Sunteți pe pagina 1din 42

DREPT CONSTITUłIONAL ŞI

INSTITUłII POLITICE

Lect. univ. dr. Simeon MURGU


Asist.univ. Narcisa Mihaela STOICU

1
Partea I
NoŃiunea. Teoria constituŃiei.
Teoria statului

Capitolul I
Dreptul constituŃional ca ştiinŃă
în sistemul ştiinŃelor juridice

SecŃiunea 1
NoŃiunea de drept constituŃional.
Obiect şi metode de cercetare

Conceptul noŃiunii de drept constituŃional, ca ramură de


drept distinctă, studiază totalitatea normelor juridice, al căror
obiect principal îl constituie reglementarea organizării politice
a diferitelor state şi care se deosebesc de cele care aparŃin altor
ramuri de drept. NoŃiunea de drept constituŃional, este utilizată
şi pentru a desemna o anumită disciplină ştiinŃifică care
cercetează prin metode proprii, normele dreptului
constituŃional. Aşadar, dreptul constituŃional studiază norme
juridice constituite într-o ramură distinctă a dreptului,
raporturile juridice care se nasc în procesul de aplicare a
acestor norme şi caută să stabilească legităŃile obiective care
stau la baza dezvoltării fenomenelor juridice care-i sunt
specifice.
În doctrina dreptului constituŃional, specialiştii studiază
aceste fenomene specifice funcŃie de metoda exegetică, metoda
analitico-sintetică şi metoda complexă.

SecŃiunea 2
Izvoarele dreptului constituŃional
Forma dreptului mai este denumită în ştiinŃele juridice şi
izvor de drept. Principalele forme sunt obiceiul juridic sau
2
cutuma, practica judiciară sau precedentul judiciar şi actul
normativ.

§ 1. Izvoare doctrinale

RevoluŃia burgheză din FranŃa din 1789 a determinat


reglementări constituŃionale vizând organizarea şi funcŃionarea
statului cu un profund caracter democratic, limitând puterea
monarhului şi garantând drepturile cetăŃeneşti şi anumite
libertăŃi. Această concepŃie a fost înscrisă în DeclaraŃia
franceză a drepturilor omului şi cetăŃeanului de după
RevoluŃie, din 1791.
ConstituŃiile ulterioare ale FranŃei au consacrat în mod
expres, principiul separaŃiei puterilor în stat pentru definirea
tipului de regim politic caracteristic acestei Ńări.
În Anglia, prima constituŃie burgheză a fost formată din
obiceiuri şi anumite acte scrise, acte care puteau fi modificate
prin legi ordinare. La baza primei constituŃii burgheze din
Anglia au stat lucrări de referinŃă în istorie în general şi în
ştiinŃa dreptului constituŃional comparat în special, cum sunt:
Magna Charta Libertatum, PetiŃia Drepturilor, Habeas Corpus
şi Bill-ul drepturilor.
Rezultat al unui îndelungat proces istoric, pe parcursul
căruia instituŃiile statului englez s-au dezvoltat în contextul
unor confruntări de interese economice şi sociale încheiate în
majoritatea cazurilor prin soluŃii echilibrate, ConstituŃia
Angliei are prin excelenŃă, un caracter pragmatic, consacrând
regimul politic parlamentar.
În Statele Unite ale Americii, în anul 1787 a fost adoptată
ConstituŃia de la Philadelphia, în urma ConfederaŃiei formate
din anumite state, în anul 1781, constituŃie care, întăreşte
puterea executivă, sustrăgând-o controlului puterii legiuitoare.
Acest sistem politic a intrat în istorie sub denumirea de
regim politic prezidenŃial.

3
§ 2. Izvoarele legislative

Analizând izvoarele legislative ale dreptului


constituŃional este de precizat că, o normă de conduită socială
nu devine normă juridică cu putere obligatorie, decât dacă este
stabilită cu respectarea anumitor forme, întrucât nu orice normă
de conduită socială este sancŃionată prin forŃa de constrângere a
statului, ci numai aceea pe care organele statului o consacră sau
o sancŃionează într-o formă anume.
1. Legea
Ca izvor de drept, este actul normativ emis de puterea
legislativă cu respectarea unor forme specifice de legiferare,
având ca obiect de reglementare relaŃii sociale de cea mai mare
importanŃă.
Din punct de vedere formal, legea este o manifestare de
voinŃă care emană de la acele organe ale statului, care au
calitatea de organe legislative, în virtutea normelor
constituŃionale în vigoare, şi este adoptată cu respectarea
procedurii înscrise în constituŃie.
În sens material, prin lege sunt desemnate acele acte
juridice care cuprind norme de conduită socială, obligatorii,
generale, impersonale şi de aplicabilitate repetată, susceptibile
de a fi sancŃionate prin forŃa de constrângere a statului.
Legile iau forma legilor constituŃionale, forma legilor
organice, şi legilor ordinare, adoptate în prelungirea şi
dezvoltarea reglementărilor constituŃionale pe segmente de
relaŃii sociale, precum şi a legilor excepŃionale emise în
împrejurării deosebite.
2. ConvenŃiile internaŃionale.
ConvenŃiile internaŃionale reglementează raporturi
sociale care formează obiectul dreptului constituŃional,
prezentându-se sub următoarele categorii de tratate: tratate-
convenŃii, tratate-izvoare de drept şi tratate care apar sub
ambele forme.
3. Cutuma sau obiceiul.
4
Cutuma este o regulă de conduită nescrisă, care s-a
format prin repetarea unei practici, pe o lungă durată de timp,
în convingerea că se respectă o regulă de drept.
Atunci când o cutumă constă în acŃiunea repetată a unuia
sau mai multor organe de drept public, ea constituie o uzanŃă .

Capitolul II
Teoria constituŃiei

SecŃiunea 1
NoŃiunea de constituŃie şi procedeele clasice de
adoptare a constituŃiilor

§ 1. NoŃiunea de constituŃie

Din punct de vedere etimologic, noŃiunea de constituŃie


derivă din latinescul constitutio, care înseamnă aşezare cu
temei, organizarea, sau starea unui lucru.
ConstituŃia trebuie să dobândească semnificaŃia unei
carte ideologice, politice şi spirituale a unei etape determinate
şi să constituie o sursă de idei novatoare şi de direcŃii creatoare
pentru toate domeniile de activitate, pentru toate raporturile
sociale reglementate.

§ 2. Procedeele clasice de adoptare a constituŃiilor

La sfârşitul sec. al XVIII-lea, când monarhiilor absolute


li s-au substituit pe cale revoluŃionară, republici sau monarhii
constituŃionale, Ńinând seama de modul în care s-au produs
astfel de schimbări, şi au apărut constituŃiile, doctrina clasică a

5
dreptului constituŃional le-a împărŃit în patru categorii: carte
concedate, pacte, statute şi convenŃii.
ConstituŃia referendum este forma contemporană cea
mai democratică de stabilire a constituŃiilor.

§ 3. ConstituŃia şi ierarhia actelor normative

ForŃa juridică a actelor normative într-un stat are la bază


câteva principii, care determină o ierarhizare a lor, în sensul că:
organele statului au o competenŃă concretizată în capacitatea de
edictare a actelor normative, care este diferită de la o categorie
la alta de organe în limita distribuirii puterilor; forŃa juridică a
fiecărui act normativ, depinde de competenŃa organului care l-a
emis; fiecare act, având o anumită forŃă juridică, duce la o
ierarhie a actelor normative; datorită ierarhizării actelor
normative, un act emis de către un organ inferior trebuie să fie
subordonat oricărui act emis de un organ superior.

