Bazele managementului financiar

Subiectul 2. Implicarea diagnosticului financiar în fundamentarea

deciziilor financiare

2.1. Esenţa, rolul şi obiectivele analizei financiare

Analiza financiară reprezintă un domeniu special al activității economice, orientat spre

cercetarea și generalizarea teoretică a fenomenelor ce au loc în procesul desfășurării activității
întreprinderii și explicarea și previziunea diferitor procese ce au loc în gestiunea finanțelor întreprinderii.
Analiza financiară se efectuează prin aplicarea unor metode şi procedee analitice asupra rapoartelor
financiare și asupra altor date relevante.

De rezultatele analizei situației financiare sunt interesați următorii subiecții ai managementului

financiar:

1. Investitorii actuali şi cei potențiali sunt interesați de profitabilitate. Profitul realizat în perioadele
anterioare serveşte drept punct de pornire pentru previzionarea profiturilor ce vor fi realizate în
viitor. Respectiv, vor putea face previziuni ale dividendelor, la care se aşteaptă, să prevadă
prețului de piață al acțiunilor pe care le dețin sau intenționează să le procure;
2. Creditorii. Pe aceștia îi interesează situația cu privire la lichiditatea și solvabilitatea
întreprinderii, decât profitabilitate;
3. Conducătorii întreprinderii sunt interesați de toate aspectele privind situația financiară
(profitabilitate, lichiditate, autonomie financiară, stabilitate ş.a.).

Problemele cu care se confruntă subiecții managementului financiare şi care sunt studiate cu

ajutorul analizei financiare sunt:

Analiza situației patrimoniale și a surselor de finanțare - sub acest aspect se examinează

volumul, structura, corelația între diferite grupe. Situația aceasta se examinează din punct de
vedere static și dinamic;
Analiza echilibrului financiar prin prisma studierii corelației dintre fondul de rulment şi activele
curente, a raportului dintre creanțe şi obligații, a solvabilității, capacității de plată şi lichidității;
Analiza eficienței utilizării patrimoniului și a surselor de finanțare;
Capacității de autofinanțare, de asigurare a surselor necesare realizării obiectivelor planurilor de
activitate și strategiei financiare;

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Bazele managementului financiar
Riscul, deosebit de important pentru cunoașterea potențialelor situații și factori care pot
conduce la eşec afacerile unei firme;
Analiza creșterii economice în baza aplicării avantajelor progresului tehnic științific.

Obiectul analizei financiare reprezintă resursele financiare şi fluxurile acestora.

Obiectivul al analizei financiare constă în evaluarea situației financiare a întreprinderii.

Scopul analizei financiare este identificarea oportunităților de sporire a eficienței activității firmei.

© Angela Șestacovscaia pagina 2

Bazele managementului financiar

Subiectul 2. Implicarea diagnosticului financiar în fundamentarea

deciziilor financiare

2.2. Metodologia analizei financiare

Pentru efectuarea analizei situaţiei financiare este necesară alegerea metodelor potrivite
fiecărui compartiment de analiză. În teorie și practică analiza financiară s-a format o întreagă
metodologie ce include: metode, procedee, tehnici.

Printre cele mai des aplicate metode şi procedee de analiză sunt:

1. Analiza pe orizontală presupune determinarea modificării absolute şi relative a unor costuri din
raportul financiar faţă de: perioada precedentă și prevederile bugetului sau planului de afaceri.
În baza analizei pe orizontală se poate stabili gradul de lichiditatea şi solvabilitate, capacitatea
de îndatorare, echilibrul financiar, modul de utilizare a creditelor bancare etc;
2. Analiza pe verticală se efectuează cu scopul de a determina structura activelor sau pasivelor sau
a altei categorii examinate;
3. Analiza factorială permite stabilirea factorilor de influenţă asupra modificării indicatorului
examinat;
4. Metoda ratelor este cea mai des utilizată și mai accesibilă metodă de analiză care presupune
calcularea și examinarea a diferitor rate sau coeficienţi ce caracterizează anumite aspecte a
situaţiei economice - financiară;
5. Analiza trendului presupune examinarea unor indicatori de regulă relativi într-o evoluţie
îndelungată. Ulterior în baza acestei evoluţii se examinează indicatorii similari în perioada
curentă și se face concluzia cu privire la corespunderea acestui trend;
6. Metoda de raiting sau clasament înseamnă examinarea fenomenului sub aspectul formării unei
grupe, clase etc;
7. Metoda scorurilor. În acest sens poate fi menţionat scorul ,,Z” Altman.

