1. Funcţiile specifice ale aparatului genital feminin.
2. Funcțiile estrogenilor. 3. Funcțiile progesteronului. 4. Ciclul ovarian. 5. Ciclul uterin. 6. Igiena perioadei menstruale. Funcţiile specifice ale aparatului genital feminin sunt: de secreţie, sexuală, de reproducere, menstruală În adenohipofiză (lobul anterior al hipofizei) se produce formarea a trei hormoni gonadotropi. Producerea acestor hormoni în adenohipofiză se află sub influenţa neurosecreţiilor hipotalamusului – realyzing factori, iar funcţia hipotalamusului la rîndul său este reglată de scoarţa cerebrală. HFS – hormonul foliculostimulant - stimulează maturizarea foliculilor în ovare şi producerea hormonului folicular – foliculina. Împreună cu LH contribuie la formarea estrogenilor şi mărirea uterului, luteinizarea celulelor granulare, FSH începe si se secretă din prima zi mărindu-se treptat, apogeul atingînd la a 7 zi a ciclului, scăzînd nivelul şi la a 14zi atinge nivelul 1 zile. HL – hormonul luteinizant – asigură dezvoltarea corpului Galben, ruperea foliculului, expulzia ovulului, înaintarea şi implantarea în endometru. În prima fază a ciclulşui menstrual are un nivel constant pînă la a 12 zi, creşte brusc pînă la a 14zi, şi la a 16 zi scade la nivelul iniţial. HLT – hormonul luteotrop (prolactina ) – stimulează secreţia corpului galben (progesteronului) şi a laptelui în glandele mamare. Nivelul maxim se înregistrează în faza II a ciclului menstrual.
Relaţiile hipofizo – ovariene au un caracter de reciprocitate: nu numai
hormonii hipofizari acţionează asupra funcţiei ovariene, ci conform legăturii inverse hormonii sexuali influienţează asupra hormonilor gonadotropi. Această legătură se mai numeşte „mecanizmul de feedbak” (retrocontrol). Estrogenii în organism sunt legaţi şi se transformă în globuline (se inactivează în ficat). Estrogenii se produc neîntrerupt. Primele 7-10 zile au un nivel scăzut, începînd cu a 11zi nivelul creşte atingînd apogeul la a 14zi (ovulaţia). La a 20-22zi a ciclului – maximă intensitate pentru corpul galben. Peste 1-2zile după ovulaţie cantitatea de progesteron se măreşte de 2 ori, creşte pînă la a 19-20zi şi la a 25zi nivelul puţin depăşeşte concentraţia lui în faza foliculinică. Fenomenul menstruaţiei este determinat de scăderea bruscă a saturaţiei organismului cu estrogeni şi progesteron – duc la schimbări neuroreflectorii în vasele sanguine ale endometrului – descuamare – hemoragie. Funcţiile estrogenilor Determină dezvoltarea şi creşterea organelor genitale Determină apariţia caracterelor sexuale secundare Determină hipertrofierea şi creşterea motilităţii musculaturii sistemului genital Determină proliferarea celulelor mucoasei uterine- regenerarea şi creşterea endometrului în prima fază a ciclului menstrual Stimulează producerea unei glere cervicale cu vîscozitate redusă, ceea ce facilitează penetrarea spermatozoizilor Determină apropierea franjurilor trompei uterine de foliculul ovarian, favorizînd receptarea ovulului, Reţin apa în organism (retenţie hidro-sodată) Contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea glandelor mamare, Determină libidoul (atracţia sexuală) Funcţiile progesteronului Pregăteşte organismul feminin pentru sarcină Sub influienţa lui se produc în endometru transformări necesare pentru implantarea şi dezvoltarea ovulului fecundat Micşorează exitabilitatea şi activitatea contractilă a uterului Stimulează dezvoltarea parenchimului glandelor mamare şi le pregăteşte pentru secreţia laptelui. Determină producerea unei glere cervivale dense, vîscoase, care inhibă penetrarea spermatozoizilor Creşterea temperaturii bazale a corpului cu două-patru gradaţii OXITOCINA Este secretata de hipotalamus