TEMA III.

KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE VERTEBRALE (4 ore)

Planul:
1 .Generalităţi
2 . Kinetoterapia în spondiloza cervicală;
3 .Kinetoterapia în spondiloza cervicală;
4 .Kinetoterapia în spondiloza cervicală;
5 .Kinetoterapia în spondiloza cervicală
Bibliografie:
1. T. Sbenghe, Kinesiologie ştiinţa mişcării. Bucureşti 2002
2. A. Creţu, F. Boboc, Ghid de kinetoterapie în bolile reumatice, Buc. 2003
3. A. Zavalişca, Gimnastica medicală, Chişinău 2014

Definiţie S.A.: Este o boală sistemică cronică,

progresivă interesând predominant: articulaţiile sacroiliace, articulaţiile sinoviale ale coloanei
vertebrale şi părţile moi adiacente, realizând clinic aspectul anchilozei vertebrale.
Boala afectează în special subiecţii tineri, sub 40 ani, în special bărbaţi dar şi femei.
Etiopatogenie: Este o boală de etiologie necunoscută care pare să se înscrie în rândul
afecţiunilor cu predispoziţie genetică, dar care devin manifeste sub influenţa unor foarte variaţi factori de
mediu. Factorul genetic joacă un rol important - se consideră că boala are o agregare familială de 30 ori
mai frecventă la rudele spondiliticului, tiparul HLA B27 fiind întâlnit ta 90-95% dintre pacienţi.
Anatomie patologică:
proces inflamator (caracterizat iniţial prin hipervascularizaţie şi inflitrat cu limfocite, plasmocite
şi macrofage; leziunile inflamatorii au tendinţa de vindecare prin fibroză şi osificare;
ţintele procesului inflamator sunt: capsula articulară şi zonele de inserţie pe os a ligamentelor,
aponevrozetor, fasciilor determainând entezele; enteza trece prin faza inflamatorie, apoi de leziune
distructivă şi, în final, de reparaţie
prin osificarea zonei de inserţie pe os; inflamaţiedistrucţie-osificare; se formează astfel punţile
sindesmofitice. Tablou clinic:
durere lombară: debut insidios, caracter recidivant şi persistent; redoare matinală;
radiculalgia sciatică se poate asocia durerii lombare cu iradiere până în spaîiul popliteu,
recidivantă, apărând alternant (în basculă); talalgiile, acuzate frecvent la debutul bolii sugerează prezenţa
entezei consecinţă a fasciitei plantare sau tendinitei ahiliene; examenul fizic:
■ aspectul caracteristic al spondiliticului;
■ limitarea mobilităţii coloanei;
• scăderea indicelui cirtometric;

Kinetoterapia reprezintă metoda terapeutică care trebuie să constituie o permanenţă în

