Sunteți pe pagina 1din 94

Fundaţia Soros România

Barometrul de Opinie Publică

Mai 2007

- Viaţa în cuplu -

Gabriel Bădescu Mircea Kivu Raluca Popescu Cosima Rughiniş Dumitru Sandu Ovidiu Voicu

2007

1

© 2007 Fundaţia Soros România (FSR) Toate drepturile sunt rezervate Fundaţiei Soros România. Nici publicaţia şi nici fragmente din ea nu pot fi reproduse fără permisiunea Fundaţiei Soros România. Bucureşti, iulie 2007

Fundaţia Soros România Str. Căderea Bastiliei nr. 33, sector 1, Bucureşti Telefon: (021) 212.11.01 Fax: (021) 212.10.32 Web: www.soros.ro E-mail: info@soros.ro

2

Cuprins

Cuprins

3

Introducere

5

Barometrul de Opinie Publică

5

Ediţia mai 2007: Viaţa în cuplu

6

I. Viaţa în cuplu

8

Românii şi viaţa în cuplu

9

Numărul de cupluri

9

Gospodăria

11

Trasee de viaţă

14

Roluri şi statusuri în familie

18

Distribuţia sarcinilor în gospodărie

18

Timpul alocat sarcinilor gospodăreşti

18

Luarea deciziilor în familie

20

Cine conduce în familie

20

Probleme în familie

21

Concluzii

22

Democraţie în bucătărie? Relaţii între deciziile din cadrul cuplului, implicare

civică şi cultură politică

23

Ce consecinţe are modul de luare a deciziilor pentru viaţa de cuplu?

26

Cine sunt cei care iau decizii de cuplu în mod democratic?

28

Diversitate şi decizii în comun

31

Implicare civică şi democraţie în cuplu

32

Încredere în ceilalţi oameni şi democraţie în cuplu

33

Concluzii

33

II. Căsătorie fericită şi motive de divorţ

35

Teoria şi practica fericirii în relaţiile de cuplu

36

Teorii ale unei căsnicii fericite

36

Criteriile de acceptare a pretendenţilor

38

Fericirea

partenerilor

41

Problemele din relaţia de cuplu

44

Concluzii

44

Pe ce se bazează o căsătorie fericită şi care sunt motivele pentru a divorţa ? 46

 

Condiţiile pentru o căsătorie fericită

46

Motive de divorţ

47

Concluzii

49

III.

Viaţa sexuală

50

Opinii şi atitudini privind viaţa sexuală

51

Opinii şi atitudini privind viaţa sexuală

51

Atitudini faţă de homosexualitate

57

Planificarea familială

60

3

 

Modele de fertilitate

60

Controlul naşterilor

62

Metodele contraceptive

64

Utilizare

66

Întreruperea voluntară a sarcinii

68

IV.

Contextul

71

De ce sunt românii ne(mulţumiţi)?

72

Întrebările

72

O ţară a nemulţumirii moderate

74

Satisfacţia între sărăcie şi bogăţie

75

Ce înţeleg oamenii prin „a trăi bine” ?

76

Ce status social au (ne)mulţumiţii?

77

Cum poate fi un guvern „de încredere” ?

78

Agende personale şi publice, pe grupuri de satisfacţie

79

Concluzii

81

4

Introducere

Barometrul de Opinie Publică

Barometrul de Opinie Publică (BOP) este un program de cercetare şi analiză a opiniei publice din România, a cărui misiune este de a contribui la consolidarea legăturilor dintre structurile puterii şi societate în ansamblul său, clarificând temele cheie care trebuie să se regăsească pe agenda ONG-urilor şi instituţiilor publice, punând la dispoziţia celor interesaţi datele necesare pentru elaborarea profesionistă a politicilor publice şi oferind analize riguroase ale rezultatelor, în beneficiul publicului. Barometrul este cel mai longeviv dintre programele derulate în prezent de Fundaţia Soros România, fiind iniţiat în 1994. La 13 ani de la prima cercetare, Barometrul continuă să ofere regulat tuturor celor interesaţi date cantitative credibile privind percepţiile şi opiniile cetăţenilor.

Programul are în centrul său cercetarea cantitativă (sondaj de opinie) bianuală Barometrul de Opinie Publică, la care se adaugă cercetări dedicate, focalizate pe anumite segmente ale societăţii: Barometrul Rural, România Urbană, Barometrul de Gen. BOP are la bază o serie de sondaje reprezentative pentru populaţia adultă neinstituţionalizată a României, realizate de două ori pe an (în mai şi octombrie), cu un eşantion mare (1800- 2200 persoane), folosind o schemă de eşantionare probabilistă, cu control extern al culegerii datelor. Începând cu anul 1998, Barometrul de Opinie Publică foloseşte o schemă standard de eşantionare care permite compararea rezultatelor din valuri diferite de cercetare. Acest lucru a făcut posibilă unificarea bazelor de date din perioada 1998- 2004, proiect realizat în cursul anului 2005.

