Fotbal notiuni de baza

Istoric
In anul 2004 FIFA recunoaste China ca fiind locul unde a luat nastere fotbalul, in jurul anului
200 i.e.n. jocul fiind unul asemanator, practicat de chinezii denumirea lui fiind cuju. Originile
lui sunt datate la peste 2000 de ani, o datat cu timpul regulile lui s-au perfectionat ajungand la
sportul practicat astazi.

La inceputul secolului XXI era jucat de peste 250 milioane de jucatori in mai mult de 200 de
tari, astfel fiind cel mai popular sport din lume.

Notiuni de baza
Terenul de joc:
Terenul de joc trebuie să fie de formă dreptunghiulară. Lungimea liniilor de margine trebuie
să fie, în toate cazurile, mai mare decât lungimea liniilor de poartă.

Lungimea: minim 90 m, maxim 120 m.

Lăţimea: minim 45 m, maxim 90 m.

Jocuri internaţionale

Lungimea: 105 m.

Lăţimea: 68 m.

Marcajul terenului.

Terenul de joc trebuie să fie marcat cu linii.

Aceste linii fac parte integrantă din suprafeţele pe care le delimitează.

Liniile de demarcaţie cele mai lungi, în număr de două, sunt numite linii de

margine. Cele două linii mai scurte sunt numite linii de poartă. Toate liniile au o

lăţime maximă de 12 cm. Terenul de joc este împărţit în două jumătăţi egale

prin linia mediană. Punctul de la centru este marcat în mijlocul liniei mediane.

În jurul acestui punct se trasează un cerc cu raza de 9,15 m.

Suprafaţa de poartă.

La fiecare extremitate a terenului de joc este delimitată o suprafaţă de poartă cu următoarele

caracteristici: două linii sunt trase perpendicular pe linia de poartă, la 5,50 m de la partea
interioară a fiecărui stâlp al porţi. Aceste două linii se întind în terenul de joc pe o distanţă de
5,50 m şi sunt unite printr-o linie trasată paralel cu linia de poartă. Spaţiul delimitat de aceste
linii şi linia de poartă se numeşte suprafaţă de poartă.

Suprafaţa de pedeapsă.

La fiecare extremitate a terenului de joc se delimitează o suprafaţă de pedeapsă cu

următoarele caracteristici: două linii sunt trasate perpendicular pe fiecare linie de poartă la
16,50 m, de la partea interioară a fiecărui stâlp al porţilor. Aceste linii se întind în teren pe o
distanţă de 16,50 m și sunt unite printr-o linie paralelă cu linia de poartă. Spaţiul delimitat de
aceste linii şi linia de poartă se numeşte suprafaţa de pedeapsă. În interiorul fiecărei suprafeţe
de pedeapsă se marchează un punct la 11 m, de unde se execută loviturile de pedeapsă. De
mijlocul liniei care uneşte cei doi stâlpi ai porţii şi la distanţă egală de aceşti stâlpi, în
exteriorul fiecărei suprafeţe de pedeapsă se trasează un arc de cerc cu raza de 9,15 m, care are
ca centru punctul de la 11 m.

Steaguri.

La fiecare colţ al terenului de joc trebuie fixat câte un steag, al cărui suport neascuţit are o
înălţime minimă de 1,50 m de la pământ. Câte un steag similar poate fi, de asemenea,
plasat la fiecare extremitate a liniei mediane, la cel puţin 1 m de la linia de margine, în
exteriorul terenului de joc.

Arcul de cerc de la colţul terenului.

La fiecare colţ, în interiorul terenului de joc, se trasează câte un arc de cerc cu raza de 1 m,
având ca centru steagul de la colţ.

Porţile.

Porţile sunt fixate în centrul fiecărei linii de poartă. Ele sunt alcătuite din doi stâlpi verticali
care se înalţă la distanţă egală de steagurile de la colţul terenului şi care sunt uniţi deasupra
printr-o bară transversală. Distanţa interioară dintre cei doi stâlpi este de 7,32 m., iar partea
inferioară a barei transversale se află la 2,44 m de la pământ. Cei doi stâlpi trebuie să aibă
aceeaşi lăţime şi grosime, care nu trebuie să depăşească 12 cm. Linia de poartă va fi

trasată cu aceeaşi lăţime ca şi grosimea stâlpilor barei transversale. Se pot monta plase la
porţi, acestea fiind fixate şi de pământ în spatele porţilor cu condiţia, totuşi, ca ele să fie bine
prinse pentru a nu jena portarul. Stâlpii şi bara transversală trebuie să fie de culoare albă.
*Foto 1 Suprafata de joc.

