Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Statul Roman Modern. Fise de Lucru.
Statul Roman Modern. Fise de Lucru.
Fişe de lucru
Statul român modern de la proiect politic la realizarea României Mari
I. Tudor Vladimirescu
A. 1. Domnul Ţării să nu aducă cu înălţimea sa aicea în ţară mai mulţi boieri greci decât patru, adică un
postelnic mare şi un cămăraş şi un portar şi un grămatic mare.
2. Toate scaunele arhiereşti şi toate mănăstirile Ţării să fie apărate cu totul de către călugări greci, rămâind pe
sama Ţării, precum este legat şi precum să coprinde în hatişeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din
anul 1802.
3. Din şase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să
rămâie după aceiaşi legătură socotindu-se pe trei luni, una.
4. Toate câte s-au întocmit şi s-au făcut de către răposat întru fericire domnul Alexandru Şuţu să strice cu totul,
şi să rămâie toţi streinii şi toate cumpăniile precum s-au întocmit de către
măria sa domnul Caragea. […]
7. Toate dregătoriile Ţării, atât cele politiceşti, cât şi cele bisericeşti, de la cea mare până la cea mai mică, să
nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară. Asemenea şi toate dările preoţeşti să
scază, după cuviinţă. Şi preoţi cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic şi unde face trebuinţă. […]
8. Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă. […]
17. Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voinţa a tot norodul; iar
a domnului Ipsilant să rămâie bună şi să urmeze.
26. Caleştile poleite cu aur sau argint şi işlicele cele mari să lipsească cu totul, afară numai familia domnească
să aibă slobozenie a purta. […]
(Cererile norodului românesc, 17 ianuarie 1821)
A.
1. Independinţa administrativă şi legislativă a popolului român, pe temeiul tractatelor lui Mircea şi Vlad V, şi
neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
2. Egalitatea drepturilor politice.
3. Contribuţie generală.
4. Adunanţă generală compusă de reprezentanţi ai tutulor stărilor societăţii.
5. Domnul responsabil ales pe căte cinci ani şi căutat în toate stările societăţii. […]
7. Responsabilitatea miniştrilor şi a tutulor funcţionarilor în funcţia ce ocupă.
8. Libertate absolută a tiparului. […]
10. Dreptul fiecăruia judeţ de a-şi alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a-şi alege
Domnul.
11. Guardie naţională.
12. Emancipaţia mănăstirilor închinate.
13. Emancipaţia clăcaşilor ce se fac proprietari prin despăgubire.
14. Desrobirea ţiganilor prin despăgubire.
16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele.
17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au foncţii.
18. Desfiiţarea, pedepsei degrădătoare cu bătaia.
19. Desfiinţarea, atât în faptă, cât şi în vorbă, a pedepsei cu moarte.
20. Aşezăminte penitenţiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor şi să easă îmbunătăţiţi.
21. Emancipaţia Izraeliţilor şi drepturi politice pentru ori-ce compatrioţi de altă credinţă.
22. Convocare în dată a unei adunanţe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau
meseriile naţiei, care va fi datoare a face constituţia ţărei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul român.
(Proclamaţia de la Islaz, 9 iunie 1848)
B.
1. Sfânta păzire a Regulamentului în tot cuprinsul său și fără nici o răstălmăcire. […]
3. Siguranța personală, adecă nimeni să nu poată fi pedepsit decât pe temeiul legilor și în urmarea unei hotărâri
judecătorești. Fieştecare arestat să fie înfățișat în vreme de 24 ceasuri dinaintea tribunalului competinte.
4. Grabnica îmbunătățire a stării locuitorilor săteni, atât în relația lor cu proprietarii moșiilor, cât și în acelea cu
cârmuirea, precum contenirea tuturor beilicurilor* sub numirea de plată și celelalte. […]
8. Reforma școalelor pe o temelie largă și națională spre răspândirea luminărilor în tot poporul.
10. Ridicarea pedepselor trupești înjositoare caracterului de miliție națională, îmbunătățirea hranei sale și mai ales
dreapta înaintire în ranguri după merituri personale.
12. Miniștrii să aibă deplină libertate pravilicească** în lucrările lor, pentru ca să poarte toată răspunderea acestor
lucrări.
14. Îmbunătățirea portului Galații, ca cel mai mare canal al înfloririi comerțului și agriculturii țării.
21. Liberarea tuturor arestuiților în pricini politice atât civile, cât și militare; reîntoarcerea driturilor politice
23. Toți amploiații*** să fie răspunzători pentru faptele lor în lucrărilre slujbelor.
29. Seanțele [şedinţele] Obșteștii Adunări să fie publice. Ținerea rânduielii în sânul ei să atârne de însăși adunarea, iar
nu de vornicia de aprozi****, potrivit Regulamentului.