SecŃiunea 2
Tipuri de constituŃii

În doctrina dreptului constituŃional, profesorul Tudor


Drăganu dezvoltă clasificarea constituŃiilor în constituŃii
cutumiare şi constituŃii scrise. ConstituŃiile scrise, se prezintă
fie sub forma constituŃiilor suple ori flexibile, fie sub forma
constituŃiilor rigide.
De asemenea, constituŃiile se mai clasifică în constituŃii
federale, care aparŃin unor state federative şi constituŃii unitare,
care aparŃin unor state unitare, precum şi în constituŃii
republicane adoptate în regimurile prezidenŃiale şi constituŃii
monarhice adoptate în regimurile parlamentare.
Istoria mai păstrează şi clasificarea determinată de
tipurile de regimuri politice în constituŃii burgheze şi constituŃii
comuniste.

6
SecŃiunea 3
Revizuirea ConstituŃiei României. IniŃiativa revizuirii,
procedura şi limitele revizuirii

ConstituŃia României, poate să fie modificată, numai cu


respectarea procedurii de revizuire prevăzută în cuprinsul ei,
procedură specială care derogă de la procedura legislativă
obişnuită de adoptare a legilor.
IniŃiativa revizuirii constituŃiei aparŃine unor subiecŃi
prevăzuŃi în mod expres şi limitativ, în ConstituŃie.
Adoptarea proiectului sau a propunerii de revizuire a
ConstituŃiei, presupune mai întâi întrunirea unei majorităŃi
calificate şi apoi organizarea unui referendum de aprobare.

SecŃiunea 4
Efectele juridice ale suspendării
constituŃiilor prin revoluŃii, lovituri de stat,
ori alte evenimente excepŃionale

Legitimismul juridic, cum este îndeobşte admis ca normă


supremă privind constituŃia, impune ca aceasta să fie
respectată, modificarea ei neputând să fie făcută decât în
condiŃiile stabilite în cuprins.
Numai că, în realitate, adeseori se modifică şi se
înlocuiesc constituŃii fără respectarea normelor de revizuire
înscrise în constituŃiile modificate ori înlocuite. Schimbările de
regimuri constituŃionale cunoscute în istorie au dus la
modificări constituŃionale cu nesocotirea procedurilor de
revizuire înscrise în constituŃiile respective, fie pe cale
revoluŃionară propriu-zisă, fie pe cale de lovitură de stat, sau ca
o consecinŃă a unor situaŃii excepŃionale.

7
Capitolul III
EvoluŃia sistemului constituŃional în România

Guvernământul constituŃional a apărut atunci când


puterile absolute ale monarhului au fost limitate prin adoptarea
unor norme de organizare şi funcŃionare a statului considerate
superioare ca forŃă juridică legilor ordinare, norme în temeiul
cărora o adunare reprezentativă a naŃiunii îşi putea asuma rolul
de organ legislativ, şeful statului păstrând doar puterea
executivă şi încetând să mai fie judecătorul suprem, formându-
se o justiŃie independentă de această putere. În România,
guvernământul constituŃional a luat naştere sub forma
regimului politic parlamentar.

§ 1. Regulamentele organice
§ 2. ProclamaŃia de la Izlaz
§ 3. ConvenŃia de la Paris
§ 4. Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris
§ 5. ConstituŃia din anul 1866
§ 6. ConstituŃia din anul 1923
§ 7. ConstituŃia din anul 1938
§ 8. Repunerea în vigoare a ConstituŃiei
din anul 1923
§ 9. ConstituŃia din anul 1948
§ 10. ConstituŃia din anul 1952
§ 11. ConstituŃia din anul 1965

8
Capitolul IV
Teoria statului

SecŃiunea 1
Statul ca instituŃie

§ 1. NoŃiunea de stat

În orice societate umană, apare ca fenomen inerent în


dezvoltarea ei istorică, o diferenŃiere între guvernanŃi şi
guvernaŃi. GuvernanŃii îşi pot impune voinŃa lor, guvernaŃilor
prin forŃa de constrângere de care dispun.
Statul se deosebeşte de o instituŃie obişnuită prin faptul
că, activităŃile desfăşurate de el au o natură specifică, acestea
fiind grupate în limita funcŃiilor sale, respectiv: funcŃia
legislativă, funcŃia executivă şi funcŃia jurisdicŃională .

§ 2. Personalitatea juridică a statului

Din punct de vedere juridic, statul apare ca o persoană


juridică, care are în proprietate un teritoriu, fiind înzestrată cu
drepturi subiective. Ca atare, se impune a se face distincŃie
între dreptul subiectiv şi dreptul obiectiv.
În doctrina dreptului constituŃional comparat, au fost
formulate teoria ficŃiunii, teoria personalităŃii morale-realitate
naturală şi teoria personalităŃii morale-realitate juridică,
pentru a explica personalitatea juridică a statului. Au existat
însă şi teorii care au negat personalitatea juridică a statului.
Nici o constituŃie în vigoare nu concepe suveranitatea ca
un drept subiectiv al statului ci ca o prerogativă inalienabilă a
naŃiunii, care o exercită prin delegare.
În concluzie, personalitatea juridică a statului, este un
procedeu tehnic, juridic, creat de lege, pentru ca în raporturile

9
cu terŃii colectivitatea care stă la baza statului să apară ca o
unitate.

SecŃiunea 2
Elementele statului

Aproape în unanimitate, constituŃionaliştii consideră că,


statul trebuie sa aibă un teritoriu, o populaŃie şi o autoritate
publică, sau putere de stat sau suveranitate.

§ 1. PopulaŃia

Statul, ca o grupare umană instituŃionalizată cunoaşte


variate forme de organizare. Se consideră în general, că în
stadiul actual al evoluŃiei umanităŃii, suportul statului îl
constituie naŃiunea.

1. CetăŃenia
CetăŃenia română îşi găseşte reglementarea în ConstituŃia
României şi în Legea cetăŃeniei nr. 21/1991 privind cetăŃenia
română, completată şi modificată.

1.1. Dobândirea cetăŃeniei


CetăŃenia română se dobândeşte prin două modalităŃi: a)
de drept; b) prin efectul unui act juridic individual.
a) Dobândirea de drept a cetăŃeniei române
- dobândirea cetăŃeniei române ca efect al naşterii –
- dobândirea cetăŃeniei române de către copilul născut
pe teritoriul statului român din părinŃi necunoscuŃi
- dobândirea cetăŃeniei române prin adopŃie -
dobândirea cetăŃeniei prin efectul schimbării cetăŃeniei
părinŃilor

10
b) Dobândirea cetăŃeniei române prin efectul unui act
juridic individual se realizează prin repatriere şi prin acordare
la cerere.
1.2. Pierderea cetăŃeniei române
Pierderea cetăŃeniei române survine prin două modalităŃi:
a) de drept; b) prin efectul unui act juridic individual.

1.3. Retragerea cetăŃeniei române


Retragerea cetăŃeniei române spre deosebire de
renunŃarea la cetăŃenie intervine cu titlu de sancŃiune şi se
pronunŃă din oficiu faŃă de persoana care se face vinovată de
săvârşirea vreuneia din faptele prevăzute de lege.