tratamentul SA, excepţie făcând puseele scurte de activitate a bolii: Obiective:
• Evitarea sau limitarea deformărilor, a deposturărilor coloanei şi eventual a şoldurilor;
• Evitarea sau limitarea extinderii redorilor şi anchilozelor;
• Menţinerea unui bun tonus muscular la nivelul erectorilor paravertebrali ai trunchiului;
• Asigurarea unei ventilaţii pulmonare quasinormale prin menţinerea amplitudinii mişcărilor
respiratorii;
• îmbunătăţirea troficităţii generale şi a tonusului neuropsihic;
în cazul în care s-au instalat deja deficitele morfo- funcţionale caracteristice bolii, obiectivele de
evitare sau limitare a Infirmităţilor se .transformă în corectare sau compensare a acestora.
în practică nu se disociază programele kinetoterapeutice de profilaxie de cele de recuperare
funcţională.
• Evitarea sau limitarea deformărilor, a deposturărilor coloanei şi eventual a şoldurilor:
- din poziţia stând: se execută alternativ extensia din articulaţia coxo-femurală, simultan cu
ridicarea braţelor prin înainte, lateral sus pe inspir; revenire pe expir;
- din poziţia stând uşor depărtat cu mâinile la ceafă (atenţie: spatele drept), se execută: ridicarea
alternativă a genunchilor pe inspir; revenire pe expiraţie;
- din patrupedie (pe genunchi cu sprijin pe palme), se execută; ridicarea alternativă a membrelor
inferioare simultan cu extensia capului şi gâtului, pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
- din decubit ventral, mâinile la ceafă (gleznele sunt fixate de kinetoterapeut): se execută
extensia trunchiului pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
 - din decubit ventral, mâinile la ceafă (gleznele sunt fixate de kinetoterapeut): se execută
extensia trunchiului şi răsucire stânga, pe inspiraţie; revenire pe expiraţie; apoi acelaşi lucru dar răsucirea
se execută pe partea opusă (dreapta) pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
din poziţia decubit ventral pe o saltea: se execută ridicare în sprijin pe braţe (palmele pe sol);
apoi deplasare spre înainte prin târâre (atenţie: nu se lucrează cu toracele blocat);
din poziţia decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile sprijinite pe sol, se execută ridicarea
bazinului pe inspiraţie; revenire pe expiraţie; din poziţia decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile
sprijinite pe sol, se execută târâre spre înapoi cu ajutorul umerilor (mutarea alternativă a acestora) şi
tălpilor (atenţie: nu se lucrează cu toracele blocat);
din poziţia decubit dorsal, braţele întinse sus (în prelungirea trunchiului), se execută răsucirea
trunchiului spre dreapta pe expiraţie; revenire pe inspiraţie; răsucirea trunchiului spre stânga . pe
expiraţie; revenire pe inspiraţie;
din poziţia decubit ventral, coatele flectate cu palmele sprijinite pe sol, se execută extesia
coatelor concomitent cu flexia ambelor genunchi, pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
din poziţia decubit ventral pe o minge Pezzi pentru adulţi, se execută rularea pe minge spre
înainte până la sprijinirea palmelor pe sol, pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
din poziţia atârnat cu faţa la scara fixă,
se execută extensia alternativă a
membrelor inferioare pe inspiraţie;
revenire pe expiraţie;
din poziţia atârnat cu faţa la scara fixă,
se execută extensia simultană a
membrelor inferioare, pe inspiraţie;
revenire pe expiraţie;
din poziţia stând depărtat cu spatele la
scara fixă, mâinile apucă şipca din dreptul şoldurilor, se lasă corpul să se deplaseze anterior
(mâinile rămân ca punct de sprijin) cu trunchiul în extensie, pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
- din poziţia decubit ventral cu capul în dreptul unei scări fixe, braţele întinse sus (în prelungirea
trunchiului) cu mâiinile apucat de şipca cea mai de jos a scării fixe, se execută ridicarea (şipcă cu şipcă -
din aproape în aproape) mutând alternativ mâinile mai sus; revenire; (atenţie: nu se lucrează cu toracele
blocat; se lucrează lent evitându-se mişcările bruşte);
• Evitarea sau limitarea extinderii redorilor şi anchilozelor: ■ a) Exerciţii pentru cap şi gât:
- din poziţia aşezat pe un scaun, se execută extensia capului şi gâtului pe inspiraţie; revenire pe
expiraţie;
- din poziţia aşezat pe un scaun, se execută rotari de cap şi gât spre stânga şi apoi spre dreapta;
- din poziţia decubit dorsal., se execută răsucirea capului şi gâtului spre dreapta, menţmându-se
câteva secunde această poziţie; revenire; aceiaşi lucru se
execută spre stânga; revenire (atenţie: se lucrează lent, fără mişcări bruşte);
- din patrupedie (pe genunchi cu sprijin pe palme), se execută ridicarea braţului drept
concomitent cu răsucirea capului şi gâtului spre dreapta, pe inspiraţie; revenire pe expiraţie; acelaşi lucru
se execută -cu ridicarea braţului stâng şi răsucirea concomitentă a capului şi gâtului spre stânga pe
inspiraţie; revenire pe expiraţie;
- din poziţia stând, uşor depărtat, se execută ridicarea braţului stâng prin lateral, sus; se
urmăreşte cu privirea mişcarea de ascensiune a mâinii stângi pe inspiraţie; revenire pe expiraţie; se
execută acelaşi lucru cu membrul superior opus.
- din poziţia decubit ventral cu mâinile sprijinite pe sol ia nivelul umerilor, se execută extensia
capului şi gâtului concomitent cu extensia coatelor şi a trunchiului pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
b) Exerciţii pentru membrele superioare:
- din poziţia stând uşor depărtat, palmele sunt una într-alta cu degetele întrepătrunse la spate, se
execută​
extensia din ambele articulaţii scapulo- humerale pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
din poziţia stând depărtat, coatele sunt flectate, antebraţele la nivelul umerilor, degetele extinse,
(spatele drept), se execută ducerea coateior spre înapoi, cu arcuire de două ori, pe inspiraţie; ducerea
coateior extinse spre înapoi cu arcuire, de două oii pe expiraţie (palmele orientate în sus);
clin poziţia stânci depărtat, se execută ducerea palmei stângi prin înainte, între omoplaţi;
cealaltă mână. se fixează ele cotul stâng care e fieotaî şî îl trage spre dreapta, menţinându-l în tensiune
20-30 secunde; revenire; aceiaşi exerciţiu pe braţul opus (atenţie: nu se lucrează cu toracele blocat);
c) Exerciţii pentru membrele inferioare:
- din poziţia stând, lateral de o scară fixă cu mâna de partea scării fixe sprijinită de şipca din
dreptul umerilor, se execută balansarea înainte şi înapoi a membrului
■ inferior de partea opusă scării fixe; se execută acelaşi exerciţiu de partea opusă (nu se lucrează
cu toracele blocat);
- din poziţia stând ghemuit pe vârfuri cu sprijin anterior pe mâini, se execută prin săritură
