Tehnicile masajului

                                  Tema 1-2

Obiective operationale:

O1. Clasificarea diferitor tipuri de masaj.

O2. Fundamentarea stiintifică a efectelor si efectele masajului asupra organismului.

Subiectul I. Clasificarea tipurilor de masaj.

Masajul constà in aplicarea, manualà, mecanicã sau electrica, metodicà si sistematica, a unor

procedee specifice asupra partilor moi ale corpului, in scop igienic (fiziologic), profilactic si terapeutic-
recuperator.

Masajul se clasificà astfel

a). Dupä scopul urmárit:

- igienic (fiziologic)

- profilactic

- terapeutic/recuperator

- specific activitatii sportive

b). Dupä mijlocul cu care se realizeaza:

- manual

- mecanic

- electric

c). Dupà intinderea suprafetei pe care se efectueazà:

- general: - extins- redus

- partial

- regional

- local

- segmentar

d). Dupà profunzimea la care actioneaza:

- superficial

- profund

e). Dupà mediul folosit:

- umed: - cu solutii, unguente - in apà

- uscat:- cu pulberi.

Cäile de influentà a diferitor tipuri de masaj

Impactul masajului in general este determinat de trei componente: intensitatea, ritmul si durata de
actiune.

Actualmente existà forte multe tipuri de masa: oriental, spaniol, clasic, sportiv, segmentar,
auricular,vacuum, anticelulitic etc. Este dificil ca solicitantul sà selecteze unul sau alt tip de masaj.
Efectul oricarui tip de masaj este conditionat de actiunea mecanica asupra pielii si ca conseciná asupra
organismului integru. Deci se poate de conchis, cà impactul influentei diverselor tipuri de masaj se
deosebesie relativ putin si cã dacã se distinge, atunci nu se manifestà evident.

Firesc, cà e necesar, in primul rând, de a ne clarifi ca referitor la mecanismul actiuni masajului. Conform
viziunilor contemporane actiunea masajului asupra organismului se datoreazä excitáril mecanice
provocate pielii si tesuturilor prin aplicarea procedurilor speciale: netezirea, frictiunea, främântatul,
tapotamentul, vibratiile, cernutul, rulatul, scuturatul, tragerea, ciupitul, presarea etc. Diversitatea de
proceduri utilizate permit de a actiona in diapazon mare - de la influenta foarte slabà pânà la foarte
puternicà. Procedurile de masaj actioneazà asupra  țesuturilor , provocând excitarea mecanoreceptorilor
destinati pentru transformarea energiei excitatiilor mecanice in activitatea specifi cà a sistemului nervos

semnale (impulsuri nervoase), care ajung la centrele corespunzätoare ale SNC, unde si are loc reacția
complexa care provoacã modificárile functionale in organism.

Rezultatul actiunii masajului asupra organismului depinde in mare másurà de procese ce dominà la

moment in sistemul nervos central: excitatia sau inhibitia, precum si de durata masajului, caracterul

procedurii etc.

In procesul masajului, de rând cu factorul nervos, se implicà sistemele circulator si limfatic si un set de
substante biologic active. Sub influenta masajului in pile se formeazà si pätrund in sânge substante
biologic active, cu ajutorul cárora au loc reactii ale vaselor, transmiterea impulsurilor nervoase si ale
substantelor biologic active. Astfel, histamina actioneazà asupra suprarenalelor si produce sporirea
eliminärii adrenalinei.

Acetilcolina are rol de intermediar activ la transmiterea excitatiei nervoase prin sinapse, ceea ce creeazà
conditii benefice pentru activitatea musculaturii scheletice. Totodatà acetilcolina contribuie la dilatarea
arterelor mici si la excitarea respiratiei. Se considerá, de asemenea, cá acetilcolina este hormonul local al

mai multor tesuturi.

