Capacitatea juridică

În Dreptul Roman aveau capacitatea de persoane doar persoanele libere, și în prima fază a
Imperiului Roman aveau capacitate de persoane doar cei cu cetățenie. Sclavii nu erau considerați a
fi persoane , ei erau considerați bunuri din patrimoniul stăpînului.
Capacitatea juridică – aptitudinea unei persoane care se poate bucura de anumite drepturi și
libertăți. Pentru ca o persoană să participe la instanța de judecată, trebuia să aibă capacitate
juridică.
Capacitatea(caput) juridică se împărțea în:
-Capacitate de folosință a drepturilor– posibilitatea unei persoane de a avea drepturi și obligații.
Aveau capacitate de folosință aveau doar:
1.cetățenii
2.oamenii liberi
3.pater familias(șef de familie, cel mai învîrstă bărbat)Copii nou născuți la care a decedat
tatăl,deveau pater familias, și jumătate patrimoniului tatălui revenea copilului.
Copilul născut capătă patrimoniul tatălui, și au capacitate de folosință pînă la moarte.Pentru a
căpăta patrimoniu,copilul trebuia să se nască viu și cu înfățișare omenească.
Moarte fizică – mort .
Moarte juridică – vîndut în sclavie.
-Capacitate de exercițiu a drepturilor- aptitudinea unor persoane de a înțelege drepturile și
legile.Capacitatea de exercițiu aveau doar cei ce au atins majoratul.
1)Sclavii erau considerați bunuri din patrimoniul stăpînului,și cel mai important izvor al sclaviei era
războiul,căci majoritatea sclavilor erau prizonieri de război.
2)Al doilea izvor al sclaviei era nașterea, care presupunea că copii născuți în familie de sclavi erau
de proveniență sclavagistă și mereu se lua în considerație proveniența mamei, dacă mama era
liberă întreținea relație cu sclavul copilul era considerat liber,iar dacă mama era sclavă și tata liber
atunci copilul era sclav.
3)Pedepsele –faptele săvîrșite cu pronunțarea pedepsei.
Condiția juridică a sclavului,deci nu era personalitate juridică și nu putea avea patrimoniu. Stăpînul
avea posibilitate să vîndă sclavul, să vîndă copiii mamei sclave sau chiar și dreptul de a omorî
sclavul. Însă apoi s-a limitat dreptul stăpînului sclavului , sclavii nu mai putea fi omorîți,copiii nu
puteau fi luați de la mamă. Sclavul nu avea patrimoniu,dar stăpînul putea să-i permite sclavului să
posede titlu de peculiu, și stăpînul dacă avea multe afaceri putea împuternici un sclav pentru ca el
să-l reprezinte în unele afaceri.
Dezrobirea . Stăpînul de sclav putea recurge la dezrobire ,după ce avea loc actul
dezrobirii ,sclavul dobîndea capacitatea de om liber, și între fost stăpîn și fost sclav rămîneau unele
relații. Fostul stăpîn era numit patron, iar fostul sclav era numit libert.