Sunteți pe pagina 1din 2

Ultima noapte de dragoste, întâ ia

noapte de ră zboi
de Camil Petrescu

ROMAN INTERBELIC SUBIECTIV PSIHOLOGIC

Camil Petrescu ilustrează estetica autenticității în romanul „Ultima noapte de dragoste,


întâia noapte de război” publicată în anul 1930

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“ este un roman modern, psihologic, de
tip subiectiv, care are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent și
subiectiv, timpul psihologic care se substituie timpului cronologic, memoria afectivă, narațiunea la
persoana I și luciditatea analizei. Romanul este scris la persoana întâi, sub forma unei confesiuni a
personajului principal, Ștefan Gheorghediu, care trăiește două experiențe fundamentale: iubirea și
războiul

Textul este structurat în două părți precizate încă din titlul romanului, care indică temele și,
în același timp, cele două experiențe trăite de protagonist: dragostea și războiul. Dacă prima parte
reprezintă rememorarea iubirii matrimoniale eșuate dintre Ștefan și Ela, partea a doua, construită
sub forma unui jurnal, urmărește experiența de pe front, în timpul Primului Război Mondial

Acțiunea primului capitol „La Piatra Craiului, în munte”, scoate în evidență cele două planuri
temporale din discursul narativ: timpul narării (prezentul frontului) și timpul narat (trecutul poveștii
de iubire)

În incipit, este prezentat cadrul spațio-temporal în care se desfășoară acțiunea primului


capitol: „În primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia dată concentrat, luasem parte,
cu un regiment de infanterie din capitală, la fortificarea Văii Prahovei, între Bușteni și Predeal”

În timpul unei concentrări pe Valea Prahovei, Gheorghediu asistă la popota ofițerilor la o


discuție despre dragoste și fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat în presă: un bărbat care și-a
ucis soția infidelă a fost anchetat la tribunal. Această discuție îi declanșează memoria afectivă,
trezindu-i amintirile legate de cei doi ani și jumătate de căsnicie cu Ela

În al doilea capitol, este prezentată retrospectiva iubirii dintre Ștefan și Ela, debutând
abrupt, prin fraza „Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că
mă înșeală”. Tânărul, pe atunci student la Filosofie, se căsătorește din iubire cu Ela, studentă la
Litere. Iubirea bărbatului se naște din admirație și din orgoliu, fiindcă Ela era cea mai frumoasă și
mai populară studentă de la Universitate

Cei doi trăiesc modest, dar acest echilibru este tulburat de o moștenire pe care Ștefan o
primește la moartea unchiului său, Tache. Cuplul evoluând progresiv spre o inevitabilă criză
matrimonială, declanșată de ocazia excursiei de la Odobești, când Ela pare să-i acorde atenție unui
anume Domn G

Concentrat pe Valea Prahovei, primește o scrisoare de la Ela în care îl cheamă la Câmpulung


pentru a-l convinge să treacă o sumă de bani pe numele ei pentru a fi asigurată în caz că el moare pe
front. Aflând ce-și dorește Ela, Gheorghediu e convins că plănuiește divorțul și să se mute cu acest
domn G

Războiul constituie două experiențe în planul cunoașterii existențiale și pune în umbră


experiența iubirii. Rănit și spitalizat, Gheorghediu revine acasă, la București, dar simte că este
detașat de tot de Ela. De accea, hotărăște să o părăsească și să lase „tot trecutul”

Conflictul interior se desfășoară în conștiința personajului-narator, Ștefan Gheorghediu, care


trăiește stări și sentimente contradictorii față de soția sa, Ela. Conflictul interior se produce din cauza
diferenței dintre aspirațiile lui Gheorghediu și realitatea lumii înconjurătoare

Este de remarcat utilizarea tehnicilor moderne ale analizei psihologice precum: introspecția,
autoanaliza lucidă „Evident, mă întreb uneori dacă nu-mi fac singur această suferință” și monologul
interior, cu notarea stărilor fizice „Mi-era pielea uscată, capul dur și gol să poți lovi cu ciocanul în el”

Stilul anticalofil, adică împotriva scrisului împodobit de figuri de stil, pentru care optează
romancierul, susțin autenticitatea limbajului

În concluzie, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman psihologic
modern, reprezentativ pentru estetica autenticității și pentru o nouă viziune asupra războiului. Prin
Ștefan Gheorghediu, personajul narator, intelectualul inadaptat ce aspiră spre absolut

S-ar putea să vă placă și