ducerea membrului inferior drept anterior cu genunchiul flectat în sprijin pe plantă simultan cu ducerea
membrului inferior stâng în extensie posterior; revenire; aceiaşi lucru dar membrul inferior stâng este dus
anterior; revenire;
din poziţia stând depărtat se execută ridicarea alternativă a picioarelor la nivelul feselor;
prinderea acestora cu mâna omoloagă la nivelul gleznei; apoi se execută extensia trunchiului concomitent
cu extensia din articulaţia coxo-femurală (şoldului) cu 2-3 arcuiri; revenire;
 din poziţia aşezat pe o banchetă cu gambele atârnând la marginea banchetei; în 1/3 inferioară a
gambei de la fiecare membru inferior sunt fixaţi săculeţi de nisip; se execută extensia gambei pe coapsă
(alternativ sau simultan);
din poziţia aşezat cu un membru inferior întins înainte celălalt cu genunchiul flectat sprijinit cu
faţa latero-internă pe sol, se execută flexia trunchiului anterior cu 2-3 arcuiri; apoi înclinare laterală spre
membrul inferior flectat cu 2-3 arcuiri; revenire; acelaşi exerciţiu şi pe membrul inferior opus; (nu se
lucrează cu toracele blocat);
​
d) Exerciţii pentru trunchi:
- din poziţia decubit ventral cu sprijin pe antebraţe (coatele sunt flectate, umerii se sprijină pe
pumnii strânşi), se execută extensia trunchiului cu 2-3 arcuiri pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
- din poziţia decubit ventral cu sprijin pe antebraţe,, coatele flectate, se execută răsucirea
trunchiului spre dreapta cu ridicarea braţului drept întins în abducţie la aproximativ 90° cu 2-3 arcuiri;
revenire; acelaşi lucru se execută pe
- partea opusă (nu se lucrează cu toracele blocat);
- din poziţia stând depărtat cu faţa la o sfoară prinsă (fixată) de tavan, mâinile se sprijină de
sfoară cât mai sus posibil, se relaxează trunchiul şi membrele inferioare, tălpile rămân în aceeaşi poziţie
iar trunchiul cade anterior; se menţine poziţia aproximativ 15-20 secunde;
- din poziţia decubit dorsal pe o banchetă, scapulele în afara planului de sprijin, se execută
ridicarea braţelor prin înainte, sus, în prelungirea trunchiului, se relaxează trunchiul menţinându-se​
această poziţie aproximativ 15-20 secunde; revenire la poziţia iniţială; din poziţia decubit
ventral, mâinile la ceafă, gleznele sunt fixate de un obiect greu sau chiar de un partener, se execută
extensia trunchiului pe inspiraţie; revenire pe expiraţie; din poziţia stând depărtat cu mâinile pe şolduri,
se execută înclinare laterală a trunchiului spre stânga cu 2-3 arcuiri; revenire la poziţia iniţială; acelaşi
eexrciţiu se execută şi pe partea dreaptă; nu se lucrează cu toracele blocat;
din poziţia stând depărtat cu mâinile la ceafă, se execută răsucirea trunchiului pe inspiraţie (se
lucrează lent - trebuie să dureze aproximativ 10-15 secunde); revenire; se lucrează alternativ stânga-
dreapta;
din poziţia decubit dorsal cu braţele lateral (la 90 grade), se execută răsucirea trnchiufui spre
dreapta concomitent cu flexia membrului inferior stâng din articulaţia coxo-femurală; membrele
superioare rămân pe soi neschimbându-şi poziţia; membrul inferior stâng descrie un arc de cerc şi apoi se
sprijină pe sol; din poziţia decubit ventral, mâinile fixează gleznele (genunchii flectaţi iar articulaţiile
scapulo-humerale în extensie), se execută extensia trunchiului ajutându-ne de braţe; revenire; nu se
lucrează cu toracele blocat;
din stând depărtat cu mâinile pe şolduri, se execută rotări ample de trunchi spre​
stânga şi apoi spre dreapta; se lucrează lent şi fără ca toracele să fie blocat;
- din poziţia decubit ventral cu sprijin pe antebraţe se execută deplasare spre înainte şi spre
înapoi (anterior şi posterior) prin mişcări alternative ale coatelor şi membrelor inferioare; trunchiul este
relaxat; nu se lucrează cu toracele blocat;
- din poziţia decubit dorsal se execută deplasarea trunchiului spre înainte şi apoi spre înapoi prin
târâre cu ajutorul umerilor şi membrelor inferioare;
Menţinerea unui bun tonus muscular la nivelul erectorilor paravertebrali ai trunchiului:
- din poziţia aşezat pe un scaun, se execută răsuciri de trunchi spre dreapta şi spre stânga; nu se
lucrează cu toracele blocat;
- din ortostatism; se execută ridicări pe vârfuri simultan cu ridicarea braţelor prin înainte sus pe
inspiraţie; revenire pe expiraţie; se menţine câteva secunde poziţia pe vârfuri cu braţele sus;
din poziţia decubit dorsal cu braţele sus în prelungirea trunchiului; se execută extensia trunchiului
menţinând această poziţie câteva secunde pe inspiraţie; revenire pe expiraţie;
- din poziţia decubit lateral stânga; se execută înclinare laterală a trunchiului spre dreapta cu
menţinere a acestei poziţii timp de câteva secunde, pe inspiraţie; revenire pe expiraţie; aceiaşi exerciţiu se
poate executa şi de pe partea opusă;
- din poziţia decubit ventral cu mâinile la ceafă; Kinetoterapeutul fixează gleznele pacientului;
se execută extensii ale
■ trunchiului cu revenire; nu se lucrează cu toracele blocat;
- din patrupedie: pacientul execută extensia articulaţiei coxo-femurale stângi simultan cu
extensia : trunchiului şi a articulaţiei scapulo-humerale stângi; se menţine această poziţie câteva secunde;
revenire; acelaşi exerciţiu se execută cu membrele opuse; nu se lucrează cu toracele blocat;
• Asigurarea unei ventilaţii pulmonare quasinormate prin menţinerea amplitudinii mişcărilor
respiratorii:
Gimnastica corectivă respiratorie se realizează practic prin exerciţiile prezentate anterior.
Exerciţiile de reeducare respiratorie se încep precoce şi au în vedere conştientizarea din partea bolnavului
a mişcărilor cutiei toracice şi ale abdomenului în timpul fazelor respiratorii. Se începe cu respiraţii nazale
ample, subiectul având mâinile aşezate succesiv pe abdomen, coaste inferioare, coaste superioare. Se
trece apoi la reeducarea repiraţiei diafragmatice, căci pe măsură ce boala evoluează, şi funcţia toracelui în
mecanica ventilatorie scade, trece pe primul plan reeducarea respiratorie abdominală. Reeducarea
respiratorie abdominală se face ca în bolile respiratorii cu disfuncţie ventilatorie obstructivă. Gimnastica
respiratorie trebuie efectuată zilnic în cîte 2- 3 şedinţe de 5-10 minute. • îmbunătăţirea troficităţii generale
şi a tonusului neuropslhic:
în spondilita anchilopoietică este necesară evitarea activităţilor care încarcă coloana vertebrală
sau se desfăşoară în condiţii reumatogene de mediu (temperatură scăzută, umezeală, curenţi de aer).
Singura condiţie care se impune acestor activităţi este menţinerea unei poziţii corecte a coloanei
vertebrale cu evitarea poziţiei cifotice şi a poziţiilor fixe prelungite, în special în sedestatism.
Exemple:
înotul;
aruncatul la coş (din basket-ball);
badminton;
tenis de câmp;
​
17

