MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI SUCEAVA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3,
VICOVU DE SUS, Str. Calea Cernăuți, nr. 564,
jud. SUCEAVA
Tel./fax 0230-413296 e-mail:scoalaplai@yahoo.com

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3, VICOVU DE SUS

CERCUL PEDAGOGIC AL ROMILOR
7 aprilie 2022

REFERAT
Strategii ale incluziunii copiilor cu dificultăți de învățare în școli cu populație
școlară de etnie romă
(Prezentare din perspectivă pedagogică și metodică)
AUTOR: Parasca Lăcrimioara Măriuca
Profesor Clipa Aurelia Liliana

Conceptul de elev cu cerințe educaționale speciale prezintă un mare interes în țările

europene. El desemnează „necesitățile educaționale complementare obiectivelor generale ale
educației școlare, necesități care solicită o școlarizare adaptată particularităților individuale și / sau
caracteristice unei dizabilități sau tulburări de învățare, precum o intervenție specifică prin
reabilitare – recuperare corespunzătoare” (Vrăsmaș, Nicolae, Oprea & Vrăsmaș, 2005, p. 16).
La nivel european, sunt puse în discuție aspecte legate de consecințele dificultăților de
învățare asupra educației, adoptarea unor planuri de învățământ care să acopere nevoile tuturor
copiilor, implementarea unor principii privind educația copiilor cu CES la nivel european. Astfel, se
promovează integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă și se pune accent pe principalele
provocări ale acestui demers, problemele de natură comportamentală, emoțională și socială,
detaliindu-se câteva condiții pe care trebuie să le îndeplinească învățământul de masă în acest
context: dezvoltarea motivației cadrelor didactice de a crea un mediu incluziv în clasa de elevi,
dezvoltarea competențelor necesare cadrelor didactice în lucrul cu elevii cu dificultăți de învățare,
abordări și resurse pedagogice adecvate și de timp, sprijin acordat de conducerea școlii și de alte
instituții competente, cooperarea strânsă cu părinții în vederea incluziunii copiilor, implementarea
unor politici care să permită dezvoltarea unui mediu adecvat la școală și flexibilizarea utilizării
resurselor (Meijer, 2003, pp. 2-9).
În România, există în ultimii ani preocupări legate de formarea profesorilor în ceea ce
privește educația incluzivă, adaptarea curriculumului pentru elevii cu CES dar și în privința
managementului învățământului pentru acești elevi. Totuși, la nivel național, nevoia de formare nu
este satisfăcută iar profesorii din învățământul de masă se confruntă cu probleme semnificative
legate de adaptarea curriculară corespunzătoare, gestionarea colectivelor de elevi care includ elevi
cu CES, metode și strategii de adoptat pe discipline și niveluri de școlarizare, sprijinirea concretă a

1
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI SUCEAVA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3,
VICOVU DE SUS, Str. Calea Cernăuți, nr. 564,
jud. SUCEAVA
Tel./fax 0230-413296 e-mail:scoalaplai@yahoo.com