si se stocheaza in hipofiza posterioara. Este un hormon care regleaza activitatea contractila a uterului in timpul travaliului. Este degradata de ocitocinaza, in special la nivelul rinichilor, in placenta si in organele inervate de nervul splanhnic. Oxitocina intervine si asupra celulelor mioepiteliale din acinii glandulari mamari, realizand secretie crescuta de lapte. Declansarea secretiei de oxitocina se face prin excitarea mecanica a mamelonului pe cale reflexa. CICLUL MENSTRUAL In organismul femeii mature au loc modificari ciclice care pregatesc organismul ei catre sarcina – constituie ciclul menstrual. Aceste modificari au loc in tot organismul, dar mai pronuntate sunt in: Ovar – ciclul ovarian Uter – ciclul uterin Vagin – ciclul vaginal La majoritatea femeilor durata ciclului menstrual este de 28 de zile poate fi si 21 si 35 zile. Menstra este cea mai remarcabila si vizibila manifestare a proceselor ciclice. CICLUL OVARIAN Sub influienta hormonilor gonadotropi hipofizari in ovar au loc trei faze: Faza foliculara Ovulatia Faza luteinica Faza foliculara. Foliculul primar (primordial) este compus din ovulul nematurizat. Foliculii primari se formeaza in perioada intrauterina si a copilariei precoce. La pubertate din 400 mii – 500 mii de foliculi primordiali raman 35 mii – 40 mii, restul sunt supusi unui proces involutiv. Din cei 35 000 – 40 000 foliculi ating maturitate completa 400 – 450, restul sunt supusi unui proces fiziologic de atrezie. Procesul a fost descris pentru prima data de C. F. Slaveanschi – foliculul incepe sa creasca, dar moare, fara a ajunge la plina matiritate. Procesul de maturizare a foliculului are loc in prima jumatate a ciclului menstrual, adica in cazul unui ciclu menstrual de 28 zile – in primele 14 zile. In procesul dezvoltarii foliculului se maturizeaza si ovulul. Ovulatia – ruperea folicului matur si iesirea din el a ovulului matur apt pentru a fi fecundat. Ovulatia in cazul unui ciclu menstrual de 28 zile are loc la 14-15- a zi a ciclului. Faza luteinica – dureaza 14 zile de la ovulatie pana la urmatoarea menstruatie. Este constanta, indiferent de durata ciclului menstrual. In locul foliculului rupt se formeaza corpul galben,care produce progesteron.Daca nu a avut loc fecundatia corpul galben functioneaza pana la 16 saptamani de sarcina – pana la formarea placentei. Daca nu a avut loc fecundatia –corpul galben involuiaza. CICLUL UTERIN Ciclu uterin ca si cel ovarian dureaza 28 zile (mai rar 21,30 -35zile). Distrugem irmatoarele faze: Faza descuamarii- se manifesta prin menstra,care dureaza de obicei 3-5 zile,ce mult 7 zile.stratul functiuonal al mucoasei se descuameaza si se elimina inpreuna cu continutul glandelor uterine si cu singele di vasele deschise. Faza regenerarii- restabilirea mucoasei incepe inca din fazza descuamarii-stratul functionl se restabileste datorita stratului bazal-si dureaza pina la a5 -6 zi aciclului. Faza proliferarii-sub influienta estrogenulor stroma si glandele mucoase prolifereaza,se alungesc,devinsinuase,insa nu contin secret.Mucoasa uterului in aceasta faza se ingroasa de 4-5 ori. Faza descuamarii,regenerarii si proliferarii coincid cu faua foliculara a ciclului ovarian. Faza secretiei-coincide cu dezvoltarea si maturizarea corpului galben si dureaza 14 zile –menstra apare la 14 zi dupa ovulatie. Sub influienta progesteronului glandele incep sa produca secret,cavitatea lor se mareste,in mucoasa se depun toate substantele nutritive necesare pentru implantarea si dezvoltarea embrionului. Modificarile ciclice mentionate se succed la intervale egale de timp la in toata perioada maturitati sexuale a femeii, ele inceteaza cu sarcina, alaptarea sau menopauza.