GIMNASTICA RESPIRATORIE ÎN SPONDILITA ANCHILOZANTĂ

Obiectivele gimnasticii respiratori în S.A.:

1. Prevenirea şi corectarea atitudinilor vicioase de la nivelul coloanei vertebrale, centurii
scapulo-humerale şi hemitoracelui afectat;
2. Menajarea articulaţiilor intervetebrale şi costovertebrale cu menţinerea în limite
i
fiziologice a mobilităţii acestora;
3. asigurarea unui sincronism între acţiunile muşchilor inspiratori şi expiratori prin reeducarea
echilibrată a acestora;
4. adaptarea sistemului respirator la posibilităţile fiecărui bolnav;
5. protejarea zonelor afectate prin dirijarea conştientă a coloanei de aer spre zonele integre,
folosind exerciţii respiratorii localizate.
Principii:
aprecierea obiectivă a stării generale a bolavului şi adaptarea lui la programul recuperator;
.Artrozele vertebrale se produc prin uzura discului vertebral (discartroza) şi a articulaţiilor interapofizare
(artroza posterioară). în momentul când apar osteofiteie (osteofitoză), putem vorbi de o spondiloză
vertebrală.
Osteofjtul (rezultat al unei stări mecanice şi degenerative) este un produs osos, crescând în
general la periferia suprafeţelor articulare la jbcţiunea condro-sinovială. El are o origine intraarticulară şi
este constituit din ţesut osos normal din punct de vedere histologic.
Kinetoterapia are ca obiective:
- menţinerea (sau recâştigarea) mobilităţii coloanei vertebrale;
- decomprimarea medulară prin manipulări vertebrale;
- scăderea treptată în greutate prin exerciţii fizice, la bolnavii supraponderali.
1. Menţinerea (sau recâştigarea) mobilităţii coloanei vertebrale
Pentru realizarea acestui obiectiv avem la dispoziţie următoarele mijloace kinetice:
- mobilizări pasive;
- mobilizări autopasive;
- mobilizări pasivo-active;
- mobilizări activo-pasive;
- mobilizări active libere;
- mobilizări active cu rezistenţă.
Toate aceste mijloace sunt foarte utile respectându-se principiile kinetologiei medicale
(precocitate, progresivitate, individualizare etc).
2. Decomprimarea medulară prin manipulări vertebrale
Manipulările vertebrale sunt de fapt mobilizări pasive forţate prin care segmentele unei
articulaţii sunt deplasate până la limita anatomică maximă posibilă, pe o direcţie de mişcare în sens opus
celuiblocat.
în aplicarea manipulărilor trebuie respectate două reguli de bază: a mişcării contrare şi a
indolorităţii.
Manipulările se execută în trei etape: poziţionare, mobilizare pasivă şi manipulare propriu-zisă.
- poziţionarea pacientului, trebuie să fie cât mai relaxantă;
- mobilizarea pasivă se efectuează de 5-10 ori pe toate sensurile de mişcare, elementele
periarticulare fiind întinse până la limita maximă posibilă care va fi menţinută câteva secunde;
- manipularea propriu-zisă se efectuează când pacientul este obişnuit cu etapele anterioare şi
constă dintr-o mişcare forţată, unică, bruscă, dincolo de limita anatomică maximă, efectuată în sens opus
celui dureros şi blocat.
Manipulările sunt contraindicate în:procese inflamatorii;osteoporoză;osteomalacie;neoplasme;
3. Scăderea treptată în greutate prin exerciţii fizice, la bolnavii supraponderali
Exerciţiile fizice pentru scăderea treptată în greutate, pentru a fi eficiente, trebuie să respecte
următoarele condiţii:
- intensitatea efortului trebuie să fie mică şi medie iar durata să fie cât mai mare (pentru
metabolizarea lipidelor din adipocite este nevoie de o cantitate mare de oxigen);
- se evită încărcarea coloanei vertebrale;
- se evită mişcările bruşte;
- exerciţiile trebuie să respecte principiile kinetologiei medicale;
Musculatura vizată este în special cea posturală dar nu trebuie neglijat faptul că trebuie să existe
un echilibru întro forţa musculară a agoniştilor şi cea a antagoniştilor.

II . KINETOTERAPIA ÎN SINDROMUL ALGO-FUNCŢIONAL CERVICAL spondiloza

cervicală

Boala artrozică localizată la nivelul segmentului cervical al coloanei vertebrale determină un

sindrom cunoscut sub numele de sindrom algo-funcţional cervical, şi caracterizat în principal, prin durere
ce determină limitare de mobilitate şi disconfort.
Cervicalgia inferioară este o durere regională cervicală determinată frecvent de artroza cervicală
şi mai rar, de alte suferinţe ale coloanei cervicale sau ale zonelor învecinate. Ea poate fi acută sau
cronică.
Obiectivele kinetoterapiei- perioada acută şi subacutâ:
- ameliorarea durerii;
- ameliorarea contracturii musculare;
în acest stadiu, kinetoterapia are posibilităţi limitate: posturări, imobilizări .
Obiectivele kinetoterapiei - perioada cronică:
- combaterea durerii;
- ameliorarea mobilităţii coloanei cervicale (în limite funcţionale);
- ameliorarea tonusului muscular;
1. Combaterea durerii
Tracţiunile continue şi discontinue (manuale şi combinate) asociate cu mobilizare pasivă în
toate sensurile de mişcare la nivel cervical, se folosesc în scopul relaxării musculaturii paravertebrale
cervicale şi reducând astfel durerea.
Tehnica e simplă dar necesită experienţă pentru aprecierea corectă a forţei optime de tracţiune şi
a unghiurilor ideale de mobilizare pasivă.
Indiferent de sistemul de tracţiune, pentru relaxare musculară, decomprimare articulară şi
eliberarea găurilor de conjugare, trebuie ca poziţia bolnavului să fie decubit dorsal, sau aşezat, şi să se
realizeze un unghi de flexie de 10-15 grade la nivelul coloanei cervicale.
Durata tracţiunii nu e fixă (în funcţie de reacţia bolnavului), variază în jur de 40 minute.
Forţa de tracţiune variază între 3-12 kg, în funcţie de tipul constituţional şi vârstă.
- tracţiune sub 6 kg, realizează doar eliminarea tensiunii musculare. Dacă scade durerea, e clar
că avem drept cauză doar contractura musculară (poziţie fixă prelungită);
- tracţiunea de proximativ 9 kg, realizează decomprimare a articulaţiilor interapofizare
posterioare;
- tracţiunea de 10-12 kg, realizează degajarea găurilor de conjugare.
Numărul de şedinţe de este variabil între 6-10.
Dacă durerea se accentuează se abandonează tehnica.
Recuperarea forţei musculare şi reechilibrarea tonusului necesită programe Individualizate. Se
pune accent pe musculatura extensoare a cefei acţionându-şe astfel şi pentru refacerea lordozei
fiziologice cervicale.