Chestionarul BOP cuprinde un modul standard, acelaşi în fiecare an, şi unul sau mai multe module tematice, care urmăresc temele de interes pentru anul în curs. Printre temele specifice analizate în anii precedenţi se numără:

muncă şi antreprenoriat

sistemul de educaţie

corupţia

sistemul politic

starea de spirit

bunăstare şi sărăcie

locuire

valori şi mentalităţi

percepţii despre mass-media

Urmând schema tradiţională, în anul 2007 Barometrul va realiza două valuri de cercetare, primul în luna mai şi al doilea în luna octombrie. Pentru fiecare val, instrumentele de cercetare – eşantionul şi chestionarul – sunt realizate de echipa proiectului, iar culegerea, introducerea şi controlul culegerii datelor sunt subcontractate unor firme specializate.

Rezultatele cercetărilor (chestionarele, bazele de date, caietele de prezentare ale sondajelor şi analizele) sunt disponibile gratuit în pagina de Internet a Fundaţiei Soros România (www.soros.ro). Plecând de la aceste rezultate, au fost scrise numeroase analize, articole, studii şi cărţi. O parte dintre acestea sunt disponibile în aceeaşi pagină.

5

Ediţia mai 2007: Viaţa în cuplu

Pentru cercetarea din mai 2007 tema aleasă este „Viaţa în cuplu”. Cercetarea utilizează un eşantion reprezentativ atât la nivel naţional, cât şi la nivelul regiunilor culturale istorice. Eşantionul este proiectat pe baza listelor electorale, asigurând astfel consultarea populaţiei inclusiv din zone rurale mărginaşe. Baza de date va fi publicată 1 pe site-ul Fundaţiei Soros, astfel încât oricine este interesat poate obţine uşor informaţii detaliate privind percepţia diferitelor aspecte în zona urbană şi cea rurală sau în funcţie de caracteristicile socio-demografice ale respondenţilor (sex, vârstă, nivel de educaţie, ocupaţie etc.).

Cercetarea are următoarele repere metodologice:

Volumul eşantionului: 1999 persoane de 18 ani şi peste

Reprezentativitate: eşantionul este reprezentativ pentru populaţia adultă neinstituţionalizată a României, cu o eroare de reprezentativitate de ± 2,3 %, pentru un nivel de încredere de 95% .

Ancheta de teren (perioada de culegere a datelor): 21 mai – 4 iunie 2007

Tipul eşantionului: eşantion probabilist, bistadial , cu stratificare în primul stadiu

Criterii de stratificare: arii culturale în cadrul regiunilor istorice (Moldova de vest, Moldova de est săracă, GL-IS, Muntenia de Nord, Muntenia de Sud, Muntenia de Vest, Oltenia de Nord, Oltenia de Sud, Dobrogea, Banat, Crişana, Maramureş, BV-SB, CV-HG, CJ-MS, BN-SJ, AB-HD, Bucureşti) si tip de localitate (comune sărace, comune mediu dezvoltate, comune dezvoltate, oraşe sub 30 mii locuitori, oraşe de 30-100 mii locuitori, oraşe de 100-200 mii locuitori si oraşe mai mari de 200 mii locuitori).

Eşantionare: selecţie probabilistă a secţiilor de votare în cadrul straturilor şi al persoanelor, în cadrul secţiilor de votare. Pentru selecţia persoanelor au fost utilizate în principal ultimele liste electorale. Eşantionul menţine principiile de proiectare ale eşantioanelor BOP din anii anteriori (1995-2006):

- stratificare în funcţie de aria culturală şi tipul de localitate (18*7= 126 straturi teoretic posibile);

- definirea a cel puţin două tipuri de unităţi de eşantionare: localităţi, secţii de votare, persoane adulte;

- selecţie aleatorie în toate stadiile de eşantionare;

- folosirea listelor electorale drept cadru de eşantionare în stadiul final.

Validare: eşantionul a fost validat pe baza datelor INS şi a recensământului populaţiei din

2002.

Interviurile s-au desfăşurat la domiciliile subiecţilor.

Având în vedere caracterul sensibil al unora dintre temele abordate, unele întrebări, vizând viaţa intimă, au fost grupate într-o secţiune separată de restul chestionarului. Respondenţii au completat această secţiune în absenţa operatorului, predând-o în plic închis. La această secţiune au răspuns 63,9% din totalul celor 1999 de subiecţi. Pentru a se asigura comparabilitatea răspunsurilor din cele două secţiuni, datele din secţiunea autocompletată au fost ponderate.

Culegerea şi introducerea datelor a fost asigurată de The Gallup Organization România. Controlul culegerii datelor a fost coordonat de AB Research Group.

Echipa care a proiectat instrumentele metodologice (eşantionul, chestionarul) şi a realizat raportul este alcătuită din: Gabriel Bădescu, Mircea Kivu, Raluca Popescu, Cosima Rughiniş, Dumitru Sandu, Ovidiu Voicu (manager de proiect).

1 Baza de date a ediţiei curente a BOP va fi publicată după finalizarea următoarei ediţii. Astfel, baza de date mai 2007 va fi disponibilă începând cu luna noiembrie 2007.

