COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE ”R.

PACALO”

CATEDRA OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE

Lecţie ştiinţifică

FIZIOLOGIA SISTEMULUI REPRODUCTIV FEMININ

Profesor M. Cărăușu
 PLANUL:

1. Funcţiile specifice ale aparatului genital feminin.

2. Funcțiile estrogenilor.
3. Funcțiile progesteronului.
4. Ciclul ovarian.
5. Ciclul uterin.
6. Igiena perioadei menstruale.
 Funcţiile specifice ale aparatului genital feminin sunt:
de secreţie,
sexuală,
de reproducere,
menstruală
În adenohipofiză (lobul anterior al hipofizei) se produce formarea a trei hormoni
gonadotropi. Producerea acestor hormoni în adenohipofiză se află sub influenţa
neurosecreţiilor hipotalamusului – realyzing factori, iar funcţia hipotalamusului la rîndul
său este reglată de scoarţa cerebrală.
HFS – hormonul foliculostimulant - stimulează maturizarea foliculilor în ovare şi
producerea hormonului folicular – foliculina. Împreună cu LH contribuie la formarea
estrogenilor şi mărirea uterului, luteinizarea celulelor granulare, FSH începe si se
secretă din prima zi mărindu-se treptat, apogeul atingînd la a 7 zi a ciclului, scăzînd
nivelul şi la a 14zi atinge nivelul 1 zile.
HL – hormonul luteinizant – asigură dezvoltarea corpului Galben, ruperea
foliculului, expulzia ovulului, înaintarea şi implantarea în endometru. În prima fază a
ciclulşui menstrual are un nivel constant pînă la a 12 zi, creşte brusc pînă la a 14zi, şi la
a 16 zi scade la nivelul iniţial.
HLT – hormonul luteotrop (prolactina ) – stimulează secreţia corpului galben
(progesteronului) şi a laptelui în glandele mamare. Nivelul maxim se înregistrează în
faza II a ciclului menstrual.