Proaram de exerciţii nr. 1

1) Din poziţia cuicat pe spate (decubit dorsal) pe o bancheta cu capul si gâtul în afara suprafeţei
de sprijin se menţine poziţia.
2) Dir» poziţia stând depărtat cu mâinile pe frunte, se menţine capul şi gâtul hiperextensie.
Exerciţii dinamice:
3) Mers pe vârfuri cu braţele întinse sus ţinând în mâna un baston cu care se execută arcuiri
înapoi. Privirea nu părăseşte bastonul.
4) Mers cu mâinile pe şold cu extensia capului şi gâtului la fiecare pas.
5) Mers cu bastonul ţinut sub coate la spate; se execută extensia trunchiului şi a capului pe
inspir şi revenire pe expir.
6) Din poziţia pe genunchi cu sprijin pe antebraţe; trunchiul şi capul în extensie. Se executa
deplasare înainte, mâna si picior opus. Din poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, se execută extensia
capului şi gâtului concomitent u extensie şi arcuire a unui membru inferior întins şi revenire.
7) Din poziţia culcat cu faţa în jos (decubit ventral), mâinile una peste alta sub bărbie. Se
executa ridicarea capului în extensie împingând cu mâinile sus sub bărbie pe inspir şi revenire pe expir.
8) Din poziţia culcat cu faţa în jos (decubit ventral) mâinile la ceafă, se execută ridicarea
trunchiului şi a capului în extensie pe inspir şi revenire pe expir.
9) Din poziţia culcat pe spate (decubit dorsal) braţele întinse lateral palmele sprijinite pe sol, se
execută extensia capului şi a gâtului odată cu ridicarea trunchiului. Mâinile presează continuu solul.
Program de exerciţii nr. 2 Exerciţii statice:
1) Din poziţia pe genunchi, capul şi gâtul în extensie, braţele atârnând pe lângă corp relaxate;
trunchiul stă lăsat să cadă pe spate. Se menţine poziţial5-6 secunde.
2) Din poziţia culcat cu faţa în jos (decubit ventral), capul şi gâtul în extensie, ?e execută
apăsarea capului în jos u propriile-i mâini în timp ce capul tinde să se ridice în extensie.
Exerciţii dinamice:
3) Din poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme (patrupedie) trunchiul sub orizontală, se execută
conducerea unei mingi medicinale cu capul.
4) Din poziţia pe genunchi pe călcâie aşezat, mâinile pe şolduri, se execută rotarea corpului
numai în plan posterior.
5) Din poziţia atârnat cu faţa la scara fixă se execută extensia capului şi gâtului concomitent cu
extensia picioarelor (membrelor inferioare)
6) Din poziţia atârnat cu spatele la scara fixa cu o minge medicinală sub regiunea dorsală, capul
şi gâtul în extensie se execută ducerea genunchilor la piept şi revenire.
7) Din poziţia culcat înainte (decubit ventral) mâinile la spate în dreptul bazinului se executa
târâre cu ajutorul picioarelor (mersul şarpelui).
8) Din poziţia stând depărtat se execută fandarea înainte pe un picior cu arcuire concomitent cu
ducerea braţelor prin înainte sus cu extensia capului şi gâtului şi revenire. Acelaşi lucru şi pe celălalt
ptelor.
9) Dih poziţia aşezat pe un scaun cu spătar, mâinile la spate peste spătar m execută extensia
capului şi gâtului cu rezistenţă. Cel care aplici rezistenţa stă în spatele executantului, cu mâna stângă
sprijinită de umărul celui din faţă iar cu mâna dreaptă pe regiunea occipitală a acestuia şi se opune
extensiei capului şi gâtului.
10) Din poziţia culcat pe spate (decubit dorsal) cu o minge medicinală sub gât se execută
extensia capului şi gâtului apoi revenire la poziţia Iniţială.
Alte exemple de exerciţii:
din poziţia aşezat pe un scaun, se execută ratări de cap şi gât, lent, spre stânga şi apoi spre
drapta;
• din poziţia aşezat pe un scaun, se execută extensia capului şi gâtului contra unei rezistenţe
opuse de către kinetoterapeut;
• din poziţia aşezat pe un scaun, se execută răsucirea capului şi gâtului spre stânga, apoi extensia
acestora menţinându-se poziţia finală 5-6 secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se execută pe partea
dreaptă;
• acelaşi exerciţiu se poate executa cu o rezistenţă opusă de către kinetoterapeut;
• din poziţia decubit ventral pe o banchetă, se execută extensia capului şi gâtului cu menţinerea
poziţiei finale 5-6- secunde; revenire;
• acelaşi exerciţiu se poate executa cu rezistenţa opusă de către kinetoterapeut sau un săculeţ cu
nisip fixat la nivelul occiputului, „
Regimul igienic de cruţare
Este deosebit de important şi trebuie respectat de pacient toată viaţa. Acesta presupune:
- repaus nocturn fără pernă mare, cu pernă ortopedică, sau rulou cervical (pentru menţinerea
lordozei); se realizează o bună relaxare a musculaturii tensionate în timpul zilei;
- ziua, la 2-3 ore, şe întrerupe activitatea (poziţie fixă de flexie), se fac câteva mişcări libere ale
coloanei cervicale pe toate sensurile de mişcare;
- controlul posturii, conştientizarea unei posturi corecte, indiferent de poziţie (aşezat,
ortostatism, decubit);