6

Raportul de cercetare

Volumul de faţă prezintă raportul de cercetare întocmit de echipa de proiect în colaborare cu The Gallup Organization România. Conţinutul raportului se doreşte a fi o introducere în cercetarea temei propuse de Barometru. Textul merge mai departe de simpla prezentare a ponderilor răspunsurilor şi deschide drumul pentru studierea aprofundată a mai multor subiecte legate de viaţa de cuplu în România anului 2007.

Raportul de cercetare porneşte de la câteva date cantitative despre numărul de persoane care au un partener de viaţă, fie într-o relaţie pe termen lung de tip căsătorie sau uniune consensuală, fie într-una care nu a evoluat încă la acest nivel. Sunt prezentate informaţii despre numărul de persoane care trăiesc într-un cuplu, componenţa gospodăriei pentru cuplurile cuprinse în eşantion, precum şi succinte referinţe la trasee de viaţă. În aceeaşi secţiune sunt incluse analize asupra rolurilor şi statusurilor în familie (Cine face mai multe în casă, cine are mai mult grijă de copii – femeia sau bărbatul? Cât timp este petrecut cu sarcinile gospodăreşti? Cine decide pe ce se cheltuiesc banii, cum să decoreze casa sau unde să petreacă vacanţa?), însoţite de o perspectivă asupra relaţiilor între deciziile din cadrul cuplului, implicare civică şi cultură politică.

Secţiunea a doua este dedicată unei interesante schiţe a teoriei privind fericirea în relaţiile de cuplu, care caută răspunsul la întrebări precum de ce este nevoie pentru o căsnicie fericită? sau este iubirea suficientă, sau trebuie ca poziţia socială a celor doi tineri să fie cumva compatibilă? Analiza este făcută din două perspective diferite şi ajunge la aceeaşi concluzie - modelul condiţiilor pentru ca o căsătorie să fie fericită este unul romantic, în care iubirea rămâne cea mai importantă.

Cea de-a treia secţiune ia în considerare un subiect mai rar abordat în sondajele de opinie. Viaţa sexuală este de multe ori evitată în cercetările cantitative, pentru că este un subiect încă tabu pentru mulţi români. De aceea am scos din chestionarul principal întrebările din secţiunea respectivă şi le-am inclus într-un minichestionar autoaplicat, pe care respondenţii l-au completat individual şi l-au introdus într-un plic pe care tot ei l-au sigilat. Plicurile au fost deschise numai după centralizarea chestionarelor. Am încercat prin această metodă să asigurăm o confidenţialitate cât mai mare a răspunsurilor şi în acelaşi timp să obţinem datele necesare pentru a deschide şi această direcţie de analiză. Prima parte a secţiunii este o analiză descriptivă a răspunsurilor la întrebările legate de obiceiuri sexuale şi include câteva observaţii privind atitudinea faţă de minorităţile sexuale. A doua parte se referă la cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepţie.

Ultima secţiune este o punere în context a datelor şi utilizează modul standard al Barometrului, întrebările privind satisfacţia, optimismul sau pesimismul, evaluarea activităţii Guvernului, încercând să găsească un răspuns la întrebarea de ce sunt românii ne(mulţumiţi)? În aceeaşi secţiune a fost inclusă prezentarea grafică a răspunsurilor la întrebările repetate în (aproape) toate ediţiile Barometrului (prezentarea grafică şi seriile de timp au fost realizate de The Gallup Organization România).

Textul raportului este disponibil gratuit în format electronic pe pagina de Internet a Fundaţiei Soros, la adresa www.soros.ro. Organizaţiile interesate de colaborări cu privire la studii aprofundate pe una sau mai multe dintre temele incluse în cercetare sunt rugate să contacteze Fundaţia Soros România.

7

I. Viaţa în cuplu

8

OVIDIU VOICU

Românii şi viaţa în cuplu

Această secţiune introductivă prezintă câteva dintre caracteristicile respondenţilor sondajului în legătură cu viaţa lor de cuplu. Informaţiile sunt interesante atât în sine, ca indicatori statistici privind viaţa de familie în România, cât şi ca reper pentru lectura capitolelor următoare. Sunt incluse aici date despre numărul de persoane care trăiesc într-un cuplu, componenţa gospodăriei pentru cuplurile cuprinse în eşantion, precum şi succinte referinţe la trasee de viaţă. Este important să reţinem că datele se referă la persoanele în vârstă de peste 18 ani.