 Relaţiile hipofizo – ovariene au un caracter de reciprocitate: nu numai

hormonii hipofizari acţionează asupra funcţiei ovariene, ci conform legăturii
inverse hormonii sexuali influienţează asupra hormonilor gonadotropi. Această
legătură se mai numeşte „mecanizmul de feedbak” (retrocontrol).
Estrogenii în organism sunt legaţi şi se transformă în globuline (se inactivează în ficat).
Estrogenii se produc neîntrerupt. Primele 7-10 zile au un nivel scăzut, începînd cu a 11zi
nivelul creşte atingînd apogeul la a 14zi (ovulaţia). La a 20-22zi a ciclului – maximă
intensitate pentru corpul galben.
Peste 1-2zile după ovulaţie cantitatea de progesteron se măreşte de 2 ori, creşte pînă la a
19-20zi şi la a 25zi nivelul puţin depăşeşte concentraţia lui în faza foliculinică.
Fenomenul menstruaţiei este determinat de scăderea bruscă a saturaţiei organismului
cu estrogeni şi progesteron – duc la schimbări neuroreflectorii în vasele sanguine ale
endometrului – descuamare – hemoragie.
Funcţiile estrogenilor
 Determină dezvoltarea şi creşterea organelor genitale
 Determină apariţia caracterelor sexuale secundare
 Determină hipertrofierea şi creşterea motilităţii musculaturii sistemului genital
 Determină proliferarea celulelor mucoasei uterine- regenerarea şi creşterea
endometrului în prima fază a ciclului menstrual
 Stimulează producerea unei glere cervicale cu vîscozitate redusă, ceea ce
facilitează penetrarea spermatozoizilor
 Determină apropierea franjurilor trompei uterine de foliculul ovarian, favorizînd
receptarea ovulului, Reţin apa în organism (retenţie hidro-sodată)
 Contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea glandelor mamare, Determină libidoul
(atracţia sexuală)
Funcţiile progesteronului
 Pregăteşte organismul feminin pentru sarcină
 Sub influienţa lui se produc în endometru transformări necesare pentru
implantarea şi dezvoltarea ovulului fecundat
 Micşorează exitabilitatea şi activitatea contractilă a uterului
 Stimulează dezvoltarea parenchimului glandelor mamare şi le pregăteşte pentru
secreţia laptelui.
 Determină producerea unei glere cervivale dense, vîscoase, care inhibă penetrarea
spermatozoizilor
 Creşterea temperaturii bazale a corpului cu două-patru gradaţii
 OXITOCINA
Este secretata de hipotalamus si se stocheaza in hipofiza posterioara. Este un
hormon care regleaza activitatea contractila a uterului in timpul travaliului.
Este degradata de ocitocinaza, in special la nivelul rinichilor, in placenta si in
organele inervate de nervul splanhnic.
Oxitocina intervine si asupra celulelor mioepiteliale din acinii glandulari mamari,
realizand secretie crescuta de lapte. Declansarea secretiei de oxitocina se face prin
excitarea mecanica a mamelonului pe cale reflexa.
CICLUL MENSTRUAL
In organismul femeii mature au loc modificari ciclice care pregatesc organismul ei catre
sarcina – constituie ciclul menstrual. Aceste modificari au loc in tot organismul, dar
mai pronuntate sunt in:
Ovar – ciclul ovarian
Uter – ciclul uterin
Vagin – ciclul vaginal
La majoritatea femeilor durata ciclului menstrual este de 28 de zile poate fi si 21 si 35
zile. Menstra este cea mai remarcabila si vizibila manifestare a proceselor ciclice.
CICLUL OVARIAN
Sub influienta hormonilor gonadotropi hipofizari in ovar au loc trei faze:
Faza foliculara
Ovulatia
Faza luteinica
Faza foliculara. Foliculul primar (primordial) este compus din ovulul nematurizat.
Foliculii primari se formeaza in perioada intrauterina si a copilariei precoce. La
pubertate din 400 mii – 500 mii de foliculi primordiali raman 35 mii – 40 mii, restul sunt
supusi unui proces involutiv. Din cei 35 000 – 40 000 foliculi ating maturitate completa
400 – 450, restul sunt supusi unui proces fiziologic de atrezie. Procesul a fost descris
pentru prima data de C. F. Slaveanschi – foliculul incepe sa creasca, dar moare, fara a
ajunge la plina matiritate. Procesul de maturizare a foliculului are loc in prima jumatate
a ciclului menstrual, adica in cazul unui ciclu menstrual de 28 zile – in primele 14 zile.
In procesul dezvoltarii foliculului se maturizeaza si ovulul.
Ovulatia – ruperea folicului matur si iesirea din el a ovulului matur apt pentru a fi
fecundat. Ovulatia in cazul unui ciclu menstrual de 28 zile are loc la 14-15- a zi a
ciclului.
Faza luteinica – dureaza 14 zile de la ovulatie pana la urmatoarea menstruatie.
Este constanta, indiferent de durata ciclului menstrual. In locul foliculului rupt se
formeaza corpul galben,care produce progesteron.Daca nu a avut loc fecundatia corpul
galben functioneaza pana la 16 saptamani de sarcina – pana la formarea placentei. Daca
nu a avut loc fecundatia –corpul galben involuiaza.
CICLUL UTERIN
Ciclu uterin ca si cel ovarian dureaza 28 zile (mai rar 21,30 -35zile).
Distrugem irmatoarele faze:
Faza descuamarii- se manifesta prin menstra,care dureaza de obicei 3-5 zile,ce mult 7
zile.stratul functiuonal al mucoasei se descuameaza si se elimina inpreuna cu continutul
glandelor uterine si cu singele di vasele deschise.
Faza regenerarii- restabilirea mucoasei incepe inca din fazza descuamarii-stratul
functionl se restabileste datorita stratului bazal-si dureaza pina la a5 -6 zi aciclului.
Faza proliferarii-sub influienta estrogenulor stroma si glandele mucoase prolifereaza,se
alungesc,devinsinuase,insa nu contin secret.Mucoasa uterului in aceasta faza se ingroasa
de 4-5 ori.
Faza descuamarii,regenerarii si proliferarii coincid cu faua foliculara a ciclului ovarian.
Faza secretiei-coincide cu dezvoltarea si maturizarea corpului galben si dureaza 14 zile
–menstra apare la 14 zi dupa ovulatie. Sub influienta progesteronului glandele incep sa
produca secret,cavitatea lor se mareste,in mucoasa se depun toate substantele nutritive
necesare pentru implantarea si dezvoltarea embrionului.
 Modificarile ciclice mentionate se succed la intervale egale de timp la in toata
perioada maturitati sexuale a femeii, ele inceteaza cu sarcina, alaptarea sau menopauza.