IGIENA PERIOADEI MENSTRUALE
Pe parcursul menstre se perde 50-80-100ml singe.singele menstrual contine o cantitate importata de mucus,secretat de glandele uterine si particule descompuse ale stratului functional. Singele menstrual nu se cuaguleaza ,fenomen explicabil prin prezenta fermentilor si este de culare mai inchisa in compratie cu singele care circula prin vase. In timpul menstruatie femeia pote efectua munca obisnuita , evitind surmenajul ,efortul fizic greu,racirea sa supra incalzirea corpului. Suprafata interna a uterului in timpul menstrei reprezintao „plaga”. Partunderea agentilor patogeni si infectarea acestei plagi poate provoca infectia organelor genitale interne,deaceia este necesar de arespecta riguros igiena organelor geniale. Singele menstrual trebuie sa se scurga libersi sa se absoarba in absorbante igienice.Organele genitale se spala de 2ori/zi cu apa calduta curgatoare.Raporturile sexsuale in timpul menstrei nu sunt bine venite. SFATURI PENTRU IGIENA INTIMA „Nu este necesara oigiena speciala.Vulva se spala ca si celelante parti ale corpului. Este destul sa capeti o buna obisnuinta”. „Dupa scaun te stergi de la fata spre spate,ca sa nu transporti germenii intestinali spre vagin”. „Incepi cu spalatul minilor”. Sa poneste vulva cu mina din fata spre spate,pentruca ca resturile de scaun sa nu nimereasca in vagin”. Te clatesti bine si te sterigi cu un servetel curat si personal.” „Nu e bine sa cureti vulva cu tualete preadese sau folosind produse agresive.Spalare zilnica cu sapun este deajuns”. „In ceea ce priveste spalarile in interiorul vaginului,acestea sunt categoric nerecomandate,deroarece destabilizeaza ecosistemul vaginului.Pot sa distruga flora vaginala,formata din lactobacili. Mucoasa unui vagin se curata singura”. „Daca trebuie sa va spalati chiloti intr-ochiveta ,aveti grija sa-i clatiti foarte bine,ca un rest de sapun sau detergent sa nu irite vulva”. Procesele ciclice din ovare. Dezvoltarea foliculului. Se ştie că în stratul cortical al ovarului fătului intrauterin se găseşte un număr enorm de foliculi primari, fiecare conţinînd cite o celulă (rareori două) sexuală (ovul). După calcule aproximative numărul general de foliculi primari din ambele ovare la nou – născută, constituie circa 200 000. Fiecare folicul primar poate atinge dezvoltarea completă, producînd un ovul, capabil de a fi fecundat. În cursul perioadei de maturitate sexuală a femeii, care durează îm medie 30 – 35 de ani, se dezvoltă complect numai 400 – 500 de foliculi. Restul de foliculi primari (involuiază) mai devreme sau mai tîrziu. Involuţia foliculilor este precedată de regulă de o stagnare incompletă a dezvoltării lor. Acest proces de involuţie a foliculilor la începutul dezvoltării lor se numeşte atrezia foliculilor. Sub acţiunea estrogenilor foliculul creşte în volum, devine folicul matur sau de Graaf. Foliculul matur are un diametru de 1 cm şi este împlut cu lichid folicular, care conţine mult hormon estrogen (foliculină). Dezvoltarea şi maturaţia foliculilor se produce simultan cu maturaţia ovulului. Ovulul uman a fost descoperit în anul 1827 de academicianul rus C.E. Bar. Maturaţia ovulului, diviziunea lui şi reducţia cromozomilor sînt expuse amănunţit în cursul de embriologie. Cantitatea crescîndă de lichid folicular provoacă atît creşterea dimensiunilor foliculului de Graaf, cît şi o hiperextensie a polului său, care proemină. Membrană de ovalbumină (tunica albuginea) care-l acoperă, se destinde, se