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Bazele managementului financiar

Subiectul 2. Implicarea diagnosticului financiar în fundamentarea

deciziilor financiare

2.3. Analiza situaţiei patrimoniale

Patrimoniul unei entităţi economice reprezintă totalitatea resurselor economice necesare

desfăşurării activităţii şi funcţionării, şi care sunt controlate de aceasta.

Analiza situaţiei patrimoniale se efectuează în mare parte în baza informaţiilor prezentate în

bilanţul contabil şi anexa la acesta, precum şi în baza unor indicatori previzionaţi ce ne oferă o imagine
de ansamblu asupra dimensiunii entităţii economice.

Analiza în scopul unei gestiuni financiare eficiente se poate efectua separat pe tipuri de active
delimitate după mai multe criterii de clasificare:

active pe termen lung şi activ e curente;

active materiale, financiare, băneşti;
active cu destinaţie de producţie şi neproductive ş.a.

De regulă, se începe cu o apreciere a mărimii şi evoluţiei în dinamică (timp) a elementelor

patrimoniale. Evoluţia activelor în timp se realizează prin compararea valorii contabile a acestora la
finele perioadei de gestiune faţă de începutul acesteia, dar şi în dinamică în decursul mai multor
perioade de gestiune. Pentru cercetarea evoluţiei în timp a elementelor patrimoniale se calculează
indicii cu bază fixă şi în lanţ. interpretându-se rezultatele obţinute de la o perioadă la alta şi abaterile
absolute şi relative.

În procesul de analiză structurală a activelor (patrimoniului) se calculează un şir de rate ale

structurii activului, acestea fiind:

Rata imobilizării = Active pe termen lung / Total active = rd.180/ rd.470;

Rara activelor curente =Active curente / Total activ = l - Rata imobilizării;

Raportul dintre activele curente şi imobilizate = Activ ele curente/Active pe termen lung;

Rata patrimoniului cu destinaţie de producţie=(Mijloace fixe la valoarea de bilanţ + Stocuri de

mărfuri şi materiale) /Total active;

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Bazele managementului financiar

Rata compoziţiei tehnice a activelor = Mijloace fixe la valoarea de bilanţ/ Active curente = sold

cont 123- sold contul 124) / rd.460;

Rata activelor perfect lichide = Mijloacele băneşti/Total active = rd.440 /rd.180.

Patrimoniul întreprinderii trebuie să fie analizat nu numai la valoarea de bilanţ, dar şi la valoarea
netă (mărimea patrimoniului net (activelor nete)). Valoarea patrimoniului net se calculează în modul
următor:

Patrimoniul net = Total active (rd.470) - Datorii pe termen lung (rd. 770) - Datorii pe termen scurt
(rd.970)

© Angela Șestacovscaia pagina 2

Bazele managementului financiar

Subiectul 2. Implicarea diagnosticului financiar în fundamentarea

deciziilor financiare

2.4. Aprecierea evoluţiei în dinamică, structurii şi stabilităţii surselor de

finanţare

Pentru constituirea elementelor patrimoniale sunt necesare surse financiare, care reprezintă
totalitatea drepturilor proprietarilor și obligațiilor entității economice. Acestea sunt reflectate în pasivul
bilanțului contabil.

Analiza surselor de finanțare, ca şi în cazul elementelor patrimoniale (activelor) începe cu analiza

evoluției acestora în timp (în dinamică) în sumă totală sau pe grupe şi categorii de surse de finanțare la
situația de la finele perioadei de gestiune comparativ cu începutul perioadei.

Analiza evoluției pasivelor se realizează prin calcularea şi interpretarea indicatorilor de dinamică

(abaterea absolută şi relativă, a indicilor cu baza fixă şi în lanț). În scopul efectuării analizei structurale se
analizează rate ale structurii pasivului care reflectă compoziția resurselor agentului economic şi exprimă
structura şi politica sa de finanțare.