elevilor cu CES în realizarea de performanțe posibile la nivel de disciplină dar și în dezvoltarea lor
personală și în formarea unor competențe sociale și emoționale.
În literatura de specialitate există trei direcții de studiu al dificultăților de învățare: dificultăți
/ probleme firești pe care le întâmpină unii copii în timpul lecțiilor, dificultăți / deficiențe specifice
(mentale, senzoriale, psihomotorii, de limbaj, de comunicare), studiate de psihopedagogia specială
și dificultăți generale, noncategoriale ale procesului de învățare ce se consideră că pot apărea la
orice copil și în ameliorarea cărora se iau în considerare componenta socio-emoțională și unicitatea
individului (Vrăsmaș, 2007, p.10).
Abordarea integrativă a dificultăților de învățare, recomandată în literatura de specialitate
(Vrăsmaș, 2007, p.13), deschide o perspectivă nouă în domeniu. Ne vom opri în această lucrare
asupra unor aspecte legate de educația copiilor cu dificultăți generale sau severe de învățare asociate
cu tulburări de comportament care sunt frecvente în școlile unde populația școlară de etnie romă
este numeroasă și vom încerca să oferim câteva exemple de bune practici pe care le-am aplicat pe
parcursul activității noastre didactice, ca profesor de limba și literatura română dar și ca diriginte, în
vederea formării unor competențe cognitive dar și sociale și emoționale la elevi. Adaptarea
activității de la clasă nevoilor speciale ale elevului cu dificultăți de învățare, programele de educație
emoțională care să ducă la ameliorarea unor probleme de comportament, programele de consiliere a
părinților sunt, credem noi, câteva soluții eficiente pentru integrarea și în sprijinul acestor copii.
Activitatea în clasă
Copilul cu dificultăți de învățare se descurcă cu dificultate la unele materii și nu este
caracterizat prin lipsa de voință ci prin incapacitatea de a face față ritmului de lucru obișnuit.
Această incapacitate poate fi rezultatul unor tulburări de dezvoltare asociate sau nu cu un grad
ridicat de absenteism sau influențate de mediu (Vrăsmaș, 2007, p. 16) și poate fi însoțită de
tulburări de comportament pe parcursul orelor de curs și nu numai.
În aceste condiții apar bariere în învățare: percepție și reprezentări sărace și distorsionate,
gândire concretă rigidă și lipsa gândirii critice, orientare deficitară în spațiul caietului sau cărții,
motricitate fină redusă (scrie cu dificultate), ritm lent de învățare, memorare greoaie și capacitate
redusă de reproducere, atenție deficitară, probleme de concentrare, labilitate emoțională, capacitate
redusă de a consolida deprinderi noi, angajare mai bună în activități practice. Chiar și în situația
unui potențial redus, pot fi înregistrate progrese pe plan cognitiv, comportamental, emoțional, dacă
elevul este sprijinit și stimulat corespunzător. Astfel, propunem câteva aspecte generale,

2
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI SUCEAVA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3,
VICOVU DE SUS, Str. Calea Cernăuți, nr. 564,
jud. SUCEAVA
Tel./fax 0230-413296 e-mail:scoalaplai@yahoo.com

pedagogice, psiho-comportamentale și relațional-sociale punctuale, care pot duce la ameliorarea

activității la clasă.
Așezarea copilului departe de fereastră, într-o zonă liniștită, alături de un coleg care poate fi
un model pentru el, atitudinea calmă, neamenințătoare a cadrului didactic în comunicare chiar în
situațiile în care copilul manifestă agresivitate, discuțiile individuale cu copilul și consultările
frecvente cu părinții, implicarea părinților, când este posibil, în educarea copilului (sprijinirea
copilului trebuie să se realizeze acasă în aceeași manieră ca la școală), pot fi soluții de abordat în
activitatea la clasă.
Din punct de vedere pedagogic, se recomandă, în cazul copiilor cu deficiențe de învățare:
acordarea unor resurse de timp mai mari; segmentarea sarcinilor de lucru complexe în sarcini scurte
și simple sau atribuirea unor sarcini separate, mai facile, adaptate nivelului elevului; identificarea
capacităților concrete ale copilului și continuarea demersului educativ din acest punct; flexibilizarea
activității în vederea adoptării unui ritm propriu de lucru de către copil în intervalul de timp acordat;
folosirea schemelor și a exemplelor concrete; evidențierea semnificației conținuturilor învățării;
consolidarea conținuturilor prin repetare permanentă în moduri variate; structurarea accesibilă a
învățării în etape scurte; educarea atenției prin stimuli atractivi, laude și recompense; oferirea unor
teme scurte, adaptate; stabilirea unor scopuri pe termen scurt care să îi ofere copilului des ocazia de
a trăi micile succese, în vederea consolidării stimei de sine; oferirea de modele concrete în
rezolvarea sarcinilor; oferirea sarcinilor pe rând pentru a nu crea confuzie în mintea copilului
(elevul poate fi rugat să repete instrucțiunile primite); feed-back-ul permanent al profesorului cu
privire la rezolvarea sarcinilor.
Aspectele psiho-comportamentale au și ele importanță în activitatea la clasă. Este de
recomandat ignorarea comportamentelor necorespunzătoare de importanță minoră (care au ca scop
atragerea atenției cadrului didactic). Comportamentele pozitive este obligatoriu să fie valorizate de
fiecare dată când se produc pentru a asigura repetarea lor. Laudele permanente, încurajările duc la
creșterea stimei de sine și implicit la o frecvență crescută a comportamentelor dezirabile.
În ceea ce privește relaționarea și comunicarea în grup, este recomandată încurajarea
copiilor de a observa un coleg model și comportamentele acestuia. Trebuie evitate activitățile care
presupun competitivitate ridicată și care pot duce, destul de frecvent, la sentimentul de eșec și
scăderea stimei de sine, pot determina frustrare și dezorganizare. Este recomandată încurajarea
învățării prin cooperare în grupuri eterogene, organizarea de jocuri, excursii, dezbateri care să