​
17

​ ​III .KINETOTERAPIA ÎN SINDROMUL ALGO-FUNCŢIONAL DORSAL

Se caracterizează prin:
- distonii musculare posturale (dorsalgii de postură);
- tulburări minore de statică verticală (în sens sagital sau transversal);
- artroza interapofizară din regiunea dorsală;
traumatisme vertebrale minore (contuzii, întinderi).
Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii;
- creşterea mobilităţii coloanei vertebrale;
- tonifierea musculaturii paravertebraie şi reeducarea posturii corecte;
- readaptarea la efort;
Nu există programe standard de tratament şi recuperare chiar dacă se folosesc aceleaşi mijloace
terapeutice aparţinând kinetologiei medicale (vezi cervicalgia).
Asuplizarea coloanei vertebrate presupune:
- eliberarea mişcării în articulaţiile Interapofizare posterioare;
- contracararea tendinţei la cifozare;
- ameliorarea eventualei scolioze;
 - ameliorarea mobilităţii costo-vertebrale;
- Program de exerciţii nr. 1
1) Din poziţia stând cu spatele lipit de un plan vertical, se execută contracţia musculaturii
întregului corp fără deplasarea vreunui segment, execută alternativ cu relaxarea voluntară a grupelor
musculare păstrând poziţia iniţiala a corpului,
2) Din poziţia stând cu spatele lipit de un plan vertical, se execută ducerea braţelor prin lateral
sus şi revenire având în permanenţă mâinile în contact cu planul vertical.
3) Din poziţia stând cu mâinile pe şold, cu spatele lipit de perete, se execută înclinarea
trunchiului spre dreapta şl spre stânga, trunchiul rămânând lipit de perete în timpul mişcării.
4) Din poziţia stând cu un baston menţinut ia niveiul omoplaţilor, coastele flectate, braţele
lipite, se execută ridicarea braţelor deasupra capului simultan cu flexia din articulaţia genunchilor.
5) Din poziţia stând cu faţa la scară fixă, membrul inferior drept întins sprijinit pe-şipcă a
cirtcea, se execută trecerea greutăţii pe piciorul din faţă simultan cu ducerea braţelor lateral. în timpul
executării mişcării braţelor membrul inferior din spate se menţine întins. Aceeaşi mişcare se execută cu
sprijinirea membrului inferior stâng.
6) Din poziţia şezând depărtat cu palmele sprijinite pe sol, se execută ridicarea braţelor prin
lateral sus pe inspir, simultan cu ducerea genunchilor la piept şi extensia capului şi revenire pe expir.
7) Din poziţia aşezat cu spatele lipit de scara fixă» braţele deasupra capului, se execută înclinare
laterală spre dreapta şi spre stânga a trunchiului păstrând tot timpul contactul spatelui cu scara fixă.
8) Din patrupedie, trunchiul sub orizontală, braţele întinse mult înainte, se execută mutarea
succesivă a mâinilor din aproape tn aproape pe sol şi revenire.
9) Din poziţia decubit ventral pe o bancă de gimnastica longitudinal cu jumătatea superioară a
trunchiului în afara suprafeţei de sprijin, se execută extensia trunchiului pe inspir şi revenire pe expir.
10) Din poziţia atârnat cu spatele la scara fixa, se execută pendularea dreapta, stânga a
membrelor inferioare.
Program de exerciţii nr. 2
1) Mers pe vârfuri cu mâinile la ceafă, privirea înainte coatele trase mult înapoi.
2) Mers cu mâinile • pe şolduri, se execută ridicarea alternativă a genunchilor la piept.
3) Mers cu mâinile pe şolduri, la trei paşi se execută ducerea alternativ a unui membru inferior
în extensie simultan cu ducerea braţelor lateral.
4) Mers, la trei paşi flexia şi extensia alternativ a unui genunchi înainte.
5) Mers cu un obiect pe creştet susţinut din lateral cu ambele mâini.
6) Mers cu mâinile pe şolduri şi la trei paşi, alternativ fahdare înainte.
7) Mers cu un baston ţinut peste omoplaţi.
8) Mers, cu musculatura corpului încordată urmat de mers cu musculatura corpului relaxată.
9) Mers cu braţele duse lateral doi paşi şi oblic sus doi paşi.
10) Program de exerciţii nr. 3
1) Din poziţia decubit dorsal se execută contracţia întregii musculaturi şl relaxare.
2} Din poziţia decubit ventral pe o bancă de gimnastică longitudinal, se execută târâre în lungul
băncii prin tracţiune alternativă a braţelor.
3) Din patrupedie alunecare înainte şi coloana sub orizontala şi revenire.
4) Din poziţie stând depărtat cu spatele lipit de un plan vertical mâinile pe şold, se execută
înclinarea laterala a trunchiului pe inspir şi revenire pe expir.
5) Din poziţia aşezat cu genunchii întinşi, mâinile pe şolduri se execută ducerea genunchilor la
piept cu picioarele în sprijin pe sol pe Inspir şi revenire pe expir.
6) Din poziţie stând ghemuit, se execută ridicare în stând pe inspir şi revenire pe expir.
7) Din poziţie stând cu mâinile pe şolduri, se execută fandare înainte şi revenire.
8) Din poziţie atârnat la scara fixa, se execută abducţia membrelor inferioare din articulaţiile
coxo-femurale, genunchii extinşi şi revenire.
9) Din poziţie atârnat la scara fixa, se execută ducerea alternativa a genunchilor la piept.
Program de exerciţii nr.4
Exerciţii statice:
1) Din poziţia pe genunchi cu mâinile la ceafă, se menţine 6 secunde.
2) Din poziţia stând pe vârfuri cu braţele sus, se menţine 6 secunde. Exerciţii dinamice:
3) Stând cu picioarele depărtate: o minge medicinală ţinută cu ambele mâini în faţa coapselor -
ridicarea braţelor întinse îrtainte-*sus la verticală şi revenire în poziţia iniţială.
4) Cu mingea ţinută în ambele mâini, braţele întinse în jos la spate din poziţia stând -
depărtarea mingi) de spate cu braţele întinse şi revenire la poziţia iniţială.
5) Din poziţia stând ou braţele întinse în jos la spate , o minge ţinută cu ambele mâini se
execută ridicarea braţelor prin înapoi sus concomitent cu aplecarea trunchiului înainte şi fandare pe
piciorul drept. Se poate executa şi cu fandare pe piciorul stâng.
6) Din stând pe genunchi şi pe călcâie, trunchiul aplecat în faţă braţele întinse înainte cu
palmele sprijinite pe o minge. Se execută arcuiri în articulaţia scapulo-humerală prin ridicări şi coborâri
succesive ale trunchiului.
7) Stând pe genunchi cu trunchiul aplecat în faţă, braţele întinse cu palmele sprijinite pe o
minge, se execută arcuiri din articulaţiile scapulo-tumorale.
8) Din poziţia decubit dorsal cu spatele cu spatele pe o minge medicinală, braţele întinse
deasupra capului cu o minge în mâini în mâini se execută arcuiri de braţe în sus şi în jos menţinând
braţele întinse din cot.
9) Din poziţia stând depărtat cu braţele întinse jos la spate cu o minge ţinută în ambele mâini se
execută flexia din articulaţia cotului ridicând mingea de-a lungul spatelui şi revenire în poziţia iniţială.
Trunchiul se Hiehţine tot timpul drept.
10) Dih poziţia atârnat cu spatele la scara fixă cu o minge fixată între maleolele interne, se
execută flexie din articulaţia coxo-femurală cu genunchii extinşl pe inspir şi revenire pe expir.
Program de exerciţii nr. 5
Exerciții statice:
1) Dih poziţia stând pe vârfuri cu braţele sus cu un baston de capete apucat.
2) Dih poziţia stând cu un baston sprijinit la spate la nivelul omoplaţilor cu ajutorul braţelor.
Exerciţii dinamice:
3) Din poziţia decubit dorsal, cu un baston în faţă de capete apucat, se execută ducerea braţelor
prin înainte sus în prelungirea corpului şi revenire.
4) Din poziţia decubit ventral cu braţele sus în prelungirea corpului cu un baston de capete
apucat, se execută extensia trunchiului pe bazin şirevenire.
5) Din poziţia aşezat cu un baston în faţă de capete apucat, se execută ridicarea braţelor prin
înainte sus cu 2-3 arcuiri şi revenire.
6) Din poziţia pe genunchi cu bastonul în faţă de capete apucat se execută ducerea bastonului
prin înainte sus cu extensia trunchiului pe inspir şi revenire pe expir.
7) Din poziţia stând depărtat cu membrele superioare întins© sus cu un baston de capete apucat
se execută ducerea bastonului la ceafă prin flectarea coatelor concomitent cu extensia trunchiului şi
ridicarea pe vârfuri.
8) Din poziţia stând depărtat cu trunchiul flectat la 90° cu braţele în prelungirea trunchiului, cu
mâinile sprijinite de capătul unui baston fixat pe sol, se execută arcuiri.
9) Din poziţia stând cu braţele sug cu un baston de capete apucat, se execută răsucire şi arcuire a
trunchiului stânga, dreapta.
10) Din poziţia decubit ventral pe o bancă de gimnastică longitudinal cu partea superioară a
trunchiului în afara planului de sprijin, cu braţele sus în prelungirea corpului cu un baston de capete
apucat se execută extensia trunchiului pe inspir şi revenire pe expir.