1.4. Drepturile şi îndatoririle specifice cetăŃenilor


români
ApartenenŃa unei persoane fizice la un anumit stat, este
concretizată într-un număr de drepturi şi obligaŃii pe care le are
numai cetăŃeanul faŃă de statul respectiv.
a) Drepturile pe care le au numai cetăŃenii români în
virtutea apartenenŃei acestora la statul român sunt: 1) dreptul
cetăŃenilor români de a alege şi de a fi aleşi în organele
reprezentative ale statului; 2) dreptul cetăŃenilor români de a
locui pe teritoriul României şi de a-şi schimba în mod liber
domiciliul sau reşedinŃa în orice localitate din Ńară; 3) dreptul
cetăŃenilor români de a fi angajaŃi în unele funcŃii civile sau
militare care implică exerciŃiul puterii de stat; 4) dreptul
cetăŃenilor români de a nu fi extrădaŃi; 5) dreptul cetăŃenilor
români la protecŃie diplomatică; 6) dreptul cetăŃenilor români
de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în
România.
b) Îndatoririle pe care le au numai cetăŃenii români în
virtutea apartenenŃei lor la statul român sunt: 1) obligaŃia de
fidelitate faŃă de Ńară; 2) obligaŃia de apărare a Ńării.

11
1.5. Dovada cetăŃeniei române
Dovada cetăŃeniei române se face cu cartea de identitate
sau după caz cu buletinul de identitate, cu paşaportul sau cu
certificatul constatator al acordării cetăŃeniei. În cazul copiilor,
până la 14 ani dovada cetăŃeniei se face cu certificatul de
naştere, însoŃit de cartea de identitate sau paşaportul oricăruia
dintre părinŃi ori cu paşaportul individual al copilului.
Dovada cetăŃeniei copiilor găsiŃi se face, până la vârsta
de 14 ani, cu certificatul de naştere.

2. Drepturile şi libertăŃile fundamentale ale


cetăŃenilor
Ca şi concept, drepturile fundamentale reprezintă o
categorie de drepturi subiective, esenŃiale pentru dezvoltarea
materială şi intelectuală a cetăŃenilor şi pentru participarea lor
activă la conducerea statului.
Având în vedere scopul urmărit de constituŃiile moderne
prin reglementarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale,
acela de a stabilii garanŃii cât mai eficiente pentru apărarea
persoanei umane şi a vieŃii ei private, pentru dezvoltarea
materială şi culturală a cetăŃenilor şi pentru participarea lor la
viaŃa politică, ele se clasifică în:
– libertăŃi individuale;
– drepturi social-economice;
– drepturi politice;
– drepturi social-politice sau libertăŃi publice.

3. Îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor


Pornind de la ideea că nu pot să existe drepturi fără să
existe obligaŃii corelative şi că obligaŃiile reprezintă o
modalitate de a asigura exercitarea efectivă a drepturilor,
ConstituŃia României a prevăzut următoarele categorii de
îndatoriri: îndatorirea de fidelitate faŃă de Ńară, îndatorirea de a

12
respecta ConstituŃia şi legile statului, îndatorirea de a contribui,
prin impozite şi taxe la cheltuielile publice şi îndatorirea de
apărare a Ńării.

4. Avocatul Poporului
InstituŃia Avocatului Poporului a apărut pentru prima
dată în Suedia, ca instrument complementar la controlul
exercitat de către Parlament asupra executivului. Prin
intermediul ei, ca instituŃie cu caracter democratic, au fost luate
garanŃii suplimentare pentru apărarea spiritului legilor şi
protejarea drepturilor şi libertăŃilor individuale.
Cu privire la numirea şi rolul Avocatului Poporului
articolul 58 din ConstituŃia României din 1991 prevede că,
Avocatul Poporului este numit pe o perioadă de cinci ani şi nu
poate îndeplini nici o altă funcŃie publică sau privată, cu
excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul superior.
Organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatului
Poporului sunt stabilite prin lege organică.

§ 2. NoŃiunea de teritoriu al statului

Prin teritoriul statului se înŃelege partea din globul


pământesc care cuprinde solul, subsolul, apele şi coloana
aeriană de deasupra solului şi a apelor, asupra căreia statul îşi
exercită suveranitatea..

§ 3. Autoritatea publică, ca element al statului

Teritoriul şi populaŃia sunt elemente externe care


condiŃionează existenŃa statului, însă elementul esenŃial care
duce la formarea statului îl constituie apariŃia în cadrul unei
colectivităŃi umane aşezate pe un teritoriu determinat, fie a
unor guvernanŃi având în frunte un monarh absolut sau un grup
limitat de persoane, fie a unui sistem de organe, cărora, li se

13
atribuie capacitatea de a lua, pe calea unor manifestări de
voinŃă unilaterale şi în afara oricărei subordonări faŃă de vreo
autoritate superioară sau concurentă, măsuri obligatorii,
susceptibile de a fi impuse respectului general cu ajutorul forŃei
de constrângere care a fost instituită în acest scop.
În literatura juridică şi politică, pentru desemnarea
acestui element al statului se utilizează fie termenul de putere
de stat, fie termenul de autoritate publică.

SecŃiunea 3
ForŃele politice

Prin forŃe politice se desemnează un ansamblu de


fenomene politice şi sociologice care stabilesc raporturile
dintre individ şi puterea politică. Ele influenŃează puterea
politică şi condiŃionează funcŃionarea sistemului constituŃional,
fiind concentrate în partide politice, sindicate, patronate şi
asociaŃii profesionale.
Pluralismul instituŃional se reflectă în instituŃii populare
(sufragiul şi referendumul), instituŃii deliberative
(Parlamentul), instituŃii executive (Guvernul) şi instituŃii
jurisdicŃionale (instanŃele de judecată).

SecŃiunea 4
FuncŃiile statului, agenŃii statului şi
actele prin care se înfăptuiesc

§ 1. FuncŃiile statului

În analiza funcŃiilor statului urmează a fi identificate


activităŃile concrete a căror natură şi întindere variază de la o
epocă la alta şi de la un sistem politic la altul.

14
Aşadar, doctrina constituŃională contemporană distinge
trei categorii de funcŃii: funcŃii juridice respectiv, funcŃia
legislativă, funcŃia executivă şi funcŃia jurisdicŃională; funcŃii
politice care au în vedere menŃinerea ordinii sociale interne şi
apărarea teritoriului naŃional, implicarea în domenii sociale şi
asigurarea progresului economico-social şi funcŃii sociologice
vizând constrângerea socială şi activitatea de convingere a
cetăŃenilor în legătură cu compatibilitatea între interesele
generale şi cele personale. Din perspectivă economică,
doctrina vorbeşte despre funcŃia de alocare a resurselor şi
funcŃia de stabilizare economică şi distribuirea echilibrată a
venitului naŃional.

§ 2. Actele prin care se înfăptuiesc funcŃiile statului

Cele trei funcŃii juridice ale statului se exercită prin


intermediul unor acte juridice adică prin intermediul unor
manifestări de voinŃă care produc efecte juridice. FuncŃia
administrativă însă, se exercită de foarte multe ori şi prin
intermediul unor fapte materiale-juridice sau prin intermediul
unor operaŃii materiale-tehnice.