Datele Barometrului de Opinie Publică arată că aproape două treimi (62%) dintre români au o relaţie pe termen lung, pe care cei mai mulţi (56%) au oficializat-o prin căsătorie, ceilalţi (6%) preferând traiul în comun fără acte. Doar 20% nu au avut încă o relaţie stabilă, ceilalţi 18% au trecut deja printr-una şi sunt acum despărţiţi, divorţaţi sau văduvi. Dintre cei care nu au un partener pe termen lung, 38% au totuşi un iubit sau o iubită. Aproape toţi cei căsătoriţi (cu acte sau nu) şi o parte din cei care au o iubită sau un iubit locuiesc cu partenerul, ceea ce face ca 62% dintre persoanele peste 18 ani să se afle în această situaţie. Doar 78% dintre toate cuplurile locuiesc singure într-o gospodărie, celelalte împărţind spaţiul cu părinţii sau cu alte rude. Procentul cuplurilor care nu au o casă a lor creşte la 61% pentru perechile în care respondentul are sub 25 de ani, respectiv la 34% pentru cele în care cel intervievat se află în grupa de vârstă 25-34 de ani. Traseul vieţii adulte a unui român „mediu” începe în jurul vârstei de 18 ani, odată cu sfârşitul şcolii şi găsirea primului loc de muncă şi este marcat destul de repede de părăsirea casei părinteşti (20 ani), de căsătorie, cu sau fără acte (22 ani) şi de naşterea primului copil (24 ani). Pentru femei, dar şi pentru persoanele din mediul rural, viaţa pare să înceapă mai devreme, aşa cum se întâmplă şi pentru cei cu un nivel redus de educaţie, iar anumite evenimente – căsătoria, primul copil – se întâmplă mai târziu în viaţa persoanelor care au studii superioare. Vecinătatea rămâne principalul mediu în care şi-au întâlnit viitorii parteneri cei mai mulţi dintre respondenţi (33%), urmată de intermedierea prietenilor (12%), locul de muncă (12%), spaţii publice (10%) şi şcoală sau facultate (9%). Diferenţele sunt mari între medii de rezidenţă şi generaţii. Pentru cei tineri şi foarte tineri relaţiile sociale sunt mult mai importante cu cât localitatea de rezidenţă este mai mare. Persoanele cu studii superioare şi-au cunoscut partenerii mai ales la şcoală, prin prieteni sau la serviciu.

Numărul de cupluri

Din punct de vedere al stării civile, aproape două treimi dintre respondenţii Barometrului se află într-un cuplu – 56% sunt căsătoriţi şi 6% sunt în uniune consensuală (vezi Figura 1). Alţi 18% au trecut prin cel puţin o experienţă de cuplu şi sunt acum despărţiţi, divorţaţi sau văduvi. Doar o cincime sunt necăsătoriţi şi nici nu au fost vreodată. Aşa cum ne aşteptăm, vârsta are o legătură directă cu starea civilă (Tabelul 1). 83% dintre tinerii până în 24 de ani sunt necăsătoriţi, iar procentul scade la 10% pentru următoarea grupă de vârstă, 25-34 de ani. Cei mai mulţi dintre cei aflaţi în uniune consensuală se găsesc în grupa de vârstă 25-34 de ani (mai în detaliu, cei care preferă această formă de convieţuire în cuplu se află în intervalul de vârstă 22-30 de ani). Căsătoria este în ceva mai mare măsură preferată în mediul rural faţă de mediul urban.

9

Figura 1. În prezent sunteţi…

că să t orit (ă ) cu act e că să t orit (ă )
că să t orit (ă ) cu
act e
că să t orit (ă )
fă ră a ct e / în
uniune liberă
56%
/
concu bin a j
6%
div or ţ at(ă )
4%
separat(ă)
1%
v ăduv(ă)
NR
13%
0.3%
necă să t orit (ă )
20%

Tabelul 1. Starea civilă a respondenţilor după vârstă, mediu de rezidenţă şi nivel de educaţie (procente)

 

căsătorit(ă)

căsătorit(ă) fără acte / în uniune liberă / concubinaj

       

cu acte

divorţat(ă)

separat(ă)

văduv(ă)

necăsătorit(ă)

 

18-24

10

6

0

1

 

83

25-34

61

10

1

1

1

25

Vârsta

35-44

77

7

6

1

1

8

45-54

77

4

7

1

8

2

 

55-64

71

4

5

1

17

2

65+

50

3

2

0

43

2

Mediu de

Urban

54

6

5

0

11

23

rezidenţă

Rural

61

5

2

1

14

16

Nivel de

inferior

57

5

3

1

18

15

             

educaţie

mediu

57

5

5

0

6

26

superior

60

6

4

0

5

24

Dintre cei care nu sunt căsătoriţi şi nici nu trăiesc în uniune consensuală, 38% au totuşi un iubit sau o iubită (Figura 2). Acest lucru este în primul rând valabil pentru cei necăsătoriţi – jumătate dintre aceştia au o relaţie romantică (Tabelul 2).

10

Figura 2. Aveţi un iubit/o iubită? (întrebare pentru cei necăsătoriţi, divorţaţi, separaţi sau văduvi)

NR

7% Da 38% Nu
7%
Da
38%
Nu

55%

Tabelul 2. Aveţi un iubit / o iubită? (procente din categoriile respective)

Aveţi un iubit/o iubită?