Analiza structurii pasivelor se calculează şi se interpretează cu ajutorul următoarele rate:

Denumirea indicatorului Formula de calcul

1. Coeficientul de autonomie Capitalul propriu / Total pasive

2. Coeficientul de atragere a surselor Datorii pe termen lung şi scurt / Total pasive sau
împrumutate
1- Coeficientul de autonomie

3. Coeficientul corelaţiei între sursele Datorii pe termen lung şi scurt / Capital propriu
împrumutate şi proprii
4. Rata solvabilităţii generale Total pasive / Datorii pe termen lung şi scurt

5. Rata generală da acoperire a capitalului Total pasive / Capital propriu

propriu

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Bazele managementului financiar
Aprecierea gradului de stabilitate a surselor de finanţare şi a gradului de îndatorare pe termen
lung se calculează cu următoarele rate:

Denumirea indicatorului Formula de calcul

1. Rata stabilităţii financiare Capital permanent / Total pasiv

2. Rata de îndatorare pe termen lung faţă de
capitalul permanent
3. Rata de autofinanţare a capitalului
permanent
Datorii pe termen lung / Capital permanent
Capital propriu / Capital permanent sau
1 - Rata de îndatorare pe termen lung față de
capitalul permanent

4. Coeficientul de levier financiar Datorii pe termen lung / Capital propriu

5. Rata de îndatorare pe termen lung faţă de Datorii pe termen lung / Capital social
capitalul social

6. Rata de acoperire a datoriilor pe termen Capital social / Datorii pe termen lung

lung cu capitalul social

Sarcinile de bază a managementului financiar se consideră menținerea echilibrului financiar. Se

consideră că activele antrenate în circuitul economic pentru o perioadă mai îndelungată trebuie să fie
finanțate din surse permanente, iar activele curente să fie finanțate în cea mai mare parte din surse
curente.

1. Valoarea activelor pe termen lung = Capital propriu + Datorii pe termen lung;

2. Valoarea activelor curente = Datorii pe termen scurt.
Dar având în vedere că nu toate activele curente pot fi convertite imediat în active băneşti
pentru a fi posibilă achitarea imediată a obligațiilor curente ale entității economice se consideră că
valoarea activelor curente trebuie să fie mai mare decât mărimea datoriilor curente. Această relație se
numește fondul de rulment net sau capitalul circulant net. Acesta poate fi calculat prin două metode:

1. Fondul de Rulment Net = Activele curente - Datorii pe termen scurt;

2. Fondul de Rulment Net = (Capital propriu + Datorii pe termen lung) - Active pe termen lung.
În procesul de analiză a surselor de finanțare este necesar să se efectueze şi o analiză mai
detaliată a surselor împrumutate și a celor proprii.

© Angela Șestacovscaia pagina 2

Bazele managementului financiar

Subiectul 2. Implicarea diagnosticului financiar în fundamentarea

deciziilor financiare

2.5. Analiza lichidităţii

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale care presupune transformarea în

mijloace bănești la valoarea care este indicată în bilanţul contabil, iar gradul de lichiditate se determină
de durata perioadei în decursul căreia are loc transformarea activelor în mijloace băneşti.

Atunci cînd întreprinderea are insuficienţă de lichidităţii aceasta presupune incapacitatea

entităţii economice de a achita datoriile sale pe termen scurt, ceea ce poate duce la vânzarea
investiţiilor pe termen lung, activelor pe termen lung şi, în cele din urmă, la faliment. Formula de bază a
lichidităţii este: Lichiditatea = Mijloace de plată / Datorii pe termen scurt

În practică deosebim trei indicatori ai lichidităţii:

Tabelul 1. Formule de calculare a ratelor lichidităţii activelor

Denumirea coeficientului Formula de calcul Intervalul optim

1. Lichiditatea absolută Mijloace băneşti/Datorii pe 0,2 - 0,25

termen scurt

2. Lichiditatea intermediară (Active curente – Stocuri de 0,7 - 1,0

mărfuri și materiale) / Datorii pe
termen scurt

3. Lichiditatea curentă Active curente / Datorii pe 1,0-2,5

termen scurt

Coeficientul lichidităţii absolute arată ce cotă din datoriile pe termen scurt firme este capabilă
să achite la momentul dat nemijlocit cu mijloace băneşti;