Al treilea component al mecanismului de actiune a masajului prezintă intensifi carea circulatiei limfei,

sângelui, lichidului interstitial, înlăturarea celulelor epiteliale ce se detașează. Actiunile mecanice in

timpul masajului înlătura  fenomenele de stază din organism, intensifi cà metabolismul si respiratia prin
piele in zonele masate ale corpului.
La examinarea mecanismelor fi ziologice de influentä a masajului trebuie de tinut cont de actiunea
complexă asupra organismului, adica orice excitatie mecanică produsă de una din manipulatiile
masajului, acționează atât in zona unde au fost aplicate, cât si asupra stării functionale a organismului
integru gratie prezentei conexiunii neurore flectoare a acestei zone cu sistemul nervos central.

Subiectul I. Tipurile de actiune a masajului asupra organismului

Prin cele mentionate anterior se poate de conchis ferm, că prin intermediul masajului se poate de
modificat dirijat stare funcțională a organismului.

Există 5 tipuri principale de actiune a masajului asupra stárii functionale a organismului: tonifiantà,
sedativă, troficà, energotropà, de normalizare a functiilor.

Actiunea tonifiantă  a masajului se manifestă prin intensificarea proceselor de excitare a sistemului

nervos central. Ea se explică, pe de o parte, prin cresterea fluxului de impulsuri nervoase de la

proprioreceptorii muschilor masati spre SNC, iar pe de altă parte prin sporirea activității  funcționale a
formatiunii reticular a creierului. Actiunile tonifiante ale masajului se utilizeaza pentru inlaturarea
fenomenelor negative in caz de hipodinamie, provocatà de modul de viatá sedentar fortat sau de
diverse patologii (traume, tulburări psihice etc.).

Printre procedurile de masaj, care au efect tonifi ant benefic, se pot de evidentiat următoarele:

frámântatul profund, energic; scuturatul; tapotamentul si toate  procedurile de tapotament. Pentru ca

efectul de tonifiere sã fie maximal, masajul trebuie sa fie realizat intr-un ritm rapid pe o duratá scurtá de
timp.

Actiunile sedative ale masajului se manifestà prin inhibarea activitatii sistemului nervos central,

provocate de excitatile moderate, ritmice si de lungá duratá ale proprioreceptorilor si

exteroreceptorilor.

Cel mai rapid efect sedativ se poate atinge prin astfel de procedee de masaj ca netezirea ritmică a

suprafetei integre a corpului si frictiunea. Ele trebuie sá fie realizate intr-un ritm scázut pe o duratà
lungà de timp.

Actiunea troficà este legată de intensificarea fluxului de sânge si limfa, ce se exprimã prin ameliorarea
aportului de oxigen si alte substante nutritive la celulele țesuturilor. Rolul acțiunii trofice a masajului
este  semnificativ in perioada de restabilire a productivității muschilor.

Actiunea energotroficã a masajului este orientatà in primul rând pre sporirea productivitätii aparatului
neuro-muscular. Concret aceasta se exprimà prin:

-Activarea bioenergiei muschilor;

-Ameliorarea metabolismului muschilor;

-Sporirea sintezei acetilcolinei, ceea ce duce la intensificarea transmiterii excitatiei nervoase la fibrele
musculare;
-Sporirea sintezei histaminei, care dilatà vasele muschilor;

-Cresterea temperaturii tesuturilor masate, ceea ce duce la intensifi carea proceselor fermentative si la
cresterea vitezei de contractie a muschilor.

Normalizarea functiei organismului sub influenta masajului se manifestà in primul rând prin reglarea

dinamicii proceselor nervoase in SNC. Aceastà actiune a masajului este extrem de importantà in cazul
survenirii brute a dominárii proceselor de excitare sau inhibitie a sistemului nervos.

Rolul normalizator al masajului are o importantà deosebità in tratamentul traumelor, deoarece el

contribuie la restabilirea rapidã a resuturilor si la inlaturarea atrofiei. La normalizarea functiilor diferitor

organe de regulà se utilizeazà masajul segmentar al anumitor zone reflexogene. Deoarece influenta
masajului se realizeazà prin masarea pielii pentru inceput vom examina influenta lui asupra pielii.