§ 3. AgenŃii statului

Statul neavând voinŃă proprie, distinctă de voinŃa


indivizilor care-l compun , nu îşi poate exercita funcŃiile decât
prin intermediul unor persoane fizice care constituie organele
sale. Aceste persoane, care sunt competente să exercite prin
acte juridice, fapte materiale şi operaŃiuni tehnice materiale,
funcŃiile statului, poartă denumirea de agenŃi ai statului.
Pentru ca actele agenŃilor statului să poată fi atribuite
statului, este necesar a fi întrunite următoarele condiŃii:
- agenŃii statului trebuie să aibă o învestitură legală,

15
- actele agenŃilor statului, trebuie să fie emise cu
respectarea competenŃei care le-a fost stabilită prin lege.
- actele juridice emise de către agenŃii statului, trebuie să
fie emise cu respectarea formelor procedurale prevăzute de
lege atât pentru constituirea, cât şi pentru funcŃionarea
organului competent.

SecŃiunea 4
Forme de stat

§ 1. State unitare

Un stat este unitar atunci când asupra populaŃiei de pe


teritoriul său determinat îşi exercită autoritatea un singur sistem
de organe înzestrate cu suveranitate internă şi externă.

§ 2. State compuse

Statele compuse se împart în asociaŃii de state şi în


ierarhii de state.

1. AsociaŃiile de state
Sunt cunoscute următoarele forme de asociaŃii de state:
a) Uniunea personală
b) Uniunea reală
c) ConfederaŃiile de state
d) Statul federal

2. Ierarhiile de state
Sunt cunoscute următoarele forme:
a) Statul vasal
16
b) Statul protejat
c) Dominioanele britanice
d) Teritorii sub mandat
e) Statele sub tutelă internaŃională

SecŃiunea 5
Forme de guvernământ

Forma de guvernământ exprimă modul în care se exercită


puterea şi constituirea şi organizarea autorităŃilor statale,
precum şi raporturile care se nasc între acestea în procesul
exercitări atribuŃiilor lor.

§ 1. MonocraŃia

Aceasta este o formă de guvernământ în care autoritatea


publică este exercitată de o singură persoană, care poate fi
împărat, rege, prinŃ, consul, preşedinte, etc.

§ 2. Oligarhia

Din punct de vedere etimologic, conceptul provine de la


cuvântul grecesc oligos care însemnează puŃin numeroşi, şi
arche, care însemnează comandament. Oligarhia este o formă
de guvernământ oligarhică în care autoritatea publică este
deŃinută de o categorie restrânsă de persoane, de o minoritate,
provenită dintre cei mai buni.

§ 3. DemocraŃia

Din punct de vedere etimologic, conceptul provine de la


cuvântul grecesc demos, care înseamnă popor, şi kratos, care
17
înseamnă autoritate, putere. DemocraŃia presupune, exercitarea
suveranităŃii de către naŃiune, asigurarea participării poporului
la rezolvarea treburilor publice, printr-un sufragiu universal şi
prin intermediul unui organ legislativ reprezentativ, partajarea
prerogativelor autorităŃilor publice, colaborarea şi controlul
reciproc între aceste autorităŃi, descentralizarea administrativă,
pluralismul politic, sindical şi al altor corpuri intermediare,
aplicarea principiului majorităŃii în activitatea deliberantă a
organelor colegiale şi consacrarea precum şi garantarea
constituŃională a drepturilor şi a libertăŃilor fundamentale ale
omului şi cetăŃeanului.
DemocraŃia îmbracă forma directă, indirectă şi semi-
directă.

4. DemocraŃia semi-directă ca formă de guvernământ


prevăzută de ConstituŃia României de la 1991
ConstituŃia României din 1991 în art. 1 alin. 2, prevede
că forma de guvernământ a statului este republica. Ea
reglementează două procedee de realizare a democraŃiei semi-
directe:
1. IniŃiativa legislativă populară
2. Referendumul

SecŃiunea 6
Principiul separaŃiei puterilor în stat

Forma de guvernământ democratică are la bază ideea


separaŃiei puterilor în stat. SeparaŃia puterilor în stat constituie
un mijloc de înlăturare a ameninŃărilor împotriva libertăŃilor
individuale prin atribuirea diferitelor funcŃii ale statului unor
organe distincte şi independente unele faŃă de altele, în sensul
că nici un organ al statului să nu poată exercita funcŃia
încredinŃată celuilalt organ.

18
SecŃiunea 7
Regimuri politice bazate pe
principiul separaŃiei puterilor în stat

a) Guvernământul de adunare, are la bază subordonarea


puterii executive faŃă de puterea legislativă.
b) Regimul politic parlamentar are la bază ideea
colaborării puterilor.
c) Regimul politic prezidenŃial, are la bază ideea
separării organice a puterilor în stat, şi nu colaborarea dintre
ele.
Pe lângă tipurile de regimuri politice clasice, analizate
mai sus, sunt cunoscute în viaŃa constituŃională şi regimuri
politice mixte, cum sunt regimul politic semi-prezidenŃial şi
regimul politic directorial.
a) Regimul politic semi-prezidenŃial.
Cel mai frecvent regim politic mixt întâlnit în viaŃa
constituŃională europeană este regimul politic semi-prezidenŃial
preluat de România prin ConstituŃia din 1991 din ConstituŃia
FranŃei de la 1958. Acest tip de regim politic încearcă să
apropie tendinŃe ale regimului politic parlamentar cu accente
ale guvernământului de adunare şi ale regimului politic
prezidenŃial cu un executiv foarte puternic.
b) Regimul politic directorial este un regim politic
hibrid, care nu poate fi încadrat în tipurile de regimuri politice
clasice, datorită particularităŃilor care rezultă din raporturile
existente între cele trei puteri ale statului.

SecŃiunea 8
România, stat naŃional, suveran,
independent, unitar, indivizibil şi democratic

Primul articol din ConstituŃia României din anul 1991,


reglementează, într-o formulare sintetică, elementele definitorii

19
ale statului român, pentru ca apoi , în următoarele trei articole,
într-o dezvoltare firească, să reglementeze, pe rând,
suveranitatea, teritoriul şi populaŃia.
Statul român este definit, în chiar art. 1 alin 1 din
ConstituŃie, ca stat naŃional.
Sub aspectul structurii sale, statul român este un stat
unitar şi indivizibil.
Statul român este un stat suveran, independent şi
democratic
Stat de drept. În prezent statul de drept a devenit, mai
ales în democraŃiile liberale, fundamentul societăŃilor politice şi
civile
Stat social. Pentru ca libertăŃile individuale să se poată
afirma, este necesar ca puterea politică să nu se afle în mâinile
celor ce deŃin puterea economică.

Partea a II-a
AutorităŃile publice

Capitolul I
Parlamentul

SecŃiunea 1
Rolul şi structura Parlamentului

Articolul 61 din ConstituŃia României, stabileşte rolul şi


structura Parlamentului stipulând că: ”Parlamentul este organul
reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a Ńării”.
Parlamentul României este format din două Camere,
Camera DeputaŃilor şi Senatul, camerele fiind alese prin vot

20
universal, egal direct secret şi liber exprimat, potrivit legii
electorale.

SecŃiunea 2
Organizarea internă a Parlamentului

Parlamentul nou ales se întruneşte potrivit dispoziŃiilor


constituŃionale, în termen de cel mult 20 de zile de la alegeri, la
convocarea Preşedintelui României.

