Sunteți pe pagina 1din 5

Curs 2 Baze morfofuncţionale ale senzației dureroase

Terminaţiile nervoase care constituie receptorii pentru durere sunt:


 libere, difuze, extracelulare;
 încapsulate, în corpusculii Golgi, Vater-Pacini, Meissner, Ruffini,
Krause.
Terminaţiile nervoase libere sunt au localizare difuză, în tegumente (foarte
numeroase), fascii, tendoane, muşchi, tunica externă vasculară, submucoasele
organelor viscerale (relativ puţin numeroase). Variaţiile de unităţi algoreceptoare pe
unitatea de suprafaţă explică diferenţele de localizare, de întindere, de percepţie,
durerile reflectate şi iradiate şi caracterele durerii, de asemenea şi variaţiile
individuale, în cazul aceluiaşi tip de durere. Terminaţiile nervoase au o adaptabilitate
lentă, explicând persistenţa senzaţiei dureroase şi după încetarea acţiunii stimulului
nociceptiv.
Teminaţiile încapsulate – “corpusculii” – sunt specializate pentru recepţionarea
senzaţiilor termice (rece şi cald), de presiune, de tracţiune etc. Ele contribuie la
realizarea senzaţiei dureroase doar în cazul unor stimuli foarte intenşi, sau cu acţiune
îndelungată.

Căile aferente sunt formate din trei neuroni şi prelungirile lor:


 Primul neuron este senzitiv şi e situat în ganglionii spinali, sau în echivalenţii
lor de pe traiectul nervilor cranieni.
 Al doilea neuron senzitiv este localizat în cornul posterior al substanţei cenuşii
din măduva spinării.
 Al treilea neuron este localizat în formaţiunile talamo-corticale.
 Căile aferente sunt formate din trei feluri de fibre, care conduc impulsurile
nervoase cu viteze diferite, în funcţie de diametrul lor: cu cât acesta este mai
mare şi viteza de conducere este mai mare.
- fibrele mielinizate (grupul A) au diametre de 2-16 microni şi conduc excitaţia
cu 10-120 m/secundă; ele transmit durerea acută, imediată, percepută ca înţepătură,
arsură, précis localizată şi cu dispariţie rapidă;
- fibrele B sunt vegetative, preganglionare; ele transmit durerile cu punct de
plecare visceral şi în pereţii vaselor sanguine;
- fibrele C nemielinizate, cu diametrul sub 1 micron, conduc impulsuri cu
viteze de 1-2 m/secundă; ele transmit durerea întârziată, surdă, cu localizare
imprecisă şi persistenţă îndelungată.
Existenţa acestor tipuri diferite de fibre explică şi senzaţiile variate la anumiţi
stimuli dureroşi:
- durerea imediată, de tip acut – condusă de fibrele de tip A;
- durerea întârziată, persistentă care urmează, mai puţin precisă – condusă de
fibrele de tip C; cu cât distanţa de la locul aplicării stimulului până la centrii nervoşi
este mai mare, cu atât intervalul de timp care le separă este şi el m,ai mare.
Prelungirea centripetă a neuronului din ganglionul spinal pătrunde în măduvă
prin rădăcinile posterioare sensitive şi face sinapsă cu al II-lea neuron senzitiv.
Axonul său se încrucişează la nivel medular şi trece în tractul spino-talamic de partea
opusă, conducând durerea la nucleii talamici. La nivelul talamusului durerea se
transformă din senzaţie în suferinţă. De la talamus pleacă fibre către scoarţa parietală,
terminându-se în câmpurile 3, 2, 1.
Durerea se transmite şi pe căi reticulate (SRAA, nuclei talamici, scoarţa
prefrontală, rinencefal), explicând caracterul emoţional şi fenomenele vegetative care
însoţesc durerea.
La nivelul talamusului durerea se transformă din senzaţie în suferinţă. Această
suferinţă se desăvârşeşte la nivelul etajelor supraiacente talamusului,: sistemul
reticular ascendent, nuclei talamici de asociaţie şi integrare, (nuclei liniei mediane,
nc. Intralaminari, nc. ventral-anterior, nc. reticular lateral etc.) care proiectează difuz
pe cortex, prin căi multisinaptice sau prin neuroni de asociaţie şi scoarţa prefrontală.
Impulsurile care iau naştere prin stimularea receptorilor de durere, se transmit atât pe
căi specifice spino-talamice, cât şi pe căi colaterale
Durerea există şi la nivelul etajelor spinale şi subcorticale (reflexul de flexie la
animalele spinalizate la aplicatrea unui stimul tegumentar pe membrul inferior).
Reacţiile vasculare, pupilare, sudorale, respiratorii, cardio-acceleratoare se
datorează implicării trunchiului cerebral şi diencefalului.
La nivelul extremităţii cefalice, sensibilitatea dureroasă este mediată de mai
multe sisteme, cel mai important fiind cel trigeminal.
Intensitatea senzaţiei permite interpretarea caracterului acesteia: prurit, arsuri,
înţepături, furnicături, durere surdă, durere fulgurantă, continuă, intermitentă,
constrictivă, pulsatilă. Caracterul durerii depinde de proprietăţile agentului algogen,
ale receptorilor, de excitabilitatea neuronilor care asigurătransmiterea spre cortex,
starea funcţională corticală, dar şi de personalitatea şi datele fiecărui individ: vârstă,
sex, temperament, stare psihică, afecţiuni asociate.

Durerea este o experienta senzoriala si emotionala dezagreabila, data de o


leziune tisulara veritabila sau potentiala sau de o descriere cu termenii ce se
refera la o asemenea leziune (conform Asociatiei Internationale de Studiul
Durerii).
In ultimii zeci de ani au aparut nenumarate studii despre durere, durerea
fiind abordata din numeroase puncte de vedere incepand cu cele medicale,
psihologice, sociale, economice, chiar si teologice.