Influența masajului asupra pielii se manifesta prin:

1. transmiterea excitárii in sistemul nervos central, care determinà reactia de ráspuns a organismului si a
organelor lui.

2. înlăturarea de pe suprafata pielii a celulelor cornoase ale epiteliului, care la rândul sãu ameliorează
activitatea glandelor sebacee si sudoripare.

3. ameliorarea alimentarii cu sânge a pielii si înlăturarea stazei venoase.

4. cresterea temperaturii zonei masate, ceea  ce inseamnã, cà se intensifica procesele metabolice si
fermentative. 

Pielea masatà devine rozà si elasticã din cauza intensifi cárii circulatiei sangvine.

Crete rezistenta ei la actiunile mecanice si de temperaturá. La netezire are loc intensifi carea miscárii
limfei in vasele limfatice si sunt inlaturate fenomenele de stazä in vene. Aceste procese au loc nu numai
in vasele, care se aflà in zona masatà, dar si in zonele vecine. Astfel de actiune a masajului se explicà prin
scăderea tensiunii in vasele masate. Sporind tonusul pielo-muscular, masajul influenteazà asupra stării
externe a pielii, facând sà fie netedà  și elastică  . Intensifi carea metabolismului in fesutul pielos
influentează pozitiv asupra metabolismului general in organism.

Una din sistemele functionale care actioneazá la oricare tip de masaj este sistemul cardio vascular.

Influenta masajului asupra sistemului cardiovascular si circulatiei limfatice Intensificând circulatia

sangvină  in diferite porfiuni ale corpului, contribuim la fortificarea anumitor organe si sisteme ale
organismului. Capilarele situate in muschi sunt capabile sub influenta masajului sa-si modifice lumenul si
ca rezultat se schimbà si cantitatea de sânge din ele. La actiunea procedurilor de masaj se declançeaza
un process complicat si ca consecintá a cáruia are loc crestera lumenului vaselor si permeabilitatea

peretilor capilarelor, intensifi când astfel schimbul de substante dintre sânge si țesuturi.
La aplicarea procedurilor de masaj, in special frictiunea, se preseazà peretii venelor si muschii. Orice
putere, care preseazà venele, provoacã miscarea sângelui. Aceasta permite pe de o parte de a spori
presiunea la inceputul sistemului venos, astfel, sporind miscarea sângelui spre inimã, iar pe de altá parte
-de a provoca miscarea sângelui in rezultatul presárii de câtre muschii masati a peretilor venelor. Toate
acestea amelioreazà functia de pompà a cordului si reduce efortul asupra miocardului.

Vom mentiona, cà origice tip de masaj influenteazá nu numai asupra sistemului sanguin, dar si asupra
celui limfatic. La miscarea limfei, precum si a sângelui venos, contribuie muschii contractati, care pun in
actiune cutia toracicà, in special in timpul inspiratiei. In timpul  masajului are loc presarea vaselor
limfatice. Ca rezultat are loc:

1. Ameliorarea procesului de circulate a limfei, din contul intensificării  presiunii de filtrare si activarea
schimbului de substante in tesuturi.

2. Ameliorarea procesului de miscare a limfei din contul intensifi cárii aspiratiei limfei din tesuturi si

muschilor contractati.

Astfel, intensifi când miscarea limfei si a proceselor de formare a ei, masajul sporeste aportul de
substante nutritive pre tesuturile zonelor masate si elibereazà celulele de produgii metabolismului si
dezintegrării.În cazul masajului miscárile mâinilor trebuie sã fie indreptate in directia fluxului  de limfà, in
directia

ganglionilor limfatici din vecinătate.

-La masarea capului si gâtului manipulatiile trebuie sã se execute de sus in jos, spre primii ganglioni
subclaviculari. 

-La masarea membrelor superioare - spre ganglionii limfatici cubitali si axilari.

-La masarea toracelui - de la stern spre ganglionii limfatici axilari.

-La masarea zonelor superioare si mediane ale spatelui - de la coloana vertebral in párti spre fosa

axilarà.

-La masarea zonelor lombare si sacrale ale spatelui pre ganglionii limfatici inghinali.

-La masarea membrelor inferioare - spre ganglionii limfatici poplitei si inghinali.

Masajul influenteazà asupra intensifi cärii circulatiei tuturor lichidelor din organism, in special a sângelui
si limfei. Acest fapt are loc nu numai in locul zonei masate, dar si in vene si in artere separate. Astfel
masajul picioarelor pate provoca inrosirea pielii capului.

În special este necesar de accentuat influenta masajului asupra sistemului de capilare a pielii, ca

realizeazà schimbul de substante dintre sânge si tesuturile din jur. Sub influenta masajului capilarele se
deschid, iar temperatura zonelor masate si celor din jur creste cu 0,5 - 50C, ceea ce contribuie Ia
ameliorarea proceselor de oxido-reducere si asigurarea mai intensivà a tesuturilor cu sânge.

Prin dilatarea patului capilar si ameliorarea circulatiei venoase in rezultatul manipulapiilor de masaj are
loc facilitarea lucrul inimii. Masajul in unele cazuri pate sá provoace o sporire neesentialà a tensiuni
arteriale si cresterea numărului de trombocite, leucocite, eritrocite si a hemoglobinei. Însă intr-o
perioada

forte scurtà de timp dupà manipulatii componenta sângelui se restabileste, iar tensiunea arterialá scade.

Chiar si cele mai simple proceduri de masaj, care nu necesità un efort,așa  ca netezirea, pot provoca
evacuarea limfei din vase si intensificarea fluxului ei. Iar procedurile de frictiune sau tapotament pot
duce la dilatarea semnifi cativà a vaselor limfatice.

Masajul ganglionilor limfatici este interzis. Intensifi carea fl uxului de limfa in caul ganglionilor limfatici
tumefi anti sau durerosi poate duce la raspândirea infectiei in organism.

Influenta masajului asupra sistemului respirator.

Masarea muschilor spinärii, gâtului si intercostali, ai regiunii de fi xare a diafragmei pe coaste prin

manipulatiile de frictiune si främântare amelioreazã functia de respiratie si atenueazà starea de

obosealá a musculaturii respiratorii.

Masajul regulat realizat in anumite perioade de timp are o influentä benefi cà asupra musculaturii
netede a plamânilor, contribuind la formarea reflexelor conditionate.

Un interes deosebit prezintà conexiunile refl ectorii ale plamânilor cu alte organe, care se exprimà prin
excitarea centrului respirator sub influenta diferitor tipuri de reflexe musculare si articulare, formate in

rezultatul masajului,

Influenta masajului asupra metabolismului si functiei de excretie.

Este cunoscut faptul, cà masajul intensifi cà eliminarea urinei din organism: cu cât este mai intensiva
eliminarea, cu atât mai mult sporeste cantitatea de azot eliminat din organism. Acest lucru continuà pe
un timp de 24 de ore dupà sistarea sedintei de masaj. Dacà masajul se realizeazà imediat dupà efortul
fizic,

atunci eliminarea substantelor azotate creste cu 15%, iar masajul realizat dupà o activitate musculară
intensificà duce la excretia acidului lactic din organism. Masajul realizat până la fort fi zic intensifică
schimbul de gaze cu 10-20%, iar cel realizat dupà fort - cu 96-135% [10; 21].

Cele mentionate mărturisesc despre faptul, cà masajul realizat dupà efortul fi zic contribuie la
decurgerea mai rapidà a proceselor de restabilire in organism. Procesele se intensifica  in cazul când
inainte de masaj se vor efectua proceduri calde (parafina, námolul sau băi fierbinți ). Toate aceasta se
explicà prin faptul, ca in procesul masajului se formeazà produse ale denaturárii proteinelor, care sunt
absorbite in sânge si

Creează efect similar cu actiunea de proteinoterapie. Cu atât mai mult, comparativ cu exercifile fi zice,
masajul nu provoacã excesul de acid lactic in organism, adicã nu are loc dereglarea echilibrului acido-
bazic.