3
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI SUCEAVA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3,
VICOVU DE SUS, Str. Calea Cernăuți, nr. 564,
jud. SUCEAVA
Tel./fax 0230-413296 e-mail:scoalaplai@yahoo.com

favorizeze interrelaționarea și comunicarea. Copiilor cu CES li se pot da responsabilități sociale

care să le întărească poziția în grup și să îi pună într-o lumină pozitivă în fața colegilor.

Programe de educație emoțională

Programele de educație emoțională pot fi de un real ajutor în gestionarea problemelor de
comportament, în dezvoltarea stimei de sine și a atitudinii pozitive față de învățare. Ele pot fi
derulate în școală sub formă de CDȘ sau în cadrul orelor de dirigenție.
Vom detalia în continuare câteva aspecte vizând un modul de cinci ore a câte 50 de minute,
având ca subiect furia, care face parte din cursul opțional Conștientizarea și gestionarea emoțiilor,
gândit pentru elevii unei clase de gimnaziu (clasa a VI-a), alcătuită din 17 de elevi dintre care 7
elevi de etnie romă.
Scopul modulului este de a dezvolta conștientizarea emoțională a furiei, autoreglarea și
autocontrolul emoțional cu privire la aceasta. Ca obiective ne-am propus: conștientizarea emoțiilor;
recunoașterea furiei, a cauzelor și modalităților ei de manifestare la sine și la ceilalți; dezvoltarea
abilității de a vorbi despre furia trăită; identificarea diferenței dintre emoție și comportament
dezirabil / indezirabil asociat furiei; dezvoltarea abilității de a controla impulsurile și
comportamentele specifice furiei; dezvoltarea abilității de a gestiona furia altor persoane în mod
constructiv.
Activitățile pe parcursul cărora vor fi atinse obiectivele au o structură specifică: introducere
(exercițiu de spargere a gheții), munca în grup (experiența, reflecția, conceptualizarea, acțiunea,
observații) și încheierea (moment de evaluare a activității). Cele cinci activități propuse sunt: 1.
Lecție introductivă. Să cunoaștem emoțiile!; 2. Sunt furios, ești furios; 3. De ce sunt furios?; 4. Cum
să controlez furia?; 5. Cum mă descurc cu furia celorlalți?.
Activitățile de învățare ce pot fi realizate sunt variate și vă propunem câteva exemple în cele
ce urmează. Pentru spargerea gheții sunt ideale exerciții ca: alegerea emoticonului corespunzător
stării emoționale de moment, asocierea furiei cu alte emoții dintr-o listă și motivarea alegerii,
asocierea furiei cu un obiect, o melodie, o culoare. Experiențele de învățare oferite pot consta în:
asocierea furiei cu imagini, situații, comportamente dezirabile/indezirabile, vizionare de film (Inside
Out: Guessing the feelings), exerciții de imaginație (desen sau redactare) pe tema Eu și furia mea...,
studii de caz (Simt, acționez!). Aceste experiențe de învățare vor fi prelungite prin momente de
reflecție, de cooperare între copii pentru identificarea unor răspunsuri și de aplicare a lucrurilor
învățate pe parcursul unor activități noi. Momentul final de evaluare poate fi realizat prin: scrierea

4
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI SUCEAVA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3,
VICOVU DE SUS, Str. Calea Cernăuți, nr. 564,
jud. SUCEAVA
Tel./fax 0230-413296 e-mail:scoalaplai@yahoo.com

unei definiții personale a furiei, scrierea unei liste de cinci modalități de gestionare a furiei, scrierea
unei scrisori adresate unei persoane pe care copilul este furios.