§ 1. Biroul permanent

Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului este


format prin alegere din rândul membrilor acesteia şi constituie
organul de lucru al Camerei.

§ 2. Preşedintele Camerei

Preşedintele Camerei este ales pe durata legislaturii


dintre candidaŃii propuşi de grupurile parlamentare, prin vot
secret, cu buletine de vot. Fiecare grup parlamentar poate să
facă o singură propunere pentru funcŃia de preşedinte a
Camerei. Este declarat ales preşedinte, candidatul care a
obŃinut, în primul tur de scrutin, votul a cel puŃin jumătate plus
unu din totalul membrilor respectivei camere.

§ 3. VicepreşedinŃii

VicepreşedinŃii sunt aleşi, prin vot secret, cu buletine de


vot, la propunerea grupurilor parlamentare, în raport cu
ponderea acestora potrivit configuraŃiei politice a Camerei.
VicepreşedinŃii se aleg la începutul fiecărei sesiuni ordinare.

21
§ 4. Secretarii

Secretarii sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni ordinare


după o procedură identică cu cea stabilită pentru alegerea
preşedinŃilor.

§ 5. Chestorii
Chestorii sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni ordinare,
după procedura prevăzută pentru alegerea preşedintelui, a
vicepreşedinŃilor

§ 6. Comisiile parlamentare

Comisiile parlamentare sunt organe de lucru ale


camerelor Parlamentului, fiind alcătuite din deputaŃi şi senatori,
potrivit configuraŃiei politice a fiecărei camere a Parlamentului.
Comisiile parlamentare sunt de două categorii, având în
vedere criteriul timpului pentru care sunt alese:
– Comisii permanente
– Comisii temporare.

§ 7. Grupurile parlamentare

Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei


DeputaŃilor şi Senatului fiind alcătuite din parlamentari care au
candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale
aceleiaşi formaŃiuni politice, alianŃe politice sau alianŃe
electorale, sunt adepŃii aceloraşi idei sau subscriu aceluiaşi
program de guvernare.

22
SecŃiunea 3
FuncŃionarea Parlamentului

§ 1. Mandatul sau legislatura

ConstituŃia României prevede că mandatul Parlamentului


este de patru ani şi poate fi prelungit prin lege organică în caz
de război sau de catastrofă.

§ 2. Sesiunea

Camerele Parlamentului îşi desfăşoară activitatea în


cadrul sesiunilor parlamentare care sunt ordinare şi
extraordinare.

§ 3. ŞedinŃele

Acestea sunt formele permanente de lucru ale Camerelor,


ele fiind şedinŃe separate şi şedinŃe comune. ŞedinŃele se
desfăşoară , de regulă pe parcursul a patru zile din săptămână,
cea de-a cincia fiind rezervată activităŃii în circumscripŃiile
electorale.

§ 4. Sistemul de vot în Parlament

Camerele Parlamentului hotărăsc prin vot deschis sau


secret. Votul deschis exprimă public, prin ridicare de mâini,
ridicare în picioare, apel nominal sau vot electronic. Votul
secret se exprimă prin buletine de vot - pentru numiri şi prin
bile sau electronic - pentru votarea legilor sau a hotărârilor
parlamentului.

23
§ 5. Protejarea mandatului parlamentar

Protejarea mandatului parlamentar se realizează pe calea


incompatibilităŃilor şi a imunităŃilor parlamentare.

SecŃiunea 4
FuncŃiile Parlamentului

§ 1. FuncŃia de informare

În raport de prevederile constituŃionale, procedurile de


informare rămân la iniŃiativa cetăŃenilor, la iniŃiativa
parlamentarilor, la iniŃiativa Camerelor şi a organelor ei interne
şi la iniŃiativa Guvernului.
a) Cu privire la informarea Parlamentului la iniŃiativa
cetăŃenilor
b) Informarea la iniŃiativa parlamentarilor,
c) Informarea la iniŃiativa Camerelor şi a organelor ei
interne
d) Informarea Parlamentului la iniŃiativa Guvernului

§ 2. FuncŃia de control şi sancŃiunile controlului

Ca proceduri de realizare a controlului parlamentar, din


analiza textelor constituŃionale pot fi reŃinute: încunoştinŃarea,
consultarea prealabilă, acceptarea programului de guvernare,
interpelarea şi angajarea răspunderii.
a) ÎncunoştinŃarea Parlamentului printr-un mesaj;
b) Consultarea prealabilă a Parlamentului;
c) Aprobarea;
d) Interpelarea;
e) Acceptarea programului de guvernare şi acordarea
votului de încredere Guvernului;

24
f) MoŃiunea de cenzură;
h) Angajarea răspunderii Guvernului la iniŃiativa sa; i)
Procedura suspendării din funcŃie a Preşedintelui României;
j) Punerea sub acuzare a Preşedintelui României;
k) Urmărirea penală a membrilor Guvernului.

§ 3. FuncŃia deliberativă

Parlamentul ca unică autoritate legiuitoare a Ńării exercită


funcŃia deliberativă cu componenta ei funcŃia legislativă
1. Actele juridice ale Parlamentului.
Camera DeputaŃilor şi Senatul în conformitate cu art. 67
din ConstituŃie adoptă legi, hotărâri şi moŃiuni.
1.1. Legea este actul juridic suprem în ierarhia actelor
normative structurată pe baza principiilor menŃionate.
Procedura legislativă ordinară distinge o fază preliminară
care constă în elaborarea proiectului, depunerea şi dezbaterea
lui în una sau mai multe comisii şi faza de dezbatere şi decizie
în Camerele Parlamentului. Cumulând aceste faze distingem
următoarele etape în adoptarea legii:
A. IniŃiativa legislativă
B. Sesizarea Camerelor.
C. Avizarea proiectului de lege sau a propunerii
legislative de către Consiliul Legislativ ca organ consultativ de
specialitate al Parlamentului.
D. Avizarea proiectului de lege de către Consiliul
Economic şi Social.
E. Examinarea în comisia parlamentară.
F. Dezbaterea generală şi pe articole a proiectului
legislativ.
G. Votarea.
H. Promulgarea legii.
I. Publicarea legii în Monitorul Oficial al României.

25
Ca o procedură legislativă complementară ConstituŃia
prevede că Preşedintele se implică în procedura legislativă
când înainte de promulgare poate cere Parlamentului o singură
dată reexaminarea legii.
Ca proceduri legislative speciale, sunt de amintit,
procedura de urgenŃă, procedura revizuirii constituŃiei.
Tot ca procedură excepŃională este reglementată în
ConstituŃie delegarea legislativă.
1.2. Hotărârile
Aceste se deosebesc de legi prin forŃa lor juridică, prin
conŃinut şi prin procedura de adoptare.
1.3. MoŃiunile
Acestea sunt o varietate a hotărârilor şi prin ele se
exprimă opinii asupra unei probleme determinate.
2. Actele exclusiv politice ale Parlamentului
Acestea pot lua forma unor declaraŃii, apeluri, moŃiuni,
mesaje şi altele, în funcŃie de obiect, destinatar şi scopul
urmărit.