işemiiază, devine subţire şi, în sfîrşit, se rupe. Se produce ruperea foliculului de Graaf şi eliminarea ovulului matur. Maturaţia ovulului şi eliminarea lui din foliculul de Graaf constituie a doua din funcţiile principale ale ovarului – funcţia germinativă sau de reproducere. Ovulaţia (ovulatio) – ruperea foliculului matur şi ieşirea din el a ovulului matur apt pentru a fi fecundat – lichidul folicular se scurge în jet sub tensiune prin ruptura formată (stigma folliculi) şi atrage după sine şi ovulul, înconjorat de trei membrane: vitelină, pelucidă şi coroana radiată. Ovulul eliminat din foliculul ajunge în regiunea fimbriilor tubare şi astfel se creează condiţiile necesare pentru ca să pătrundă în limenul tubar şi să fie transportat în cavitatea uterină. Cu expulzarea ovulului din folicul se termină perioada lui de existenţă intrafoliculară, care durează 12 – 14 zile, şi începe cea extrafoliculară a ovulului este încă insuficient studiată. După diferiţi autori ar varia de la cîteva ore (P.V. Macarov) la 5 şi mai multe zile (M.S. Malinovschii şi M.G. Cuşnir, R.Şreder). Dezvoltarea corpului galben.. După ruperea foliculului de Graaf apare un organ nou, temporar, de secreţie internă – corpul galben. În decurs de cîteva zile corpul galben ajunge la apogeul dezvoltării sale. Hormonul secretat de el – progesteronul – joacă un rol important în fiziologia femeii. Soarta ulterioară a corpului galben depinde de soarta ovulului. Dacă ovulul eliminat din ovar nu a fost fecundat, întregul process de dezvoltare şi de involuţie a corpului galben menstrual se termină în curs de 14 zile. Imediat după faza de involuţie a corpului galben, în ovar începe dezvoltarea unui folicul nou şi ciclul se repetă. Aceste transformări ciclice din ovare se produc la majoritatea demeilor sănătoase la fiecare 28 – 30 de zile. Dacă ovulul a fost fecundat şi apare sarcina, corpul galben se dezvoltă intens în curs de 12 – 14 săptămîni, devenind corpul galben de sarcină. În a doua jumătate de sarcină corpul galben se transformă într-un corpuscul mic albicios – corpus albicans, s.fibrosum. Odată cu maturaţia foliculilor se produc şi transformări corespunzătoare în uter. Corpul uterin la o fetiţă în perioada prepubertară creşte treptat, ajungînd la dezvoltarea completă concomitent cu maturaţia treptată a foliculilor primari şi trecerea lor în foliculi maturi de Graaf, care conţin un ovul matur şi cu dezvoltarea corpului galben. Din acest moment ovarul poate îndeplini şi funcţia germinativă (a doua funcţie), legată de continuarea speciei. Mucoasa corpului uterin suferă transformări ciclice periodice, care provoacă sîngerări lunare – menstruaţii. Apariţia primei menstruaţii, numită menarha, este dovada cea mai evidentă a pubertăţii. În majoritatea cazurilor menarha apare la vîrsta de 12 – 14 ani. Din acest moment femeia poate fi gravidă. Transformarea fetei în femeie matură este însoţită de modificări anatomice şi fiziologice, care se produc la nivelul organelor genitale şi a organismului întreg. Din cauza depunerii de grăsime în ţesutul subcutanat adipos se rotungeşte forma corpului, glandele mamare se rotungesc şi se măresc, iar muntele Venus şi fosele axilare se acoperă de pilozitate. Apare interesul pentru sexul opus. Vîrsta de apariţie a pubertăţii la femei poate varia. D.O.Ott şi elevul său S.S.Jiharev (1879) au fost primii care au stabilit influenţa, pe care o exercită clima şi în special condiţiile sociale şi materiale,în care se dezvoltă