LIDER și LEADERSHIP-ul

Se spune ca orice rezultat măreț atins este produsul a 99 % muncă și doar un 1% îl

constituie talentul. Să vedem dacă aceasta privește și leadership-ul.
Un bun conducător este format, nu înnăscut, el se dezvoltă, trece printr-un proces
continuu de educaţie, pregătire profesională, acumulare de experienţă şi auto-evaluare.
Conducerea se referă, mai mult poate decât la orice altceva, la modul în care o persoană (în acest
caz conducătorul unui compartiment sau organizaţii) le influenţează pe altele (subalterni, colegi
de echipă) să realizeze un obiectiv, direcţionând grupul pe care îl coordonează astfel încât
acţiunile acestuia să fie coerente şi să existe o cât mai strânsă coeziune.
Liderii conduc acest proces “punând la lucru„ calităţile şi trăsăturile lor de caracter, cum
sunt de exemplu: convingerile, valorile morale sau de altă natură, etica, cunoştinţele, pregătirea
profesională, caracterul. Deşi o funcţie ierarhică îţi oferă autoritatea de a realiza anumite atribuţii
şi de a contribui astfel la atingerea obiectivelor organizaţiei din care faci parte, puterea oferită de
poziţia în ierarhie nu te şi transformă automat în conducător ci îţi dă doar “calitatea” de şef.
Conducătorul este diferit prin faptul că îi face pe subalternii (adepţii) săi să dorească să realizeze
acele ţeluri înalte pe care el le propune, în loc să se simtă obligaţi să execute anumite sarcini care
le sunt trasate.
Pentru a sintetiza, conducătorii trebuie să fie demni de încredere şi capabili să comunice
viziunea lor referitoare la locul companiei pe piaţă.
Interesant de menţionat este că o organizaţie militară, armata SUA, a sintetizat principiile
de leadership astfel:
1. Fii bine pregătit – ca lider trebuie să cunoşti bine domeniul tău de activitate şi ceea ce fac
subordonaţii tăi;
2. Asumă-ţi responsabilitatea, caută modalităţi de a ajuta dezvoltarea organizaţiei din care faci
parte, iar atunci când lucrurile nu merg cum trebuie, nu căuta vinovaţi – caută soluţii;
3. Ia decizii corecte şi la timp;
4. Fii un exemplu pentru ceilalţi;
5. Cunoaşte-ţi oamenii şi interesează-te de bunăstarea lor;
6. Informează-ţi angajaţii;
7. Dezvoltă în toţi colaboratorii tăi sentimentul responsabilităţii pentru ceea ce fac;
8. Asigură-te că cei din subordinea ta înţeleg ce au de făcut, că activitatea lor este
supravegheată şi sarcinile realizate corect;
9. Pregătiţi-vă ca echipă;
10. Foloseşte la maxim capacitatea organizaţiei din care faci parte.
Sunt principii ce pot fi aplicate de un conducător din orice domeniu de activitate, nu
credeţi?
Studiind procesul de conducere putem identifica 4 factori majori care apar în cadrul
acestuia, şi anume: liderul sau conducătorul, subordonatul, situaţia şi comunicarea. Fiecare dintre
aceste elemente are importanţa sa, însă pe parcursul acestei lucrări ne vom axa mai mult pe
primul element menţionat, conducătorul, precum şi pe studierea diverselor stiluri de conducere,
aşa cum au fost ele clasificate de unul sau altul dintre autorii lucrărilor din domeniul artei
conducerii.
Aşa cum menţionam anterior, un element important al conducerii îl reprezintă încrederea.
Dacă eşti un lider în care se poate avea încredere, cei din jurul tău vor ajunge să te respecte.
Pentru a fi un astfel de lider, eficient şi respectat, trebuie să fii un profesionist, să cunoşti bine cei
4 factori menţionaţi anterior (liderul sau conducătorul, subordonatul, situaţia şi comunicarea), să
te cunoşti pe tine însuţi, natura umană, domeniul în care acţionezi, organizaţia în care lucrezi, să
ai capacitatea de a face – fie că este vorba de a decide scopuri, de modalităţi de realizare a
acestora, de implementarea strategiilor sau de motivarea oamenilor.