§ 4. Starea de necesitate în condiŃiile statului de


drept

Potrivit principiului formulat încă de romani ”salvarea


statului este legea supremă (salus rei publicae, suprema lex)”,
duce la concluzia că, în cazul în care intervine o stare de
necesitate organele statului pot să aprecieze, funcŃie de
împrejurări în ce măsură vor aplica legile statului de drept. În
astfel de împrejurări excepŃionale care ar pune în pericol însăŃi
existenŃa statului, organele abilitate pot lua măsurile necesare,
chiar dacă în acest scop ar fi încălcată legea.
După reglementarea acestui principiu general, ConstituŃia
în art. 92 alin. 3 şi în art. 93, reglementează două situaŃii în care
starea de asediu sau starea de urgenŃă, ca stare de necesitate, ar
justifica luarea unor astfel de măsuri.

26
Capitolul II
Preşedintele României

SecŃiunea 1
Rolul şi atribuŃiile Preşedintelui României

§ 1. Rolul şi funcŃiile Preşedintelui României

În sistemul constituŃional românesc, executivul este


dualist, specific regimurilor politice parlamentare întrucât
funcŃia executivă este încredinŃată şefului statului şi organului
colegial, Guvernul, fiecare având atribuŃii autonome.
Adoptând un tip de regim politic semi-prezidenŃial,
sistemul se apropie de cel prezidenŃial prin modalitatea de
alegere a Preşedintelui prin sufragiu universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, dar se îndepărtează de acest sistem prin
toate celelalte trăsături esenŃiale, de tipul de regim politic
parlamentar şi de tipul de regim politic prezidenŃial.
– În doctrină au fost conturate trei funcŃii preşedinŃiale,
raportat la dispoziŃiile articolului 80 din ConstituŃie şi celelalte
dispoziŃii constituŃionale, respectiv: funcŃia de reprezentare,;
funcŃia de garant şi funcŃia de mediere,

§ 2. AtribuŃiile Preşedintelui României

Preşedintele Românie exercită următoarele atribuŃii


potrivit dispoziŃiilor constituŃionale:

1. AtribuŃii cu privire la legiferare;

2. AtribuŃii cu privire la organizarea şi


funcŃionarea puterilor publice;

27
3. AtribuŃii cu privire la alegerea avizarea,
numirea sau revocarea unor autorităŃi publice;

4. AtribuŃii în domeniul apărării Ńării şi asigurării


ordinii publice;

5. AtribuŃii în domeniul politicii externe.

SecŃiunea 2
Alegerea şi mandatul Preşedintelui României

§ 1. Alegerea Preşedintelui României

În conformitate cu dispoziŃiile art. 81 din ConstituŃie,


Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, secret
şi liber exprimat, prin scrutin uninominal direct, în două tururi
de scrutin. Este declarat ales candidatul care a întrunit în
primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor
înscrişi în listele electorale. În cazul în care nici unul dintre
candidaŃi nu a întrunit această majoritate se organizează al II-
lea tur de scrutin între primii doi candidaŃi stabiliŃii în ordinea
numărului de voturi obŃinute în primul tur de scrutin, fiind
declarat ales candidatul care a obŃinut cel mai mare număr de
voturi.
Nici o persoană nu poate îndeplini funcŃia de Preşedinte
al României, decât pentru cel mult două mandate, care pot să
fie şi succesive.

§ 2. Mandatul Preşedintelui României

ConstituŃia României prevede în art. 83 că, mandatul


Preşedintelui României este de cinci ani şi se exercită de la

28
data depunerii jurământului până la depunerea jurământului de
către preşedintele nou ales.
Mandatul Preşedintelui României ia sfârşit la expirarea
duratei acestuia dacă nu apar situaŃii care să determine
încetarea mandatului şi survenirea vacanŃei funcŃiei (art. 97 din
ConstituŃie). VacanŃa funcŃiei prezidenŃiale intervine în caz de
demisie, demitere, de deces şi de imposibilitate definitivă a
exercitării atribuŃiilor.

SecŃiunea 3
Actele Preşedintelui României şi
răspunderea acestuia

§ 1. Actele Preşedintelui României

În exercitarea atribuŃiilor sale înscrise în ConstituŃie dar


şi în legea organică, Preşedintele României, emite decrete care
se publică în Monitorul Oficial al României, nepublicarea
atrăgând inexistenŃa acestora, însă execută şi fapte materiale şi
operaŃiuni materiale tehnice în cadrul AdministraŃiei
PreşedinŃiale.
În exercitarea atribuŃiilor prevăzute în ConstituŃie,
Preşedintele României, emite şi acte cu caracter exclusiv
politic.

§ 2. Răspunderea Preşedintelui României

Cu privire la răspunderea Preşedintelui României,


ConstituŃia cuprinde dispoziŃii care privesc imunitatea,
răspunderea politică şi răspunderea penală.

29
Capitolul III
Guvernul României

SecŃiunea 1
Organizarea şi funcŃionarea Guvernului

§ 1. Rolul şi funcŃiile Guvernului

Puterea executivă are ca scop organizarea aplicării


legilor, asigurarea bunei funcŃionări a serviciilor publice şi
emiterea de acte normative şi individuale sau efectuarea unor
operaŃiuni materiale prin care, pe baza legii, intervine în
relaŃiile sociale. Ea se exercită în primul rând, prin intermediul
Guvernului, care asigură realizarea politicii interne şi externe a
Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice.

§ 2. ComponenŃa şi atribuŃiile Guvernului

1. ComponenŃa Guvernului
Din guvern fac parte primul-ministru, miniştri şi membri
stabiliŃi prin legea organică. Pot fi membri ai Guvernului
persoanele care au cetăŃenia română în exclusivitate şi
domiciliul în Ńară, se bucură de exerciŃiul drepturilor electorale,
nu au fost condamnate penal, funcŃia de membru al Guvernului
fiind incompatibilă cu exercitarea altei funcŃii de reprezentare
profesională, salarizate în cadrul organizaŃilor cu scop
comercial. Alte incompatibilităŃi au fost stabilite prin legea
organică.

2. AtribuŃiile Guvernului

30
În realizarea funcŃiilor sale, potrivit normelor
constituŃionale şi ale legii organice, Guvernul îndeplineşte
următoarele atribuŃii principale:
– exercită conducerea generală a administraŃiei publice;
– iniŃiază proiecte de lege pe care le supune spre
adoptare Parlamentului;
– emite hotărâri pentru organizarea aplicării legilor;
– aprobă strategiile şi programul de dezvoltare
economică a Ńării;
– asigură realizarea politicii în domeniul social conform
Programului de guvernare;
– asigură apărarea ordinii de drept, precum şi a
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor;
– aduce la îndeplinire măsurile adoptate pentru apărarea
Ńării;
– asigură realizarea politicii externe a Ńării prin
negocierea tratatelor, acordurilor şi convenŃiilor care angajează
statul român;
– conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a
celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa;
– asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a
statului;
– acordă şi retrage cetăŃenia română; s. a.

§ 3. FuncŃionarea Guvernului şi actele prin care îşi


realizează atribuŃiile

Guvernul îşi desfăşoară activitatea în cadrul şedinŃelor


conduse de primul ministru, în care se dezbat probleme de
politică internă şi externă a Ńării, precum şi probleme vizând
conducerea generală a administraŃiei publice.
În exercitarea atribuŃiilor sale Guvernul adoptă hotărâri
şi ordonanŃe.