Metodele de influentà asupra sistemelor fiziologice sus-mentionate au ca scop profilaxia si tratamentul

functiilor acestor sisteme, cu toate cà într-o másurà oarecare ele actioneazà si asupra fortificarii si
menținerii sănătății. Aceste metode in aspectul lor clasic de utilizare nu pot fi folosite in
sanocreatologie,deoarece unele nu satisfac asa cerințe  fundamentale ale sanocreatologiei ca: crearea si
menținerea sănătății ; asigurarea coordonării  si integrității funcțiilor  organelor si sistemelor vitale ale
organismului;

necoinciderea intensității  și duratei masajului in cazul tratamentului si profilaxiei organismului cu

cerintele vizavi de crearea si mentinerea sănătății . Adicã principiile de abordare si utilizare a diferitor

tipuri de masaj in scopul tratamentului si profilaxiei si in scopul creării și menținerii sănătății trebuie sa
fie diferite .

In legäturà cu cele mentionate a fost elaborat un concept privind posibilitátile utilizärii masajului it

sanocreatologie. in baza fenomenului fi ziologic privind refl ectarea in anumite zone pe suprafata
corpului a modificărilor  funcționale ale organelor viscerale a fost elaborat un concept nou privind
mentinerea și  fortificareasănătății  prin influenta masajului asupra zonelor fiziologic active si regiunilor
amplasării organelor viscerale pe o perioada ce asigurà modificări sincrone ale indicilor functionali a
sistemelor respirator

și cardiovascular si mentinerea lor la un nivel stabil, pâná la aparitia discoordonárii indicilor

acestor sisteme.

In concordanța cu acest concept au fost evidentiate electele  sanogene si sanocreatogene ale diferitor
tipuri de masaj, care se pot atinge prin diferite manipulatii:

netezirea - constà in alunecarea uçoarà si ritmicá efectuatà asupra tegumentelor, in sensul circulației  de
intoarcere (venoasà si limfaticà).

frictiunea - este apäsarea si deplasarea pielii si a tesuturilor moi subcutanate pe fesuturile profunde sau
pe plan dur, osos, atât cât permite elasticitatea acestora.

frămîntatul - prinderea in cutà a muschilor si a tesuturilor profunde, ridicarea si strângerea acestora atât
cât permite elasticitatea (esutului respectiv.

tapotamentul - consta in bätäi sau lovituri usoare ritmice, cu degetele, palmele sau canturile palmelor,
aplicate pe tesuturile moi.

vibratiile - sunt miscäri oscilatorii pe un fond de presiune continu si constantà, de intensitate redusà.

cernutul  - mobilizarea alternativà, energicá si ritmicã a masei musculare prin miscarea in sens lateral si
de jos in sus a mâinilor agezate paralel de o parte si de alta a locului masat, in supinatie si cu degetele
ușor flectate; miscarea seamanã cu cernutul printr-o sità.

rulatul - miscarea (rularea) in toate sensurile, intr-un ritm viu, energic si cu o presiune crescutà a masei
musculare mobilizate intre palme, cu degetele intinse.

scuturatul - constà in miscari oscilatorii mai ample si ritmice, executate sistematic cu segmentele
membrelor (inferioare sau superioare), cu membrele in intregime sau cu corpul intreg.

tragerea - tractiunea segmentului distal (terminal) in sensul axei lungi a membrului.

ciupitul -formarea unei cute din pile si resut subcutanat sau chiar muschi, strângerea (pensarea) usoarà
si ridicarea ei atât cât permite elasticitatea acestor tesuturi.

presiunile - reprezintă apăsări  cu palmele, având degetele intinse paralel, repetate pe acelasi loc

deplasând apoi palmele in sus si in jos. Se pot efectua si folosind degetele si pumnii.