Ca lider trebuie să înţelegi foarte bine cine eşti, ce ştii şi ce poţi face şi, mai ales, nu
trebuie să uiţi că cei pe care îi conduci sunt cei care determină de fapt dacă eşti sau nu un bun
conducător. Dacă aceştia nu au încredere, nu se vor simţi inspiraţi de exemplul tău. Să fii lider
înseamnă să îi convingi pe ceilalţi că exemplul tău merită să fie urmat, că eşti persoana potrivită
să îi conducă.
Modelele date de diversele teorii din leadership ne ajută să înţelegem cum sunt creaţi
liderii şi de ce acţionează aşa cum o fac.
O modalitate de analiză a diverselor tipuri de conducători este prin prisma puterii deţinute
şi a modului de folosire a acesteia. Putem distinge astfel 3 stiluri diferite de conducere:
 Autoritar sau autocratic
Acest tip de conducător îşi domină subalterni, le spune angajaţilor ce doreşte a fi realizat, şi
în ce mod, fără a asculta părerile celorlalţi membri ai echipei. Poate fi un lider de succes, cu
condiţia să deţină toate informaţiile necesare luării deciziei privind soluţionarea problemei, puţin
timp şi subordonaţii să fie motivaţi. În mod normal acest stil de conducere se foloseşte rar, atunci
când situaţia o impune. Ca parte negativă, o abordare autoritară generează o rezistenţă pasivă şi
necesită exercitarea unei presiuni continue şi coordonare din partea liderului pentru a se ajunge la
rezultatele dorite.
 Participativ sau democratic
Tipul democratic de conducere implică admiterea unuia sau mai multora dintre subordonaţi
în procesul decizional. Cu toate acestea, decizia finală aparţine conducătorului, acesta păstrează
controlul grupului, chiar în condiţiile consultării cu ceilalţi membri. Folosirea acestui stil nu este
un semn de slăbiciune, dimpotrivă, şi este probabil să genereze respectul celorlalţi membri ai
echipei. Este cel mai des utilizat stil de conducere atunci când doar o parte a informaţiei se află la
coordonatorul activităţii, restul fiind în posesia subordonaţilor. De la acest tip de lider nu se
aşteaptă să le ştie pe toate, pentru asta are angajaţi bine pregătiţi. Folosirea acestui stil permite
angajaţilor să simtă că sunt parte dintr-o echipă şi are de obicei ca rezultat luarea unor decizii
mai bune.
 Delegativ sau liberal
Delegarea sarcinilor este caracteristică unor conducători care permit angajaţilor să ia decizii.
Cu toate acestea, responsabilitatea privind hotărârile luate rămâne liderului. Acest stil este folosit
atunci când membrii echipei au pregătirea şi informaţiile necesare pentru analizarea situaţiei şi
determinarea soluţiei optime. Un alt motiv pentru delegare este că managerul nu le poate face pe
toate, anumite sarcinii fiind necesar să se delege altor membri ai echipei. Nu trebuie însă folosită
delegarea pentru a da vina pe alţii atunci când lucrurile nu au mers bine, ci mai degrabă trebuie
folosită delegarea atunci când conducătorul are încredere în angajaţii din subordine. Un lider nu
trebuie să se teamă de delegare, ci să o folosească cu înţelepciune.
Un bun conducător foloseşte toate cele 3 stiluri, în funcţie de situaţie. Forţele care
influenţează alegerea unuia sau altuia dintre stilurile prezentate includ: timpul care există pentru
îndeplinirea obiectivului propus, dacă relaţia conducătorului cu subalternii săi se bazează sau nu
pe încredere şi respect, cine deţine informaţiile necesare realizării scopului propus, cât de bine
pregătiţi sunt membrii echipei şi cât de bine îşi cunosc sarcinile, existenţa/inexistenţa unor
conflicte interne, nivelul de stres etc.
De asemenea, trebuie avut în vedere modul de folosire al stilului de conducere în funcţie
de tipul de subaltern căruia i se adresează – un angajat nou, un subaltern experimentat şi bine
pregătit etc.