organismul feminin, asupra vîrstei de apariţie a primei menstruaţii. La fetele care se nasc şi locuiesc în regiunile de sud perioada pubertăţii se instalează mai devreme decît la cele de la nord. La femeile care se ocupă cu munca fizică menstruaţia apare mai tîrziu în comparaţie cu femeile care îndeplinesc o muncă intelectuală, la femeile de la oraşe – mai devreme decît la cele de la sate. Este bine stabilit faptul că întregul sistem neuro – humoral şi funcţia glandelor endocrine formează un singur aparat, controlat şi reglat de sistemul nervos central. De aceea modificările survenite la nivelul unei verigi pot provoca tulburări în coordonarea lor fiziologică. Alimentaţia insuficientă şi condiţiile grele de trai influenţează asupra dezvoltării organismului în general şi a organelor genitale (ovare, uter) în special.
PROCESELE CICLICE ALE UTERULUI.
CICLUL MENSTRUAL În perioada maturităţii sexuale în organismul femeii sănătoase se produc lunar anumite procese ciclice. Aceste procese se manifestă mai evident în ovare, în care are loc mai întîi dezvoltarea foliculului şi pe urmă – a corpului galben, şi în special în uter, în care se produc modificări morfologice şi funcţionale, mai ales ale mucoasei uterine. La începutul etapei de puberitate mucoasa uterului fetiţei se găseşte într-o stare de repaos. Ea este subţire şi netedă, cu glande drepte şi înguste. Sub influenţa hormonului estrogen, secretat de foliculi în cursul dezvoltării şi atreziei lor, mucoasa se modifică treptat, semănînd tot mai mult ca structură cu endometrul unei femei sexual mature. Maturaţia completă, morfologică şi funcţională a mucoasei apare în clipa în care în ovare are loc dezvoltarea definitivă a foliculului, precum şi formarea şi dezvoltarea corpului galben. În perioada de maturitate sexuală în mucoasa uterină se disting clar, în zilele premenstruale, trei straturi: stratul compact (stratum compactum), stratul spongios (ca buretele) (stratum spongiosum) şi stratul bazal (stratum bazalis). Deoarece în primele două straturi se produc modificări ciclice mai evidente, ele se unifică într-un singur strat funcţional. Al treilea strat – cel bazal – se modifică de asemenea ciclic, însă caracterul acestor transformări este puţin studiat. Stratul bazal se aderă ca o foiţă subţire de stratul muscular uterin. Stratul funcţional în momentul dezvoltării sale maxime constituie 4/5 din grosimea endometrului, cel bazal – doar 1/5. Imediat după terminarea menstruaţiei mucoasa uterină este foarte subţire, cu glande tubulare înguste, care nu conţin secret şi cu resturi (funduri) de glande, rămase după menstruaţie. Stroma constă dintr-o reţea fină, formată din numeroasele celule mărunte, sărace în protoplasmă. Acesta este stratul bazal al endometrului, care reprezintă materialul iniţial principal pentru refacerea (regenerarea) stratului funcţional. Regenerarea ultimului se produce datorită înmulţirii celulelor epiteliale, care căptuşesc resturile de glande salvate, şi stromei stratului bazal. Aceasta este faza întîia a ciclului menstrual – faza de regeneraţie, care durează aproape o săptămînă, socotind de la începutul menstruaţiei. Pe urmă începe faza a II-a – faza de proliferare, care se caracterizează nu numai prin terminarea regenerării complete a stratului funcţional, dar şi prin gradul lui de dezvoltare. Grosimea stratului se măreşte de 3 – 4 ori, iar celulele din stromă devin mai suculente şi mai groase. Glandele tubulare din stratul funcţional capătă