Da

Nu

NR

Divorţată

23

69

8

Separat(ă)

25

58

17

Văduv(ă)

22

65

13

Necăsătorit(ă)

51

47

3

Gospodăria

Majoritatea respondenţilor – 62% din numărul total – locuiesc împreună cu partenerul sau partenera din cuplu. Este vorba în primul rând de cei căsătoriţi (98% dintre aceştia locuiesc cu soţia sau soţul) şi de cei care spun că au o relaţie consensuală, dar nu au făcut formalităţile legale (91% dintre ei locuiesc cu partenerul). De asemenea, 1% dintre cei divorţaţi, 1% dintre văduvi şi 4% dintre cei necăsătoriţi au un iubit sau o iubită şi locuiesc cu el sau cu ea.

Cazurile foarte puţine de persoane căsătorite care nu locuiesc împreună cu partenerul sunt determinate în principal de situaţii excepţionale, în principal plecarea temporară în străinătate a partenerului. Aceeaşi motivaţie o au şi cuplurile aflate în uniune consensuală şi care nu locuiesc împreună; în cazul lor datele indică şi cazuri în care problemele legate de locuinţă (nu au o locuinţă comună, locuiesc cu familia) sau veniturile scăzute sunt la baza deciziei de a locui separat. În toate aceste situaţii cel mai probabil este vorba de cupluri care consideră relaţia lor una serioasă, pe termen lung, dar care din diverse motive obiective temporar nu locuiesc în aceeaşi casă.

Doar 78% dintre toate cuplurile locuiesc singure într-o gospodărie (Figura 3), celelalte împărţind spaţiul fie cu părinţii unuia dintre parteneri (14%), fie cu alte rude (5%) sau chiar cu părinţii şi alte rude (3%). Datele confirmă observaţiile studiilor anterioare arătând (Tabelul 3) că în cazul cuplurilor în care unul dintre parteneri (respondentul) este în grupa de vârstă 18-24 de ani procentul celor care locuiesc singuri scade la 39%, respectiv la 66% pentru respondenţii cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani. De asemenea, în mediul rural se întâlnesc mai des cazuri în care în aceeaşi gospodărie locuiesc şi alte rude, urmare firească a tradiţiei.

11

Figura 3. Cu cine locuiesc în gospodărie cuplurile…

Singu ri 78%
Singu ri
78%

Cu pă rin ţ ii unuia dintre parteneri

14%

Cu alt e ru de

5%

Cu pă rin ţ ii şi alte rude

3%

Tabelul 3. Cu cine locuiesc în gospodărie cuplurile…(procente din categoriile respective)

 

Grupa de vârstă a respondentului

Mediul de rezidenţă

 

18-24

25-34

Urban

Rural

Singuri

39

66

84

73

Cu părinţii unuia dintre parteneri

37

26

11

17

Cu alte rude

6

3

4

6

Cu părinţii şi alte rude

19

6

2

4

Rugaţi să aleagă dintr-o listă situaţia care descrie cel mai bine gospodăria în care locuiesc (Figura 4), 24% dintre români (indiferent dacă trăiesc sau nu în cuplu) au indicat o gospodărie adultă, în care locuiesc părinţii şi copii în vârstă de peste 18 ani, 17% trăiesc în gospodării cu trei generaţii (copii, părinţi, bunici) şi 16% au o gospodărie de persoane vârstnice (unul sau doi adulţi de peste 60 de ani, dar fără copii). Doar 4% dintre respondenţi îşi definesc modul de viaţă ca fiind al unei persoane singure sub 60 de ani.

Numărul gospodăriilor în care trăiesc trei generaţii este de două ori şi jumătate mai mare (Tabelul 4) în mediul rural (24%) faţă de urban (10%); de asemenea, gospodăriile de persoane vârstnice sunt mai numeroase (19%) la ţară faţă de oraş (13%), urmare firească a tendinţei mai accentuate de îmbătrânire a populaţiei rurale.

12

Figura 4. Care situaţie dintre următoarele descrie cel mai bine situaţia gospodăriei dvs.?

per soa n ă singu r ă su b 6 0 ani 4 % cuplu
per soa n ă singu r ă su b 6 0
ani
4
%
cuplu fă r ă copii su b
3 5
de
a n i
2
gospodă rie tân ă r ă (pă rin ţi + copii
su b 7 a n i)
7
gospodă rie m edie (pă rin ţ i + copii
7 -1
8
a n i)
13
g ospodă rie adult ă (pă rin ţ i + copii peste 1 8
a n i)
24
g ospodă rie m atur ă (adulţ i 3 5 -6 0 de a n i, fă r ă copii
în g ospodă rie)
11
gospodă rie cu 3
genera ţii (copii, pă rin ţ i, bunici)
17
gospodă r ie de per soa n e v â r stn ice (1 -2 a du lţ i de
de ani şi peste, fă r ă copii)
60
16
alt tip
4
NR
1

Tabelul 4. Care situaţie dintre următoarele descrie cel mai bine situaţia gospodăriei dvs.? (procente pe medii de rezidenţă)

 

Urban

Rural

Naţional

persoană singură sub 60 ani

6

2

4

cuplu fără copii sub 35 de ani

3

1

2

gospodărie tânără (părinţi + copii sub 7ani)

8

6

7

gospodărie medie (părinţi + copii 7-18 ani)

15

12

13

gospodărie adultă (părinţi + copii peste 18 ani)

28

20

24

gospodărie matură (adulţi 35-60 de ani, fără copii în gospodărie)

12

10

11

gospodărie cu 3 generaţii (copii, părinţi, bunici)

10

24

17

gospodărie de persoane vârstnice (1-2 adulţi de 60 de ani şi peste, fără copii)

13

19

16

alt tip

4

4

4

Numărul mediu de persoane care locuiesc într-o gospodărie, la nivel naţional, este de 4,7 persoane, atunci când luăm în calcul toate tipurile de gospodării (cifra include şi copiii aflaţi în întreţinerea părinţilor).