 Oamenii respectă şi consideră a fi calităţi de lider următoarele trăsături de caracter:
- Integritatea;
- Responsabilitatea;
- Calmul, stăpânirea de sine în situaţii tensionate;
- Capacitatea de a conduce prin puterea exemplului;
- Sinceritatea, fără a ajunge însă în zona insensibilităţii;
- Asumarea responsabilităţii pentru deciziile luate
- Acordarea de ajutor membrilor echipei, când este nevoie;
- Capacitatea de a asculta şi înţelege oamenii;
- Recunoaşterea faptului că succesul aparţine echipei ca întreg;
- Puterea de a lua decizii;
- Puterea de a solicita opinia celorlalţi;
- Dorinţa de perfecţionare;
- Puterea de muncă;
- Existenţa capacităţilor de organizare, planificare, prioritizare;
- Buna folosire a timpului (al tău şi al celorlalţi)
- Atingerea obiectivelor cu menţinerea integrităţii
- Optimismul, capacitatea de a încuraja coechipierii să se perfecţioneze, accentuarea
aspectelor pozitive şi altele.
După cum vedem sunt foarte multe calităţile pe care noi le cerem de la un lider. Însă,
conform autorului Max Landsberg, formula după care acţionează un lider eficient este
următoarea:
Leadership = viziune x motivaţie x avânt
Majoritatea cercetărilor arată că liderii gândesc strategic, un lider eficient cunoscându-şi
atât punctele forte cât şi limitele.
Ajunşi aici să revenim puţin asupra caracteristicilor unui lider eficient, aşa cum le vede
de data asta Lindsberg, şi anume: hotărât, curajos, capabil să atragă, optimist, înţelept, echilibrat,
principial, carismatic. Categoric nu toţi liderii posedă aceste trăsături în întregul lor, însă este clar
că toţi autorii sunt de acord în privinţa elementelor de caracter care stau la baza formării unui
lider eficient.
În final, diferenţele pe care le considerăm a exista sau nu între un manager şi un lider ţin
de perspectivă. E de remarcat că există multe situaţii reale în care nu managerul se manifestă ca
lider al grupului, ci unul dintre membri este cel care orientează acţiunile echipei într-o direcţie
anume. Acest aspect este de multe ori generator de conflicte, datorită diferenţelor de opinie între
liderul de opinie şi manager şi a faptului că acesta din urmă poate considera că autoritatea îi este
pusă la îndoială.
După atâtea tipuri de grupări şi prezentarea atâtor seturi de caracteristici, poate ar fi cea
mai nimerită o încheiere în care să cităm titlul unui articol scris de R. Heifitz şi M. Linsky:
„Leadership-ul este 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie”. Autorii articolului fac o afirmaţie
interesantă „Exercitarea conducerii este o muncă dificilă şi periculoasă” – dificilă pentru că se
axează pe realizarea de schimbări dintre cele mai refractare, pentru care nu există soluţii simple,
pe stingerea unor conflicte cu rădăcini adânci, pe rezolvarea de probleme încărcate de
importanţă, şi trebuie să aibă în vedere existenţa unor loialităţi care se schimbă greu; periculoasă
pentru că oamenii îşi manifestă rezistenţa la schimbare.
 Pentru realizarea materialului au fost folosite următoarele surse bibliografice:

 Suport de curs „Leadership şi cultură organizaţională” - Petre Anghel, June Davidson

 Entrepreneurship Skills and Coaching for Leadership; Leadership and The Management of
Natural Resources - Petre Anghel, June Davidson
 Leadership – Max Landsberg
 MBA IN A BOX – Practical Ideas from the Best Brains in the Business – Joel Kurtzman
whith Glenn Rifkin&Vicoria Griffith
 Internet: www.see.ed.ac.uk/~gerard/MENG/ME96/index.html;
www.businessballs.com/leadership.htm; www.nwlink.com/~donclark/leader/leader.html;
www.managementhelp.org/ldrship/ldrship.htm;
www.rpi.edu/dept/advising/free_enterprise/business_structures/management_styles.htm.