Eseu comunicare

Comunicarea reprezinta un proces prin care se realizeaza un schimb de

informatii ,idei, opinii intre anumiti indivizi sau grupuri folosind un sistem
comun de simboluri, semne, comportamente. Comunicarea reprezinta o mare
parte a vietii noatre de zi cu zi si permite desfasurarea normala a vietii
personale si profesionale. In ceea ce priveste mediul profesional, ea este
importanta in orice activitate, insa cu atat mai mult in activitatea medicala.
Spre exemplu, o anamneza facuta corect, cat mai complet si cu participarea
ambelor parti poate ajuta medicul pentru a pune un diagnostic cat mai corect
si in cel mai scurt timp, dar si pentru stabilirea unei relatii de durata in cazul
unor boli cronice.
Comunicarea este un proces activ de transmitere şi recepţionare de informaţii,
în care cel puţin unul dintre partenerii de comunicare trebuie să aibă abilităţi
de ascultare activă, înţelegere a mesajului şi de a răspunde unor întrebări,
interpretare a limbajului nonverbal, motivare a interlocutorului pentru ca
acesta să susţină conversaţia. Există trei componente ale comunicării prin
intermediul cărora transmitem informaţii către ceilalţi: verbală, non-verbală şi
paraverbală. Dintre acestea, nivelul logic (cel al cuvintelor) reprezinta doar 7%
din totalul actului de comunicare.Indiferent de specialitatea pe care o are
medicul, atunci când trebuie să comunice cu pacientul pe care îl tratează,
acesta trebuie să fie atent la ce spune şi cum spune. Pentru realizarea unei
comunicări eficiente are nevoie de timp suficient pentru a stabili o relaţie cu
bolnavul. Empatia în comunicare este şi ea extrem de importantă, deoarece cu
ajutorul ei medicul poate înţelege mai bine prin ce stări trece pacientul şi îl
poate încuraja să se exprime deschis şi neîngrădit. A-i asculta pe pacienti este
la fel de important ca si a vorbi cu ei.
O situatie de comunicare deficitara pe care am intalnit-o de numeroase ori de-
a lungul stagiilor in spital o reprezinta comunicarea dintre studenti si pacienti.
Descriere caz
Pacient, D.I., 56 ani, internat pe sectia de medicina interna cu cefalee
persistenta de cateva saptamani si cu mai multe patologii asociate, cu
tratament cronic la domiciliu.
,,Studenti:-Buna ziua! Suntem in anul 4 la medicina, putem sa va adresam
cateva intrebari?
-Pacient:Au mai venit si alti colegi de-ai vostri astazi si sunt obosit.
-S:Intelegem, dar nu dureaza mai mult de cateva minute. Pe noi ne-ar ajuta
mult.
-P:Bine atunci.
-S:De ce ati venit la spital, ce va supara?
-P:Ma durea capul.
-S:De cat timp?
-P:De o saptamana.
-S:Alte simptome?
-P:Nu.
-S:Va mai stiti cu alte boli sau mai luati alt tratament?
-P:Nu, n-am mai fost la doctor.
-S:In fisa dumneavostra scrie ca luati si alte medicamente, incusiv pentru
tensiune. Cum ati ajuns sa le luati?
-P:Nu stiu.”
Identificarea problemelor de comunicare
In acest caz, pacientul nu dorea sa vorbeasca, iar in momentul in care a
acceptat raspunsurile erau foarte vagi si contradictorii fara a obtine niciun fel
de informatie clara si fara a putea realiza o anamneza eficienta. Deoarece
bolnavii sunt nevoiti sa vorbeasca de mai multe ori pe zi cu un numar mare de
studenti, acestia nu mai au rabdarea necesara de a raspunde tuturor
intrebarilor. Raspunsurile pot fi scurte, evazive sau incomplete, iar in unele
cazuri chiar refuzarea unei discutii.
Solutii in vederea rezolvarii situatiei
Dupa parerea mea, nu exista o solutie clara pentru aceasta problema, insa un
interes mai ridicat al studentilor de a afla cat mai multe si de a invata sa faca o
anamneza cat mai completa, cat si o cooperare si o intelegere mai buna din
partea pacientilor ar putea reprezenta un progres major.