IGIENA PERIOADEI MENSTRUALE

Pe parcursul menstre se perde 50-80-100ml singe.singele menstrual contine o
cantitate importata de mucus,secretat de glandele uterine si particule descompuse ale
stratului functional.
Singele menstrual nu se cuaguleaza ,fenomen explicabil prin prezenta
fermentilor si este de culare mai inchisa in compratie cu singele care circula prin vase.
In timpul menstruatie femeia pote efectua munca obisnuita , evitind surmenajul
,efortul fizic greu,racirea sa supra incalzirea corpului.
Suprafata interna a uterului in timpul menstrei reprezintao „plaga”.
Partunderea agentilor patogeni si infectarea acestei plagi poate provoca
infectia organelor genitale interne,deaceia este necesar de arespecta riguros igiena
organelor geniale.
Singele menstrual trebuie sa se scurga libersi sa se absoarba in absorbante
igienice.Organele genitale se spala de 2ori/zi cu apa calduta curgatoare.Raporturile
sexsuale in timpul menstrei nu sunt bine venite.
SFATURI PENTRU IGIENA INTIMA
„Nu este necesara oigiena speciala.Vulva se spala ca si celelante parti ale corpului.
Este destul sa capeti o buna obisnuinta”.
„Dupa scaun te stergi de la fata spre spate,ca sa nu transporti germenii intestinali
spre vagin”. „Incepi cu spalatul minilor”.
Sa poneste vulva cu mina din fata spre spate,pentruca ca resturile de scaun sa nu
nimereasca in vagin”.
Te clatesti bine si te sterigi cu un servetel curat si personal.”
„Nu e bine sa cureti vulva cu tualete preadese sau folosind produse
agresive.Spalare zilnica cu sapun este deajuns”.
 „In ceea ce priveste spalarile in interiorul vaginului,acestea sunt categoric
nerecomandate,deroarece destabilizeaza ecosistemul vaginului.Pot sa distruga flora
vaginala,formata din lactobacili. Mucoasa unui vagin se curata singura”.
„Daca trebuie sa va spalati chiloti intr-ochiveta ,aveti grija sa-i clatiti foarte bine,ca
un rest de sapun sau detergent sa nu irite vulva”.
Procesele ciclice din ovare. Dezvoltarea foliculului.
Se ştie că în stratul cortical al ovarului fătului intrauterin se găseşte un număr
enorm de foliculi primari, fiecare conţinînd cite o celulă (rareori două) sexuală (ovul).
După calcule aproximative numărul general de foliculi primari din ambele ovare la nou
– născută, constituie circa 200 000.
Fiecare folicul primar poate atinge dezvoltarea completă, producînd un ovul,
capabil de a fi fecundat. În cursul perioadei de maturitate sexuală a femeii, care durează
îm medie 30 – 35 de ani, se dezvoltă complect numai 400 – 500 de foliculi.
Restul de foliculi primari (involuiază) mai devreme sau mai tîrziu. Involuţia
foliculilor este precedată de regulă de o stagnare incompletă a dezvoltării lor. Acest
proces de involuţie a foliculilor la începutul dezvoltării lor se numeşte atrezia
foliculilor.
Sub acţiunea estrogenilor foliculul creşte în volum, devine folicul matur sau de Graaf.
Foliculul matur are un diametru de 1 cm şi este împlut cu lichid folicular, care
conţine mult hormon estrogen (foliculină). Dezvoltarea şi maturaţia foliculilor se
produce simultan cu maturaţia ovulului.
Ovulul uman a fost descoperit în anul 1827 de academicianul rus C.E. Bar.
Maturaţia ovulului, diviziunea lui şi reducţia cromozomilor sînt expuse amănunţit în
cursul de embriologie.
Cantitatea crescîndă de lichid folicular provoacă atît creşterea dimensiunilor
foliculului de Graaf, cît şi o hiperextensie a polului său, care proemină. Membrană de
ovalbumină (tunica albuginea) care-l acoperă, se destinde, se işemiiază, devine subţire
şi, în sfîrşit, se rupe. Se produce ruperea foliculului de Graaf şi eliminarea ovulului
matur. Maturaţia ovulului şi eliminarea lui din foliculul de Graaf constituie a doua din
funcţiile principale ale ovarului – funcţia germinativă sau de reproducere.
 Ovulaţia (ovulatio) – ruperea foliculului matur şi ieşirea din el a ovulului matur apt
pentru a fi fecundat – lichidul folicular se scurge în jet sub tensiune prin ruptura formată