o formă sinuoasă de tirbuşon, din cauza dezvoltării energice a epiteliului. Faza aceasta durează de asemenea aproximativ o săptămînă, atingînd apogeul dezvoltării cam la a 14 – 15 zi a ciclului menstrual. Procesele de hipertrofie şi hiperprazie, care au început să se manifeste în faza de proliferare, ulterior se accentuează pronunţat. Epiteliul glandelor începe să producă un secret, care conţine glicogen şi mucină şi se acumulează în lumenul glandelor. Ultimele se dilată şi devin sinuoase. În secţiuni sagitale au un aspecr de pilă, iar în cele transversale – de stea. Tot odată se remarcă intumescenţa celulelor stromei din partea superficială a stratului funcţional. Ele se transformă în celule deciduale – nişte celule poligonale mari, cu contururi şterse şi cu un nucleu mare. Starea aceasta a mucoasei uterine se numeşte pregravidă; modificările pe care le-a suferit pot asigura implantarea ovulului fecundat în mucoasa uterină. Această fază, a treia a ciclului menstruală, poartă numele de fază de secreţie. Faza de secreţie, începută din ziua a 14 – 15 a ciclului menstrual, durează aproape 2 săptămîni. Drept mărturie a terminării ei serveşte începutul menstruaţiei, care corespunde morfologic cu prima fază a ciclului menstrual – faza de descuamare. Această fază se instalează numai atunci cînd ovulul matur rămîne nefecundat. În acest caz capilarele din endometru se congestionează, iar legătura dintre stromă şi epiteliul se rupe. Faza de descuamare durează aproximativ 4 zile. Manifestarea ei exterioară este menstruaţia – hemoragia uterină lunară ciclică. Aceste cicluri se repetă regulat. Dacă se produce fecundaţia, modificările ciclice ale mucoasei uterine se suprimă şi ea se transformă în mucoasa deciduală (decidua). Modificările ciclice lunare ale uterului, descrise mai sus, depind de activitatea endocrină a ovarelor, care secretă hormoni sexuali feminini; fazele de regenerare şi de proliferare – de hormonul estrogen, faza de secreţie – de progesteron; descvamarea stratului funcţional al endometrului este provocată de scăderea nivelului progesteronului din organism datorită involuţiei corpului galben. Procesele ciclice lunare ovariene şi uterine sînt însoţite de transformări ce se produc în vaginul feminin (ciclul vaginal). În consecinţă starea funcţională a ovarelor poate fi determinată cu ajutorul tabloului microscopic al frotiului vaginal (tabloul citologic). Trebuie însă menţionat că modificările ciclice ale mucoasei vaginale, destul de evidente la mai multe animale, în special la rozătoarele mici, sînt mai slab exprimate la femei, manifestîndu-se sub formă de ciclu rudimentar. De procesele ciclice ce se desfăşoară în ovare, uter şi vagin depind într-o mare măsură atît proprietăţile biologice, cît şi cele bacteriologice ale secreşiilor vaginale. Procesele ciclice descrise mai sus se produc sub influenţa continuă de reglare a scoarţei cerebrale. Influenţa sistemului nervos central asupra glandelor sexuale, de a căror activitate funcţională sunt legate modificările menţionate din organism şi în special cele din ovare şi uter, se efectuează mai ales prin intermediul hipozei, al cărei lob anterior secretă hormoni gonadotropi. Procesele fiziologice din organismul femeii sînt supuse unor oscilaţii variate, atingînd intensitatea maximă la sfîrşitul periodei premenstruale, prăbuşirea critică corespunzînd zilelor de menstruaţie. Aceste modificări ciclice din perioada maturităţii sexuale se exteriorizează în zilele