31
SecŃiunea 2
Raporturile Parlamentului cu Guvernul

§ 1. Implicarea legislativului în activitatea


executivului

1. Autoritatea legislativă adoptă actele normative pe care


puterea executivă le aduce la îndeplinire.
2. Parlamentul aprobă programul Guvernului, acordându-
i în acelaşi timp şi un vot de încredere.
3. Parlamentul aprobă delegarea legislativă
4. Parlamentul controlează activitatea Guvernului prin
întrebări, interpelări şi moŃiuni simple, şi prin moŃiuni de
cenzură.

§ 2. Implicarea executivului în activitatea


legislativului

În raporturile dintre cele două puteri, executivul intervine


în activitatea legislativului cu prilejul iniŃiativei legislative, al
promulgării legilor şi al referendumului.

Capitolul IV
Autoritatea judecătorească

SecŃiunea 1
GaranŃiile constituŃionale ale înfăptuirii justiŃiei

Pentru ca justiŃia să fie independentă este necesar a fi


constituit un sistem de organe care să înfăptuiască activitatea
jurisdicŃională fără influenŃe din partea puterii legislative şi a
puterii executive. Acestei autorităŃi judecătoreşti îi revin
32
atribuŃii esenŃiale pentru garantarea celorlalte mecanisme
juridice de înfăptuire a statului de drept.
GaranŃiile constituŃionale ale înfăptuirii justiŃiei constau
în:
a) Înfăptuirea justiŃiei în numele legii
b) IndependenŃa şi inamovibilitatea judecătorului
c) Egalitatea în faŃa legii
d) Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiŃie
e) Dreptul la apărare
f) PrezumŃia de nevinovăŃie

SecŃiunea 2
InstanŃele judecătoreşti

Autoritatea judecătorească se realizează prin intermediul


instanŃelor judecătoreşti, Ministerului Public şi Consiliului
Superior al Magistraturii cu atribuŃiile prevăzute în ConstituŃie
şi în legea specială.
Prevederile constituŃionale având ca obiect reglementarea
activităŃii jurisdicŃionale organizează următoarele forme de
jurisdicŃie:
a) JurisdicŃia de drept comun
b) JurisdicŃia politică
c) JurisdicŃia constituŃională

SecŃiunea 3
Ministerul Public

În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă


interesele generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept
precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, exercitându-şi

33
atribuŃiile prin procurori, constituiŃi în parchete în condiŃiile
legi.
AtribuŃiile Ministerului Public, în concret sunt stabilite
potrivit legii.

SecŃiunea 4
Consiliul Superior al Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii exercită în concret


atribuŃia de a propune Preşedintelui României numirea în
funcŃie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepŃia celor stagiari
fiind şi colegiul de disciplină al magistraŃilor. Consiliul
Superior al Magistraturii este garantul independenŃei justiŃiei .

Capitolul V
Mecanismele juridice de realizare a
statului de drept

În acceptarea unanimă a opiniilor formulate în literatura


de specialitate a dreptului constituŃional, mecanismele juridice
de realizare a statului de drept se circumscriu la : generalitatea
legii; reglementarea prin lege a principalelor raporturi sociale;
sancŃiunea supremaŃiei constituŃiei; controlul legalităŃii în
administraŃia publică şi independenŃa justiŃiei.

SecŃiunea 1
Generalitatea legii

Reglementării prin lege îi este supusă toată sfera


raporturilor sociale din societate, la un moment dat.

34
Legea este adoptată de organele care reprezintă voinŃa
generală şi ca atare are poziŃia cea mai înaltă în ierarhia actelor
normative aplicabile pe teritoriul unui stat. Dar, şi alte organe
ale statului cum sunt cele ale puterii executive pot să emită
norme juridice. Ceea ce caracterizează legea în raport cu actele
normative ale puterii executive, este faptul că ea este învestită
cu o forŃă juridică superioară acestora, ele trebuind să i se
conformeze.

SecŃiunea 2
Controlul constituŃionalităŃii legilor

SancŃiunea supremaŃiei constituŃiei se realizează în


practică prin: controlul exercitat de opinia publică; controlul
prin referendum; controlul judecătoresc; controlul printr-un
organ unic, special şi specializat.

§ 1. Controlul constituŃionalităŃii legilor în Ńările cu


constituŃii flexibile

Controlul constituŃionalităŃii legilor în cadrul unui astfel


de sistem nu se poate realiza, deoarece, o lege nouă care
conŃine dispoziŃii contrare constituŃiei, nu constituie o încălcare
a acesteia, ci doar o modificare a ei.

§ 2. Controlul constituŃionalităŃii legilor în Ńările cu


constituŃii rigide

ConstituŃia rigidă fiind înzestrată cu o forŃă juridică


superioară legilor ordinare, ca urmare a faptului că ea poate să
le modifice oricând dar nu poate să fie modificată de acestea, în
unele state cu constituŃii rigide, controlul constituŃionalităŃii
legilor, a fost încredinŃat unui organ jurisdicŃional distinct de

35
parlament, înzestrat cu competenŃa de a verifica conformitatea
legilor ordinare cu constituŃia

§ 3. Controlul constituŃionalităŃii proiectelor de legi

Adoptarea legilor presupune o procedură complexă , care


cuprinde mai multe faze, unele fiind anterioare adoptării legilor
de către parlament, altele fiind ulterioare adoptării acestora.
Avându-se în vedere momentul în care poate să intervină
controlul de constituŃionalitate al legilor, acesta poate să fie: a)
control de constituŃionalitate asupra proiectelor de legi; b)
control de constituŃionalitate anterior sancŃionării sau
promulgării legilor şi c) control de constituŃionalitate posterior
intrării lor în vigoare.

SecŃiunea 3
Controlul constituŃionalităŃii legilor
consacrat de ConstituŃia României

§ 1. Organizarea CurŃii ConstituŃionale

Curtea ConstituŃională a fost structurată după modelul


Consiliului ConstituŃional din FranŃa fiind alcătuită din nouă
judecători, aleşi sau numiŃi pentru un mandat de nouă ani,
mandat care nu poate fi prelungit sau înnoit. Trei dintre
judecătorii CurŃii ConstituŃionale sunt aleşi de către Camera
DeputaŃilor, trei dintre judecători sunt aleşi de către Senat, iar
trei judecători sunt numiŃi de către Preşedintele României.

36
§ 2. AtribuŃiile CurŃii ConstituŃionale

Potrivit dispoziŃiilor constituŃionale, Curtea ConstituŃio-


nală are următoarele atribuŃii:
- exercită un control al constituŃionalităŃii legilor, înainte
de promulgarea acestora (art. 146 alin. 1 lit. „a” din
ConstituŃie);
- se pronunŃă din oficiu asupra constituŃionalităŃii
iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei(art. 146 alin. 1 lit.
„a”din ConstituŃie);.
- se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii tratatelor sau
altor acorduri internaŃionale, la sesizarea unuia dintre
preşedinŃii celor două Camere, a unui număr de cel puŃin 50 de
deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori (146 alin 1 lit. „b” din
ConstituŃie);
- se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii regulamentelor
Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinŃii celor două
Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel
puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori (146 alin 1
lit. „c” din ConstituŃie);
- hotărăşte asupra excepŃiilor de neconstituŃionalitate
privind legile şi ordonanŃele, ridicate în faŃa instanŃelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepŃia de
neconstituŃionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul
Poporului(art. 146 alin 1 lit. „d” din ConstituŃie);
- soluŃionează conflictele de natură constituŃională dintre
autorităŃile publice (art. 146 alin. 1 lit. „e” din ConstituŃie);
- veghează la respectarea procedurii pentru alegerea
Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului (art.
146 alin 1 lit. „f” din ConstituŃie);
- constată existenŃa împrejurărilor care justifică
interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României şi
comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului (146
alin 1 lit. „g” din ConstituŃie);

37
- dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare
din funcŃie a Preşedintelui României (146 alin 1 lit. „h” din
ConstituŃie);
- veghează la respectarea procedurii pentru organizarea
şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia
(146 alin 1 lit. „i” din ConstituŃie);
- verifică îndeplinirea condiŃiilor pentru exercitarea
iniŃiativei legislative de către cetăŃeni (146 alin 1 lit. „j” din
ConstituŃie);
- hotărăşte asupra contestaŃiilor care au ca obiect
constituŃionalitatea unui partid politic (146 alin 1 lit. „k” din
ConstituŃie);
- îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de legea
organică a CurŃii ConstituŃionale (art. 146 alin. 1 lit. „l” din
ConstituŃie).