(stigma folliculi) şi atrage după sine şi ovulul, înconjorat de trei membrane: vitelină,
pelucidă şi coroana radiată.
Ovulul eliminat din foliculul ajunge în regiunea fimbriilor tubare şi astfel se creează
condiţiile necesare pentru ca să pătrundă în limenul tubar şi să fie transportat în cavitatea
uterină.
Cu expulzarea ovulului din folicul se termină perioada lui de existenţă
intrafoliculară, care durează 12 – 14 zile, şi începe cea extrafoliculară a ovulului este
încă insuficient studiată. După diferiţi autori ar varia de la cîteva ore (P.V. Macarov) la 5
şi mai multe zile (M.S. Malinovschii şi M.G. Cuşnir, R.Şreder).
Dezvoltarea corpului galben.. După ruperea foliculului de Graaf apare un organ
nou, temporar, de secreţie internă – corpul galben. În decurs de cîteva zile corpul
galben ajunge la apogeul dezvoltării sale. Hormonul secretat de el – progesteronul –
joacă un rol important în fiziologia femeii.
Soarta ulterioară a corpului galben depinde de soarta ovulului. Dacă ovulul eliminat
din ovar nu a fost fecundat, întregul process de dezvoltare şi de involuţie a corpului
galben menstrual se termină în curs de 14 zile.
Imediat după faza de involuţie a corpului galben, în ovar începe dezvoltarea unui
folicul nou şi ciclul se repetă. Aceste transformări ciclice din ovare se produc la
majoritatea demeilor sănătoase la fiecare 28 – 30 de zile.
Dacă ovulul a fost fecundat şi apare sarcina, corpul galben se dezvoltă intens în curs
de 12 – 14 săptămîni, devenind corpul galben de sarcină.
În a doua jumătate de sarcină corpul galben se transformă într-un corpuscul mic
albicios – corpus albicans, s.fibrosum.
Odată cu maturaţia foliculilor se produc şi transformări corespunzătoare în uter.
Corpul uterin la o fetiţă în perioada prepubertară creşte treptat, ajungînd la
dezvoltarea completă concomitent cu maturaţia treptată a foliculilor primari şi trecerea
lor în foliculi maturi de Graaf, care conţin un ovul matur şi cu dezvoltarea corpului
galben. Din acest moment ovarul poate îndeplini şi funcţia germinativă (a doua
funcţie), legată de continuarea speciei.
Mucoasa corpului uterin suferă transformări ciclice periodice, care provoacă
sîngerări lunare – menstruaţii.
Apariţia primei menstruaţii, numită menarha, este dovada cea mai evidentă a
pubertăţii. În majoritatea cazurilor menarha apare la vîrsta de 12 – 14 ani.
Din acest moment femeia poate fi gravidă. Transformarea fetei în femeie matură
este însoţită de modificări anatomice şi fiziologice, care se produc la nivelul organelor
genitale şi a organismului întreg. Din cauza depunerii de grăsime în ţesutul subcutanat
adipos se rotungeşte forma corpului, glandele mamare se rotungesc şi se măresc, iar
muntele Venus şi fosele axilare se acoperă de pilozitate. Apare interesul pentru sexul
opus.
Vîrsta de apariţie a pubertăţii la femei poate varia. D.O.Ott şi elevul său S.S.Jiharev
(1879) au fost primii care au stabilit influenţa, pe care o exercită clima şi în special
condiţiile sociale şi materiale,în care se dezvoltă organismul feminin, asupra vîrstei de
apariţie a primei menstruaţii.
La fetele care se nasc şi locuiesc în regiunile de sud perioada pubertăţii se
instalează mai devreme decît la cele de la nord. La femeile care se ocupă cu munca
fizică menstruaţia apare mai tîrziu în comparaţie cu femeile care îndeplinesc o muncă
intelectuală, la femeile de la oraşe – mai devreme decît la cele de la sate.
Este bine stabilit faptul că întregul sistem neuro – humoral şi funcţia glandelor
endocrine formează un singur aparat, controlat şi reglat de sistemul nervos central. De
aceea modificările survenite la nivelul unei verigi pot provoca tulburări în coordonarea
lor fiziologică. Alimentaţia insuficientă şi condiţiile grele de trai influenţează asupra
dezvoltării organismului în general şi a organelor genitale (ovare, uter) în special.