32. Chipul ce s-a întrebuințat la alegerile deputaților fiind împotriva legilor și, în urmare, și Obșteasca Adunare de
astăzi fiind rodul acestui chip, nu insuflă nici o încredere obștei, deci această adunare să se desființeze și îndată să se
înjghebe o nouă Cameră, fără nici o înrâurire asupra alegătorilor din partea Cârmuirii, pentru ca acea Cameră să fie
adevărată reprezentație a nației și adevărată închezășluire fericirii patriei.
34. Ridicarea censurei în privirea tuturor trebilor și a intereselor dinlăuntrul țării.
35. Informare grabnică a unei garde cetățenești prin toate târgurile țării alcătuită atât de români, cât și de străini
proprietari.
*beilic = muncă gratuită în favoarea boierilor; **pravilicesc = legal (arh. pravilă = lege);
***amploiat = funcţionar (din fr. employe = angajat), **** aprod = funcţionar care introduce publicul într-o instituţie.
(Petiţiunea – Proclamaţiune, Iaşi, 27 martie 1848)
C.
1. Naţiunea română pretinde să aibă reprezentanţii săi în dieta ţării în număr direct proporţional cu numărul său. Să
aibă dregători în administraţia ţării, în funcţii judecătoreşti şi în armată în aceeaşi proporţie.
2. Naţiunea română pretinde ca biserica română, fără deosebire de confesiune, să fie şi să rămână liberă, independentă
de la orice altă biserică, egală în drepturi şi foloase cu celelalte biserici din Transilvania. Ea cere restabilirea
mitropoliei române şi a sinodului general anual după vechiul drept […]
3. Naţiunea română cere […] desfiinţarea iobăgiei fără nicio despăgubire din partea ţăranilor iobagi […]
7. Naţiunea română cere libertatea de a vorbi, de a scrie şi de a tipări fără nicio cenzură […]
8. Naţiunea română cere asigurarea libertăţii personale; nimeni să nu se poată prinde [să nu poată fi arestat] sub vreun
pretest politic. Cu acestea dinpreună cere libertatea adunărilor […]
10. Naţiunea română cere înarmarea poporului sau gardă naţională […] Miliţia română să aibă ofiţerii ei români.
13. Naţiunea română cere înfiinţarea şcoalelor române la toate satele şi oraşele, a gimnasiilor române, a institutelor
militare şi tehnice şi a seminarelor preoţeşti, precum şi a unei universităţi române dotate din casa statului […]
14. Naţiunea română pretinde purtarea comună a sarcinilor publice după starea şi averea fiecăruia şi ştergerea
privilegiilor.
15. Naţiunea română pofteşte ca să se facă o Constituţie nouă pentru Transilvania printr-o adunare constituentă din
naţiunea ţării, care Constituţiune să se întemeieze pe principiile dreptăţii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii. […]
16. Naţiunea română cere ca conlocuitoarele naţiuni nicidecum să nu ia la dezbatere cauza uniunii Transilvaniei cu
Ungaria, până când naţiunea română nu va fi naţiune constituită şi organizată cu vot deliberativ şi decisiv, reprezentată
în Camera legislativă […]
(Petiţiunea naţională, Blaj, 3 mai 1848)
Îndrumare!!!! Pentru a răspunde mai uşor la aceste întrebări completaţi tabelul următor:
A.
Art. 1 Principatele Moldovei şi Valahiei, constituie de acum înainte sub denumirea de „Principatele Unite ale
Moldovei şi Valahiei“, rămân sub suzeranitatea M.S. Sultanul. Principatele se vor administra liber şi în afară de orice
amestec al Sublimei Porţi, în limitele stipulate prin acordul puterilor garante cu curtea suzerană. […]
Art. 6 Legile prezentând un interes special pentru fiecare principat vor fi pregătite de către hospodar* şi votate
de către adunare. Legile prezentând un interes comun pentru ambele principate vor fi pregătite de către comisia
centrală şi supuse votării adunărilor de către hospodari.
Art. 8 Principatele vor plăti curţii suzerane un tribut anual al cărui total rămâne fixat la suma de 1 500 000 de
piaştri pentru Moldova şi 2 500 000 de piaştri pentru Valahia. […]
Art. 27 Comisia Centrală îşi va avea sediul la Focşani. Ea va fi compusă din 16 membri, 8 moldoveni şi 8
valahi, 4 vor fi aleşi de către fiecare hospodar dintre membrii adunării ori dintre persoanele care au îndeplinit funcţii
înalte în stat şi 4 de către fiecare adunare din sânul ei.
Art. 33 […] Comisia Centrală va pregăti legile de interes general comune ambelor principate, şi va propune
aceste legi, prin mijlocirea hospodarilor, la dezbaterile adunărilor.