premenstruale şi menstruale, chiar la femeile sănătoase, prin tulburări de termoreglare (temperatură subfebrilă) şi modificări la nivelul glandelor mamare (creşterea parenchimului şi tumefierea sînilor), prin tumefacţia glandei tiroide, prin modificările forţei musculare, volumului respirator, tensiunii arteriale, dispoziţiei. Prin urmare, sub “ciclu menstrual” se înţeleg modificările periodice ciclice lunare din etapa maturităţii sexuale, care se produc în întregul organism feminin şi în special la nivelul aparatului genital, manifestarea lor externă mai evidentă fiind apariţia menstruaţiei. Durata ciclului menstrual se socoate de la prima zi a menstruaţiei precedente pînă la prima zi a menstruaţiei următoare. Un ciclu menstrual fiziologic (normal) trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: Să fie bifazic (la nivelul ovarelor – faza foliculară şi a corpului galben, la nivelul uterului – de proliferare şi de secreţie Să aibă o durată normală, adică să nu fie mai scurt de 20 zile sau mai lung de 35 zile (mai fecvent durează 28 – 30 zile). Să fie ciclic (adică durata lui să fie constantă pentru fiecare femeie). Durata menstruaţiei să nu fie mai scurtă de 2 şi mai lungă de 7 zile, iar canti- tatea generală de sînge pierdut în timpul acestor zile să corespundă limitelor de 50 – 150 ml. Să nu fie provoace dureri.
ACŢIUNEA ESTROGENILOR:
a) măresc exitabilitatea şi contractibilitatea uterului
b) micşoarează exitabilitatea şi contractibilitatea uterului c) condiţionează sinteza proteinei celulei musculare (actomiozinei) d) inhibă oxitocinaza e) sensibilizează aparatul neuromuscular al uterului la acţiunea oxitocinei f) sporeşte exitabilitatea spontană a uterului g) inhibă exitaţia aparatului neuromuscular al uterului h) susţine tonusul normal al uterului i) densesibilizează miometrul contra acţiunii substanţelor occitocice j) stimulează producţia prostaglandinelor k) inhibă producţia prostaglandinelor l) favorizează creşterea şi dezvoltarea uterului, vaginului, organelor genitale externe m) determină apariţia caracterelor sexuale secundare n) provoacă proliferarea mucoasei uterine o) micşorează exitabilitatea şi contractibilitatea uterului
ACŢIUNEA PROGESTERONULUI
a) măresc exitabilitatea şi contractibilitatea uterului
b) micşoarează exitabilitatea şi contractibilitatea uterului a) condiţionează sinteza proteinei celulei musculare (actomiozinei) b) inhibă oxitocinaza c) sensibilizează aparatul neuromuscular al uterului la acţiunea oxitocinei d) sporeşte exitabilitatea spontană a uterului e) inhibă exitaţia aparatului neuromuscular al uterului f) susţine tonusul normal al uterului g) densesibilizează miometrul contra acţiunii substanţelor occitocice h) stimulează producţia prostaglandinelor i) inhibă producţia prostaglandinelor j) favorizează creşterea şi dezvoltarea uterului, vaginului, organelor genitale externe k) determină apariţia caracterelor sexuale secundare l) provoacă proliferarea mucoasei uterine m) micşorează exitabilitatea şi contractibilitatea uterului
BIBLIOGRAFIE:
1. Marius Alexandru Moga, „Obstetrică şi ginecologie”, Editura Universităţii,
Transilvania, Braşov 2010. 2. Славянова Изабелла,” Акушерство и гинекология”, Изд. Феникс, Mосква, 2009. 3. Айламазян Э.К., Кулаков В.И. „Акушерство”, Москва, 2009. 4. Ninescu Vasile, “Obstetrica şi ginecologia”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti 2006.
5. P.Vartej, I.Virtej ,”Ginecologie Endocrinologică – Ediţia a III-a, revizuită şi