IV .KINETOTERAPIA ÎN SINDROMUL ALGO-FUNCŢIONAL LOMBO-SACRAl

Durerea lombară joasă (low-back pain), este o suferinţă extrem de frecventă ce determină
incapacitate temporară de muncă şi are importante implicaţii sociale.
Durerea lombară joasă poate fi acută sau cronică şi ea cuprinde:
- durerea localizată în regiunea lombară (lombosacrată) numită lombalgie (lombosacralgie);
- durerea iradiată de-a lungul membrului inferior, pe traiectul nervului sciatic, numită
lombosciatică;
în stadiul acut, durerea este intensă chiar şi în decubit.
Lombalgia cronică prezintă o durere moderată, dar persistentă, pe linia mediană sau
paravertebral, strict localizată lombar şi mai rar cu iradiere fesieră.
Obiectivele kinetoterapiei- faza acută:
- reechilibrarea sistemului nervos vegetativ (SNV),
- relaxarea generală;
- scăderea iritaţiei radiculare;
- relaxarea musculaturii lombare;
1. Reechilibrarea SNV se poate realiza prin:
- postura de decubit ventral, cu pernă mare sub abdomen pentru a reduce lordoza lombară
comprimând totodată plexul celiac. Dacă postura nu este suportată se încearcă decubitul lateral „în cocoş
de puşcă" (ghemuit) presând o pernă în epigastru;
- repaus pe pat în uşor Trendelemburg (pentru excitarea sinusului carotidian);
- masaj foarte blând (tip „mângâiere") a musculaturii paravertebrale;
- căldură neutră în zona lombară.
2. Relaxarea generală
Reprezintă relaxarea întregului corp şi este în strânsă legătură cu relaxarea psihică.
Este unanim acceptat că există o legătură strânsă între tonusul muscular şi stresul psihic, astfel
că se încearcă scăderea tonusului muscular şi implicit gradul de încordare psihică.
Relaxarea musculară se induce prin diverse metode, aplicate totdeauna după un prolog
respirator, care constă din exerciţii de respiraţie „totală" cu angajarea tuturor zonelor pulmonare.
Respiraţia completă se efectuaeză cel mai bine din poziţia stând, coloan vertebrală în rectitudine
şi corpul relaxat; se execută nazal, ritmat, cu coborârea diafragmului, bombarea abdomenului, depărtarea
coastelor şi ridicarea umerilor.
După o expiraţie amplă urmează o inspiraţie amplă. Raportul, din punct de vedere al duratei,
dintre inspiraţie şi expiraţie trebui© să fie de Vz. ​.
Relaxarea progresivă Jacobson numită şi metoda contrastului implică o succesiune de
contracţii musculare puternice, realizate de obicei dinspre distal spre proximal. Concret, constă în:
încordarea maximă a unui (unor) muşchi, identificarea senzaţiei tensiunii (contracţiei), relaxarea
completă a aceluiaşi muşchi, sesizarea diferenţei.
Fazele de tensiune şi relaxare se menţin pe durate relativ egale.
Metoda reciprocă se bazează pe datele de fiziologie, potrivit cărora grupele musculare
antagoniste se relaxează totdeauna proporţional cu contracţia grupelor agoniste.
Pacientul trebuie să înveţe să-şi recunoască în orice moment propria încordare, dar şi cum să
procedeze pentru a o îndepărta, fără să-şi modifice neapărat poziţia de lucru.
Succesiunea relaxărilor se realizează dinspre proximal spre distal, în următoarele etape:
mobilizare activă urmată de menţinerea poziţiei, înlocuirea poziţiei încordate cu una de relaxare,
conştientizarea poziţiei de relaxare.
Metoda Schultz sau antrenamentul autogen, este o metodă pasivă deoarece nu solicită nici un
fel de efort muscular din oartea pacientului. Utilizează sugestia.
Relaxarea impune respectarea unor condiţii favorizante, obţinute prin reducerea stimulilor
externi perturbatori: linişte, temperatură de confort, semiobscuritate.
3. Scăderea iritaţiei radlculare, se poate realiza prin:
- adoptarea unor posturi antalgice în decubit dorsal (cei mai frecvent cu genunchii flectaţi),
decubit lateral (în cocoş de puşcă) sau în orice altă poziţie în care bolnavul simte o netă ameliorare a
fenomenelor algice (decubit ventral, vezi Mc.Kenzie).
- tracţiuni vertebrale continue la pat, cu cad.ul special sau improvizând tracţiunea pe bazin cu o
centură lată de la care cablul este tracţionat prin scripete. Contrarezistenţa este dată de corpul pacientului,
patul fiind în Trendelenburg.
4. Relaxarea musculaturii lombare
Metoda cea mai eficientă pentru obţinerea relaxării musculare lombare inferioare şl reducerea
consecutivă a durerii este aplicarea exerciţiului de facilitare „hold-relax" (ţine-relaxează)
modificat.rezistenta care se aplică va fi moderată sau minimă. Contracţia este urmată de relaxarea
muşchilor activaţi şl exerciţiul se repetă.
Abordarea grupelor musculare se va face de la distanţă spre zona afectată (de la abord Indirect
la abord direct).
Se utilizează poziţiile finale ale diagonaleor Kabat pentru membre, în scopul Influenţării
musculaturii trunchiului. Diagonalele membrelor superioare vor influenţa musculatura superioară şi cea
extensoare superioară a trunchiului. Diagonalele membrelor inferioare vor influenţa musculatura
inferioară abdominală şi pe cea a trunchiului inferior.
Obiectivele kinetoterapiei - în faza subacută:
- relaxarea musculaturii contracturate;
- asuplizarea trunchiului inferior;
1. Relaxarea musculaturii contracturate
- continuarea cu rezistenţă mai mare a izometriei prin metoda „hold-relax";
- trecerea la exerciţii active libere şi active cu rezistenţă cu contracţie izotonă, executate pe tot
parcursul diagonalei Kabat, kinetoterapeutul realizând o contrarezistenţă uşoară pe întreaga diagonală.
Ordinea de lucru a grupelor musculare va fi tot distalo-proximal.
2. Asuplizarea trunchiului inferior
în realizarea acestui obiectiv, cel mai des utilizate, în practica reumatică sunt fazele I şi II ale
rpogramului Williams: FAZA I:
Ex.1 - decubit dorsal: se flectează şi se extind genunchii. Ex.2 - decubit dorsal: se trage cu
mâinile un genunchi la piept, încercând atingerea iui cu fruntea; se procedează apoi la fel cu celălalt
genunchi.
Ex.3 - ca la exerciţiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi. Ex.4 - decubit dorsal, cu mâinile
sub cap: se trage un genunchi la piept cât mai mult, apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
Ex.5 -decubit dorsal, cu braţele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii flectaţi la 90 grade,
tălpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contactă abdominalii, se saltă uşor sacrul de pe pat; se
revine, apoi se repetă.
Ex.6 - în şezând pe un scaun, cu genunchii mult îndepărtaţi: se apleacă cu mâinile înainte, astfel
încât să atingă solul de sub scaun; se menţine poziţia 4-5 secunde, se revine, apoi se repetă.
Fiecare exerciţiu al acestei faze se execută de 3-5 ori, pregramul serepetă de 2-3 ori pe zi.
FAZA II:
Ex. 7 — decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, tălpile pe pat: se apleacă ambii genunchi spre
dreapta, apoi spre stânga, până atinge patul» /
Ex.8 — decubit dorsal: călcâiul drept se aşează pe genunchiul stâng; se execută abducţie din
coxofemurală dreaptă apoi se Inversează.
Ex.9 - decubit dorsal: se ridică alternativ câte un membru inferior cât mal sus, cu
genunchiulperfect intins.
Ex.10 - în ortostatlsmr genunchii cu mâinile în sprijin pe spătarul scaunului spatele perfect drept
pe sol.
Ex.11-- poziţia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicată la 90 de grade, sprijin şi
pe sol cu mâinile: se întinde genunchiul de sprijin, executând şi o balansare care trebuie şă întindă psoas-
iliacui;
Obiectivele kinetoterapiei - perioada cronică:
- asuplizarea lombară (în continuare);
- tonifierea musculaturii slabe a trunchiului;
 1. Asuplizarea lombară
Se continuă cu cea de-a treia fază a programului Williams:
FAZA III:
Ex.12 - decubit dorsal, cu genunchii flecaţi: se împinge lomba spre pat, se basculează în sus
sacrul (lomba rămâne mereu în contact cu patul), se contractă peretele abdominal.
Treptat se execută aceleaşi mişcări lombare şi ale bazinului, dar cu genunchii tot mai puţin
flectaţi, până ajung să fie complet întinşi.
Ex.13 - în ortostatism, la perete, tălpile la 25-30 cm. de acesta: se aplică sacrul şi lomba
(aplatizate) pe perete; se apropie treptat călcâiele de perete, menţinând contactul lombei cu acesta.
Ex.14 - decubit dorsal: se execută bicicleta, cu pelvisul mult basculat înainte.
2. Tonifierea musculaturii slabe a trunchiului.
Scopul este ca trunchiul inferior în ortostatism să realizeze, în primul rând, menţinerea unei
poziţii neutre a pelvisului şi, în al doilea rând, să creeze o presiune abdominală de preluare a unei părţi
din presiunea transmisă discurilor.
Pentru acest motiv se urmăreşte în special tonifierea musculaturii abdominale şi extensoare
lombare. După cum se ştie obţinerea unei poziţii neutre (intermediare, delordozante) a lombei ţine de
întinderea musculaturii extensoare lombare (extensorii paravertebrali şi psoasiliacul) dar şi de tonifierea
abdominalilor (care trag în sus de pube) şi a fesierilor mari (care trag în jos de faţa posterioară a
bazinului), deci muşchii care vor realiza bascularea bazinului cu delordozare.
Pe măsură ce forţa şi flexibilitatea trunchiului inferior se ameliorează exerciţiile se complică
(principiul progresivităţii).
Pentru tonifierea abdominalilor şi fesierilor se pune accent pe izometrie (5-6 sec). Decubitul
lateral este poziţia din care se poate activa musculatura abdominală izolat, fără să fie implicaţi şi flexorii
soldului.