                                 Tema 3-4

Obiective operaționale:

O1. Cunoasterea modului in care se realizeazà examinarea subiectului;

O2. Cunoașterea modalitätilor de examinare care pot fi folosite;

03. Formarea deprinderilor teoretice si practice de a examina subiectul in vederea aplicärii masajului si
de a structura programul de intervenție in funcție de rezultatele acestei examinări.

Subiectul I. Examinarea subiectului in vederea aplicării masajului.

În cazul masajului terapeutic-recuperator, examinarea subiectului nu are scop de diagnostic, ci este o

testare, care servește in permanentă ca punct de referință pentru a interpreta corect starea acestuia pe
măsura derulării tratamentului.

Masajul nefiind decât o parte din ansamblul tratamentului kinetoterapeutic, examinarea subiectului va
pune accent pe dominanta acestuia, adicã pe locul pe care il ocupă actul palpatoriu. Între palparea
exploratorie si atingerea terapeutică nu trebuie sà existe diferențe si discontinuitate, aceasta examinare
fiind

astfel continuà, in timpul aceleiasi sedinte de masaj si repetată in fiecare ședinta. Se recomanda ca
terapeutul sa stabilească o fisa de examinare, pe care sá facă inventarul tuturor semnelor descoperite,
pentru a le putea urmări variatiile in timp.

Tinând cont de indicatiile masajului, in functie de necesitați, se va proceda, succesiv, la examinarea pielii,
țesutului celular subcutanat, a muschilor, a tendoanelor, a articulatiilor, a sistemului nervos, a circulatiei
si aviscerelor din cavitatea abdominală.

Examinarea pielii si a tesutului subcutanat

Examinarea pielii nu poate fi disociatà de ca a tesutului subcutanat deoarece, dacã acest lucru este
posibil in unele regiuni, cel mai frecvent palparea nu permite diferentierea clară a acestor două
structuri; in afara raporturilor lor forte apropiate din punct de vedere anatomic, ele au si relații
fiziologice foarte strânse.

- Convorbirea cu subiectul permite evidentierea existentei unor senzafii de furnicäturi, mâncărimi,

tensiuni, arsuri, dureri spontane sau provocate, senzatii care insotesc adesea o hiperestezie.

- Examinarea vizuală, are in vedere urmätoarele aspecte:

       •Culoarea, urmărindu-se variatiile patologice ca: eritem, cianozà, melanodermie, vitilogo, paloare,
ca si topografia lor;

        •Granulația si relieful, aspectul putând fi "capitonat", atunci când paniculul adipos subcutanat este
gros si dacă este însoțit de o anumită distrofie ca in cazul celulitei din obezitate;

         •Fanerele, aspectul lor dând indicatii asupra troficității;

         •Aspecte patologice: tendința hemoragicà (purpurà, eruptii), negi, micoze, papule, vezicule, bășici,
eczeme, infectii, etc.- care pot constitui contraindicații ale masajului, sau: unele ulcerații, cicatrici,
vergeturi, acnee, cuperoză - care pot constitui indicatii ale masajului.

- Palparea, permite să se aprecieze:

•Temperatura. O temperatură cutanatà crescutà poate fi un semn inflamator, iar o temperatură

scăzută, mai ales la nivelul extremitatilor, trädeazà tulburári de vascularizatie; studierea variatiilor de

temperaturá de la o sedintá de masaj la alta reprezintà un bun ghid pentru des fagurarea acesteia;

•Umiditatea. Pielea umedă, pielea uscată sau pielea grasă pot impune anumite tehnici de masaj;

•Grosimea. Prin studiul comparativ se poate recunoaste fie o diminuare a grosimii (atrofie), fie o
creștere (hipertrofie) datorată grosimii stratului cornos sau a stratului adipos;

•Mobilitatea. Ea poate fi diminuată in cazul fibrozei (in sclerodermie, de exemplu) sau

cicatricilor, sau crescutà in unele afectiuni ale fibrelor elastice;

•Consistenta si elasticitatea. În mod normal, pielea este suplă dar fermă si rezistentă la palpare, iar
după deformare are posibilitatea de a-si relua forma initialã;

•Sensibilitatea. Se testeazá, mai ales, sensibilitatea la ciupire, putându-se detecta fie o hiperestezie
superficiala, fie o durere mai profund, in legătură cu alte alterări structurale;

•Aspecte patologice. Se urmărește depistarea cicatricilor, vergeturilor, escarelor, ulceratiilor,

pierderilor de substanța, acneei, cuperozei, infiltratelor, edemelor.