Coeficientul lichidităţii intermediare arată ce cotă din datoriile pe termen scurt întreprinderea
este capabilă să achite, utilizând pentru aceasta nu numai mijloace băneşti, ci şi hârtii de valoare,
creanţe pe termen scurt;

Rata curentă sau coeficientul total de achitare. El arată dacă firma dispune de active curente
suficiente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt în perioada raportată. Dacă întreprinderea
înregistrează un nivel mai mic decît 1,0 aceasta presupune că activele curente trebuie să fie cel puţin
© Angela Șestacovscaia pagina 1
Bazele managementului financiar
suficiente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt, în caz contrar firma este insolvabilă. Dacă
valoarea acestui coeficient este mai mare de 2,5 aceasta înseamnă că activele întreprinderii au o
structură neraţională: o parte din mijloacele ei sunt "îngheţate" în stocuri de mărfuri şi materiale. În
calculul şi aprecierea coeficientului dat sunt cointeresaţi acţionarii, investitorii şi creditorii potenţiali.

© Angela Șestacovscaia pagina 2

Bazele managementului financiar

Subiectul 2. Implicarea diagnosticului financiar în fundamentarea

deciziilor financiare

2.6. Evaluarea gestiunii financiare

Analiza gestiunii financiare se bazează pe calcularea şi interpretarea unui ansamblu de rate

financiare, care reflect eficienţa utilizării diferitor categorii de active în raport cu veniturile realizate din
vânzări. Cei importanţi indicatori ai activităţii economico-financiare sunt veniturile din vânzări şi profitul.
În acest scop se analizează durata de rotaţie în zile şi numărul de rotaţii în decursul unei perioade de
gestiune a diferitor categorii de active, precum şi rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active.

Tabelul. Ratele generalizatoare ale rotaţiei activelor

Indicatorii Algoritmul de calcul

Numărul de rotații a activelor totale Venituri din vânzări / Valoarea medie a activelor

Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active Valoarea medie a activelor / Venituri din vânzări

Viteza de rotație a activelor, zile Valoarea medie a activelor / (Venituri din vânzări :
numărul de zile în perioada de gestiune)

Numărul de rotații a activelor imobilizate Venituri din vânzări / Valoarea medie a activelor
pe termen lung

Numărul de rotații a mijloacelor fixe Venituri din vânzări / Valoarea medie a mijloacelor
fixe

Numărul de rotații a activelor cuente Venituri din vânzări / Valoarea medie a activelor
curente

Viteza de rotație a activelor curente, zile Valoarea medie a activelor curente / (Venituri din
vânzări : numărul de zile în perioada de gestiune)

În practică se mai determină și indicatorii şi numărul de rotaţii a stocurilor, a creanţelor etc. (a se

vedea Țiriulnicova N. Analiza rapoartelor financiare).

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Bazele managementului financiar

Subiectul 2. Implicarea diagnosticului financiar în fundamentarea

deciziilor financiare

2.7. Analiza ratelor de profitabilitate

Profitabilitatea reprezintă un indicator al eficienţei, care exprimă capacitatea întreprinderii de a

câştiga profit şi se determină ca raportul dintre efectele economice şi financiare obţinute de către
entitatea economică şi eforturile depuse pentru obţinerea acestora.

Formula de bază a calculului rentabilităţii, din punct de vedere a conţinutului economic, reflectă
raportul dintre efect și efort, însă, în condiţiile economiei de piaţă se utilizează un sistem mai larg de
indicatori ce aderă la rentabilitate, dintre care cei mai importanţi sunt:

Rentabilitatea vînzărilor care reprezintă indicatorul principal de apreciere a performanţelor

activităţii operaţionale a unei întreprinderi, ea exprimă legătura care există între rezultatul
financiar şi veniturile din vânzări obţinute de întreprindere şi se determină în baza raportului
dintre mărimea profitului şi valoarea veniturilor din vânzări. O rată înaltă a profitului la 1 leu
vînzări reflectă succesele firmei obţinute în activitatea de bază, iar o profitabilitate redusă la 1
leu vînzări fie că reflectă spre o cerere mică la produsele și serviciile firmei, fie că costurile sunt
prea mari și este necesar să căutăm soluţii de reducerea acestora.
Formula decalcul: Rentabilitatea vînzărilor = (Profit brut : Venitul din vînzări) *100%;

