POP LUCIA – SIMONA

ANUL I, MASTER TLA

INTERVENŢIE ŞI EDUCAŢIE TIMPURIE ÎN DEFICIENŢELE DE AUZ

RAPORT DE DEZVOLTARE

Scurtă anamneză:

Date de identificare a copilului: B.A., sex feminin, în vârstă de 1, 6 ani, din Cluj-Napoca.

Date din anamneza personală şi familială: copilul este născut la termen, prin cezariană, ca
urmare a problemelor oftalmologice ale mamei ( hipermetropie, astigmatism); scor APGAR 7,
greutate la naştere 2, 250 kg. Datorită întârzierii în dezvoltarea limbajului, este evaluat
neurologic la 1,4 ani, constatându-se uşoare tulburări comportamentale de tipul agitaţiei
psihomotorii şi impulsivitate. Nu i-a fost recomandat tratament medicamentos. Revine la control
după 2 luni.

În urma discuţiilor cu părinţii, am consemnat faptul că primele semne ale unor tulburări
au fost observate de către aceştia în jurul vârstei de 6 luni, copilul având dese momente când nu
dorea să stea în şezut, era fie apatic, fie agitat, aparent fără o explicaţie. La testarea auditivă, care
s-a realizat tot la această vârstă, s-a constatat că răspunde de la o distanţă de aproximativ 0, 5 m.
De asemenea, în urma unui consult periodic la medicul de familie, în urmă cu 2 luni, li s-a dat un
bilet de trimitere la ORL, după o răceală în urma căreia copilul a rămas cu secreţii nazale ce-i
afectau respiraţia normală. S-a recomandat revenirea la control după administrarea tratamentului
medicamentos.

În vederea evaluării lui, am aplicat următoarele probe:

 TAS – 45
 Scala integrată de dezvoltare
 Scala de dezvoltare auditivă

Precizez faptul că nu sunt o persoană complet străină copilului, acesta mă acceptă în

preajma lui şi chiar manifestă bucurie când mă întâlneşte.

1. TAS – 45
Dimensiunea 1 ( căldură, confort când este alintat): ( 3+4+3+4 ) : 4 = 14 : 4= 3,5
 Dimensiunea 2 ( cooperare ) : ( 4+3+4+3+3 ): 5 =17 : 5 = 3,4

Dimensiunea 3 ( plăcerea companiei ): ( 2+2+2+2+3 ): 5 = 11: 5 = 2,2

Dimensiunea 4 ( independenţă ) : ( 2+2+3+3+3 ) :5 = 13 : 5 = 2,6

Dimensiunea 5 ( căutarea atenţiei) : ( 3+3+3+0+3) : 5 = 12 : 5 = 2, 4

Dimensiunea 6 ( supărare/ distres faţă de separare) : ( 4+3+2+3+4) : 5 = 16 :5 = 3,2

Dimensiunea 7 ( evitarea altora) : ( 3+2+3+4+3) : 5= 15 : 5 = 3

Dimensiunea 8 ( solicitant, provocator) : ( 3+2+3+2+3) : 5 = 13 : 5 = 2,6

Dimensiunea 9 ( capricios, nesigur, neobişnuit) : ( 2+2+1+2+2+1) : 6 = 10 : 6 = 1,6

Interpretarea scorurilor obţinute: scorurile mai ridicate la dimensiunile 1 şi 2 şi mai

scăzute la dimensiunile 6 şi 7, apropie copilul de un tip de ataşament sigur; iar scorul rezultat la
dimensiunea 9 indică absenţa unor eventuale probleme în cadrul sistemului de ataşament al
mamei şi copilului. Se poate spune că întârzierea în apariţia şi dezvoltarea limbajului nu are drept
cauză existenţa unor disfuncţionalităţi în relaţia de ataşament dintre mamă şi copil.

2. Scala integrată de dezvoltare

Ascultarea / audiţia :

 Discriminează între mai multe propoziţii – uneori ( de ex., dacă am spus : „ Afară
ninge!”, copilul s-a uitat pe geam; apoi la propoziţia „Ce bluză frumoasă ai!” s-a
uitat din nou pe geam. După un timp, am repetat cele două propoziţii; la prima a
privit pe fereastră, la cea de a doua la fel; am repetat doar a doua propoziţie şi abia
atunci şi-a privit bluza şi a zâmbit.)
 Identifică şi asociază mai multe cuvinte cu obiectele corespunzătoare – uneori ( la
întrebările sau solicitările adresate : „ Unde este ursuleţul?”, „ Arată-mi ochii!”,
„ Unde e păpuşa cu rochiţă?”, „ Vrei banană sau portocală?” am constatat uşoară
nesiguranţă şi nevoia de a repeta sarcina/întrebarea.)
 Imită cuvintele auzite – încercările de a imita se reduc la nişte vocalize.