Examinarea tesutului muscular

• Examinarea vizuală, permite aprecierea unei amiotrofii, prin comparatie (existenta unui edem poate
masca pierderea de volum muscular).

•Palparea. Palparea muschilor este mai dificila, de aceea se recomandà ca ea sã se facã de mai multe
ori, sa se foloseascã mai mult palparea laterală care permite mai ușor accesul la mușchi, însoțită  de
legănarea masei musculare, intinderea sa si confruntarea datelor obținute cu cele rezultate in urma
contractelor izometrice si izotonice. Palparea da informatii asupra următoarelor aspecte:

- Volum. Se pot evidentia atrofi sau hipertrofii, recomandându-se insã si studierea performantelor
mușchilor respectivi;
-Sensibilitate. Cauza reală a unei dureri musculare poate fi chiar la nivelul muschiului, dar cel mai

frecvent la nivel osteo-articular, a sistemului nervos sau a viscerelor; ea se poate alátura altor probleme
ca: infiltrate, hipertonie, hematoame;

-Tonus. In afara variatilor individuale, de la o regiune la alta, de la o zi la alta, putând fi

considerate în limite normale, se pot decela:

- hipertonii, cu etiologii diverse, mai ales nervoase, care adesea coincid cu dureri cutanate si infiltrate ale
țesutului celular subcutanat;

- induratii, care apar frecvent la nivelul anumitor muschi in nevralgiile sciatice, cervico-brahiale, crurale;
solearul, fesierul mijlociu, cvadricepsul, muschii paravertebrali, sunt cel mai frecvent afectati;

- fibroze, la palpare ansamblul muschiului apärând forte tare, cu elasticitatea pierdutà partial sau total,
putând fi dureroase dacă se asociază cu o stare inflamatorie sau cu o contractură;

- alte probleme ca: hematoame, stári inflamatorii (miozite), nuclei de osificare (miozità osifianta),

aponevrozità, ruptură musculară.

Examinarea tendoanelor

•Palparea, urmărește evidentierea urmätoarelor aspecte:

-     Durerile insertiei. Durerea vie stârnità de presiunea pe punctul de insertie semnaleazá o teno-
periostită de inserție (durerile asociindu-se cu cele ale muschilor), insoțită adesea de infiltrate ale
planurilor care le acoperă;

-   Rupturi. Rupturile pot surveni in urma traumatismelor sau a tenosinovitei si se insojesc cu impotenta
mai mare sau mai mica in funcție de caracterul complet sau parțial al rupturii.

Examinarea articulațiilor

• Convorbirea cu subiectul, da informatii asupra caracteristicilor fenomenclor dureroase (ritmului

inflamator sau ritmului mecanic) si asupra eventualelor fenomene de blocaj;

• Examinarea vizuală, da informațiii despre poziția spontana (antalgicä sau prin deformare), volumul

(cresterea volumului se poate datora unei hipertrofii sinoviale, unei revărsări, unei hipertrofii a epifizelor
sau unui edem periarticular);

•Palparea. După ce i s-a cerut pacientului sá efectueze miscári si dupã ce s-a mobilizat pasiv articulația,
se procedează la palparea diverselor elemente:

-   Ligamentele. Durerile inserjiei ligamentare atrag atenjia asupra faptului ca in afectiune este inclus,
mai mult sau mai pufin, periostul gi uneori micile burse seroase. Rupturile nu sunt de obicei percepute
deoarece sunt inecate in revársatul local. Palparea este util completată prin punerea in tensiune pasivã a
ligamentului;