Rentabilitatea economică cel mai des se calculează ca raport dintre rezultatul din toate tipurile
de activităţi până la impozitare şi valoarea medie a activelor utilizate în decursul perioadei
analizate. O rată redusă a rentabilităţii economice arată că este necesar de întreprins măsuri de
eficientizare a utilizării activelor (patrimoniului) existente, fie că este raţional ca o parte din ele
să fie lichidate.
Formula de calcul: Rentabilitatea economică = (Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare
: Total active) * 100%;

Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitatea financiară) presupune capacitatea

întreprinderii de a utiliza capitalul propriu în vederea obţinerii profitului, prin ea înţelegem
„capacitatea întreprinderii de a-şi îmbogăţi proprietarii". Această rată se mai numeşte şi rata

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Bazele managementului financiar
generării de venituri de către activele existente, care, de regulă se compară cu rata medie a
acesteia la nivel de ramură.
Formula de calcul: Rentabilitatea financiară = (Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare
: Valoarea medie a capitalului propriu) * 100%;

Rentabilitatea capitalului permanent reflectă capacitatea acesteia de a utiliza capitalul propriu

şi sursele atrase pe termen lung în vederea obţinerii profitului net.
Formula de calcul: Rentabilitatea capitalului permanent = (Profit net : Valoarea medie anuală a
capitalului permanent) *100%;

Capitalul permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung.

© Angela Șestacovscaia pagina 2

Bazele managementului financiar

Subiectul 2. Implicarea diagnosticului financiar în fundamentarea

deciziilor financiare

2.8. Analiza fluxului mijloacelor băneşti

În practica internaţională analiza fluxului mijloacelor băneşti se consideră o practică necesară. În

literatura economică americană, atunci când se abordează problematica analizei fluxurilor băneşti se
porneşte, îndeosebi de la importanţa acestei analize financiare, şi anume:

a) această analiză, permite previziunea fluxurilor băneşti viitoare;

b) situaţia fluxurilor de numerar permite evaluarea deciziilor conducerii;
c) fluxurile de numerar pun în evidenţă capacitatea entităţii de a plăti dividende acţionarilor,
de a rambursa împrumuturile contractate şi capacitatea de a plăti dobânzile cuvenite
băncilor şi altor instituţii de credit.
Pentru analiza fluxurilor de mijloace băneşti se utilizează un şir de metode:

metoda de analiza pe orizontală;

analiza structurală;
analiza factorială;
metoda ratelor.
Analiza pe orizontală presupune compararea indicatorilor relativi şi absoluţi de modificare a
activelor întreprinderii şi a veniturilor din vânzări cu modificarea fluxului bănesc net; se calculează
ritmurile de creştere a acestora. Ritmurile de creştere a fluxului net bănesc (RFNB) se compară cu
ritmurile de creştere a activelor (RACT) şi a ritmului de creştere a veniturilor din vânzări (RVV). În condiţiile
desfăşurării unei activităţi normale, a creşterii stabilităţii financiare şi solvabilităţii întreprinderii este
necesar ca ritmul de creştere a volumului vânzărilor să depăşească ritmul de creştere a activelor, iar
ritmul de creştere a fluxului bănesc net să depăşească ritmul de creştere a veniturilor din vînzări:

100<RACT<RVV<RFBN

La etapa următoare a analizei se studiază modificările survenite în mărimile absolute şi relative

ale fluxurilor mijloacelor băneşti în comparaţie cu perioadele precedente. în interpretarea rezultatelor
analizei se va lua în considerare următoarele:

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Bazele managementului financiar

Aprecierea informaţiilor obţinute se efectuează pornind de la următoarele considerente:

1. În condiţii normale activitatea operaţională trebuie să genereze flux net pozitiv;

2. Pentru menţinerea şi dezvoltarea potenţialului economic activitatea de investiţii trebuie să
genereze flux negativ;
3. Fluxurile pozitive din activitatea operaţională şi cea financiară trebuie să compenseze fluxul
negativ din activitatea de investiţii.
Pentru creşterea soldului mijloacelor băneşti şi menţinerea solvabilităţii entităţii economice este
necesară respectarea primei şi ultimei condiţii. Iar respectarea celei de-a doua condiţie determină
creşterea potenţialului entităţii în viitor.

© Angela Șestacovscaia pagina 2