Limbajul receptiv:

 Înţelege mai multe întrebări simple – da , uneori cu repetarea acestora

 Nu înţelege propoziţii mai lungi care conţin cuvinte cheie în interiorul propoziţiei
( „ Du-te la mami şi dă-i păpuşa!”, se duce spre mama, dar nu pentru a-i da
păpuşa.)
  Dezvoltă capacitatea de receptare a categoriilor lexicale ( mare-mic, cald-rece ).
 Identifică mai multe părţi ale corpului, cu sprijin.
 Găseşte obiectele familiare ce se află în câmpul vizual, cu puţin sprijin.
 Înţelege mai mult de 50 cuvinte.

Limbajul expresiv:

 Nu a utilizat jargonul.
 Utilizează mai mult gesturile pentru comunicarea verbală.
 Nu imită cuvintele auzite.
 Cere mai mult vocalizând.

Vorbirea:

 Apar cuvinte noi în vocabular.

 Sunt prezente majoritatea vocalelor.
 Pronunţă doar câteva consoane anterioare ( p, b, d, t).

Cogniţia:

 Încearcă să imite forma cercului, mâzgălind.

 Pune 3-4 obiecte la locul lor.
 Caută şi găseşte jucăria dorită din spatele unui obstacol.
 Arată imagini din carte şi întoarce paginile.
 Demonstrează permanenţa obiectelor.

Comunicarea:

 Cere obiecte sau ajutor din partea adultului prin gesturi sau vocalize.
 Preferă să fie împreună cu persoanele familiare.
 Este reticent cu persoanele străine.
 Încearcă să imite alţi copii.
 Nu iniţiază interacţiuni vocale.

Interpretarea scalei: copilul are uşoare deficite, în raport cu media, în sfera limbajului
receptiv, al celui expresiv şi a comunicării. Este necesară, în continuare, o monitorizare periodică
a progreselor pe care copilul le realizează în cele şase domenii fundamentale de dezvoltare, prin
crearea unui mediu stimulativ, bazat pe învăţarea prin ascultare. De asemenea, se impune
repetarea consultului ORL, pentru stabilirea oportunităţii rezolvării chirurgicale a acestei
probleme, copilul având şi câteva episoade alergice, asociate polipilor. Este posibil ca
neachiziţionarea unor abilităţi în domeniile comunicării, ale limbajului expresiv şi receptiv să fie
în directă legătură cu existenţa polipilor.
 3. Scala de dezvoltare auditivă
 Nu repetă cuvântul important sau ultimul cuvânt care i-a fost adresat; chiar dacă i
se solicită repetarea, cuvintele nu sunt inteligibile, ci doar o alăturare de vocale cu
câteva consoane anterioare (p, b, d, t, uneori m, n); nu apar în aceste încercări
fricativele şi explozivele.
 Înţelege aproximativ 150 de cuvinte.
 Înţelege propoziţii simple.
 Îşi recunoaşte numele.
 Aude , uneori şi dacă sunt rostite mai răspicat, cuvinte familiare, chiar dacă nu îi
sunt adresate direct.
 Începe să înţeleagă pronumele personale „tu” şi „eu”.
 Începe să înţeleagă structuri prin care se exprimă localizarea obiectelor, în context
( „Pune ursuleţul pe pat!”, „ Pune poşeta pe umărul păpuşii!” ).
 Urmează indicaţii şi serii simple de comenzi ( „ Pune pălăria păpuşii!”).
 Identifică imagini simple, după denumirea acestora.
 Indică, la cerere, părţi ale corpului.
 Arată obiectele denumite.
 Ascultă atunci când sunt denumite imagini.
 Înţelegerea vorbirii se dezvoltă cu câteva cuvinte noi pe zi.

Interpretarea scalei: putem spune că auzul lui B.A. este unul funcţional, chiar dacă uneori
are nevoie de repetare; această constatare este întărită şi de faptul că înţelege mult mai mult decât
verbalizează. Copilul nu întâmpină probleme în sfera memoriei auditive şi a înţelegerii
limbajului. Uşoare nesiguranţe se remarcă în ceea ce priveşte dezvoltarea auditivă, aspect ce
poate fi pus pe seama polipilor, datorită obstrucţionării căilor nazale şi , ca atare, a funcţionării
deficitare a căilor auditive.