§ 3. Actele CurŃii ConstituŃionale

Curtea ConstituŃională, în exercitarea atribuŃiilor


prevăzute în ConstituŃie se pronunŃă prin decizii hotărâri şi
avize neconstituŃionalitatea unui tratat sau a unui acord
internaŃional, acesta nu mai poate să fie ratificat de către
Parlament.

SecŃiunea 4
Controlul legalităŃii actelor administrative

ModalităŃile prin care se asigură respectarea legilor în


activitatea executivă a statului se grupează în două categorii
principale, după cum sunt exercitate: a) în cadrul unui control
al legalităŃii organizat în structura ierarhizată a administraŃiei
publice sau b) într-un cadru specializat.

38
a) Controlul legalităŃii înfăptuit structura ierarhizată a
administraŃiei publice îmbracă două forme: recursul graŃios şi
recursul ierarhic.
b) Controlul jurisdicŃionalizat al legalităŃii actelor
administrative este reglementat în mod diferit după cum este
vorba despre acte administrative normative sau individuale.

SecŃiunea 5
IndependenŃa justiŃiei

În aplicarea principiului separaŃiei puterilor în stat,


deosebit de importantă pentru realizarea Ńelurilor statului de
drept este existenŃa unei justiŃii independente, adică a unui
sistem de organe chemat să înfăptuiască activitatea
jurisdicŃională, distinct de puterea legiuitoare şi de cea
executivă şi sustras oricărei influenŃe a acestora.
Potrivit principiului independenŃei justiŃiei, instanŃele
judecătoreşti competente sunt Ńinute să soluŃioneze litigiile cu
care au fost sesizate, întemeindu-se exclusiv pe normele
juridice în vigoare, fără ca instanŃele judecătoreşti superioare
sau organele aparŃinând puterii legiuitoare sau executive să le
poată influenŃa în activitatea lor prin ordine, instrucŃiuni,
îndrumări sau sugestii.

Bibliografie generală

1. Tudor Drăganu, Drept constituŃional şi instituŃii


politice, vol. 1 şi 2, Editura Lumina Lex, Bucureşti
2000;
2. Tudor Drăganu, Drept constituŃional şi instituŃii
politice partea a II a, Editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi,
1992;

39
3. Tudor Drăganu, Drept constituŃional şi instituŃii
politice vol. I, Editura Uni. Ecologică D. Cantemir-Fac.
de Drept-Târgu Mureş 1993;
4. Tudor Drăganu, Drept constituŃional şi instituŃii
politice vol. II, Editura Uni. Ecologică D. Cantemir-
Fac. de Drept-Târgu Mureş 1995;
5. Tudor Drăganu, Introducere în teoria şi practica
statului de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992;
6. Ion Deleanu, InstituŃii şi proceduri constituŃionale- în
dreptul român şi în dreptul comparat, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2006;
7. Ion Deleanu, InstituŃii şi proceduri constituŃionale- în
dreptul român şi în dreptul comparat, Editura Servo-
Sat, Arad, 2003;
8. Ion Deleanu, Drept constituŃional şi instituŃii politice,
tratat vol. 1 şi 2, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996;
9. Ion Deleanu, JustiŃia constituŃională, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1995;
10. Ion Deleanu, Drepturile subiective şi abuzul de drept,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998;
11. Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie
Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu, Ion Vida,
ConstituŃia României, comentată şi adnotată, Editura
R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992;
12. Ioan Muraru, Drept constituŃional şi instituŃii politice,
Editura Actami, Bucureşti, 1998;
13. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional
şi instituŃii politice, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002;
14. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Simina
Tănăsescu; Marian Enache, Gheorghe Iancu,
Interpretarea ConstituŃiei – doctrină şi practică,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

40
15. Tudor Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului
parlamentar în România până la 1916, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1991;
16. Tudor Drăganu, DeclaraŃiile de drepturi ale omului şi
repercusiunile lor în dreptul internaŃional public,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998;
17. Victor Duculescu, ConstanŃa Călinoiu, Georgeta
Duculescu, Drept constituŃional comparat, vol. 1 şi 2,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999;
18. Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, Revizuirea
constituŃiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
19. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Drept
parlamentar românesc, Editura All Beck, Bucureşti,
2005;
20. Cristian Ionescu, Tratat de drept constituŃional
contemporan, Editura All Beck, Bucureşti, 2003;
21. Cristian Ionescu, Drept constituŃional şi instituŃii
politice, vol. 1 şi 2, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002;
22. Cristian Ionescu, Regimuri politice contemporane,
Editura C.H. Beck, Bucureşti 2006;
23. Cristian Ionescu, Sisteme politice contemporane,
Editura Şansa, Bucureşti 1994;
24. Dan Ciobanu, Victor Duculescu, Drept constituŃional
român, Editura Univ. Hiperion-Fac de Drept, Bucureşti,
1993;
25. Ion Rusu, Drept constituŃional şi instituŃii politice,
Editura Cerna, Bucureşti, 1998;
26. Gheorghe Iancu, Drept constituŃional şi instituŃii
politice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
27. Barbu B. Berceanu, Istoria constituŃională a României
în context internaŃional, Editura Rosetti, Bucureşti,
2003;

41
28. Virgiliu Pop, Avocatul Poporului-InstituŃie
fundamentală a statului de drept, Editura Perenia,
Timişoara, 1995;
29. Ion Rusu, Forma de guvernământ. Drept
constituŃional, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997;
30. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Curtea
ConstituŃională a României, Editura Albatros,
Bucureşti, 1997;
31. Ion Rusu, Preşedintele României, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1996;
32. Cristian Ionescu, Principii fundamentale ale
democraŃiei constituŃionale, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1997;
33. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, OrdonanŃa
guvernamentală. Doctrină şi jurisprudenŃă, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2000;
34. Leon Duguit, Traite de droit constitutionnel, 5 vol,
Sirey, Paris, 1921-1925 reeditat, Cujas, Paris 1972;
35. Maurice Duverger, Institutions politiques et droit
constitutionnel, P.U.F. Paris, 1975;
36. Pierre Pactet, Institutions politiques. Droit
constitutionnel, Masson, Paris, 1992;
37. Georges Burdeau, Droit constitutionnel et institutions
politiques, L.G.D.J., Paris, 1984.

42