsurilor profilactice (vaccinări, profilaxie specifică pre-post expunere).
Cele mai commune boli transmisibile (de la bolnav la personalul medical) sunt: hepatitele
virale (A, B, C, non A-non B), varicela, rujeola, rubeola, HIV/SIDA, dar şi cele microbiene ca
tuberculoza pulmonară, conjunctivite cronice, foliculite etc. Programe prevenţionale
eficiente bazate pe identificarea şi izolarea surselor, asigurarea tratamentului, protecţia
personalului de îngrijire (ventilaţie, epurarea aerului, purtarea de echipamente individuale,
instruirea şi reducerea timpului de contact) sunt obligatorii pentru protecţia sănătăţii în
sectorul medical (obligaţii ale angajatorului care este MS).

5. Suprasolicitări musculo-scheletice: infirmiere, îngrjitoare, brancardieri, asistenţi


medicali, dar şi medici (ex. chirurgi, ortopedişti, stomatologi) sunt expuşi la factori de risc
biomecanc: ridicarea şi transferul bolnavilor, repoziţionare în pat, transportul către serviciile
de primire şi investigaţionale. Activităţile de transport materiale igienico-sanitare,
medicamente, lenjerie, ca şi cele de igienizare sunt solicitante prin: posturi non-fiziologice
tronculare, repetiţia mişcărilor, forţa depusă, durata muncii. În serviciile anexă (bucătărie,
spălătorie), efortul fizic profesional este cvasipermanent crescut. Insulta biomecanică
musculo-osteo-articulară este amplificată printr-un comportament inadecvat adoptat în
condiţii de stres şi de urgenţă (nerespectarea tehnicilor corecte), sarcini şi activităţi în spaţii
insuficiente dimensional, absenţa mecanismelor de lifting şi de transport al bolnavului.
Cele mai frecvente suferinţe musculoscheletice (microleziuni cumulative) constau în
epicondilite, tendinopatia coifului rotatorilor, low back syndrome (sectoare cu bolnavi
adinamici, protezaţi, paraplegici, bătrâni, operaţi cu linii de perfuzie prelungite, bolnavi
psihici).

6. Solicitări neuropsihice: constante şi generalizate la întreg personalul medical având


ca origine munca intelectuală, responsabilităţi crescute, implicarea afectivă, programe de
lucru prelungite, asistenţa bolnavilor incurabili, intervenţii de urgenţă etc. Privarea de somn,
studiul şi pregătirea individuală prelungită, explică prevalenţa crescută a oboselii psihice, a
stărilor depresive, tentativelor de suicid sau/şi a erorilor medicale.