Marea majoritate a cuplurilor – 90% dintre acestea – au sau au avut cel puţin un copil. Cuplurile care nu au copii sunt în cea mai mare parte tinere, în sensul că cei doi parteneri s-au cunoscut de mai puţin de trei ani. Cele mai multe perechi (42%) au doi copii sau unul singur (27%), cu observaţia că există o asociere între creşterea numărului de copii şi maturitatea cuplului (adică timpul scurs de când cei doi parteneri s-au cunoscut). De altfel, 60% dintre respondenţi (procentul este acelaşi şi atunci când luăm în considerare întregul eşantion şi când ne referim doar la cupluri) consideră că numărul ideal de copii pe care îl poate avea un cuplu este doi (Figura 5).

13

Figura 5. Pentru dvs. personal, care este numărul ideal de copii pe care i-aţi dori sau pe care aţi fi dorit să-i aveţi? (procente din total eşantion)

nici u nu l

2%

 

1

 

11%

2

 

60%

3

 

12%

4

 

5%

5

2%

 

peste 5 câ ţ i dă Du m n ezeu NŞ

1%

 

3%

 
 

5%

Refu z/NR

1%

 

Trasee de viaţă

În viaţa fiecărui individ există mai multe momente importante. Am rugat respondenţii Barometrului să ne indice vârsta la care s-au întâmplat câteva dintre acestea: terminarea studiilor, plecarea din casa părinţilor, căsătoria (prima dată), primul copil, primul loc de muncă. Urmărind valorile medii, putem spune că traseul vieţii adulte a unui român „mediu” începe în jurul vârstei de 18 ani, odată cu sfârşitul şcolii şi găsirea primului loc de muncă şi este marcat destul de repede de părăsirea casei părinteşti (20 ani), de căsătorie, cu sau fără acte (22 ani) şi de naşterea primului copil (24 ani). Apar însă diferenţe importante în funcţie de mai multe caracteristici demografice. Pentru femei, dar şi pentru persoanele din mediul rural, viaţa pare să înceapă mai devreme, aşa cum se întâmplă şi pentru cei cu un nivel redus de educaţie. Similar, anumite evenimente – căsătoria, primul copil – se întâmplă mai târziu în viaţa persoanelor care au studii superioare.

Figura 6. La ce vârstă… ? (procente din total eşantion; răspunsul „Nu e cazul” înseamnă că evenimentul respectiv nu s-a petrecut încă)

până la 10 ani ă la 10 ani

1 1 -1 4 anipân ă la 10 ani 1 5-1 8 ani

1 5-1 8 anipân ă la 10 ani 1 1 -1 4 ani

1 9-23 ani24-29 ani 30-39 ani

24-29 ani1 9-23 ani 30-39 ani

30-39 ani1 9-23 ani 24-29 ani

Nu-mi amintescNR NC (nu e cazul)

NRNu-mi amintesc NC (nu e cazul)

NC (nu e cazul)Nu-mi amintesc NR

aţi terminat şcoala

aţi plecat din casa părinţilor

v-aţi căsătorit (sau aţi intrat în concubinaj) (prima dată)

aţi avut primul copil?

aţi început să munciţi

4 17 40 18 6 2 3 3 7 1 6 20 29 9 2
4
17
40
18
6
2
3
3
7
1
6
20
29
9
2
2
1 2
19
1
1 5
40
20
4
1
6
14
7
33
24
7
2
9
18
3
9
38
27
6
1
2
5
9

Vârsta medie

(ani)

18 20 18
18
20
18

22

24

14

Tabelul 6. La ce vârstă …? (vârsta medie pentru categoriile respective)

 

Aţi

Aţi plecat

V-aţi căsătorit (sau aţi intrat în concubinaj) (prima dată)

Aţi avut

Aţi

terminat

din casa

primul

început să

şcoala

părinţilor

copil

munciţi

Mediu de rezidenţă

Urban

19

20

23

25

19

Rural

16

20

21

23

17

Gen

Bărbaţi

18

20

24

26

18

Femei

17

19

20

22

18

 

inferior

15

19

21

23

17

Nivel de educaţie

mediu

20

20

23

25

19

superior

25

21

25

28

22

Total

18

20

22

24

18

Proximitatea spaţială reprezintă principalul factor care determină întâlnirea unui anume partener sau unei anume partenere de viaţă. O treime dintre respondenţii care au o relaţie şi-au cunoscut soţul/soţia sau iubitul/iubita în vecinătate, fie că este vorba de sat sau zona în care locuiesc în oraş (Figura 7). Relaţiile sociale sunt de asemenea importante pentru găsirea unei „jumătăţi”: 12% dintre respondenţi şi-au întâlnit partenerul (partenera) prin prieteni, 10% într-un loc public şi 6% prin rude. Un alt spaţiu în care se pot uni cupluri este cel legat de locul de muncă (12%) sau de şcoală (9%). Doar 1% dintre respondenţi spun că şi-au întâlnit actualul partener pe Internet, dar cifra este totuşi interesantă, ţinând cont că accesul la Internet este un bun relativ nou în societatea românească.