PROCESELE CICLICE ALE UTERULUI.

CICLUL MENSTRUAL
 În perioada maturităţii sexuale în organismul femeii sănătoase se produc lunar
anumite procese ciclice. Aceste procese se manifestă mai evident în ovare, în care are
loc mai întîi dezvoltarea foliculului şi pe urmă – a corpului galben, şi în special în uter,
în care se produc modificări morfologice şi funcţionale, mai ales ale mucoasei uterine.
La începutul etapei de puberitate mucoasa uterului fetiţei se găseşte într-o stare de
repaos. Ea este subţire şi netedă, cu glande drepte şi înguste. Sub influenţa hormonului
estrogen, secretat de foliculi în cursul dezvoltării şi atreziei lor, mucoasa se modifică
treptat, semănînd tot mai mult ca structură cu endometrul unei femei sexual mature.
Maturaţia completă, morfologică şi funcţională a mucoasei apare în clipa în care în
ovare are loc dezvoltarea definitivă a foliculului, precum şi formarea şi dezvoltarea
corpului galben.
În perioada de maturitate sexuală în mucoasa uterină se disting clar, în zilele
premenstruale, trei straturi: stratul compact (stratum compactum), stratul spongios (ca
buretele) (stratum spongiosum) şi stratul bazal (stratum bazalis). Deoarece în primele
două straturi se produc modificări ciclice mai evidente, ele se unifică într-un singur strat
funcţional. Al treilea strat – cel bazal – se modifică de asemenea ciclic, însă caracterul
acestor transformări este puţin studiat. Stratul bazal se aderă ca o foiţă subţire de stratul
muscular uterin. Stratul funcţional în momentul dezvoltării sale maxime constituie 4/5
din grosimea endometrului, cel bazal – doar 1/5.
Imediat după terminarea menstruaţiei mucoasa uterină este foarte subţire, cu glande
tubulare înguste, care nu conţin secret şi cu resturi (funduri) de glande, rămase după
menstruaţie. Stroma constă dintr-o reţea fină, formată din numeroasele celule mărunte,
sărace în protoplasmă. Acesta este stratul bazal al endometrului, care reprezintă
materialul iniţial principal pentru refacerea (regenerarea) stratului funcţional.
Regenerarea ultimului se produce datorită înmulţirii celulelor epiteliale, care căptuşesc
resturile de glande salvate, şi stromei stratului bazal.
Aceasta este faza întîia a ciclului menstrual – faza de regeneraţie, care durează
aproape o săptămînă, socotind de la începutul menstruaţiei.
Pe urmă începe faza a II-a – faza de proliferare, care se caracterizează nu numai
prin terminarea regenerării complete a stratului funcţional, dar şi prin gradul lui de
dezvoltare. Grosimea stratului se măreşte de 3 – 4 ori, iar celulele din stromă devin mai
suculente şi mai groase. Glandele tubulare din stratul funcţional capătă o formă sinuoasă
de tirbuşon, din cauza dezvoltării energice a epiteliului. Faza aceasta durează de
asemenea aproximativ o săptămînă, atingînd apogeul dezvoltării cam la a 14 – 15 zi a
ciclului menstrual.
Procesele de hipertrofie şi hiperprazie, care au început să se manifeste în faza de
proliferare, ulterior se accentuează pronunţat. Epiteliul glandelor începe să producă un
secret, care conţine glicogen şi mucină şi se acumulează în lumenul glandelor. Ultimele
se dilată şi devin sinuoase. În secţiuni sagitale au un aspecr de pilă, iar în cele
transversale – de stea. Tot odată se remarcă intumescenţa celulelor stromei din partea
superficială a stratului funcţional. Ele se transformă în celule deciduale – nişte celule
poligonale mari, cu contururi şterse şi cu un nucleu mare. Starea aceasta a mucoasei
uterine se numeşte pregravidă; modificările pe care le-a suferit pot asigura implantarea
ovulului fecundat în mucoasa uterină. Această fază, a treia a ciclului menstruală, poartă
numele de fază de secreţie.
Faza de secreţie, începută din ziua a 14 – 15 a ciclului menstrual, durează aproape 2