Program de exerciţii nr.1

1) Din poziţia aşezat cu genunchii flectaţi tălpile pe sol şi respira liniştit. Palmele se sprijină pe
genunchi; se contractă musculatura
abdominală menţinându-se 6 secunde.
2) Din patrupedi© coloana vertebrala la orizontala; se contractă musculatura abdominali,
menţinându-se 6 secunde.

1) Mers ghemuit eu mâinile la ceafă.

2) Mere cu trunchiul înclinat înainte cu mâinile la ceafă.
3) Mers pe -loc şi ou deplasare cu ducerea alternativă a membrelor inferioareanteriorfa90°,
4) MeRS pe căieâie cu o minge medicinală ţinută anterior jos.
5) Mers cu un baston d© capete apucat înainte jos, se executa deplasare înainte cu trecere
alternativa a picioarelor printre braţe.
6) Mers înapoi pe partea îngustă a băncii de gimnastică cu trunchiul
înclinat înainte, mâinile la ceafă.
7) Mers cu genunchii uşor flectaţi ţinând o minge deasupra capului cu
braţele întinse.
Program de exerciţii nr.2 Exerciţii statipe:
1) Din poziţia aşezat pe un scaun cu spătar, spatele lipit de spătar cu mâinile la ceafă, se respiră
liniştit.
2) Din poziţia decubit ventral pe o banchetă cu trunchiul în afara suprafeţei se sprijin, se
menţine poziţia.
Exerciţii dinamice:
3) Din poziţia decubit dorsal, se execută flexia trunchiului pe bazin, mâinile la ceafă şi revenire.
4) Din poziţia decubit dorsal cu braţele întinse sus, se execută flexia trunchiului pe bazin
simultan cu depărtarea picioarelor şi ducerea mâinilor la vârfuri cu arcuire,
5) Din poziţia decubit dorsal cu genunchii flectaţi, se execută flexia trunchiului pe bazin
simultan cu ducerea genunchilor flectaţi la piept, rulare înapoi şi revenire.
6) Din poziţia şezând, se execută flexia trunchiului pe bazin cu arcuire (mâinile încearcă să
atingă vârfurile picioarelor)
7) Din patrupedie, coloana vertebrală deasupra orizontului, se executa apropierea simultană a
mâinilor de genunchi şi revenire.
8) Din poziţia pe genunchi pe călcâie şezând cu braţele întinse sus, se executa senriirotarea
trunchiului în faţă, stânga, dreapta.
9) Din poziţia stând depărtat, se execută aplicarea trunchiului cu arcuire simultan cu ducerea
braţelor la ceafa şi revenire.
10) Din poziţia stând pe un picior, cu celălalt picior sprijinit, se execută flexia trunchiului pe
bazin simultan cu ducerea braţelor întinse sus şi revenire.
Program de exerciţii nr.3 Exerciţii statice:
1) Din poziţia şezând depărtat cu trunchiul aplecat înainte cu un baston la ceafă de capete
apucat, se menţine 6 secunde.
2) Stând ghemuit cu un baston de capete apucat braţele întinse sus, ^e menţine poziţia 6
secunde.
Exerciţii dinamice:
3) Din poziţia decubit dorsal cu genunchii flectaţi, braţele întinse sus deasupra capului cu un
baston de capete apucat, se execută ducerea genunchilor la piept şi revenire.
4) Din poziţia decubit dorsal cu genunchii flectaţi, braţele întinse sus deasupra capului cu un
baston de capete apucat, se execută flexia trunchiului pe bazin pe inspir şi revenire pe expir.
5) Din poziţia decubit dorsal cu un baston de capete apucat, braţele întinse sus, se execută flexia
alternativă din articulaţia coxo-femurală cu genunchii extinşi.
6) Din poziţia şezând cu un baston ia ceafă de capete apucat se execută târâre înainte şi înapoi
cu ajutorul bazinului.
7) Din poziţia şezând cu un baston înainte jos de capete apucat, se execută trecerea alternativă a
picioarelor printre baston şi braţe şi
revenire.
8) Din poziţia aşezat cu un baston sub genunchi de capete apucat, se execută ridicarea
bastonului cu ajutorul bastonului menţinând poziţia finală 5-6 secunde şi revenire.
9) Din poziţia stând depărtat cu un baston de capete apucat braţele întinse $us, se executa
răsuciri de trunchi stânga-dreapta şi arcuire.
10) Din poziţia stând în faţa oglinzii cu un baston ţinut de mână de un capăt, celălalt capăt fixat
pe soi, se execută trecerea pe rând a picioarelor peste baston.
EmssiiLd^^ EximEiîiîlsE
1) Din poziţia atârnat cu spatele la scară fixă genunchii flectaţi la piept cu o minge medicinală
intre abdomen şi genunchi, se menţine poziţia 6 secunde.
2) Din poziţia atârnat cu faţa la scara fixă ghemuit, se menţine poziţia 6 secunde.
Exerciţii dinamice:
3) Din poziţia atârnat cu spatele la scară fixă se executa ducerea genunchilor la piept pe inspir şi
revenirea pe expir.
4) Din poziţia stând atârnat cu faţa la scara fixă picioarele sprijinite pe şipcă, cu mâinile apucat
de şipca din dreptul umerilor sau chiar mai jos; se execută flexia din articulaţiile genunchilor simultan cu
aplecarea trunchiului înainte şi revenire.
5) Din poziţia stând cu spatele la scara fixă cu mâinile apucat la nivelul bazinului, se execută
aplecarea trunchiului înainte cu arcuire şi revenire.
6) Din poziţia stând cu spatele la scara fixă de şipcă apucat la nivelul bazinului, se executa
înclinarea trunchiului înainte pe expir simultan cu ducerea unui genunchi la piept şi revenire pe expir.
7) Din poziţia atârnat cu spatele la scara fixă, se executa din articulaţia coxo-femurală
alternativă cu genunchii extinşl.
8) Din poziţia atârnat cu spatele la scara fixă se execută flexia simultană din articulaţiile
coxofemurale cu genunchii extinşl pe inspir şi revenire pe expir.
9) Din poziţia stând depărtat cu faţa la scara fixă cu mâinile apucat de şipca din dreptul umerilor
se execută aplecarea înainte a trunchiului prin deplasarea palmelor alternativ din şipcă în şipcă in jos şi
revenire.
10) Din poziţia atârnat cu spatele la scara fixă se execută abducţia simultană din articulaţiile
coxo-femurale cu genunchii flectaţi pe inspir şi revenire pe expir.
Program de exerciţii nr.5 Exerciţii statice:
1) Din poziţia pe genunchi pe călcâie şezând, trunchiul aplecat înainte cu o minge ţinută
deasupra capului, braţele întinse sus, se menţine poziţia 6 secunde.
2) Din poziţia stând depărtat cu trunchiul aplecat înainte la 90° cu o minge deasupra capului
braţele întinse în sus în prelungirea trunchiului, se menţine poziţia 6 secunde.
Exerciţii dinamice:
3) Din poziţia decubit dorsal cu o minge medicinală ţinută deasupra capului, braţele întinse în
sus în prelungirea trunchiului, se execută ducerea simultană a genunchilor la piept şi revenire.
4) Din poziţia decubit dorsal cu o minge fixată între maleolele interne se execută ridicarea
simultană a membrelor inferioare întinse şi a trunchiului în şezând în echer şi trecerea mingii în mâini
urmată de revenire în decubit dorsal.
5) Din poziţia şezând depărtat cu o minge ţinută deasupra capului, braţele întinse, se execută
răsuciri de trunchi şi arcuiri.
6) Din poziţia şezând depărtat cu genunchii extinşi cu o minge medicinală ţinută într-o mână se
execută trecerea mingii pe sub fiecare genunchi dintr-o mână în alta. în timpul trecerii mingii pe sub
genunchi acesta se flectează.
7) Din poziţia şezând depărtat trunchiul aplecat la orizontală cu o minge ţinută jos, braţele
întinse, se execută ducerea mingii la piept şi revenire.
8) Din poziţia şezând depărtat trunchiul aplecat la orizontală, braţele întinse jos cu o minge
ţinută în ambele mâini, se execută ducerea braţelor prin înainte sus în prelungirea trunchiului şi revenire.
9) Din poziţia stând cu o minge fixată între maleolele interne, se execută o flexie uşoară din
articulaţiile genunchiului apoi săritura cu ridicarea genunchilor la piept.
Din poziţia culcat (decubit dorsal) pe o ladă de gimnastică aşezată transversal la nivelul bazinului,
picioarele fixate la scară fixă cu o minge ţinută deasupra capului, braţele întinse sus în prelungirea
trunchiului pe bazin pe inspir şi revenire pe expir.
Obiectivele kinetoterapiei - perioada de remisie completă:
- controlul posturii corecte a coloanei lombare şi bazinului;
- autoblocarea coloanei lombare;
- menţinerea (creşterea) forţei musculare.
1. Controlul posturii corecte a coloanei lombare şi bazinului
Se realizează prin controlul permanent al ţinutei corijate
f neutre) a coloanei lombare, indiferent de poziţia corpului sau de
l'
iiatura activităţilor desfăşurate. Acest lucru este posibil prin: k) adoptarea unor
posturi corecte în diverse situaţii:
- în decubit dorsal - cu umerii uşor ridicaţi şi genunchii flectaţi;
*
- în decubit lateral - cu coapsele şi genunchii în flexie;
- în ortostatlsm cu pantofi fără tocuri; urmărirea din profil, în oglindă, a retragerii peretelui
abdominal şi delordozării lombare etc;
- în şezând - cu linia genunchilor deasupra liniei şoldurilor cu 8-10°; picior peste picior; lipirea
spatelui de spătar; tragerea aproape de volan a scaunului când şofează etc.
b) practicarea constantă, acasă, a exerciţiilor de delordozare prin bascularea bazinului;
c) însuşirea unor mişcări cotidiene, uzuale bazate pe delordozare (tehnici comportamentale):
- ridicarea obiectelor de jos, a unei greutăţi, prin genuflexiuni cu flexie şi din şolduri, cu ambele
mâini, greutatea purtându-se la nivelul bazinului cu braţele întinse (nu la nivelul pieptului);
- luarea obiectelor uşoare de jos prin poziţia „de cumpănă" cu aplecarea trunchiului pe un
genunchi care se flectează, celălalt membru inferior rămânând întins înapoi;
- aplecarea în faţă (la chiuvetă, masă) nu din coloană ci prin flectarea şoldurilor, coloana
vertebrală rămânând neutră etc
2. Autoblocarea coloanei lombare
Se urmăreşte blocarea în timpul efortului a segmentului afectat, învăţarea menţinerii poziţiei
neutre şi învăţarea mobilizării, cu totul independente, a membrelor faţă de trunchi.
Tehnica autoblocării cuprinde patru stadii:
a) Stadiul I - autoblocarea rahisului lombar în poziţie neutră, concomitent cu imobilizarea
membrelor. Concret, se adoptă poziţii imobile din ortostatism, sezând şi decubit, respirând lent şi
profund, urmărind alungirea corpului, gâtului în ax, fără mobilizarea membrelor şi rahisului.
Se conştientizează imobilitatea corpului.
b) Stadiul 11 - menţinând trunchiul imobil (blocat) se mobilizează complet independent
membrele. Lomba trebuie să fie delordozată (în şezând, decubit dorsal, ortostatism).
c) Stadiul 111 - mobilizarea trunchiului imobil ca pe o piesă
unică.
Ex:- ridicarea din pat prin rostogolire laterală;
- din şezând, ridicări şi aşezări pe un scaun fără mobilizarea coloanei.
d) Stadiul IV - în care cele învăţate în primele trei stadii sub îndrumarea kinetoterapeutului, se
aplică selectiv, în activitatea cotidiană, profesională sau la domiciliu.
Ex: - modul în care se ridică din pat sau de pe scaun;
-ridicarea greutăţilor;
- şofatul;
- modul în care se împinge o mobilă etc.
3. Menţinerea fortei musculare
Acest obiectiv este destinat musculaturii trunchiului inferior şi fesierilor şi şe realizează prin
toată gama de exerciţii ce solicită aceste grupe musculare (vezi şi „tonifierea musculaturii slabe a
trunchiului" din perioada cronică).

17