Diferenţele sesizate atunci când analizăm diverse categorii de respondenţi sunt importante, în special în ceea ce priveşte mediul de rezidenţă şi vârsta respondenţilor (Tabelul 7), ceea ce arată cât de mult se schimbă stilul de viaţă. Relaţiile sociale sunt cu atât mai importante cu cât localitatea în care se află respondentul este mai mare, în detrimentul relaţiilor de vecinătate. Doar 13% dintre locuitorii oraşelor foarte mari şi-au cunoscut partenerii în zona în care locuiesc, în timp ce 30% i-au întâlnit prin prieteni. La polul opus, jumătate dintre cei care locuiesc într-un sat care nu este centru de comună au făcut cunoştinţă cu partenerii chiar în satul respectiv. Dacă pentru generaţiile în vârstă de peste 55 de ani vecinătatea rămâne locul predilect pentru a îşi un partener, persoanele mai tinere de 25 de ani îşi întâlnesc în măsura mai mare partenerii/iubiţii la şcoală sau facultate, prin prieteni sau într-un loc public. Internetul este un spaţiu de întâlnire pentru cei foarte tineri. Persoanele cu studii superioare şi-au cunoscut partenerii mai ales la şcoală sau facultate (28%), prin prieteni (23%) sau la serviciu (18%), foarte probabil pentru că în cazul lor timpul liber şi oportunităţile de socializare în vecinătate sau în spaţiul public se reduc.

15

Figura 7. Cum l-aţi cunoscut pe actualul soţ/partener/iubit - aţi cunoscut-o pe actuala soţie/parteneră/iubită? (procente din cei care au o relaţie)

Locuim în 33% aceeaşi Prin 17 % prieteni La serviciu 12% Într-un loc 10% public
Locuim în
33%
aceeaşi
Prin
17 %
prieteni
La serviciu
12%
Într-un loc
10%
public (bar,
La şcoală
9%
sau
Prin rude
6%
Pe Internet
1%
Altă
3%
situaţie
NR
9%

Tabelul 7. Cum l-aţi cunoscut pe actualul soţ / partener / iubit - aţi cunoscut-o pe actuala soţie / parteneră / iubită? (procente din cei care au o relaţie şi se află în categoriile respective)

 

Locuim

       

Într-un loc

   

în aceeaşi

public (bar,

zonă sau

La şcoală

restaurant,

acelaşi

La

sau

Prin

Prin

discotecă,

Pe

Altă

sat

serviciu

facultate

prieteni

rude

ştrand etc.)

Internet

situaţie

 

oraş foarte

               

mare, peste

200.000

locuitori

13

15

15

30

5

11

1

4

oraş mare,

               

100-

200.000

locuitori

25

12

8

25

4

14

2

3

oraş mic,

               

Mediu de

30-

rezidenta

100.000

locuitori

22

12

13

17

8

13

1

4

oraş foarte

               

mic, sub

30.000

locuitori

22

15

9

18

7

12

1

2

sat centru

               

comună

45

12

6

10

8

9

1

sat

               

mărginaş

49

9

3

11

5

9

3

 

18-24

24

5

20

19

3

17

3

5

25-34

29

10

12

23

5

11

1

2

Vârsta

35-44

32

17

8

16

6

13

 

1

45-54

34

16

7

16

6

8

 

3

 

55-64

34

14

4

17

10

8

 

3

65+

42

7

3

11

8

7

 

2

 

inferior

42

9

4

13

8

9

0

2

Nivel de

                 

educaţie

mediu

24

15

11

21

4

14

1

3

superior

10

18

28

23

3

8

1

3

Total

33

12

9

17

6

10

1

3

16

Diversele forme de rezolvare a problemelor de cuplu sau de natură sexuală cu ajutor din afara familiei nu par să fie o obişnuinţă pentru români, şi 89% dintre respondenţi nu au apelat niciodată la ele (Figura 8). Mai mult, ajutorul ghicitoarelor şi vrăjitoarelor este mult mai des cerut decât cel al unui consilier sau agenţii specializate, şi este preferat chiar şi serviciilor sexuale plătite. Bineînţeles, nu vom putea şti niciodată cât de oneste sunt răspunsurile la aceste întrebări.

Figura 8. Aţi apelat vreodată la…? (procente)

gh icit oa re / v r ă jit oa re pen t ru problem
gh icit oa re / v r ă jit oa re pen t ru
problem e sen t im en t a le
6%
serv icii sexu ale plă tite
3%
con siliere de cu plu
2%
agen ţ ii
m a t rim onia le
2%
niciuna
dint re acest ea
89%

17

RALUCA POPESCU

Roluri şi statusuri în familie

Cine face mai multe în casă, cine are mai mult grijă de copii – femeia sau bărbatul? Cât timp este petrecut cu sarcinile gospodăreşti? Cine decide pe ce se cheltuiesc banii, cum să decoreze casa sau unde să petreacă vacanţa? Cât de des apar probleme în cuplu şi care sunt motivele? Analiza care urmează încearcă să răspundă la toate aceste întrebări. Studiul îşi propune să surprindă distribuţia rolurilor în familie, dar şi structura de autoritate. Frecvenţa apariţiei problemelor în familie şi cauzele acestora în percepţia indivizilor sunt de asemenea investigate, urmărind, ca şi în capitolul anterior, stabilirea unor profiluri socio-demografice specifice.

Distribuţia sarcinilor în gospodărie

Majoritatea treburilor casnice revin femeii. Bărbatul se ocupă cu reparaţiile din casă şi ale automobilului, femeia cu restul: pe de o parte treburile gospodăreşti - gătit, spălat, călcat, curăţenie şi, pe de alta, creşterea şi îngrijirea copilului.

Cele mai egalitare sarcini sunt cumpărăturile şi cele legate de creşterea şi în special de educarea copilului. Deşi mai mult femeile sunt cele care au grijă zilnică de copil, merg la şcoală, îi supraveghează lecţiile şi timpul liber, îl îngrijesc atunci când este bolnav sau fac cumpărăturile necesare pentru casă, totuşi o proporţie importantă apreciază că implicarea este egală în aceste sarcini (între aproximativ un sfert în cazul mersului la şcoală până la aproape 40% în cazul cumpărăturilor). Educarea şi formarea copilului pentru viaţă este datoria ambilor parteneri. Mai mult de jumătate dintre subiecţi au declarat că îi explică împreună copilului cum trebuie să se poarte şi peste 45% ca pedepsesc copilul pentru o faptă rea în aceeaşi măsură.

Celelalte caracteristici socio-demografice nu joacă un rol important în explicarea distribuţiei rolurilor în gospodărie. Analiza de regresie relevă faptul că influenţa vârstei, educaţiei sau mediului de rezidenţă este mai degrabă nesemnificativă atunci când celelalte influenţe sunt controlate. Sexul rămâne variabila esenţială în explicarea modului în care este performată fiecare activitate în parte, influenţa fiind semnificativă chiar şi în cazul celor mai egalitare dintre activităţi.

Dacă sarcinile gospodăreşti revin în mare măsură femeii, relaţia familiei cu spaţiul public, cu comunitatea, este asigurată în principal de bărbat. Interesul pentru viaţa politică, cunoştinţele despre administraţia publică, implicarea în rezolvarea unor probleme din comunitate, sunt semnificativ mai mari în cazul bărbaţilor, fapt recunoscut şi de către bărbaţi, şi de către femei (la toate variabilele analizate mai mult de jumătate dintre acestea au admis că sunt mai puţin implicate comparativ cu partenerii lor).

Timpul alocat sarcinilor gospodăreşti

Indivizii petrec în medie 25 de ore săptămânal cu muncile casnice, ceea ce reprezintă o medie de peste 3 ore pe zi. Aşa cum era de aşteptat, având în vedere distribuţia sarcinilor casnice pe sexe, femeile petrec în gospodărie şi pentru îngrijirea copiilor un număr considerabil mai mare de ore comparativ cu bărbaţii (o dată şi jumătate). Diferenţele sunt admise de ambii parteneri, femeile declarând o medie de 29 de ore

18

săptămânal, iar bărbaţii o medie chiar mai ridicată pentru partenerelor lor (30 de ore).

Tabel 1. Numărul mediu săptămânal de ore petrecute cu diferite munci casnice, al subiectului şi al partenerei/partenerului, în funcţie de sexul respondentului

 

Numărul de ore petrecut de respondent

Numărul de ore petrecut de partener(ă)

Masculin

19.35

30.35

Feminin

28.84

18.77

Total

24.76

24.11

Pe lângă diferenţele între sexe, există diferenţe semnificative statistic (testul Chi pătrat) în funcţie de majoritatea criteriilor socio-demografice:

Numărul de ore alocate muncilor casnice creşte odată cu vârsta, cei peste 65 de ani petrecând un număr dublu de ore comparativ cu tinerii de 18-24 de ani

Persoanele cu un nivel de educaţie mai ridicat petrec mai puţin timp cu treburile casnice comparativ cu persoanele cu un nivel de educaţie mai scăzut

În rural se petrec mai multe ore în gospodărie comparativ cu mediul urban

Tabel 2. Numărul mediu săptămânal de ore petrecute cu diferite munci casnice, în funcţie de vârsta, educaţie şi mediul de rezidenţă

 

Numărul mediu de ore

Vârsta

18-24

15.34

25-34

22.26

35-44

24.48

45-54

27.72

55-64

28.35

65+

29.07

Nivelul de educaţie