Clasificarea durerii este de asemenea abordata din diferite puncte de


vedere in functie de criteriul folosit.
Poate ca cel mai frecvent simptom care trimite individul la medic este
durerea. Iar din punctul de vedere al pacientului, cea mai importanta clasificare a
durerii este in durerea acuta si durerea cronica.
CLASIFICAREA DURERII – aspect temporal
 Durere acută
 Durere cronică
 Durere incidentă
 Puseu dureros

Durerea acuta este durerea ce apare in momentul traumatismului,


interventiei chirurgicale sau debutul unei boli acute, fiind semnalul unei
agresiuni acute - un semnal de alarma pentru individ. In cazul durerii acute,
tratamentul este de domeniul specialistilor Anestezie & Terapie intensiva - in
cazul unui traumatism sau interventii chirurgicale - sau a celorlalti specialisti ce
trateaza o boala acuta.
Durerea acuta rezulta in cea mai mare parte din boala, inflamatie sau
lezare a tesuturilor.
Acest tip de durere apare in general brusc, de exemplu dupa traume sau
interventii chirurgicale,
si poate fi insotit de anxietate sau stres emotional. Cauza durerii acute
poate fi de regula
diagnosticata si tratata iar durerea este autolimitativa, adica este limitata la
o perioada de timp
si la o anume severitate. In unele cazuri rare ea poate deveni cronica.
Serveste ca o avertizare
privind o boala ori o amenintare pentru organism. Durerea acuta poate fi
cauzata de multe evenimente sau circumstante, incluzand :
 Interventie chirurgicala
 Fracturi osoase
 Lucrari dentare
 Arsuri sau plagi taiate
 Travaliu si nastere
Durerea acuta poate fi mai usoara si poate dura doar un moment sau poate
fi severa si poate dura saptamani si luni. In majoritatea cazurilor durerea acuta
nu dureaza mai mult de 6 luni si dispare cand cauza de baza a fost tratata sau
vindecata. Durerea acuta de care nu se scapa poate conduce la durere cronica.
Durerea acută:
- asociată cu o leziune tisulară acută, traumatică sau secundară unei boli/
cu o disfuncţie a musculaturii sau a organelor interne care nu produce leziune
(ex. spasm muscular);
- rezultatul stimulării nociceptorilor periferici somatici sau viscerali.
- Durerea acută durează de obicei atât cât durează afecţiunea care a
provocat-o sau cu ceva mai mult (zile sau săptămâni).
- Comportamentul bolnavului cu durere acută este caracteristic:
agitaţie/imobilitate + semne de stimulare a SNVS
Durerea cronica, cea care dureaza mai mult de 3 luni, pune probleme mult
mai complexe si este mai dificil de tratat, fiind necesara cooperarea mai multor
specialisti - anestezisti, neurologi, psihologi, psihiatri, neuro-chirurgi, internisti.

Durerea cronica este larg privita ca reprezentand boala insasi. Ea poate fi


mult inrautatita de catre factorii de mediu si cei psihologici. Durerea cronica
persista o perioada de timp mai lunga decat durerea acuta si este rezistenta la
majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate si adesea chiar cauzeaza probleme
grave pentru pacient. Semnalele dureroase raman active in sistemul nervos timp
de saptamani, luni sau ani.
 Efectele fizice includ tensiunea musculara, mobilitatea limitata,
lipsa de energie si schimbari in pofta de mancare.
 Efectele emotionale includ depresie , suparare, anxietate si teama de
reimbolnavire.

Durerea cronica afectează sute de milioane de oameni din întreaga lume


și modifică capacitatea fizică, emoțională și profesională. În trecut, durerea era
denumită cronică atunci când dura cel puțin șase luni, însă de-acum limita de
timp a fost depășită şi în prezent durerea este cronică atunci când aceasta
durează mai mult decât era de așteptat. Este o stare care tinde să fie mai
insistentă decât cea a durerii acute și afectează viața socială și personalitatea
pacientului.
Durerea cronică:
- Durerea care persistă după vindecarea unei afecţiuni algogene
acute/durerea produsă de o afecţiune cronică, care prin evoluţia ei produce
stimularea permanentă a nociceptorilor/sau repetarea timp de luni sau ani a
aceleiaşi dureri.
- Durerea nociceptivă este o durere locală sau referită, superficială sau
profundă, de intensitate variabilă, în funcţie de cauză, fără modificări
neurologice.
- Durerea neuropatică – leziune incompletă de nervi periferici, rădăcini,
trunchiuri sau plexuri nervoase – compresiune, infiltraţie, toxică
Caracterul durerii:
- disestezie continuă
- alodinie
- cauzalgie
- parestezie
- +/- durere lancinantă
- intermitent
- +/- modificări neurologice (motorii, senzitive,
vegetative)
- localizare în teritoriul de inervaţie al nervului (de
obicei radiculară)
- localizare in membre, predominant distal, cu progresie proximală.
Durerea cronică nu are nici o funcţie biologică, dimpotrivă, cu cât durează
mai mult devine o forţă distructivă tot mai puternică, care erodează permanent
biologicul, afectul, mentalul, mediul social şi economic al bolnavului.
Durere incidentă:
- puseu dureros la care se cunoaşte cauza (durere la mobilizare, deglutiţie
etc.)
Puseu dureros = o accentuare, vârf de durere, creştere temporară a
intensităţii durerii pe un fond de durere controlată fără a putea identifica un
factor declanşator.
Pentru aceste tipuri de durere se prescriu analgezice la nevoie alături de
medicaţia de fond.

S-ar putea să vă placă și