săptămîni. Drept mărturie a terminării ei serveşte începutul menstruaţiei, care
corespunde morfologic cu prima fază a ciclului menstrual – faza de descuamare.
Această fază se instalează numai atunci cînd ovulul matur rămîne nefecundat. În acest
caz capilarele din endometru se congestionează, iar legătura dintre stromă şi epiteliul se
rupe.
Faza de descuamare durează aproximativ 4 zile. Manifestarea ei exterioară este
menstruaţia – hemoragia uterină lunară ciclică. Aceste cicluri se repetă regulat. Dacă se
produce fecundaţia, modificările ciclice ale mucoasei uterine se suprimă şi ea se
transformă în mucoasa deciduală (decidua).
Modificările ciclice lunare ale uterului, descrise mai sus, depind de activitatea
endocrină a ovarelor, care secretă hormoni sexuali feminini; fazele de regenerare şi de
proliferare – de hormonul estrogen, faza de secreţie – de progesteron; descvamarea
stratului funcţional al endometrului este provocată de scăderea nivelului progesteronului
din organism datorită involuţiei corpului galben.
 Procesele ciclice lunare ovariene şi uterine sînt însoţite de transformări ce se produc
în vaginul feminin (ciclul vaginal). În consecinţă starea funcţională a ovarelor poate fi
determinată cu ajutorul tabloului microscopic al frotiului vaginal (tabloul citologic).
Trebuie însă menţionat că modificările ciclice ale mucoasei vaginale, destul de evidente
la mai multe animale, în special la rozătoarele mici, sînt mai slab exprimate la femei,
manifestîndu-se sub formă de ciclu rudimentar. De procesele ciclice ce se desfăşoară în
ovare, uter şi vagin depind într-o mare măsură atît proprietăţile biologice, cît şi cele
bacteriologice ale secreşiilor vaginale.
Procesele ciclice descrise mai sus se produc sub influenţa continuă de reglare a
scoarţei cerebrale. Influenţa sistemului nervos central asupra glandelor sexuale, de a
căror activitate funcţională sunt legate modificările menţionate din organism şi în special
cele din ovare şi uter, se efectuează mai ales prin intermediul hipozei, al cărei lob
anterior secretă hormoni gonadotropi.
Procesele fiziologice din organismul femeii sînt supuse unor oscilaţii variate,
atingînd intensitatea maximă la sfîrşitul periodei premenstruale, prăbuşirea critică
corespunzînd zilelor de menstruaţie. Aceste modificări ciclice din perioada maturităţii
sexuale se exteriorizează în zilele premenstruale şi menstruale, chiar la femeile
sănătoase, prin tulburări de termoreglare (temperatură subfebrilă) şi modificări la
nivelul glandelor mamare (creşterea parenchimului şi tumefierea sînilor), prin tumefacţia
glandei tiroide, prin modificările forţei musculare, volumului respirator, tensiunii
arteriale, dispoziţiei.
Prin urmare, sub “ciclu menstrual” se înţeleg modificările periodice ciclice lunare
din etapa maturităţii sexuale, care se produc în întregul organism feminin şi în special la
nivelul aparatului genital, manifestarea lor externă mai evidentă fiind apariţia
menstruaţiei. Durata ciclului menstrual se socoate de la prima zi a menstruaţiei
precedente pînă la prima zi a menstruaţiei următoare.
Un ciclu menstrual fiziologic (normal) trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
Să fie bifazic (la nivelul ovarelor – faza foliculară şi a corpului galben, la
nivelul uterului – de proliferare şi de secreţie
 Să aibă o durată normală, adică să nu fie mai scurt de 20 zile sau mai lung de 35
zile (mai fecvent durează 28 – 30 zile).
Să fie ciclic (adică durata lui să fie constantă pentru fiecare femeie).
Durata menstruaţiei să nu fie mai scurtă de 2 şi mai lungă de 7 zile, iar canti-
tatea generală de sînge pierdut în timpul acestor zile să corespundă limitelor
de 50 – 150 ml.
Să nu fie provoace dureri.