Programe de consiliere a părinților

Programele de consiliere a părinților, mai ales a celor cu o educație precară din comunitățile
de etnie romă pot avea o importanță capitală în sprijinul copiilor cu dificultăți de învățare, pe de o
parte prin reducerea absenteismului iar pe de alta prin sprijinul pe care părinții pot fi învățați să îl
ofere acasă copiilor. Detaliem în cele ce urmează câteva aspecte legate de programul Vreau la
școală! Nu abandona! Susține-mă! gândit în vederea sprijinirii a douăzeci de părinți cu studii
primare sau maxim 5-6 clase, care vin rar la școală și ai căror copii absentează destul de mult (romi
și români).
Planul de intervenție, elaborat după realizarea unei analize de nevoi pe baza fișei părinților și
a chestionarului (pe care le pot completa cu sprijin, dacă este cazul), după definirea și descrierea
problemelor (comunicarea și colaborarea deficitară școală-familie, importanța scăzută pe care
părinții și copiii lor o acordă educației, numărul mare de copii cu dificultăți de învățare, cu multe
absențe, aflați în pericol de abandon școlar) și a factorilor de formare și dezvoltare, de activare și
menținere a acestora, are ca scop dezvoltarea unor abilități și atitudini necesare părinților în vederea
implicării acestora în relația școală-familie și în sprijinirea copiilor cu dificultăți de învățare.
Activitățile de câte 50 de minute, având obiective punctuale, sunt variate: O școală prietenoasă
pentru mine și copilul meu, Roadele educației într-o lume a diversității, Vreau să învăț! Susține-
mă!, Școală și părinți, suntem o echipă!. Părinții, îndrumați de consilier, vor parcurge experiențe de
învățare care pot consta în identificarea caracteristicilor unei școli prietenoase (vizionare de
fotografii cu aspecte din școală, pozitive sau negative), realizarea unei activități practice de
renovare și decorare a holului de acces spre clasele de gimnaziu (spălat, vopsit, văruit, panouri,
pictat pereți, origami), vizionarea unui colaj de filmulețe în care diferiți adulți (romi și români), cu
studii superioare, vorbesc despre ce au realizat în viață prin educație, dificultățile pe care le-au
întâmpinat pentru a-și realiza visurile (explicare de termeni, vis, scop, diversitate, educație,
absenteism), completarea unei hărți a propriei vieți, imaginarea unei hărți a viitorului copilului, Ce
pot face eu pentru a învăța copilul meu? (desen/simboluri/scurtă descriere). Aceste activități,
preponderent grafice sunt accesibile și părinților care au abilități scris-citit reduse, aceștia putând
alege modalitatea de a răspunde prin desen, emoticoane sau alte simboluri. Astfel, ei nu se mai simt
puși în dificultate și se integrează mult mai ușor participând activ și putându-se concentra asupra

5
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI SUCEAVA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3,
VICOVU DE SUS, Str. Calea Cernăuți, nr. 564,
jud. SUCEAVA
Tel./fax 0230-413296 e-mail:scoalaplai@yahoo.com

discuției vizând: starea de bine a părintelui și a copilului, sensuri și scopuri în viață, nevoi ale
părintelui, nevoi ale copilului, importanța educației incluzive.
Abordarea integrativă a dificultăților de învățare este, din punctul nostru de vedere, cea mai
eficientă. Strategiile de lucru diferențiate de la clasă, educația emoțională a copiilor, consilierea
părinților sunt demersuri care, considerăm noi, desfășurate concomitent în școală, pot duce la
obținerea celor mai bune rezultate în ameliorarea tulburărilor de învățare și comportament ale
copiilor.
Referințe bibliografice
Huebner, D. (2015). Ce să faci când îți ieși din fire. Ghid pentru copiii care nu își pot stăpâni furia.
București: Trei.
Meijer, C.J.W. (2003). Inclusive Education and Classroom Practice. European Agency for
Development in Special Needs Education. (https://www.inklusion-online.net, consultat în data
de 17.02.2018)
Shapiro, L. E. (2004). 101 ways to teach children social skills. Printed in the USA.
Shapiro, L. E. (2012). Inteligența emoțională a copiilor. Jocuri și recomandări pentru un EQ
ridicat. Iași: Polirom.
Vrăsmaș, E. (2007). Dificultățile de învățare în școală: domeniu nou de studiu și aplicație.
București: V & I Integral.
Vrasmaș, E., Nicolae, S., Oprea, V. & Vrăsmaș, T. (2005). Ghid pentru cadre didactice de sprijin.
București: Vademonde.