Rezultatele obţinute de B.A. la cele trei teste aplicate ne conduc la următoarele

concluzii:

 Existenţa unui tip de ataşament sigur în relaţia cu mama, ceea ce exclude lipsa
siguranţei, a disponibilităţii şi responsivităţii acesteia; mama este disponibilă
imediat, percepe semnalele copilului şi răspunde cu afecţiune când copilul caută
protecţie/ alinare.
 Existenţa unor deficite uşoare în sfera limbajului receptiv, expresiv şi a
comunicării. Copilul „pare” că nu aude uneori, fără a fi angajat în alte acţiuni.
 Manifestă disconfort la nivelul căilor nazale, întâmpină probleme de respiraţie,
obişnuind să respire cu gura deschisă. Aceste aspecte sunt cauza probabilă a
înârzierii în apariţia şi dezvoltarea limbajului.
 Auzul este funcţional, diminuat uşor de aceeaşi problemă de la nivelul căilor
nazale.

Program de intervenţie

Obiective:

1. Să diferenţieze respiraţia nazală de respiraţia orală.

2. Să obţină unui ritm respirator uniform.
3. Să imite cuvintele auzite.
4. Să înţeleagă propoziţii mai lungi ce conţin cuvinte cheie în interiorul propoziţiei.
5. Să utilizeze mai puţin gesturile şi vocalizările în comunicarea verbală.
6. Să utilizeze fricativele labiodentale „f” şi „v”, precum şi consoanele posterioare
explozive „c” , „g” şi fricativa „h”.
7. Să iniţieze interacţiuni vocale.

Termen: 4 – 6 săptămâni, după rezolvarea chirurgicală sau pe altă cale a polipilor.

Exerciţii-joc pentru educarea şi antrenarea respiraţiei non-verbale:

 Suflarea într-o lumânare.

 Umflarea unui balon şi menţinerea acestuia în aer prin suflare.
 Punerea în mişcare a unor obiecte ce plutesc pe suprafaţa apei, prin suflare.
 Suflarea alternativă pe gură şi pe nas asupra unei oglinzi pentru a o aburi.
 Imitarea respiraţiei câinelui.
 Imitarea suflatului în palme pentru încălzire.
 Suflarea într-un vas cu apă, ca să se facă valuri.

Exerciţii-joc pentru dezvoltarea respiraţiei verbale:

 Jocuri de emitere a unor sunete onomatopeice însoţite de mişcări.

 Exerciţii ritmice de respiraţie însoţite de mişcare şi muzică.

Exerciţii-joc pentru antrenarea musculaturii feţei:

 Exerciţii de umflare a obrajilor şi de degajare a acestora prin eliminarea aerului

din cavitatea bucală.
 Exerciţii de aspirare a pereţilor obrajilor înspre interiorul cavităţii bucale.
 Exerciţii-joc pentru antrenarea buzelor:

 Exerciţii de închidere şi deschidere a cavităţii bucale.

 Exerciţii de imitare a pupicului, a suptului, strâmbături.
 Exerciţii de ţuguiere a buzelor.
 Exerciţii de suflat în instrumente muzicale.

Exerciţii-joc pentru dezvoltarea abilităţilor perceptiv-auditive:

 Sunetul trenului
 Sunetul scos de şarpe
 Sunetul scos de albină
 Sunetul scos de şoricel
 Sunetul scos de vânt
 Sunetul scos de telefon
 Sunetul de urs, de vacă, de motocicletă etc.

Exerciţii-joc pentru dezvoltarea atenţiei auditive:

 Exerciţii de localizare a sursei sonore

 Exerciţii de direnşiere va stimulilor auditiv

Exerciţii-joc pentru dezvoltarea memoriei auditive:

 Exerciţii de reprodus serii de sunete, direct şi invers

 Exerciţii de reprodus serii de silabe

Exerciţii-joc pentru iniţierea interacţiunii verbale:

 Crearea unor oportunităţi de învăţare pentru încurajarea verbalizării: pipăirea unui

pahar cu apă rece, săritul pe o trambulină, ascultarea sunetelor din natură,
interacţiunea cu alţi copii în contexte variate: parc, domiciliu, locuri de joacă.

Toate exerciţiile enumerate mai sus vor avea la bază imitaţia.

În realizarea obiectivelor propuse vor fi implicaţi părinţii, specialistul logoped şi medicul

orelist, prin controale periodice la clinica ORL.