Art. 34 Sunt considerate legi prezentând un interes general toate acelea care au ca obiect unitatea legislaţiei,
înfiinţarea, menţinerea sau îmbunătăţirea unirii vămilor, a poştelor, a telegrafului, fixarea valorii monetare şi
deosebitele materii de folos public comune ambelor principate. […]
Art. 46 Moldovenii şi valahii vor fi cu toţii egali în faţa impozitului şi vor fi în aceeaşi măsură admişi în
slujbele publice într-unul sau într-altul din principate. Libertatea lor individuală le va fi garantată. Nimeni nu va putea
fi reţinut, arestat sau urmărit decât conform legii. Nimeni nu va putea fi expropriat decât legal, din motive de interes
public şi contra unei despăgubiri. Moldovenii şi valahii de orice rit creştin se vor bucura deopotrivă de drepturile
politice. [...] Toate privilegiile, scutirile sau monopolurile de care se bucură încă unele clase, vor fi desfiinţate [...]
*hospodar (slav.) = domn
(Convenţia de Pace de la Paris dintre Puterile garante privind Principatele Române, 1858)
B.
Art. 1 Principatele-Unite-Române constituie un singur Stat indivizibil sub denumire de România.
Art. 2 Teritoriul României este nealienabil.
Art. 5 Românii se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, de
libertatea întrunirilor.
Art. 10 Nu există în Stat nici o deosebire de clasă. Toţi Românii sunt egali înaintea legii şi datori a contribui
fără deosebire la dările şi sarcinile publice.
Art. 13 Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi urmărit decât în cazurile prevăzute de legi şi
după formele prevăzute de ele. Nimeni nu poate fi oprit sau arestat, decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat,
şi care trebuie să-i fie comunicat la momentul arestării sau cel mult în 24 ore după arestare.
Art. 15 Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât în cazurile anume
prevăzute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise.
Art. 17 Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor.
Art. 21 Libertatea conştiinţei este absolută. Libertatea tuturor cultelor este garantată, întrucât însă celebraţiunea
lor nu aduce o atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Religia ortodoxă a Răsăritului este religia dominantă a
Statului român.
Art. 19 Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele asupra Statului, sunt sacre şi neviolabile.
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, legalmente constatată şi după dreaptă şi
prealabilă despăgubire. Prin cauză de utilitate publică urmează a se înţelege numai comunicaţiunea şi salubritatea
publică, precum şi lucrările de apărarea ţării.
Art. 31 Toate puterile Statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegaţie şi
după principiile şi regulile aşezate în Constituţia de faţă.
(Constituţia României, 1 iulie 1866)
C.
Art. 1 Regatul României este un Stat naţional unitar şi indivizibil.
Art. 2 Teritoriul României este nealienabil.
Art. 5 Românii, fără deosebire de origină etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de
libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi
drepturile stabilite prin legi.
Art. 17 Proprietatea de orice natură precum şi creanţele asupra Statului sunt garantate. (...)Nimeni nu poate fi
expropriat decât pentru cauză de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie. O lege
specială va determina cazurile de utilitate publică, procedura şi modul exproprierii. În afară de expropriere pentru căile
de comunicaţie, salubritate publică, apărarea ţării şi lucrări de interes militar, cultural şi acele impuse de interesele
generale directe ale Statului şi administraţiilor publice, celelalte cazuri de utilitate publică vor trebui să fie stabilite prin
legi votate cu majoritate de două treimi.
Art. 22 Libertatea conştiinţei este absolută. Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate şi
protecţiune, întrucât exerciţiul lor nu aduce o atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare ale
Statului. Biserica creştină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti. Biserică ortodoxă română fiind religia
marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietatea faţă de
celelalte culte.
(Constituţia României, 29 martie 1923)
C.
Elementele democratice ale ţării ceruseră un singur colegiu, al ştiutorilor de carte. Multă agitaţie s-a făcut în
jurul unei astfel de idei cu prilejul revizuirii Constituţiei din 1884. De aceea s-au şi despărţit C. A. Rosetti şi I. C.
Brătianu, cel de-al doilea nevoind să-l urmeze pe cel dintâi pe această cale a reformelor mai hotărât democratice. Alte
forţe politice ale societăţii româneşti, cum erau socialiştii, cărora li s-a raliat o parte a liberalilor de stânga, au cerut şi
mai mult, votul universal. Clasa conducătoare română a preferat însă prudenţa. O prudenţă exagerată şi care era,
bineînţeles interesată. Privilegiile şi averile clasei dominante puteau fi periclitate. Sigur că, în dezbaterile de idei ale
vremii, interesul acesta era ascuns. Apărea învăluit în explicaţii istorice şi în comparaţia cu situaţia din alte ţări. Adică
prea de timpuriu intrase poporul român în Epoca Modernă, prea tinere îi erau instituţiile, prea nestabilizate şi prea
necoapte mentalităţile societăţii moderne ca să poată rezista unor experienţe.
(I. Scurtu, I. Bulei, Democraţia la români)