-   Capsula. Acolo unde pate fi palpatà, capsula poate apare dureroasá, in mod difuz, in procesele
inflamatorii si de retractie sau in mod mai localizat la nivelul unei inserții;

-   Sinoviala. O sinovială normală nu poate fi perceputa. La unele articulații, devine perceptibila

când este sediul fenomenelor inflamatorii (este ingrosatà, umflatà). Creșterea productiei de lichid
sinovial pate fi detectată prin perceperea bombănit fundului de sac sinovial si cresterea tensiunii
sinovialei;

- Interlinia articularã. Palparea sa urmáreste identificarea unei zone dureroase care poate fi tratatà prin
masa sau recunoasterea tuturor modificărilor care pot constitui contraindicații ale masajului.

Examinarea circulatiei

1. Circulatia de retur (venoasă si limfatică) in membrele inferioare:

•Convorbirea cu subiectul, scoate in evidentã semne functionale ca senzatia de greutate, de tensiune,

crampe, etc.

•Examenul vizual si palparea, oferä informatii in ceea ce priveste existenta edemelor, eventualelor

modificári de culoare ale pielii, a tulburárilor trofice, durerilor sau unor adenopatii (mai ales la nivel
inghinal si crural).

2. Circulatia arterial in membrele inferioare:

•Convorbirea cu subiectul, va urmári obtinere de informatii in legáturà cu aparitia claudicației

intermitente, vechimea tulburárilor, modalitáti, antecedente, etc.;

•Examenul vizual si palparea, urmâresc depistarea eventualelor tulburări trofice, precum si obtinerea

unor informatii in legatură cu module de exprimare a diferitelor pulsuri (la nivelul piciorului, tibial
posterior, popliteu si femural).

Examinarea sistemului nervos

Din punt de vedere al stabilirii conduitei de urmat in aplicarea tratamentului prim masaj, prezintă

importantà, mai ales, depistarea existentei unor tulburări trofice, precum si testarea sensibilitätii
(hiperestezie cutanată, hiperestezie profundă, hipoestezie sau anestezie), date care pot fi obținute
folosind aceleași modalități de examinare (convorbirea cu subiectul, examinarea vizuală si palparea).

Examinarea viscerelor abdominale

•Convorbirea cu subiectul, permite sã se facã bilantul marilor funcțiuni;

•Palparea, este modalitatea de examinare de baza:

-      Ficatul - se palpeazà sub marginea inferioarà a grilajului costal drept;

-     Vezica biliarà - se palpeazà in hipocondrul drept, in punctul lui Murphy;

-     Stomacul - se examinează prin palparea zone epigastrice si ombilicale;

-     Splina - se palpează in hipocondrul stâng;

-     Colonul - se palpeazà pornind de la fosa iliacà internà dreaptă, urcänd spre hipocondrul drept, pana
la unghiul hepatic, apoi spre unghiul splenic si de acolo spre fosa iliacã internã stânga;

-     Intestinul subtire - se palpeazà ansamblul anselor in regiunea periombilicala;

•. Percuția, pemite studierea sonorității ansamblului viscerelor goale ale cavității abdominale si se
efectuează cu precădere, in fosa iliacă  dreaptă, zona peribilicală si zona epigastrică.

Rezumatul unității  de studiu

Examinarea subiectului in vederea aplicárii masajului terapeutic-recuperator este un aspect foarte

important al muncii masorului, deoarece pe baza rezultatelor acestei examinări poate sa-si structureze
corect interventia in vederea atingerii scopului urmărit si a obținerii rezultatelor dorite.

Unele dintre aspectele care pot fi descoperite la examinare ar puta sá contraindice aplicarea masajului
(momentan sau in anumită regiune) si, in felul acesta, se pot evita eșecurile terapeutice.

De asemenea, examinarea continuà (chiar in timpul aplicării masajului) poate da informatii despre
modul in care Răspunde organismul subiectului la intervenția respectiva, ceea ce poate face necesara
reglarea intervenției.