ACŢIUNEA ESTROGENILOR:

a) măresc exitabilitatea şi contractibilitatea uterului

b) micşoarează exitabilitatea şi contractibilitatea uterului
c) condiţionează sinteza proteinei celulei musculare (actomiozinei)
d) inhibă oxitocinaza
e) sensibilizează aparatul neuromuscular al uterului la acţiunea oxitocinei
f) sporeşte exitabilitatea spontană a uterului
g) inhibă exitaţia aparatului neuromuscular al uterului
h) susţine tonusul normal al uterului
i) densesibilizează miometrul contra acţiunii substanţelor occitocice
j) stimulează producţia prostaglandinelor
k) inhibă producţia prostaglandinelor
l) favorizează creşterea şi dezvoltarea uterului, vaginului, organelor genitale externe
m) determină apariţia caracterelor sexuale secundare
n) provoacă proliferarea mucoasei uterine
o) micşorează exitabilitatea şi contractibilitatea uterului

ACŢIUNEA PROGESTERONULUI

a) măresc exitabilitatea şi contractibilitatea uterului

b) micşoarează exitabilitatea şi contractibilitatea uterului
a) condiţionează sinteza proteinei celulei musculare (actomiozinei)
b) inhibă oxitocinaza
c) sensibilizează aparatul neuromuscular al uterului la acţiunea oxitocinei
d) sporeşte exitabilitatea spontană a uterului
e) inhibă exitaţia aparatului neuromuscular al uterului
f) susţine tonusul normal al uterului
g) densesibilizează miometrul contra acţiunii substanţelor occitocice
h) stimulează producţia prostaglandinelor
i) inhibă producţia prostaglandinelor
j) favorizează creşterea şi dezvoltarea uterului, vaginului, organelor genitale externe
k) determină apariţia caracterelor sexuale secundare
l) provoacă proliferarea mucoasei uterine
m) micşorează exitabilitatea şi contractibilitatea uterului

BIBLIOGRAFIE:

1. Marius Alexandru Moga, „Obstetrică şi ginecologie”, Editura Universităţii,

Transilvania, Braşov 2010.
2. Славянова Изабелла,” Акушерство и гинекология”, Изд. Феникс, Mосква,
2009.
3. Айламазян Э.К., Кулаков В.И. „Акушерство”, Москва, 2009.
4. Ninescu Vasile, “Obstetrica şi ginecologia”, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti 2006.

5. P.Vartej, I.Virtej ,”Ginecologie Endocrinologică – Ediţia a III-a, revizuită şi

completată”, Ed.ALL Braşov, 2006

6. M.Ştemberg, E.Gladun, V.Friptu, N.Corolcova “Obstetrica practică”

Ed.”Reclama”, Chişinău, 2004.
7. V.Ancar, C.Ionescu , ”Obstetrica”, Ed.”Naţional”, 1997.

8. W.W.Beck jr., ”Obstetrică şi ginecologie”, Ed „Almatea” ediţie în l.română

sub red. R.Vlădărescu, Bucureşti 1997.

9. P.Vârtej ,”Obstetrica fiziologică şi patologică”, Ed. „ALL”Bucureşti 1997.

10. M. Ştemberg, E. Gladun, M.Rotaru, R. Friptu,V. Moşin, N. Corolcova,

„Ginecologie neoperatorie”, Chişinău, 1996.
11. M.G.Brăila, S.Berceanu ”Obstetrica”, Ed.”Alius” Craiova 1996.
12. V.Niţescu ”Obstetrică şi ginecologie”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti
1995.

13.Gh. Marcu, GH. Paldi, P. Roşca, Ia. Metaxa, L. Bucătaru,N. Banaru, O.

Corlăteanu, O. Cerneţchi, I. Dondiuc, A. Duca, I.Iliev, M. Moşneaga, A.
Musteaţă, O. Popuşoi, M. Rotaru., „Obstetrica”, Ed. „Lumina” Chişinău 1993.