Echipele
Fiecare echipă este alcătuită din maximum 11 jucători (excluzând rezervele), dintre
care unul trebuie să fie portarul. Regulile spun că minimul de jucători acceptat într-o echipă
este de 7. Există o varietate de poziții în care jucătorii sunt amplasați de către un
antrenor/manager, acestea nefiind prevăzute în regulamentul fotbalistic. Fiecare echipă
trebuie să desemneze un portar. Acesta este singurul căruia i se permite să atingă mingea cu
mâinile. Totuși, nici el nu are voie să facă acest lucru în afara suprafeței de pedeapsă (careul
de 16 metri) din fața porții sale.

Echipamentul de bază al jucătorilor este format dintr-un tricou, pantaloni, ciorapi

(jambiere) și apărătoare. Jucătorilor le este interzis să poarte altceva ce ar putea fi periculos
pentru ei sau pentru alt jucător (inclusiv bijuterii sau ceasuri).

Un anumit număr de jucatori pot fi schimbați în timpul unui joc. Numărul maxim de
înlocuiri, în meciurile internaționale și la nivel de ligi naționale, este de 3. La alte niveluri
acest număr poate varia. Motivele cele mai întâlnite ce cauzează o schimbare sunt
accidentările, oboseala, schimbările tactice sau tragerile de timp pe final de joc. La nivelul
seniorilor, un jucător înlocuit nu poate reintra în joc.

Durata de joc
Durata unei partide de fotbal este de 90 de minute. Partida de fotbal are două
reprize egale a câte 45 de minute. Orice acord privind modificarea duratei unei partide
trebuie să intervină înainte de lovitura de începere şi să fie în conformitate cu regulamentul
competiţiei respective. Între cele două reprize, jucătorii au dreptul la o pauză ce nu trebuie să
depăşească 15 minute. Durata pauzei dintre cele două reprize nu poate fi modificată decât cu
consimţământul arbitrului.Fiecare repriză trebuie prelungită cu scopul adăugării timpului
pierdut pentru: 1)schimbări de jucători; 2)examinarea jucătorilor accidentaţi; 3)transportul
jucătorilor accidentaţi în afara terenului de joc; 4)acţiuni ale jucătorilor pentru pierderea
deliberată de timp; 5)orice altă cauză.

Durata pentru adăugarea timpului pierdut cu întreruperile de joc este la latitudinea

arbitrului. Pentru executarea sau reexecutarea unei lovituri de pedeapsă va fi prelungită
durata fiecărei reprize. Un joc oprit definitiv înainte de expirarea timpului regulamentar
va fi rejucat în întregime, cu excepţia situaţiilor în care regulamentul competiţiei
respective prevede dispoziţii contrare.

Faultul și comportamentul nesportiv

Jucătorii de fotbal sunt avertizați cu cartonaș galben și eliminați cu cartonașul roșu.
Aceste culori au fost introduse la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 și, de atunci, sunt
folosite constant.

Faultul se produce în momentul în care un jucător comite o faptă nesportivă citată de

Regulamentul de fotbal, în timp ce mingea se află în joc. Faptele mai grave, cum sunt hențul
(jucarea mingii cu mâna), tragerea unui adversar, împingerea unui adversar etc., se pedepsesc
cu lovitură liberă directă sau lovitură de la 11 metri (dacă "infracțiunea" se produce în careul
de 16 metri). Celelalte se pedepsesc cu lovitură liberă indirectă.

Comportamentul nesportiv poate apărea oricând, atât la jucătorii aflați pe gazon, cât și
la rezerve. Faptele ce conduc la un astfel de comportament sunt considerate a fi împotriva
spiritului jocului și se pedepsesc cu cartonaș galben sau cu cartonaș roșu (eliminare).

În ultimul timp, în fotbalul profesionist a apărut o nouă problemă: simularea. Aceasta

constă în căderea unui jucător cu scopul de a obține o lovitură liberă (eventual un penalty),
chiar dacă nu a existat în prealabil contact între el și jucătorul advers (presupus că l-ar fi
faultat). Fiind un gest greu de sesizat de arbitrii, simularea este acum considerată "gest
nesportiv" și este sancționată cu cartonaș galben.
 Bibliografie:
Ploieşteanu C. “Fotbal Curs de bază” Ed. Fundaţiei Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi,
2003

Balint, Gh. Bazele jocului de fotbal, Editura Alma Mater,Bacău, 2002;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbal