Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU
Isabel VINTILĂ
COLEGIUL REDACŢIONAL:
Nicolae CÂRLAN
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.
mă duc și mă-ntorc
mai schimbător decât culorile
care caută împrejuru-mi tainică răsplată
oricum cei ce mă salută
vor îndura zile grele
căci nu-i de mirare să dispar ca melcul
într-un acces de singurătate
AP EI RO N
Matei VIȘNIEC
împotriva barbariei?
atunci cînd sunt ucişi ucraineni, dă de înţeles scriitorul războiul din Kosovo a marcat şi el memoria naţională
franco-rus. El nu neagă faptul că războiul declarat de rusă precum şi pe şefii ei”.
Putin este o tragedie, dar ne invită să identificăm cauze- Am dat acest citat mai lung întrucît mi se impu-
le şi, evident, în mod inevitabil, ajungem la americani. ne o concluzie: dacă marele scriitor şi academician An-
Citez din declaraţiile sale: „Pentru a putea opri acest drei Makine gîndeşte aşa, şi anume că pe undeva Occi-
război, trebuie să-i înţelegem antecedentele care l-au dentul are partea sa de vină pentru invadarea Ucrainei
făcut posibil. Războiul din Donbas durează de opt ani de către Rusia, cu siguranţă că rusul de rînd nici nu se
şi a provocat moartea a 13 000 de oameni, şi cam tot mai încurcă cu subtilităţi comparative şi consideră că
atîţia răniţi, printre care şi copii. Regret tăcerea politică Occidentul este chiar integral vinovat de ceea ce li se
şi mediatică din jurul acestui război, indiferenţa faţă de întîmplă ucrainenilor.
morţi atunci cînd sunt rusofoni. Spunînd acest lucru Dintr-o analiză publicată de filozoful francez
nu înseamnă că justific politica lui Vladimir Putin. Pascal Bruckner (în cotidianul Le Figaro, pe data de 7
La fel, faptul că îmi pun întrebări în privinţa rolului martie) reţin această frază: „Rusia nu este şi poate că nu
belicist al Statelor Unite, prezente la toate etajele gu- va fi niciodată europeană…” Există, ştim bine, o veche
vernanţei ucrainene înainte şi în timpul revoluţiei din reacţie a ruşilor de atracţie-repulsie faţă de Europa. Ei
Piaţa Maidan nu înseamnă că îl justific pe stăpînul de par crucificaţi mental şi afectiv între Orient şi Occi-
dent, iar fazele de repulsie pot lua forme dintre cele mai
violente şi mai inumane, după cum cele de atracţie pot
lua formele cele mai exaltate şi mai sentimentale. Ştiu
că generalizările sunt pripite, şi că ar trebui mereu să
spun majoritatea ruşilor şi nu ruşii, dar consider de data
aceasta generalizarea ca o figură de stil…
Mulţi comentatori dau, în această perioadă, di-
verse pronosticuri. Unii îl declară deja pe Putin drept
kaputt, considerînd că a pierdut de fapt bătălia media-
tică, politică şi economică. Alţii prevăd în Ucraina un
război lung, de tip Afganistan, susceptibil să ducă la
uzarea armatei ruse şi la decredibilizarea totală a lide-
rului de la Kremlin. Faptul că Ucraina se videază însă
de forţele ei vii, de copii, de femei, de intelectuali mi se
pare mai degrabă o victorie a lui Putin. În urma tancu-
rilor ruse vor veni, dacă Putin preia controlul Ucrainei,
şi noile manuale de istorie, iar copiii Ucrainei, cînd vor
relua şcoala aflată sub control ideologic rus, vor învă-
ţa despre cum ţara lor a fost salvată şi „denazificată”
N
Alianţa Atlantică în 1999 fără aprobarea Consiliului de Cu peste 50 de ani în urmă, cînd descopeream
Securitate al Naţiunilor Unite. Rusia a trăit acel eve- în literatură un spaţiu de libertate şi de posibilă rezis-
A
niment ca o umilire şi ca un exemplu de reţinut. Iar tenţă faţă de comunism, mă întrebam ce poate face
poetul împotriva dictaturii… Întrebările de acest gen Dintre analizele care m-au impresionat mai citez
m-au însoţit timp de jumătate de secol şi multe dintre o frază a scriitorului şi universitarului ucrainean Anton
paginile pe care le-am scris conţin într-un fel şi nişte Şehovţov: „Vladimir Putin nu se va opri decît atunci
răspunsuri. cînd va fi oprit.”
Mereu am fost un scriitor optimist. Mi-am spus Şi dacă este adevărat, îmi spun? Şi dacă lumea
că noi, artiştii, dispunem de multe „arme” redutabile: doritoare să trăiască şi să respire cît de cît liber va trebui
arma creaţiei, arma cuvîntului, a muzicii şi a imaginii, să facă la fel de multe sacrificii pentru oprirea lui Putin
N
arma emoţiei, capacitatea de a influenţa opinia publică, precum cele făcute pentru „oprirea” lui Hitler?
forţa de a spune NU, curajul de a adopta o atitudine Sigur, mă bucur că România face parte din Uni- R O
morală şi de a denunţa barbaria, îndîrjirea de a rămîne unea Europeană şi din Alianţa Atlantică, dar ştiu că
umanişti în propriile noastre creaţii dar şi în public sau dictatorul de la Kremlin doreşte dezmembrarea amîn-
prin angajamente educaţionale… De pe data de 24 durora. Iar uneori mi se pare că Putin s-a închis singur
februarie încoace mă simt însă năucit… Nu credeam în cabina unui avion plin cu pasageri şi că îl conduce
I
că în Europa mai este posibil un război total, între spre o stîncă de care vrea să se sfărîme. Există astfel de
două forţe considerabile, de pe poziţii ideologice radi- sinucigaşi, care nu-şi pot pune capăt zilelor decît dacă
E
cal opuse. Nu-mi imaginam că Putin, prin ideologia atrag cu ei în carastrofă şi alţi oameni. Pe data de 24
P
sa anti-occidentală, s-ar putea înscrie în seria celor mai martie 2015 aşa s-a sinucis, cu 150 de oameni la bord,
periculoşi indivizi din istoria recentă, serie deschisă cu un anume Andreas Lubitz, copilot pe zborul A320 al
A
cînd a rămas singur în cabina de pilotaj, individul a banalizeze treptat (la fel cum s-au banalizat şi altele,
încuiat uşa blindată şi a dirijat avionul spre un versant în Afganistan, în Irak, în Siria, în Libia). Occidentul
N din Munţii Alpi. Cînd au fost găsite cutiile negre s-au trăieşte de fapt departe de barbaria dezlănţuită în Es-
auzit şi ultimele urlete ale stewarzilor şi ale pasagerilor, tul Europei, iar problemele cotidiene încep să primeze
I R O
– ei încercau, cu un topor, să spargă uşa de la cabină şi pentru omul de rînd din Vest. Nu m-aş mira dacă trep-
îi strigau omului care îi ducea spre moarte şi spre dezas- tat problema creşterii preţurilor la gaz metan, la benzi-
tru: „deschide uşa asta nenorocită!” nă şi la electricitate va deveni în mintea occidentalului
Vladimir Putin mi se pare acum închis într-o mult mai importantă decît distrugerea Ucrainei şi a
astfel de cabină de pilotaj într-un avion plin cu milioa- democraţiei incipiente din această ţară.
E
ne de europeni şi cu multe bombe atomice. Iar această Îmi pare rău că trebuie să constat acest lucru:
situaţie este consecinţa unei eşec colectiv. N-ar fi trebui faţă de Europa de răsărit, Occidentul trăieşte pe altă
P
să-l lăsăm singur în cabină… N-ar trebui ca umanita- planetă. Şi nu este exclus ca în viitor o anumită melodie
tea să permită apariţia şi evoluţia unor sisteme politice să-şi facă apariţia tot mai des în comentariile medii-
A
care să ducă la o astfel de concentrare a puterii încît un lor de informare occidentale şi în mintea oamenilor. O
nebun sinucigaş să rămînă singur în cabina de pilotaj. melodie a consimţămîntului şi a acceptării faptului îm-
Acum, iată, sute de diplomaţi, de responsabili politici, plinit, altfel spus ideea că, în definitiv, Ucraina a făcut
de strategi şi de experţi încearcă să-l convingă să „des- parte din Uniunea Sovietică şi că nu e chiar împotriva
chidă” uşa diplomaţiei şi a raţiunii… Singur împotriva naturii geopolitice reîntoarcerea ei sub ascultarea Mos-
tuturor, Putin nu pare să ne audă, însă. Numai ruşii, covei.
numai proprii săi concetăţeni, dacă ar ieşi masiv în stra- În această primăvară a anului 2022 am impre-
dă, ar putea, eventual, să-l convingă să dea înapoi… sia că valorile europene (precum democraţia, libertarea,
Tot mai mulţi artişti ruşi, în prezent, se desolida- statul de drept, egalitatea dintre bărbaţi şi femei) sunt
rizează de Putin şi de viziunea lui imperială, anti-occi- mai atacate decît oricînd de la căderea comunismului
dentală şi anti-democratică. Îi admir pe aceşti oameni, încoace. Iar autoritarismul cîştigă teren pe planetă,
ei salvează în acelaşi timp onoarea poporului rus. După Taiwanul se teme de o invazie a Chinei, Rusia şi China
cum îi admir pe ruşii anonimi arestaţi cu miile, de pe se înţeleg de fapt destul de bine, India (principalul im-
24 februarie încoace, întrucît au ieşit pe străzi ca să spu- portator de arme ruseşti) nu vrea să condamne invazia
nă NU. Ucrainei…
Repet, sunt năucit, ca scriitor, dar nu renunţ Este primăvară şi pofta de viaţă renaşte parcă
la arma speranţei. Nevoia de libertate este mult prea peste tot, inclusiv în Ucraina unde se moare în numele
înrădăcinată în om ca să o poată extirpa dictatorii în libertăţii. Niciodată în cursul vieţii mele nu am avut un
mod definitiv şi pentru eternitate. Dar mai ştiu şi cît de sentiment atît de pronunţat al absurdului ca astăzi cînd
mult se înfurie ei cînd aud ceea ce nu le place, şi cum în Estul Europei este distrus un vast proiect de demo-
turbează ei de furie cînd cuvintele nu îngenunchează craţie în timp ce în Vest ecourile acestei drame nici nu
în faţa lor. mai ajung în mod acut la oameni, ei fiind mai degrabă
Iată deci un prim răspuns legat de ceea ce pu- avizi să profite de soare şi de viaţă în parcuri, pe străzi şi
tem face noi, scriitorii, artiştii, creatorii de cultură: să pe terasele cafenelelor.
scriem, să pictăm, să compunem, să creem spectacole, În virtutea optimismului pe care mi-l impun
imagini, artă şi cultură neîngenuncheate. ca atitudine, pentru a nu-mi pierde total încrederea în
Exact în ziua în care se împlineau trei săptămîni om, sper ca ruşii îndoctrinaţi de Putin, zombificaţi de
de la invadarea Ucrainei, urmărind la Paris telejurnalele ideologia sa, să se trezească brusc şi să le fie scîrbă de
de seară, am observat însă cum subiectul legat de drama supuşenia lor şi de ceea ce le fac ucrainenilor. Imposibil
trăită de ucraineni nu mai figura în deschidere… Ori- să nu visez, ca scriitor, la o astfel de trezire istorică: să-i
ce minune durează trei zile, spune o vorbă din popor. văd pe putinizaţi spunînd NU în masă, dezgustaţi de
Ucraina a fost subiectul mediatic numărul unu în Oc- ei înşişi şi de cît de mult s-au lăsat manipulaţi, ruşinaţi
cident timp de trei săptămîni ceea ce este deja mult… de cît de mult au aplecat capul şi de cîtă nefericire au
Dar acum simt cum războiul din Ucraina începe să se provocat în Ucraina.
REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
3 săptămâni/ plimbarea îl binedispune/ și la întoarcere comunică transgresiunile care conțin o doză considera-
îi facem o vizită străbunicii/ pe care o scoatem puțin din bilă de autobiografic: „e atât de plăcut să nu ai repere/
necaz/ fiul ei este imobilizat la pat din cauza/ unei para- să nu știi pe ce stradă te afli/ nici în ce oraș/ sau parte
lizii parțiale/ face primii pași în căruciorul-scaun/ primit din lume/ să nu fii înjurat în trafic/ să nu blochezi calea
cadou de la bunicul/ este foarte apropiat de el/ pentru că-i nimănui/ să nu te sufoci printre/ oameni” (2059).
satisface toate capriciile/ nu prea tolerează persoanele stră- Aflat „pe prag”, Andrei Mocuța specifică: „nu
ine/ 13 mai – am epuizat concediul matern/ și trebuie să știm ce să facem cu alte civilizații/ esențial diferite de
mă întorc la serviciu/ cred că simte că plec/ deoarece plânge cea/ a noastră/ în limba yaghan a băștinașilor Țării de
” (2027). E, dacă vreți, în demersul autorului și o în- Foc/ mamihlapinatapai/ se traduce printr-o situație/ în
cercare de a remonta umanul, de a-l recupera. Astfel de care două entități aflate față în față/ își doresc același
tablouri, concise, pe care ni le furnizează Andrei Mocu- lucru/ dar niciuna/ nu e capabilă să îl exprime prima”
ța au relevanță autoscopică, refac traseul unei deveniri. (2062).
Alteori, în textura poemului e inserat
insolitul, paradoxalul, ambiguitatea, echivo-
cul. Spre exemplu, într-un poem, 2032, An-
drei Mocuța afirmă: „am încercat să readuc
la viață/ o regină amibă/ din constelația Mo-
ebius/ am găsit-o inconștientă/ în propriul
palat/ din gelatină organică/ i-am făcut de
mai multe ori/ respirație gură la gură/ însă
de fiecare dată revenea/ sub altă formă…/ (o
dată s-a preschimbat în Iliescu)”.
O altă particularitate a poeziei auto-
rului la care ne referim este recurența chipu-
lui tatălui, în jurul căruia se configurează o
veritabilă mitologie. La fel ca în Tatăl meu
obosit al lui Gellu Naum, și în poetica lui
Andrei Mocuța se produce „privirea gândi-
re” cu progresie în arealul conștiinței: „[…]
a avut chipul tatălui meu/ mi-ar fi plăcut
să avem mai mult timp/ la dispoziție îm-
preună/ dar am rămas fără aer în plămâni”
(Ibidem). „Scăldându-se” într-o „apă foarte
pură și foarte impură” (Heraclit), poetul
se întreabă: „oare aici în spațiu/ în câte-
va secunde s-au scurs/ cei șase ani pe care
Dumnezeu/ i-a oferit tatălui meu/ în plus?”
L U X
de viață departe de lumină/ departe de dragoste/ am Andrei Mocuța simte nevoia să deschidă și să închidă
E
reușit în sfârșit/ să spun/ ma ma” (2052). paranteze, să (mai) îndrepte lucrurile, să mențină, pe
Deși, în anul de grație 2057, „între timp poezia cât posibil, contactul cu umanul, să exorcizeze ce e de
R
A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU
* ca-n copilărie.
„Dacă a te ruga înseamnă a comunica cu divini- *
tatea, goana cu mare viteză este o rugăciune. Este sfin- Scriptor. Gustul se formează dificil, simțul critic
țenia roții și a șinelor. Trebuie să cădem în genunchi în și mai dificil.
fața șinelor pentru a implora viteza cea divină. Trebuie *
să cădem în genunchi în fața vitezei rotitoare a unei Visul diurn: o egolatrie ingenuă a ființei.
busole giroscopice: 20 000 de rotații pe minut, cea mai *
mare viteză mecanică pe care a atins-o omul vreodată. „Școala a început în China pe 1 septembrie. Co-
(…) Primii care se pregătesc pentru botezul acestei noi piii s-au trezit cu noi manuale presărate cu «Gândirea
religii sunt sportivii. Se apropie o distrugere a caselor și lui Xi Jinping». Partidul comunist țintește extinderea
orașelor, pentru a construi spații necesare mașinilor și cultului personalității în rîndul elevilor de peste 7 ani,
avioanelor” (Marinetti). în ideea de a crește o nouă generație de patrioți. Profe-
* sorii din școala primară trebuie să «planteze semințele
Variante în comportamentul scriptorului. A iubirii pentru partid, pentru țară și pentru socialism în
merge spre un țel imposibil de atins. A merge spre un inimile tinere», conform unei notificări guvernamenta-
țel inexistent. le referitoare la noul curriculum. Noile manuale sunt
* decorate cu citate și cu imagini în care președintele
Senectute. Cu timpul nu mai alegi, ci te lași ales, zâmbește. «Bunicul Xi Jinping este foarte ocupat cu
E
M
S
I
R
O
F
A
munca, dar oricât de ocupat ar fi, el se alătură totuși ascuțită fără încetare” (Sainte-Beuve).
activităților noastre și veghează la creșterea noastră», *
scrie într-unul din manuale. Vă sună cunoscut, nu?” Soitari, cei patru măscărici care-i însoțeau pe
(Dilema veche, 2021). domnitorii fanarioți la petreceri și la vânătoare.
* *
Ironia scriptorului: sarea dispusă a conserva lu- „Un studiu realizat de cercetătorii de la Uni-
crurile față de care ia distanță în neîmplinirea lor. versitatea din Exeter, Marea Britanie, pe un eșantion
* de 88.000 de adulți cu vârste cuprinse între 43 și 74
„Când îi e sete, își potolește foamea, iar când îi e de ani a arătat cât de importantă este ora de culcare
foame, își potolește setea” (proverb arab). pentru sănătate. Cercetătorii au studiat de-a lungul a
* șapte zile consecutive somnul voluntarilor și au desco-
Final. Se apropie clipa în care vei muri sau clipa perit o legătură între ora de culcare și apariția unor boli
în care nu vei mai putea muri? cardiace, riscul de atac cerebral și de infarct. Cei care
* adormeau între 22.00 și 22.59 reduceau drastic riscul
Moment negru. La ceas de seară târzie, după o unor boli grave, în schimb cei care adormeau după ora
întreagă zi activă, insuficiența unei fraze pe care ai așter- 0.00 creștea riscul apariției bolilor cardiace cu 25%. In-
nut-o ți se pare monstruoasă. Infernalizarea, chiar așa, teresant de remarcat că și persoanele care ațipesc înainte
infernalizarea pe care ți-o poate oferi oboseala. de 22.00 prezintă 24% riscul de a dezvolta afecțiuni
* cardiace” (Click, 2021).
În tinerețe, X își ascundea defectele de caracter Femei pudice care se feresc cu strictețe a vorbi
prin timiditate. Acum și le subliniază prin cinism. despre sex, un gen de vegetariene ale vocabularului. Fe-
* mei care se ridică ofensate de la masa unde a fost atins
„În zilele noastre lumina nu mai este folosită în un atare subiect, avansând până la treapta veganelor.
încăperi pentru citit, scris sau cusut, ci a ajuns să ser- *
vească la ștergerea umbrelor chiar și din cele mai înde- Dacă nu mai ai vreo incertitudine, cel puțin te-
părtate colțuri, ceea ce vine în contradicție cu concep- me-te de tine însuți.
tul de frumusețe a încăperilor japoneze. În locuințele *
particulare, unde se face economie din motive financi- Nu mai poți medita decât la ceea ce a fost con-
are, lucrurile stau mai bine, dar în hanuri și restaurante trar așteptărilor tale, la așa-zicând negativul tău care
este mult prea multă lumină peste tot – pe coridoare, pare, din fericire, suficient de extins.
pe scări, în holuri, în grădini, la intrare” (Jun’Ichiro Ta- *
nizaki). „Natura, care a stabilit diferitele grade de putere
* și de slăbiciune printre oameni, a egalat slăbiciunea cu
E
Originalitatea aspiră în subsidiar la condiția de forța, prin disperare” (Montesquieu).
firesc, fără a fi sigură că aceasta i se va putea atribui *
M
vreodată. Scriptor. Uneori e mai relevant să găsești altceva
* decât ceea ce ai căutat. Textul preia inițiativa elaborării S
A.E.: „Nu e defel lipsită de dificultăți asocierea sale.
criticului și a poetului în aceeași persoană. Nu o dată *
I
comentariile de care are parte țin a induce o competiție „Doar la bărbat năzuința de a face publică par-
R
între cele două ipostaze. Se întâmplă ca un critic cu o tea cea mai personală a persoanei sale este normală și
autoritate dominantă în epocă, aidoma celei politice, să spontană. (…) Femeia, dimpotrivă, e congenital par-
O
decidă „exilul” uneia dintre ele. Uneori exilul durează tizană ascunderii. Contactul cu publicul, cu ambian-
până la sfârșit, alteori apare, fie și cu întârziere, șansa ța fără nume produce automat în femeie un ermetism
F
unei reîntoarceri în patria literară. prudent. În fața «tuturora», sufletul feminin se închide
* către interior. Contrar bărbatului, care, în relația priva-
A
„Țeapa spiritului, așijderi unui creion, trebuie tă sau individuală cu alt semen – o femeie sau alt bărbat
– , e totdeauna nesincer, neîndemânatic și insignifiant. un prieten neobișnuit. Incidentul a fost surprins pentru
E zadarnic să ne opunem legii esențiale și nu exclusiv prima oară în anul 2002 și de atunci și până în prezent
M E istorice, tranzitorii sau empirice, care face din bărbat o vaca și leopardul au continuat să petreacă timp împreu-
ființă substanțial publică și din femeie un temperament nă. (…) Într-o noapte i-au pândit și au observat că leo-
privat” (Ortega y Gasset). pardul se cuibărea lângă vacă, dormind până la răsăritul
* soarelui. (…) Conform biologului indian H.S.Singh,
R I S
Senectute. A te despărți de lume ori de tine în- leopardul tânăr s-a atașat de vacă după ce a fost izgonit
suți, însă în secvențe și ritmuri diferite care pot provoca de mama lui” (Click, 2021).
tensiuni între ceea ce pleacă și ceea ce rămâne. *
* Lumea îl confundă nu o dată cu Celălalt, el în-
Moment negru. Lumea oferită nouă pentru a suși a ajuns a se confunda confortabil cu Celălalt, pe-
F O
fi deplorată, după cum e foarte probabil s-o deplore semne pentru a avea mai puține complicații în relațiile
și Creatorul său, asociindu-ni-se. Divinul țel critic al cu semenii.
lumii. *
Dimineață activă. X e în formă, gata de visare.
A
*
Suferințe care te apropie de lume și te îndepăr-
tează de tine. Suferințe care te apropie de tine și te în-
depărtează de lume.
*
„Eu sunt un om instinctiv capabil să fac lucruri
mai mult sau mai puțin nesăbuite, pe care le regret mai
apoi. Mi se întâmplă să vorbesc și să acționez pripit, când
mai bine ar fi să am răbdare. Mă gândesc totuși că mai
sunt și alții care fac aceleași imprudențe. În aceste con-
diții, ce ar trebui să fac? Ar trebui să mă consider un om
periculos și incapabil să fac orice lucru” (van Gogh).
*
Senectute. Întâlnesc în memoria mea actuală o
puzderie de cuvinte, nu în ultimul rând nume proprii,
pe care nu știu cum să le iau. Unde și când le-am întâl-
nit/utilizat, ce porțiuni de realitate/ficțiune pot indica?
Mi-e greu, de cele mai multe ori mi-e cu neputință să-
mi dau seama. Sunt asemenea resturilor unui vas care
plutesc pe ape în urma unui naufragiu.
*
Teama de pisici se numește aelurofobie.
* *
Dorești cu ardoare puținul, pentru a avea acces Film din anii ‘60, pe tema interbelicului. Îl re-
la și mai puțin. văd după câteva decenii, contactând două straturi ale
* trecutului, cel evocat de pelicula sa și propriul său tre-
Scrie din experiență sau din imaginar? Treptat, cut care se amplifică la rându-i nostalgic.
din imaginarul devenit experiență. *
* Senectute. Uneori ți se pare că finalul a și sosit.
„Prietenie total împotriva naturii! Sătenii din Ai parte acum de un șir de secvențe fantomatice care nu
Antoli, o localitate mică din provincia indiană Gujarat, țin în fapt de trecut, ci de un timp inexistent. Alteori
au fost șocați când au descoperit că o văcuță și-a făcut strania senzație că viața abia începe.
JURNAL COMENTAT
P ervertirea și interpretarea „libertății de ex-
presie” după capul fiecăruia, lasă loc impu-
nerii directe sau indirecte a cenzurii publice. Degeaba
dublă față de anul trecut: 21.236 euro. Liberalizarea săl-
batică a energiei, pe mâna guvernanților de anul trecut
(la curent electric și gaze; nu mai pun la socoteală și
Constituția României spune clar, la capitolul „Liber- scumpirea combustibilului), adăugată neajunsurilor
tatea de exprimare”: ARTICOLUL 30. (1) Libertatea „pandemiei” (prin restricțiile anti-Covid impuse, care
de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi au adus în stare de faliment micii investitori, în econo-
libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, mie, turism, cultură), ține acum loc de cenzură, toacă
prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comu- banii instituțiilor de cultură, și așa puțini alocați de stat
nicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel – și le obligă să treacă pe linie moartă.
este interzisă. De doi ani sunt cenzurate opiniile con- Un caz strigător la ceruri e legat de cenzură prin
trare măsurilor represive luate pe seama Covid-19 la chemarea la tribunal, deoarece ți-ai exprimat o opinie
nivel global chiar („organele de socializare” Facebook, neconvenabilă. Cazul procesului deschis de „filozoful”
Twitter au impus cenzura până și fostului președinte al Gabriel Liiceanu (de la înălțimea boieriei sale nu tocmai
SUA, Donald Trump). În România, celebrități publice, spirituale) scriitorului de top Liviu Antonesei, cu auto-
de la critici literari de renume la cântăreți ai corectitudi- ritatea sa morală, care a îndrăznit să reamintească faptul
nii politice, mari „progresiști” (las la o parte politicienii că Editura Humanitas a moștenit Editura Politică (afla-
de meserie de tip USR, buni de gură, lamentabili în tă pe primul loc în regimul comunist și la nivel de gesti-
practică) au susținut cenzura opiniilor, a libertății de une), privatizată după Revoluție prin metoda MEBO,
expresie a scepticilor, a cetățenilor onești care nu au cre- la un preț simbolic al acțiunilor. S-a scris enorm despre
zut în apocalipsa noului coronavirus (și care au fost nu- aceste privatizări prin Metoda MEBO, inclusiv despre
miți conspiraționiști, totalmente condamnabil, cinic). Editura Humanitas și Editura Politică, înainte ca Li-
În ultimii doi ani de „pandemie” am trăit cu senzația viu Antonesei să sublinieze acest aspect. În 20 ianuarie
unei „nebunii colective”, care a anulat drepturile și li- 2022 am citit indignat, titlu – „Procesul în care Gabriel
bertățile fundamentale ale omului. Liiceanu cere despăgubiri de 100.000 de euro scriito-
Dar cenzura zilelor noastre, în România, a căpă- rului Liviu Antonesei va fi rejudecat”: Gabriel Liiceanu
tat și alte fațete perverse. Mă voi referi la două aspecte și scriitorul ieșean Liviu Antonesei se judecă într-un dosar
de cenzură subînțeleasă, una economică și alta imorală în care șeful Editurii Humanitas cere daune morale de
(vai, scriitoricească). Azi, când scriu aceste rânduri, am 100.000 de euro, după ce Antonesei a declarat că „a primit
citit: Instituțiile de cultură din Iași anunță facturi record cadou Editura Politică”. Cauza va ajunge din nou pe ro-
la utilități în prima lună a anului, scrie Ziarul de Iași. lul Curții de Apel Iași, în urma hotărârii judecătorilor de
Dacă nu vor găsi ajutor din partea statului, multe dintre la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), care au făcut
instituţiile de cultură vor fi nevoite fie să renunţe la pre- publică și motivarea deciziei luate recent în litigiul dintre
miere, la vernisaje, fie la anumite spectacole, sau chiar să cei doi... La primele două instanțe, acțiunea formulată de
pună lacăt pe uşile unor secţii muzeale... Cea mai mare Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas în contradictoriu
notă de plată este la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”: cu Liviu Antonesei a fost respinsă. Totuși, reclamanții au
70.000 de euro este valoarea facturilor la gaz şi curent. La contestat deciziile luate de Tribunalul și, mai apoi, Curtea
Complexul Muzeal „Moldova”, din care face parte Palatul de Apel Iași. Preiau mai pe larg din datele procesului
Culturii, nota de plată la curent pe decembrie 2021 este regretabil (o rușine!) intentat de Gabriel Liiceanu. Re-
triplă faţă de media lunară a anului trecut. Iluminatul la latează Bună Ziua Iași: În urmă cu mai bine de trei ani,
Palatul Culturii, emblema Iaşului, a costat nu mai pu- Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas l-au dat în jude-
ţin de 33.000 de euro în luna Sărbătorilor de Iarnă... cată pe Liviu Antonesei, cei doi reclamanți cereau daune
La Opera Naţională Română Iaşi valoarea facturilor e morale totale de 100.000 de euro de la scriitorul ieșean.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 13
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Asta, după o postare făcută de Antonesei pe propriul blog. în judecarea cauzei și că ar fi «mistificat adevărul». Nu
Editura și filosoful au fost deranjați de o postare de pe 15 mă așteptam ca cineva de statura și poziția socială a celor
august 2018, de pe blogul lui Liviu Antonesei. Acolo a care reclamă să prefere o asemenea manieră de abordare în
fost publicat un „interviu cu Liviu Antonesei”, intitulat această cauză. Eu nu pretind că sunt intelectual, ci chiar
„Intelectualii publici după 1990”, acordat Mirunei Fân- sunt! În ceea ce privește afirmațiile de pe blog, cel care află
tânescu, „pentru o teză de doctorat dedicată rolului inte- despre acea opinie prin aducerea la cunoștința publică nu
lectualilor publici în perioada de după 1989”. În cadrul este un cititor de contor de gaz privitor la o emisiune de
interviului, se făcea referire la Gabriel Liiceanu și la fosta știri tv, ci este un receptor care primește o opinie sub bene-
Editură Politică. În cadrul interviului respectiv, a apărut ficiu de inventar și o trece prin filtru de analize proprii.
întrebarea: „În zona intelectuală, academică, publicistică, Apelanții reclamanți vor să convingă instanța de control
a scriitorilor, cum s-a manifestat această nouă îmbogățire, judiciar că «laptele e negru», cum spune o vorbă popula-
trecerea aceasta la noul sistem? Cine a avut mai degrabă ră”, a menționat Liviu Antonesei în instanță. Trebuie să
de beneficiat?”, iar răspunsul conținea și acest fragment: ne temem să spunem lucrurilor pe nume, Liviu An-
„Acum e limpede că au beneficiat cei care au marșat cu tonesei (o conștiință nu numai în vremuri comuniste)
Puterea, în primul rând cei care au marșat cu prima pu- e pus să dea socoteală în numele tuturor celor care au
tere FSN-istă până prin 1996, toți ajungând miniștri, scris înaintea lui despre privatizarea „fericită” a Editu-
au ajuns cumularzi – și aici ne gândim la Simion, care rii Humanitas. Gabriel Liiceanu face apel la cenzură,
primea din 6 surse publice bani. E un exemplu, dar sunt Liviu Antonesei trebuia să tacă, să n-aibă un punct de
o mulțime pe linia asta. Să ne gândim la Liiceanu, care vedere legat de „îmbogățiții Revoluției”: tocmai el, care
era de opoziție, dar a primit cadou fosta Editură Politi- dă lecții publice de morală de 30 de ani. Halal dem-
T A T
că, cu tot ce avea aceasta în patrimoniu, inclusiv titluri nitate intelectuală: să dai în judecată un coleg scriitor
cumpărate, pentru că chiar Editura Politică publica în pentru că și-a pus pe tapet o opinie!
Idei Contemporane și cărți occidentale mai cenzurate. Să
nu uităm că Liiceanu, în timpul regimului Băsescu, a fost 28 ianuarie 2022. BV
scutit de două ori de datorii, dar, în general, cei care au
N
fost de opoziție
au fost perdanți.”
E
Liviu Antones-
ei a afirmat că
C O M
reclamanții nu
fac distincția în-
tre calomnie și
dreptul la liberă
exprimare. „Rar
mi-a fost dat
să văd o atâta
condescendență
A L
față de instituția
magistratului,
despre care ape-
lanții afirmă cu
N
o dezinvoltură
inadecvată pen-
R
ție că ar fi avut
«afinități locale»
J
CRONIC A L I T ERARĂ
S criitorii târgovișteni au orgoliul de a fi moș-
tenitorii unei bogate tradiții literare din cele
mai vechi timpuri și până la renumita „Școală de la
cu un stăruitor roman de analiză psihologică, cu altul,
de bună factură eseistică, în care se confruntă știința
și religia, timpul cu eternitatea, extremismul raționa-
Târgoviște” din care se revendică și noile generații or- list cu afectivitatea și conștiința etc. Peste toate însă se
ganizate în jurul Societății Scriitorilor Târgovișteni, al așterne partea cea mai curajoasă a intenției autoarei:
revistei „Litere” și al Editurii Bibliotheca, unde, iată, încercarea de a rescrie, într-o formulă inedită, povești-
și-a tipărit majoritatea cărților și Carmen Georgeta le Șeherezadei. Exemplele rescrierii unor genuri și spe-
Popescu1, poetă, prozatoare, eseistă, membră a Uniu- cii sunt multe în literatura universală și românească,
nii Scriitorilor din România. Ca și hușeanul Costache devenind normă în postmodernism: Cervantes rescrie
Olăreanu, Carmen Georgeta Popescu este târgoviș- romanul cavaleresc, Flaubert – romanul sentimental,
teancă prin adopție, venind din Bucovina, după trei Ion Budai-Deleanu, epopeea, G. Călinescu – roma-
decenii de rezidență la Suceava. Cred că opera depli- nul balzacian, Mircea Cărtărescu – poezia românească
nei maturități a autoarei este masivul roman de 535 de la Văcărești la Nichita Stănescu etc.
de pagini, Amar(a), care, după exigențele lui Nicolae Carmen Georgeta Popescu știe că în orice fe-
Breban din Confesiuni violente (1994), sau ale lui Radu meie adevărată se ascunde o Șeherezadă, ca și în ori-
Aldulescu, nu este un roman, ci o povestire de anver- ce bărbat povestaș. Două arhetipuri complementare:
gură, modalitate narativă predominantă în literatura Șeherezada și Sadoveanu, geniul povestitor al româ-
română, dar nu numai. Cu toate acestea, povestitorul nilor. La umbra lor, și-a strecurat autoarea propriile
central, Eduard Păstrăvaru, complică labirintic narați- taste muzicale, cum ar zice Caragiale, cel din genialele
unea, încât se pot distinge ramurile unui cvasiroman Câteva păreri, stimulate de demiurgia eminesciană a
total: Bildungsroman-ul eroului narator, un roman al plânsului intern: De plânge Demiurgos, doar el aude
iubirii, altul al revoluției din decembrie cu valul de plânsu-și. Că doar în gândul ontoestetic eminescian se
privatizări de felul celei de la Combinatul de Oțeluri ascunde Archaeus, se amestecându-se iubirea moș-
Speciale din Târgoviște, încăput pe mâna rușilor, apoi tenită de la mamă cu harul primordial al povestirii:
un roman al geopoliticii americane în Irak, al diaspo- „S-ascultăm poveştile, căci ele cel puţin ne fac să tră-
rei trăite de Nina, mama Olimpiei, un roman al co- im și-n viața altor oameni, să ne amestecăm visurile
rectitudinii politice care a invadat neomarxist-cultural noastre cu ale lor… În ele trăiește Archaeus… // Poa-
universitățile din America și din Europa, un roman al te că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții
mașinăriei istoriei formulate de Eminescu: povestea-i a omenești. Cu povești ne legănă lumea, cu povești ne
ciocanului ce cade pe ilău, având drept consecință isto- adoarme. Ne trezim și murim cu ele…”2. Aproape în
ria popoarelor învingătoare (Anglia lui Samuel, de pil- aceiași termeni se exprimă Magdiel când îl îndeamnă
dă) și a celor învinse (România Ninei, Perul hispani- pe Eduard să scrie despre sine pentru a trăi și în cei-
zatului Magdiel, Scoția lui John). Și se poate continua lalți: „Nu toți cei talentați vor să scrie despre ce li s-a
întâmplat, alții nu sunt conștienți de talentul lor, și
1
Volume publicate, poezie: Viața ca un joc (București, Edi- trebuie să-i înțelegem, Eduard! E viața lor. Ei ar putea
tura Zipp, 2014), Eșafodajul culorilor (Târgoviște, Editura însă, cu un mic efort, să-și amestece experiențele cu ale
Singur, 2015), Amintiri din clepsidră (Târgoviște, Editura
altora (s.n.), despre care știu ca martori sau din auzite.
Bibliotheca, 2016); romane: Dublu sens unic (Târgoviș-
O, toți oamenii povestesc câte o ispravă! De fapt, nu
te, Editura Bibliotheca, 2017), Zepeline (aceeași editu-
ră, 2018), Scrisorile ploii (București, Editura Dio, 2019), de asta citim?” (p. 414).
Amar(a) (Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2021); reflecții
și eseuri: Scările din labirint (Târgoviște, Editura Singur, 2
M. Eminescu, Opere, VII, Proza literară, București, Editu-
2016, ed. II, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2018). ra Academiei Române, 1977, p. 282.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 15
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Cu povești învinge Șeherezada moartea. Iar și stările tale, exact ca un scriitor priceput. Înțelegi?
Carmen Georgeta Popescu crede că moartea Amarei De asta au nevoie oamenii de poveștile altora, povești
nu putea fi învinsă decât de povestea/poveștile unei cărora să li se simtă focul și sarea din spatele timpului,
Șeherezade insolite, Eduard Păstrăvaru. Autoarea se soarele, bucuria, dar și furtuna amenințătoare. Adică,
deghizează în narator, știind că în orice bărbat com- să poată rezona cu ele. Unele îi ajută, fie și numai cu
plex se ascunde o femeie și-n orice femeie inteligentă, ideea că ei sunt cât se poate de normali printre eveni-
un bărbat. Așa că nu i-a venit deloc greu să se înfă- mentele ce par anormale”.
țișeze cititorului sub chipul bărbatului compozit, Nucleul central al romanului este moartea
dedublat, analist rece și cald deopotrivă, cu numele Amarei, la rândul ei dedublată cu adevărata Amar(a),
Eduard Păstrăvaru. Diagnosticul e pus, firesc, de Ora- Marița din Mangalia, cea care a supravegheat-o în
col, enigmaticul universitar peruan hispanizat, de la ultima lună de viață pe Amalia, ambigua soră a lui
Universitatea din Madrid, profesor de istorie, fascinat Eduard, cea care îi marchează destinul de eternă re-
de trecutul afund al românilor, cei care, prin savanții întoarcere, într-un cerc cuplat cu spirala și cu liniile
lor de popor învins, se rușinează de strămoși, pentru temporale din filosofia Ninei. În acest cadru, de si-
că așa au scris istoria învingătorii. Acest Magdiel Fe- multaneitate dinamică, demnă de a doua revoluție
lipe Varela, poreclit Oracolul de către Olimpia, una cuantică, se răsfiră viața lui Eduard până la întoarcerea
dintre iubitele lui Eduard, fiica Ninei, descoperă în finală la Mangalia și Șotânga, ca regăsire a adevăra-
protagonist pe noua Șeherezadă: „Oamenii au nevoie tei Amar(a). Două în una. Ceea ce surprinde, cum
de o versiune nouă a celor o mie și una de nopți – de spuneam, în narațiunea doamnei Popescu este impre-
Ă
ce n-ai fi tu acela care s-o dea? Știi, chiar felul tău vizibilitatea/noutatea fiecărei povești în continuum-ul
de a povesti seamănă mult cu al Șeherezadei – mereu ansamblului. Fiecare personaj (și sunt numeroase) își
R
lași senzația că mai ai ceva de spus, că povestea nu se are povestea lui, consonantă însă cu întregul destin al
sfârșește acum, mai trebuie să avem răbdare să aflăm protagonistului narator. Totodată, nucleul narativ al
A
urmarea, exact ce îi trebuie unei povestiri ca să țină bolii și morții Amaliei este unul care poate sucomba
cititorul aproape” (p. 410). Și, într-adevăr, uimește facil în melodramă. Cititorul exigent este mereu ame-
R
capacitatea naratorului de a-l surprinde pe cititor cu nințat cu asemenea primejdie a căderii în senzațional.
E
linii narativ-temporale imprevizibile, adevărate salturi Dar imprevizibilitatea vieții, care scapă rațiunii, sal-
cuantice care scapă convențiilor și rețetelor, deși se fo- vează mereu construcția, chiar și atunci când autoarea
T
losește de ele, în același timp. pare să exagereze cu multele pagini eseistice prilejuite
Se pune întrebarea dacă ne aflăm în plină modă de întâlnirea celor cinci pusă la cale de Magdiel și de
I
sans rivages, în care ficțiunea intră în zona beției de O pertinentă lectură a romanului Amar(a)
cuvinte, remarcată încă de Titu Maiorescu și de Emi- produce Ana Dobre în cronica din revista „Litere”3.
nescu (Înșirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune). Autoarea distinge în povestea lui Eduard și a Amarei
A
Instinctul creator al doamnei Carmen Georgeta Po- vechiul conflict clasic dintre rațiune și pasiune, „rezol-
pescu simte primejdia și o evită plasându-se pe teri- vat în favoarea rațiunii”. Cu alte cuvinte, ne aflăm în
C
toriul ontoesteticii. O face prin același Magdiel: „Fic- fața unei iubiri imposibile, ca în atâtea cazuri celebre,
țiunea nu înseamnă minciună sau înșelătorie decât de la Tristan și Isolda la Romeo și Julieta. La suprafața
I
atunci când asta se urmărește, dar eu nu despre aceea lucrurilor, cei doi trăiesc sub spectrul unei atracții cul-
vorbesc, ci despre ficțiunea proiectoare a minimului pabile în ochii lumii, „împotriva căreia amândoi lup-
N
adevăr – ficțiunea revelatoare” (p. 413). Concluzia tă, chiar dacă o fac împotriva propriei șanse la fericire.
vine după ce l-a ascultat o zi și o bucată de noapte O cenzură morală autoimpusă îi determină să nu dea
R O
pe tânărul trecut prin atâtea încercări: „Am fost, rând curs impulsurilor inimii”. Ne aflăm oare în fața unei
pe rând, îngrozit, răvășit, bucuros de maturitatea ta, antiteze clasice în care biruitoare este logica aristoteli-
de empatia față de alții, mulțumit de cât de sincer
mi-ai dezvăluit secretele cu care te-ai încărcat încă de
3
Ana Dobre, Epicul, dublu pretext unic, în „Litere”, Târgo-
C
când erai copil. Practic, m-ai făcut părtaș la emoțiile viște, anul XXII, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2021, p.
41, 49.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
16 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Ă
R
A
R
E
T
L I
că? Sau este vorba de o proiecție în enunțul central al a visa același vis, cum zice Eminescu. Mecanismul
ontoesteticii eminesciene: Antitezele sunt viața? În an- structural al romanului doamnei Popescu este eșecul,
titezele eminesciene, unul dintre cei mai importanți în imediat, al antitezei bărbat-femeie, eșec conștienti-
filosofi ai secolului al XX-lea, Ștefan Lupașcu, a găsit zat catastrofal de către Eduard la lectura scrisorii Ama-
calea către o nouă logică – logica dinamică a contradic- liei, eșec trecut prin furcile caudine ale războiului din
A
toriului, consonantă cu gândirea cuantică modernă. Irak, prin spitalul din Germania, pentru ca suferința
Antitezele vieții nu se mai rezolvă hegelian, prin sin- să-i redea ceea ce raționalismul său viril, donjuanesc,
teză, ci prin semiactualizare și semipotențializare, altfel îi refuzase, căci nu era vrednic de iubirea tăcută, abi-
C
devin antiteze monstruoase, zice Eminescu. Lupașcu sală a Amaliei. Eduard are trufia atee a raționalistului,
I
a recunoscut în Eminescu precursorul4 său, așa cum pentru care emoția nu-i decât slăbiciune. Abia între
R O N
Emil Cioran a recunoscut că întreaga lui gândire ky- cele două Amare, una în sicriu, îmbrăcată în alb, ca de
nică are ca arheu (izvor) Rugăciunea unui dac. Iubirea sărbătoare, și cealaltă în negru, „palidă și stinsă”, înce-
înseamnă armonizare a antitezelor (transfigurare, va pe el să distingă capcana antitezelor: „Simt emoție și
spune Blaga), ceea ce Lupașcu numește semiactualiza- nu îmi vine să cred. Eu să am emoții pentru Amalia?”
re și semipotențializare reciprocă, sau, în alți termeni, (p. 21).
Prezența unei antiteze eșuate, în plan uman,
se resimte, mai ales, ca singurătate. Fenomenul a tra-
C
4
Cf. L.M. Arcade, L'autre ciel chez Eminescu et Lupașcu,
„ARA Journal”, Davis, California, 1991. versat familia copilului Eduard, acesta aflând, în cele
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 17
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
din urmă, că Silvia, mama lui, se simțea singură și rii proprii de către el, Eduard?: „Cine e acest Mircea
disperată, dar, probabil și Vasile Păstrăvaru, de vreme Dinică, de ce îmi vorbește tocmai despre suferință și
R Ă ce a plecat la Șotânga, la altă femeie, Dorina, ceea ce moarte, despre inconștiența produsă de somnul bol-
a determinat-o pe Silvia, la rându-i, să ceară divorțul, nav, oricare ar fi el?” (p. 102). Căci, în realitate, nu
pentru a se recăsători cu Virgil. Eduard o urăște pe somnul rațiunii naște monștri (Eduard știa că rațiunea
R A
Amalia fiindcă i-a răpit tatăl, pe care îl iubea și de lui e într-o trezire excesivă, în prag de hybris), ci visă-
care era iubit. Era însă Vasile Păstrăvaru și părintele toria bolnavă a rațiunii, zămislitoare de utopii ucigașe.
Amaliei? Totul rămâne în ceață pentru Eduard: „Mă Inginerul Dinică trăise din plin, în comunism, feno-
zbat într-o plasă cu ochiuri mici și dese. Discuțiile menul. Iar el, donjuanul raționalist, eșuând în iubire,
E
despre ce e bine și ce e rău nu încetează să mă agaseze. se va încredința exceselor erotice din banda lui Fane și
Niciodată nu se ajunge la ceva unanim acceptat” (p. va rata, rând pe rând, legăturile cu Amalia, Olimpia,
T
133). Peste toate însă, prin clasa a VIII-a, provocân- Lili, Alexia, Carina, Marița, Susan. De toate se simte
du-i Amaliei o zgârietură, într-o hârjoană de copii, în „trădat”: „Toate m-au trădat: și Amara, și Olimpia,
I
momentul când Dorina, grijulie, apare imediat pen- acum și Lili. Amara, după ce m-a ținut captiv lângă ea
L
tru pansare, Eduard a avut strania senzație că Amalia ani de zile prin însăși existența ei, ca să nu spun și de
i-a spus în gând: „Aule, nu te teme, nimeni nu va afla farmecele ei, și-a pus coada pe spinare și a plecat. Mă
secretul nostru!” (p. 29). Este laitmotivul romanului rog, a murit, dar pentru mine tot aia e!” (p. 154). La
A
lor, iubirea nemărturisită public, nu una dintre fra- capăt, e adevărata trezie, cea a singurătății: „Am ajuns
te și soră, desigur. Întrebare: erau cu adevărat frate și să cred că singurătatea e umbra mea și de asta n-o pot
C
soră, dintr-un tată și două mame, cum se vehicula în lăsa niciodată în urmă” (p. 164).
lume? Vasile a negat întotdeauna că Dorina a rămas Trebuia să vină moartea Amaliei, anunțată
I
însărcinată în urma legăturii erotice cu el, dovadă că, brusc de notarul Vasilescu, pentru ca singurătatea să
în acte, fata nu purta numele Păstrăvaru (p. 64). Pe de se manifeste în toate puterile ei. Încă se mai iluzio-
N
altă parte, cele două familii au sfârșit să se comporte nează că plecarea Amarei îl eliberează de iubirea cul-
ca una singură, ceea ce a și determinat ca o mare par- pabilă pentru ea. Bătaia cumplită încasată de la fostul
R O
te din copilăria lui Eduard să se consume la Șotânga. „rival” Solomon este suportată cu stoicism. Acesta îi
Când Eduard îi spune lui Virgil că, prin testament, reamintește de mizerabila înscenare a „violului” de la
Amalia îi lăsase casa, acesta apreciază că așa se și cu- balul de absolvire a liceului, fapt care e pus pe seama
venea, motivând: „Oricât de ciudat ți se va părea, noi urii împotriva fetei, a celor care o iubeau și care ură
C
șase – adică părinții tăi, eu, Dorina, tu, și Amalia – i-a curmat lui însuși șansa căsătoriei cu Amalia: „Am
am format o singură familie. De aceea spun că gestul simțit eu bine că ai ceva împotriva oricui se apropie
Amaliei e absolut firesc” (p. 145). Eduard, raționalis- de Amalia. De ce, omule? O urai atât de mult? Sau era
tul în exces însă, e convins că dărnicia Amaliei e cel altceva? Răspunde-ți ție, fiindcă tu ești cel mai con-
mai crunt act de răzbunare. Așa se va fi cimentat, răsu- fuz, propriul dușman” (p. 179). Refugiindu-se, după
cit însă, și secretul celor doi, de care Eduard va fugi cu bătaie, la Alexia, aceasta încearcă să-i dezlege enigma
prețul convertirii iubirii în gelozie. Oricât ar părea de legăturii cu Amalia, a antitezei eșuate frate-soră, eșec al
paradoxal, rațiunea exacerbată naște monștri, blocând memoriei strâmbe provocate de raționalismul defor-
iubirea prin nebunia geloziei. Comentând monstru- mator: „– Părerea mea e că ți-ai dorit s-o iubești, dar
ozitățile războiului din Vietnam, plecând de la titlul ai uitat că nu ți-era soră. Poate ai urât-o și din cauza
celebrei gravuri a lui Goya, inginerul Mircea Dinică confuziei tale” (p. 207). Vina raționalistului e că lu-
pune nenorocirile din istorie pe seama somnului ra- crează cu „ipoteze primejdioase”, care, în planul con-
țiunii prin care trecea și America în postura de na- științei sunt catastrofale. Obstacolul din calea iubirii
țiune învingătoare. Hispanicul Magdiel, cunoscător venea din visătoria rațiunii indusă de silogismele de
al tainelor limbii spaniole, își aduce aminte Eduard, felul idola tribus (Francis Bacon). Alexia (ca și Amalia,
a dat un alt sens aforismului goyesc, considerând că Olimpia sau Nina) dovedește că femeile înțeleg în
„monștrii apar la fel de ușor și din somnul iubirii” profunzime firea umană a durității raționalist-mas-
(p. 101). Se referea oare inginerul și la refularea iubi- culine: „o tortură atât de crudă, încât îți pierzi mințile
și nu mai conștientizezi că acele conveniențe îți răpesc credință. În vreme ce savanții descoperă, artiștii in-
totul” (p. 207). ventează. Primii distrug sistemul precedent, pe când
Vrând, inițial, să refuze casa de la Șotânga, la nici un artist, căutător de frumos, nu distruge operele
îndemnul lui Virgil o acceptă, mergând să ia cheile precedente. Raționalistul Eduard este un distrugător
locuinței de la Marița, adevărata Amar(a), cea care al propriei vieți, al iubirii aduse în lume de credința
trezește memoria timpului pierdut printr-un soi de lui Iisus. Și trebuie să ispășească pe drumul Golgo-
proustianism întors, căci amintirile nu mai sunt de- tei sale pentru ca să regăsească iubirea între cele două
clanșate de dulceața madlenei muiate în ceai, băutura Amare, alături de Magdiel și de Nina, în confruntarea
copilăriei, ceaiul, în lipsa zahărului, rămânând amar dintre Nina și de rigidul Samuel.
și direcționând destinul pe o altă buclă a timpului, Eduard este răscolit de seninătatea cu care
paralelă cu cea a Amarei iubite și urâte de Eduard. Amara își spune povestea, ca adevărata Șeherezadă
Ecourile acestei amărăciuni se prelungesc până la nu- amenințată de spectrul morții: „Eu te-am iubit liber
mele localității dintre Irak și Iran, Amarrah. Între cele și am fost o femeie împlinită, în fiecare zi și în toate
două linii ale timpului se va produce de-acum înain- felurile, nu te lua după aparențe!” (p. 276). În final,
te și destinul lui Eduard, ateul de până atunci: „Cu reîntors la „adevărata Amar(a)”, cea care gustase doar
alte cuvinte, aveam două surori și amândouă pretin- o picătură din paharul amărăciunii din grădina Ghet-
deau că se numesc Amara” (p. 274). Cea din urmă, simani, o va fi regăsit Eduard, cu adevărat, în Marița,
poreclită Marița, de răutăcioși, îi deschide calea spre pe Amalia din Șotânga? Nietzsche, prin credința în
cealaltă, predându-i cheile casei, cheile timpului pier- eterna reîntoarcere, prelungită de Mircea Eliade în mi-
Ă
dut. Acolo regăsește unul dintre micile lor secrete, un tul eternei reîntoarceri, îi va fi sărit în ajutor, dar nu și
pachet de țigări și un chibrit, acum alături de un plic existențialistul avant la lettre, danezul Søren Kierke-
R
cu scrisoarea despre iubirea ei și a lui, un cutremur ce gaard, cel care n-o mai regăsește pe Regine Olsen în
reaprinde îndemnul cel de demult: „Nu te teme, Aule! splendoarea ei primară, cum nici Hyperion, în final,
A
Nimeni nu va afla secretul nostru” (p. 275). Acest Aul n-o mai regăsește pe fata de împărat: Cum e fecioara
este, pentru ea, bărbatul Adamic, începutul, Zeul, între sfinți/ Și luna între stele. Doamna Carmen Geor-
R
cum ar spune Nicolae Breban, în surprinzătoarea lui geta Popescu alege, pentru Eduard, calea eminesciană
E
teorie despre bărbăție și feminitate5. Adam, neferici- a antitezelor împăcate, ca proporție estetică de forme
tul, însinguratul salvat de Eva, Dulcineea și Amara în mișcare6, reluând alt laitmotiv al poveștii, cel al ca-
T
lumii, deopotrivă: „N-a fost zi în care să nu-ți arăt, ilor: „Caii aleargă fericiți și, de data asta, sunt unul
să nu te fac să simți că ești cel mai iubit dintre toți dintre ei. Sunt calul pe care trebuia să-l caut, să plă-
L I
iubiții galaxiei, n-ai cu să spui că nu știai, că nu te bu- tesc pentru el și să nu regret nimic. Trecutul și viitorul
curai. Dar tocmai asta te-a speriat și ai fugit de mine” m-au ajuns din urmă în aceeași clipă, dar nu se mai
(p. 281). Mai mult: „N-ai vrut să se știe despre noi, resping. Dintr-o dată, cuvintele lui Magdiel, rostite la
nici măcar părinților n-ai vrut să le spunem. De unde despărțirea noastră pe aeroportul din Londra capătă
A
oare iluzia că părinții trebuie să-și înțeleagă copiii? (...) alt sens: Viteazule, când ai venit, erai ca un pumn de
Aha, că toți ne considerau frați și li s-ar fi părut ab- fărâme, dar într-o zi vei semăna cu tigrul deșertului.
surd, păcătos. De când îți păsa ție de păcat, de când Fă-i și lui o poveste precum cele din «O mie și una de C
te speria?” Pe el, ateul, prizonier al idolilor lumii, al nopți»!” (p. 539).
I
unui Dumnezeu dur, răzbunător, cerșetor de jertfe, ca Să ascultăm poveștile...
al Vechiului Testament, gelos pe cei care nu-l iubesc!
R O N
6
„S-a zis de mult că frumusețea consistă în proporția de
Dumnezeul științei potrivnic iubirii povestitoare. Nu forme. Nimărui (s.n.) nu i-a venit în minte că consistă în
întâmplător autoarea alege pentru partea/ziua a șasea proporția de mișcări și, cu toate acestea, asta e adevărata
a Creației sale un moto din Jean d’Ormesson, cel cu frumusețe. Frumuseți moarte sunt cele cu proporție de for-
diferența dintre știință și artă, dintre raționalism și me, frumuseți vii cele cu proporție de mișcări. E evident că
această proporție de mișcare unde nimic nu e prea întins,
5
Nicolae Breban, Confesiuni violente. Dialoguri cu Constan- nici prea flasc, e o stare de echilibru – fericirea” (M. Emi-
C
tin Iftimie, ediția a II-a, București, Editura Ideea Europea- nescu, Opere, XV, Fragmentarium. Addenda ediţiei, Editura
nă, p. 251-310. Academiei Române, București, 1993, p. 332).
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 19
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
moartea ei”). Pierre de Ronsard (reprezentant al Ple- ală, iar Verlaine afirmă în finalul Artei poetice că «restul
iadei franceze, însemnând „un moment de înflorire este literatură», prevăzând că unitatea dintre viață și
R Ă
a poeziei culte în limba franceză și prima treaptă de poezie se va rupe în favoarea ficțiunii. E momentul în
înflorire a doctrinei Clasicismului”) se oprește asu- care din mitul lui Orfeu sfârtecatul rămân doar capul
pra lui Góngora și Quevedo („În vreme ce Góngora și lira, continuând să cânte, așa cum se întâmplă în
R A
rămâne discret în urma despărțirii de ființa iubită, poezia propriu-zis simbolistă și postsimbolistă, numi-
Quevedo devine teatral, mărturisindu-și sentimente- tă și «poezie pură»”).
le contradictorii, de la orgoliu, la umilința bărbatului În fine, avatarul poeziei pure care, în ordinea
respins, până la disprețul față de slăbiciunile femeii, mitului, reprezintă, după Dumitru Chioartu, capul
E
ironic caricaturizate”). William Shakespeare („este și lira lui Orfeu, fapt ilustrat de Stéphane Mallarmé
poet orfic prin platonismul viziunii sale asupra iubi- („Penrtru Mallarmé, Euridice este Poezia, față de
T
rii”). care manifestă o iubire intens mistică. O poezie ce
Avatarul romantic acordă sens „întoarcerii pri- respinge sentimentalismul romantic în schimbul im-
I
virii” lui Orfeu la ieșirea din hades. Hölderlin și No- personaluității artistice”), Paul Valéry („consideră că
L
valis („preamărește orfic noaptea, dorind să se iden- poezia purifică limbajul comun, comparat cu mersul
tifice cu ea, precum în voluptatea dragostei cu ființa spre un scop practic, transformându-l, implicit prin
iubită, căreia îi este recunoscător că, prin moartea ei, păstrarea versificației clasice, într-un limbaj în limbaj,
A
i-a prefăcut viața în noapte”); Shelley și Keats („la asemănător dansului /…/ de unde preocuparea po-
polul opus al optimismului lui Shelley din poemul etului pentru formă, în care se cristalizează purificat
C
neterminat Triumful vieții stă pesimismul lui Keats, limbajul”) și, în fine, Rainer Maria Rilke, care închide
poet orfic romantic care, în structura mitului, repre- ciclul istoric al avatarurilor lui Orfeu „retrăind mitul
I
zintă episodul în care orfeu se scufundă în noaptea ca experiență personală de viață în artă”. Iar penteu
melancoliei, ca doliu purtat în memoria Euridicei și concluzii, îl prezintă pe Guillaume Apollinaire ca pe
N
presimțire covârșitoare a propriei morți”); Geacomo un poet situat „între Orfeu și anti-Orfeu”.
Leopardi („Substanța lirică a poeziei lui Leopardi pro- Ceea ce este într-adevăr original în demersul
R O
vine din unitatea originară dintre Eros și Thanatos”), lui Dumitru Chioaru este această suprapunere a evo-
în timp ce la Gérard de Nerval, mitizării existenței i se luției istorice a poeziei pe etapele vieții mitologice a
asociază credința orfică în transmigrația sufletelor și, lui Orfeu, cu întâmplările ei real-ficționale, fiecare
ca o obsesie frecvent întâlnită la romantici, motivul etapă în evoluția liricii universale corespunzând câte
C
dublului”. unei etape din parcursul existențial al poetului Orfeu
Modernismul este văzut ca un avatar al sim- însuși, într-o dialectică proprie.
bolismului. El corespunde în mitul orfic, după opi- Incursiunea lui Dumitru Chioaru în istoria
nia lui Dumitru Chioaru, „episodului sfârtecării lui evoluției poeziei orfice, din antichitate până azi, este
Orfeu de către bacante, trăit pe cont propriu de poeți demonstrația propriei viziuni asupra fenomenului;
din momente istorice diferite, de la Edgar Allan Poe o interpetare originală ce se impune în perspectiva
la Georg Trakl, trecând prin Charles Baudelaire, Paul interpretărilor critice asupra orfismului, în general,
Verlaine și Arthur Rimbaud, precursori și succesori ai fără îndoială, ca un demers analitic și comparatist de
Simbolismului, care a distrus modelul tradițional de importanță incontestabilă în arealul hermeneutic ro-
poezie și au reinventat-o”. Așa, E.A. Poe marchează mânesc, și nu doar, aplicat asupra condiției creației
„începutul procesului de demitizare a actului creați- liricei din totdeauna.
ei”, Charles Baudelaire („Viziunea lumii ca închisoare
a omului căzut în timp are origine orfică. Baudelaire
îi adaugă o nuanță modernă, constând în criza morală MEDITAȚII ȘI EPISTOLE
a omului care parcurge cele trei spații metafizice din (Daniel Corbu)
opera lui Dante, Infernul, Purgatoriul și Paradisul, în
ordine inversă”), Verlaine și Rimbaud („Rimbaud a Un volum de meditații despre artă și spectaco-
abandonat aventura poetică pentru aventura existenți- lul lumilor, care se deschide sub genericul Pietre vechi
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 21
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
pentru temple noi (Solilocvii, Editura Princeps Multi- rentului, a cohortei de comentatori, ci dintr-un crez
media, Iași, 2021), trimite de îndată la un altul, cu anume. În viziunea filosofului atenian, poetul este un
un titlu acum parafrazat, Pietre pentru templul meu individ inspirat «precum prorocii și prezicătorii», care
(1919) al lui Lucian Blaga. Poetul Daniel Corbu, care «își ies din sine» și care, «de cum se cufundă în armo-
este și un excelent eseist (v. Intimitatea publică a po- nie și ritm, sunt cuprinși de avânt bahic și stăpâniți de
eziei – șapte eseuri despre comportamentul liric, 2002; el asemenea bachantelor». Pe de altă parte, poetul este
Rostirea postmodernă, 2014 ș.a.) nu și-a propus, desi- vocea divinității, prin inspirația și entuziasmul care
gur, să ofere o replică filosofului de la Lancrăm, cât îl scoate din sine «de cum se scufundă în armonie și
să continue firul gândirii acestuia într-un alt timp al ritm». Este o concepție cu totul magică asupra poeziei
devenirii existențialității noastre, asumându-și tragis- și poetului (căruia îi intuește mișcarea și ritmul vi-
mul acesteia: „Fericit cel ce poate auzi, ca pe un fâșâit tal)” ș.a.m.d. În continuarea unor asemenea conspecte
prelung și alinător muzica creației, că acela va putea de intimitate, se rostuiesc, complementar, scrisori-
descifra câteva taine ființiale și divinatorii”. E aici, în le adresate (imaginar) unor confrați sau unor iluștri
acest discurs, un ecou al rostirii fericirilor biblice. Însă poeți din universalitate, pe care îi evocă în succinte
cel ce meditează asupra condiției creatorului azi, nu e caracterizări ale creației lor, chemându-i astfel în ac-
un practicant teologic, cu atât mai puțin unul mistic. tualitatea propriului demers. „Ceea ce m-a atras din
Dar, există în credința sa creatoare o vibrație profund prima clipă la Dumneavoastră, Domnule Rilke – i se
religioasă, în sensul cuprinderii prin cuvânt (logos) adresează oarecum confratern, acestuia – este Weltin-
însuși sensul profund al sacralității: „Mi-i dat să cred neraum, miraculosul spațiu al lumii lăuntrice (…) Tot
Ă
în poezie nu ca într-o profesiune, ci ca într-un mira- ce ați scris poetic fiind în sensul ontic al comuniunii
col. Un miracol care ți-i dat sau nu. M-am considerat între suflet și lume, spectacolul unei interiorități afec-
R
întotdeauna un locuitor al emoției. Întâlnirile cu poe- tive, m-a cucerit din prima clipă (…) Ați creat, Dom-
zia sunt rare. Poezia vine și pleacă. Te lasă de multe ori nule Rilke o mitologie a interiorității care se înalță
A
deznădăjduit și cu mâinile goale. S-o oprești, imposi- prin uimitoarea intimitate cu lucrurile, la mitologia
bil. E ca și cum ai încerca să păstrezi cu tot dinadinsul cerului, a Atoatecreatorului și a Marilor Taine. «Ele-
R
mireasma florii în pumn. Dar nu cunosc întâlniri mai giile din Duino» sunt o astfel de boltă, de înălțare, în
E
înalte, mai disperate, mai brutale și mai serafice decât care spuneți că «frumosul nu-i altceva decât începutul
cele cu Poezia”. cumplitului pe care abia de-l îndurăm și-l admirăm atât
T
Daniel Corbu trăiește prin și pentru poezie, pentru că nepăsător, din dispreț, nu ne distruge»”. Sau,
aforismele sale, grupate tematic în volum, se centrează citind și recitind (după propria-i mărturisire) trilogia
I
tocmai pe mărturisirea crezului său de eliberare prin lui Dante, notează: „cuceritoare mi-a fost POEZIA
L
rostire poetică: „A scrie poezie: încă un mod de a te VEDERII, poezia ochilor, cea care are o mare forță de
convinge că exiști. Și o faci permanent, convins că nu- pătrundere și este echivalentul cunoașterii. Am întâl-
mai scriind poți alunga moartea la câțiva pași mai în- nit astfel la Dumneavoastră un mijloc de a face desă-
A
colo. Și când crezi că ai alungat-o, mai adânc o găsești vârșită receptarea miracolului vederii adânci”.
instalată în miezul lucrurilor”. Moartea și singurătatea Aproape toate aceste scrisori sunt concepute
C
sunt celelalte două motive în jurul cărora se dezvoltă în versuri, astfel că avem o suită de poeme medita-
cugetările sale (implicit fericirea, iubirea), cel mai ade- tive, continuând sau polemizând cu pasaje ilustra-
I
sea pe marginea unor lecturi din autori importanți. tive din operele unor mari scriitori, lectura cărora îl
Aici, însă, comentariile sunt adevărate (mici) eseuri incită, îl stimulează, îl provoacă la reflexii. Versurile
N
interpretative, ale unor opere sau studii pe care le par- sunt aforistice și oarecum diagnosticale. „O, Feodor
curge, căutând mereu acele puncte de referință în care Dostoievski – i se adresează empatic – în paginile tale
R O
se regăsește (se implică) însuși. „Cu imprudență – zice apune/ luna și răsare Moarte”. Sau, citindu-l pe Emi-
eseistul – risc a părea vetust pentru aceste timpuri nescu: „Nu există în lume ceva mai spectaculos/ decât
postmoderne, voi spune că ader la punctul de vedere jocul cu înțelepciunea”. Pentru ca, trăind alături de
al lui Platon din Republica, privind Poetul și rosturile Liviu Antonesei, scrisoarea de înțelepciune să devină
C
sale. Și asta nu din dorința de a veni împotriva cu- un veritabil poem reflexiv, cu irizări ironice la adresa
ambientului comun: „Acum stau în/ prima lumină România, cea mai poetică țară din Europa și locuiesc
a zilei de septembrie/ mohorât și stingher abătut și de-un buchet de ani în Iași, considerat cel mai poe-
premonitoriu/ ca un gând răsărit deodată in princi- tic oraș din România. De-un timp, m-am întors «cu
pio verbi/ și scriu despre Iașiburg pierduta și regăsita/ arme și bagaje» în chilia mea înflorită de la Neamtz,
Ithacă, orașul celor șapte coline și al celestei/ Nicoline de pe malul Ozanei, acolo unde mi-am început «aven-
(prin urmare tot șapte, ca-n/ romantica eonica undă) tura», cu ajutorul câtorva oameni, a lui Dumnezeu
așezat sub zborul/ fluturilor al vrăbiilor și al gălăgioa- și al măreței biblioteci care m-a crescut (peste cinci
selor, popoare de ciori./ Stau în prima lumină a zilei mii de volume, în vreo șase limbi). Asta nu înseamnă
de/ septembrie abătut și stingher făcând/ inventarul că am devenit călugărul dim chilie, apostolul poeziei
celor pe care mu i-am cunoscut/ și-au plecat la popo- egolatre, pentru că egoul, se știe bine, e dușmanul de
rul stelelor/ pe care i-am cunoscut și acum îndesesc/ moarte al poeziei. Dar singurătatea e primordială”.
oștile cerești”. Sau și mai biografic în epistola către Solilocviile lui Daniel Corbu sunt, în felul lor,
Carmen Doreal: „Nu sunt un om fericit, cum cred o mărturisire de sine şi în acelaşi timp o călătorie spi-
mulți dintre cei care mă citesc, deși spun mereu că rituală printre idei şi imagini poetice (filosofice, de ce
sunt un privilegiat: m-am născut în mirificul ținut al nu), menită a pune în lumină siderată, o cale spre des-
Neamțului, pe malul Ozanei, Iordanul literaturii ro- cifrarea, înțelegerea și admirația poetului tragic, care
mâne, cum am pretins și altora să-i spună, trăiesc în stă în fundalul întregii sale creații.
Ă
R
A
R
E
T
L I
A
C
I
R O N
C
R Ă
R A Cornel UNGUREANU Matei Vişniec în secolul amintirilor
de ceaţă”, apărut recent, are aproape 900 de pagini: e învăţat, unde m-am format. Pe de altă parte, eu fan-
T
o carte monumentală, cum se cuvine unei cărţi care tasmez la acest spaţiu pe care îl reconstruiesc – un spa-
cuprinde... un secol al evenimentelor... rele. Un ro- ţiu mental pe care îl numesc Bucovina. Macondo al
I
man-eseu. Partea a doua romanului, „Răul are întot- meu este Bucovina, un teritoriu fabulos pentru mine”.
deuna un frate geamăn”, ilustrează cu prisosinţă partea Născut în Rădăuţi, copilăreşte în satul buni-
L
întâi a cărţii, inaugurată cu... posibila întâlnire dintre cilor, la Horodnic. Locul îi oferă înţelesuri ale vieţii:
Stalin şi Hitler, la Viena, 1 ianuarie 1913. S-au întâl- „Când eram ...în satul bunicilor mei, Horod-
nit? nic, trăiam ancestralitatea într-o formă epidermică:
A
Erau amândoi la Viena şi amândoi aveau pro- aveam acces la ceremonie. Astfel mi-am dat seama că
iectele... necesare pentru un secol al răului. Cronologia viaţa are sens numai dacă este încadrată în ritualuri.
C
este respectată de personajele care trăiesc sub semnul Acolo am observat cât de ritualizate erau moartea,
răului. La 1 februarie 1943 când mareşalul Paulus se naşterea, nunta, botezul; ele aveau un sens ce trebuia
I
predă ruşilor, Arcadie Sclipa, şeful gării din R, ia hotă- să îmbrace o formă ceremonioasă”. Există semne ale
N
cadie Sclipa îl aşează, la 23 august, în faţa gării, pregă- copil, bucuria care e pusă în scenă la o nuntă... am
tit să întâmpine trupele sovietice. Într-un sanatoriu de asistat la lucruri pe care lumea nu le mai vede. La
boli nervoase, condus de doctorul Mirwald, locatarii îi nunţile din sat se formau convoaie de până la 40 sau
scriu lui I. V. Stalin. Sau se cred Stalin. Stalin îşi lasă 50 de căruţe când se duceau mirii...”. Omul tradiţio-
C
emblema pe locuitorii sanatoriului („Centru voluntar nal nu trăieşte în afara spectacolului, dimpotrivă: şi-l
de sănătatre psiho-somatică”), dar apare, el însuşi, Iosif asumă. Chiar (şi) metafizic. „În satele din Bucovina se
Vissarionovici Stalin în roman. Şi el, şi cei care sunt adunau «clanuri»; familia mea, în momentul care se
de gardă la uşa lui. Documentarul lui Matei Vişniec se reunea, număra vreo două sute de persoane. La hra-
abate nu odată de la drumurile lui, în numele abun- muri – fiecare sat avea hramul său – se invitau unii
denţa informaţiilor: a informaţiilor posibile despre un pe alţii. Era o etalare de mândrie, nu era o etalare de
secol al răului. S-a întâlnit Lenin cu Tristan Tzara în stupizenie şi de bogăţie excesivă ca azi”. Fenomenul
Elveţia? E dadaismul o revoluţie? Intrăm într-o lume religios sublinia calitatea „spectacolului”:
absurdă şi datorită destrămării cuvintelor? Romanul „Se mergea bineînţeles la biserică. Dar biserica
lui Matei Vişniec nu-i mai puţin un eseu – o inte- nu era numai o întâlnire cu Dumnezeu, era un loc de
rogaţie – o întrebare. Ce fac călăii, ce fac profesorii? întâlnire a oamenilor între ei.....Numai acolo puteai
Ce se mai întâmplă în oraşul R. cu şeful de gară Ar- să te duci proaspăt, frumos îmbrăcat, curat în exterior
cadie Sclipa, cu pictorul Iluţiu Zakarian, cu doctorul şi în interior şi să stai patru-cinci ore, să te vezi cu
Mirwald şi cu doctorul Yoel, evreul salvat de la depor- oamenii, să creezi relaţii, să saluţi morţii...”. Minodo-
tare de Arcadie Sclipa? Oraşul în care s-a născut, Matei ra, prima parte a romanului îşi sprijină demersurile
Vişniec, Rădăuţi, are vreo legătură cu oraşul R., cu pe visurile Minodorei – despre felul în care ea devine
gara lui Sclipa, cu sanatoriul lui Mirwald, cu picturile „profesor” al celor din sanatoriul lui Mirwald. Vremea
lui Zakarian sau dumnealor, personajele, ne vorbesc trece, romancierul rămâne cu personajele sale până se
doar despre secolul pierdut în ceaţă? căsătoresc şi au copii.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
24 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
„Deşi se spune că nou-născuţii au nevoie de care îl făcură să tresară pentru că le recunoştea”. Apoi,
câteva săptămâni ca să înceapă să vadă, Minodora fu când aude scârţâitul căruciorului pe care ştia că sunt
convinsă că pruncul adus pe lume de ea era altfel de- tăvile cu micul dejun, „se simţi invadat de un senti-
cât ceilalţi şi că portretul lui Stalin cu degetul la gură ment de recunoştinţă”.
avusese un impact enorm asupra micuţului. Timp de Ce se întâmplă când te desprinzi de locul tău?
cinci ani acesta refuză de altfel să vorbească, iar când i Cum te-a transformat acel loc? „Da, mai există uma-
se punea câte o întrebare ducea degetul la gură” nitate pe lume, speranţa era posibilă. Kosef J fu an-
Ca Stalin: „Apoi se împrieteni treptat cu cu- goasat numai când trebui, din nou, să dea ochi cu cei
vintele şi deveni scriitor”. doi bătrâni gardieni, Franz Hoss şi Fabius. Dar privi-
Şi va scrie o carte despre Minodora şi despre rile celor doi trecură prin el ca printr-un corp trans-
Stalin. Şi despre Vişniec şi ai săi. parent, ceea ce-l făcu pe Kosef J. să respire uşurat. Îşi
aminti că, uneori, oamenii nu sunt decât nişte nume-
Teatrul pe care îl scrie Matei Vişniec este me- re, ceea ce îl linişti pe deplin”. Oamenii nu sunt decât
reu realizat împreună. Matei Vişniec scrie pentru o numere: iată momentul şi locul întâlnirii cu Eugen
anumită trupă, pentru anumiţi actori, trans-scrie anu- Ionescu. Sau: iată cum a reuşit să se schimbe Bucovina
mite piese clasice: este, împreună cu marii bărbaţi ai copilăriei şi a adolescenţei lui Matei Vişniec.
scrisului, în lumea de azi. Dar păstrează, chiar atunci
când pare a fi împreună cu Kafka sau cu Eugen Io- Prima parte a romanului „Un secol de ceaţă”,
nescu, relaţia cu cei de acasă: „rescrierile” lui Matei „Minodora” numeşte întâlnirile tinerei cu „lecţiile”
Ă
Vişniec reabilitează momente arhetipale, ceremonii şi deportării, cu cele din ospiciu, unde e soră de ocrotire
ritualuri regăsite sub semnul scenei. Rescrise (şi) sub şi le citeşte pacienţilor texte: cele care sunt ale locului,
R
semnul amintirii. sunt ale lui Urmuz. O lume absurdă, cu cei care au
Poate că dintre toate romanele lui Matei Viş- fost. Şi mai sunt. Partea a doua a romanului cuprinde
A
niec cel care ar ilustra cel mai bine opoziţia dintre capitole de Jurnal; cum arată Franţa comuniştilor, a
Eugen Ionescu şi Matei Vişniec este Domnul K. elibe- felului în care întâmpină răsturnarea comunismului...
R
rat. Kafka este, poate, scriitorul cel mai important al în România. Un excelent documentar (ne) descope-
E
Europei Centrale, iar K., principalul său mesager. Bu- ră poezia comunistă din Franţa. Literatura stalinistă.
covina este o Europă Centrală bine definită de istoria Pentru „comunişti” un om de treabă întemeiază un
T
crepusculară, culturală, etnopsihologică, ca şi Bana- muzeu al idioţilor. O gară, un ospiciu, muzee pentru
tul. Romanul este, va declara Matei Vişniec, scriito- lumea de ieri şi de azi, un Bărăgan al crimei, subte-
L I
rul, un omagiu adus lui Kafka. „Această carte este însă ranele închisorilor comuniste. Prin secolul pierdut în
legată şi de un anume moment din viaţa mea: plecarea ceaţă trec – au opinii, poartă dialoguri pro şi contra
din România, în 1987”. „Într-o bună dimineaţă, Ko- – Stalin, Tito, Gheorghiu Dej, Paul Goma, Dzer-
sef J. fu eliberat” este fraza inaugurală a cărţii. Kosef djinki, Ejov şi alte numeroase personaje ale istoriei.
A
J, acesta e numele eliberatului, putea fi întâlnit – fără „Am încercat să înţeleg eu însumi, scrie pe ultima co-
nume – şi în Lunga călătorie a prizonierului, romanul pertă a romanului Matei Vişniec, de ce oamenii nu
lui Sorin Titel. Personajul lui Titel nu este „eliberat”, învaţă mai nimic din greşelile trecutului şi mai ales de C
el trebuie să ajungă în alt loc, condus de doi gardieni, ce repetă erorile servituţii voluntare. Ceaţa ideologică
I
veseli, sumbri, imbecili, vioi, capabili de joacă sau de de care vorbesc nu s-a rispit în acest început de secol,
interdicţii. Personajul lui Vişniec, Kosef J eliberatul, iar pe alocuri mi se pare că se îndeseşte, chiar în multe
R O N
nu îşi trăieşte fericirea eliberării, fiindcă definiţia lui e minţi subtile şi în multe suflete generoase”.
alta. Aşa că e la locul lui în celulă: După zeci, sute, mii de articole despre lumea
„Kosef J. îşi reveni puţin doar când îşi dădu de azi, Matei Vişniec ne oferă un roman monumental
seama că se afla în celula cu numărul 50. O imensă despre lumea de ieri. Sau de azi? O comedie despre
căldură interioară îi inundă sufletul. Auzi la un mo- secolul nostru pierdut în ceaţă? Sau doar o blândă iro-
ment dat un zăngănit familiar apoi câteva înjurături nie despre scriitorii care au trăit în secolul amintirilor?
C
R Ă
R A Savu POPA O tehnologie a traumei
dintre oniric și real. Acesta din urmă pare a fi urmat, tocurile la/ fel./ relațiile interumane îmi creează repul-
T
parcă încontinuu, de spectrul traumatic al neputinței sie instinctivă./ asocială – da, autistă – da, autoreferen-
de a subzista într-o lume mecanicizată, supusă, în per- țială – da,/ relativă și laconică – întotdeauna. testul de
I
lor frustrări ajunse la stadiul de experimente clinice, ve- ca-cola, iaurt și bere” (natură moartă).
rificate ca unități de măsurare a suportabilității dincolo Nervurile anxioase ale confesiunii exacerbează
de orice limită uman-rațională sau identitară; în timp anumite experiențe personale ale unei existențe subte-
ce, în jur, se întinde tumefiată, tentaculară, o atmosfe- rane, incompatibile cu mundanul acesta înconjurat de
ră de distopie traumatică: ,,toți psihopații cu funcții la factori zgomotoși, anihilând orice posibilitate a interio-
masa rotundă./ cu creierele balonate de monstruozități rității/ interiorizării constante. Regimul ultragierii este
fetide/ și gurile împroșcând scenarii distopice./ apa din amplificat pe un fond cenușiu-tenebros al lipsei de afec-
pahare în care se zvârcoleau viermișori/ aproape invizi- țiune sau de sprijin, într-o succesiune de scene din viața
bili și bacterii/ care le întăreau sistemul imunitar./ ce- zilnică, expuse, dureros, ostracizant, alienării sau lipsei de
rerea mea de euthanasiere. evaluată./ acceptată. și eu, comunicare. ,,personalitate dizarmonică. mimezi sereni-
prizonieră în mintea mea flagelată/ de gânduri maso- tatea,/ empatia, chiar iubirea./ aceleași, mereu aceleași
chiste./ și toți psihopații jubilând și salivând pe gulerele greșeli./ vei cădea în psihoză tot de atâtea ori./ vei căuta
lor/ albe,/ pe funcțiile lor prețioase. și eu – invizibilă,/ un salvator în primul om/ care te va privi cu interes și
apatică și fragilă, levitând peste masa rotundă,/ prăbu- înțelegere. Nimic/ de înțeles la plasa fragilă a creierului./
șindu-mă într-un pahar,/ sufocată de viermișori și bac- gândurile masochiste/ cad ca niște bile de plumb. ești
terii,/ o formă și o formulă eficientă de acces limitat/ la sus, mult prea sus./ ceilalți nici nu mai există./ echilibrul
lumea microscopică,/ înec programat, deces constatat e ceva atât de străin de ființa ta,/ încât te vei grăbi incon-
de clonele/ psihopaților/ la mii de ani lumină distanță” știent spre colaps mental” (colaps mental).
(euthanasiere). Textele concepute ca niște fișe clinice sunt cele în
Ă
În alt text, întâlnim o antipoetică a abuzurilor care poeta relatează experiențe, frânturi conversaționa-
care periclitează o structură sufletească, subjugată de o le, petrecute în cabinetul psihologului. Acestea sunt re-
R
sensibilitate cavernoasă, surprinsă în imagini de un su- date printr-un discurs aluvionar, pe alocuri scurtcircui-
prarealism tarat. Ritmul cotidian devoalează un ritual tat de impulsuri paranoice: ,,vă panicați, noi știm exact
A
de inițiere în arta stagnării, a compromisurilor sau a cum să ne purtăm cu dvs. încât totul să fie suportabil.
tendințelor hiper-consumeriste, marcate de o compul- vă avertizăm totuși că în maxim un an veți fi obeză, iar
R
sivitate erodantă: ,,intuiția merge undeva mai adânc, în boala dvs. nu se va vindeca niciodată, ci se va ameliora
E
stomac./ periodic reciclăm clișeele. vindem gadgeturi atât cât să vă integrați într-un grup de alte persoane cu
la prețuri/ accesibile./ dacă am simptome de senilita- profil psihologic asemănător. următorul!” sau prezent
T
te, tot insomnia./ abuzul de cafea și neuroleptice. vidul cu sfaturi practice, de adaptare/ acomodare alienantă
are aura/ boschetarului iluminat./ când ne retragem, la lumea din jur, printr-o formă paradoxală de accepta-
L I
amintirile stocate în subconștient,/ explozia de impul- re și suprimare a granițelor/barierelor dintre concretul
suri electrice generează atacuri de/ panică./ vizualizează zilnic și abstractul unor forme depresive de respingere
corpul uman ca pe un simplu obiect/ anatomic./ urme și anulare a unei rutine care, dincolo de blazare, dis-
anacronice de fericire. aparenta complexitate a/ unui torsionează realul în mintea celui anxios ,,ajungem de
A
generator electric” (periodic reciclăm clișeele). unde am plecat. vă ofer o soluție/ provizorie – încercați
Natura moartă e, în mod straniu, străbătută de să gătiți o ciorbă sau o tocăniță,/ gândurile negative se
un flux de animație care conturează o degringoladă vor atenua./ îmi pare rău, dar creierul meu e deja ciorbă C
obiectuală a kitsch-ului și a senzației de neorânduială mixată/ cu tocăniță încă din adolescență./ încercați să
I
sau reflectare ironică a puerilității. Toate acestea repre- mergeți la cinematograf sau la teatru,/ încercați orice
zintă, până la urmă, proiecții inaparente ale spiritului vă poate scoate din rutina/ asta sufocantă. am încercat
R O N
uman, viciat, degradat: ,,un pește de sticlă pe un tele- și am realizat că joc/ rolul unui psihopat care după ce
vizor Diamant,/ o pungă de plastic în peștele de sticlă,/ își suprimă victimele/ simte nevoia să-și facă un selfie”
scheletul lui Yeti în televizorul Diamant,/ două mumii (rețele de socializare).
la o cafea invocându-l pe Gasper,/ Gasper îl aleargă pe Reciclarea clișeului poate semnifica atât o resta-
Scooby-doo,/ Scooby-doo aleargă scheletul lui Yeti,/ bilire a unor experiențe și obiecte ieșite din uz, cât și o
care trântește televizorul Diamant în capul/ peștelui resuscitare a unui sine aflat pe cale de a-și pierde, deo-
C
de sticlă cu punga de plastic/ doldora de capace de co- potrivă, identitatea socială, dar și cea ontologică.
R Ă
R A Christian CRĂCIUN Scintigrafie – poezie
voi face vreun pas,/voi lua exemplu de la ceilalți,/care de bază ale volumului. Și de aceeași univers metaforic
T
stau așa, nemișcați,/strălucitori ca niște îngeri,/cu su- aparține și figura atotprezentă a îngerului, unde bân-
fletul demult dezbrăcat de carne,/în ale lor fotografii;” tuie mai mulți îngeri decât într-un spital?
I
(Scintigrafia). De la o asemenea profundă similitudi- Poezia evocă mereu o scindare a ființei, o con-
ne și experiență pleacă recentul volum de poezie1 al templare a sinelui și a celorlalți parcă din afara eului,
L
lui Mircea Teculescu. Decorul este spitalul, situarea cu o detașare liniștit tragică. Imaginile exteriorității
spirituală este pragul pe care-l reprezintă „jocul” (iau sunt insistent prezente. Avem mereu o dublă vedere.
aici cuvântul în sensul tehnic, La urma urmei, între a externa
A
tindeni cară tăcerea/ - plus o mulțime de halate,/care Desenul se articulează rareori mai amplu, în imagini
au grijă, fiecare în felul său,/să curețe praful”. Fiorul sintactic articulate: „În interiorul clădirii aceleia sunt
religios, în chiar sensul originar al termenului, de legă- tot felul de/pereți, pe fiecare se află desenat conturul/
tură, este nelipsit, ca în acest splendid poemul numit unui trup prin care se târăște, ușor, boala;//și toate au
De aici cuvintele își schimbă culoarea. „Timpul trimis o scobitură în dreptul inimii,/o candelă urmează a fi
de limba clopotului/îmbracă lungul, latul și înaltul/ aprinsă acolo/când dragostea, singură, va hotărî asta;//
cu haina sa;/.../ mierea văzului ești Tu, Doamne,/știm ea umblă pe coridoare cu o rochie lungă,/cuprinsă de
că te afli acolo/unde privirea nu mai ajunge;//unde flăcări, și vede cum, minunat,/Dumnezeu îl iubește
roiesc troiţe din lacrimi nestemate,/ce curăţă privirea pe fiecare”. Da, „Pe acoperișul pavilionului așteaptă/o
de vise/ neîmplinite, nemeritate;/.../ atunci zgomotul caleașcă regală”. Simbolul e clar și notația precisă,
se va face zumzet,/sunet din care va să apară ceva ne- Mircea Teculescu nu face risipă de imagini și cuvinte.
maiîntâlnit,/o icoană cu noi”. Timpul trimis de limba Simplul gest creează situația poetică: „m-au așezat pe
clopotului este o metaforă atotcuprinzătoare, precum un pat,/între/bolnavul cel drept și bolnavul cel stâng”.
„mierea visului ești tu, Doamne” este un enunț pur și Multe dintre metafore sunt direct de proveniență bi-
simplu mistic. Există în aceste poeme o artă a nespu- blică: „fiecare are cheia închisorii sale”, „cei cu trup
sului, fără de care liniștirea nu ar fi posibilă, o recu- vechi”, „lutul nostru/parte a tandrei gândiri/în care
legere în spațiul de dincolo de întâmplări, obiecte și ne aflăm”, „doar martirii pot să moară, știm asta,/e
cuvinte, o evanescență asumată care presupune un act timpul ca amândoi să ne strămutăm/de aici, duhul
similar, reciproc, al lecturii. Mircea Teculescu a lucrat singuri să ni-l urcăm la Cer,//în acest timp moartea
Ă
și în tiparul poeziei extrem-orientale și acest îndelung crește încet,/cât vârful unei unghii sidefate;”. Într-o
exercițiu de asceză formală îi folosește în calmul ten- vreme în care poezia tinde să fie redusă la urlet sau
R
sionat al sugestiei minimaliste. Iată, spre exemplifica- scrâșnet, la rostirea vehementă, la exhibarea rănilor
re, un haiku „Frunze de toamnă -/ pentru că nu pot/ sufletești sau trupești (cu cât mai mult puroi, cu atât
A
să-ți trimit lacrimi”. Dragostea este și ea o temă doar mai poetic) un astfel de tragism potențat prin alb riscă
în măsura în care este conținută în marea temă a cor- să scape nesesizat de către cititorul cu simțurile tocite
R
pului suferind: „Câteodată o iubire/poate continua de zgomot. Uneori, versul capătă ton de sentență, ine-
E
într-un poem,/la fel cum tu,/într-o suferință de care vitabil într-o asemenea temă: „poți să-ți vezi/termenul
toți știu;/.../câteodată o iubire/poate sfârși într-un de expirare/prin propriul trup”. De bună seamă că o
T
poem,/sau mai multe,/citite de un prieten în care/stă temă inevitabilă derivată de aici este cea a timpului.
ascunsă o afecțiune/și nimeni nu știe;”. Că în acest Într-un poem precum Dintotdeauna prezența sa este
L I
univers singurătatea se insinuează ca un abur, este fi- palpabilă, timpul are mirosul greu al spitalului, zilele
resc. Ceilalți, observați atent, („Cei care nu îl cunosc/ stivuite ordonat de către înger, una peste alta, nu pot
și cele ce nu îl știu/străbat aleea furișată printre/două strivi decât frica, iar „trupul rugăciunii” e descărnat
blocuri nepăsătoare,/umbrită de pruni, corcoduși, un ca al sfinților. „Zilele de cenușă” sunt marca acestui
A
frasin;”) sunt prezențe absente, fantomatice, neutre, timp altfel. Iar „Lutul nostru,/ parte a tandrei grădini/
„pacienți”, sau simple „indicatoare” ale unei existențe în care ne aflăm” este ceea ce ne ține, iată, paradoxal,
„normale”. Găsim o atenuare a percepției, vătuire a aproape de paradis. C
trăirii estetice a suferinței care strecoară poezia într-un Poezia lui Mircea Teculescu este, cum să spun?
I
spațiu al purității melancolice, corporalul nu este pro- – alinătoare. Experiența se transfigurează într-o recu-
priu-zis prezent, decât la modul aluziv. Zgomotul se legere de rugăciune, e o poezie care se intonează lă-
R O N
face zumzet. Uneori se merge până la simplificarea untric. Ne aduce aminte că marile dureri și marile
extremă a retoricii, „minunații ghiocei”, ceea ce poa- frumuseți sunt tăcute și ne vorbesc prin semne sim-
te nedumeri un lector crescut în mitologia șocului și ple: „într-un sfârșit, pornind dintr-un vas cu busuioc,
noului absolut. aflat undeva, pe balconul etajului unu, o mireasmă
Rareori apar imagini care depășesc această sferă cuprinde totul,...”.
a intimului, ca în această nichitiană perspectivă inver-
C
cât și pentru activitatea jurnalistică neîntreruptă, pen- lirea tăcută a florilor” (p. 10). Pasăre Călătoare, o altă
T
tru implicarea în numeroase proiecte culturale, pentru prietenă a copilei, o încântă atât de mult cu frumusețea
volumele traduse de-a lungul timpului. Cele 11 povești ei încât Fetița se cutremură la gândul că dacă aceasta
I
încântă cititorul „ținându-se de mână” și îl invită în- n-ar pleca mai repede, zăpada ar ucide-o.
tr-un ținut fabulos, în care o serie de personaje simboli- Pe malul unui râu, lângă luciul apei, are loc în-
L
ce, majoritatea copii, trăiesc experiențe prin care înțeleg tâlnirea cu Libelula și Linul, un pește-vraci, căruia „că-
mai bine lumea. Este o minunată lecție de încredere, mășuța” îi este sfâșiată de plante acvatice tăioase. Prin
reziliență, empatie transmisă celor din jur. Apărută la sacrificiul Libelulei și hărnicia fetiței, peștele miraculos
A
Editura Mușatinii, cartea se remarcă și printr-o condi- este salvat: „Fetița se așeză tăcută în iarba din grădină.
ție grafică aparte, cu o ilustrație inspirată, minimalistă, Libelula începu cu o viteză amețitoare să-și deșire aripi-
C
semnată de Ana Constantinescu. Demn de semnalat le, iar Fetița să facă un ghem mare din firul lor transpa-
este faptul că acest nou volum are, pentru fiecare po- rent și de culorile curcubeului totodată. Când termină,
I
veste, transpuneri în diverse limbi de circulație (fran- Libelula se așeză sfârșită lângă ea. Căpșorul îi tremura
N
ceză, engleză, germană, italiană, spaniolă, portugheză, de durere, dar, mai mari decât el, ochii ei căpătaseră o
japoneză, maghiară, ucraineană) sub semnătura unor strălucire neobișnuită. Fetița căută prin iarbă, până găsi
R O
traducători avizați, favorizând astfel o receptare inter- două pene de nagâț. Cu ele, se puse pe împletit și oricât
națională. de tare o dureau mâinile de oboseală, nu se opri până
După cum spune Dumitru Radu Popa în prefa- când nu termină cămășuța. Scânteia în lumina soarelui
ță, „n-a fost și nu e ușor să scrii pentru copii”. Totuși, și cosașii din iarbă, și melcișorii de pe tulpina răchitelor
C
Doina Cernica își înmoaie condeiul în cerneala sensi- se adunară să o vadă. Era cu adevărat o cămașă de prinț.
bilității și a deschiderii către ceilalți și oferă cititorilor Ochii Libelulei se luminară de mulțumire.” (p. 49).
o carte de neuitat, care poate oricând sta alături de alte Povestea căreia i s-a decernat „Le Prix de l’Étoi-
volume emblematice ale literaturii pentru copii, de la le de Centrul European pentru Promovarea Artelor și
Perrault la Andersen, până în extremul contemporan. Literaturii din Thionville (Franța) – „Barza care venea
Poveștile ei stau înșiruite în carte ca globurile într-o de demult” – aduce în scenă un personaj ancestral, „cea
ghirlandă strălucitoare, menită să aline tristețile care ni mai demult barză din lume. Regina”. Salvarea unui mic
se pot aduna, uneori, în suflet. pui de barză rămas orfan se petrece sub ochii Fetiței
Fetița, Broasca Țestoasă, Ursul Galben, Pasăre visătoare, cu ajutorului Cocostârcului negru, iar lecția
Călătoare, Libelula, Linul, Barza care venea de demult, despre protejarea celor mici și slabi este, din nou, în-
Fiul Cedrului, Peștele Spin, Frățior și Surioară, Vero- vățată.
nica (floarea albastră), Porumbelul, Bunica, Privighe- O interesantă strămutare a spațiului cultural
toarea, Mama sunt personajele care evoluează în aceste al acțiunii are loc în „Fiul Cedrului”, poveste al cărei
narațiuni impregnate de o anumită nostalgie, într-un personaj eponim este întâlnit de fetiță în una din pe-
decor foarte apropiat de cel oniric, în care multe întâm- regrinările ei cu Broasca Țestoasă, înțeleapta însoțitoare
plări par să aibă ceva din savoarea și puritatea visului. și mentor. Un băiat necunoscut ajută la ridicarea unei
Personajul central, Fetița, învață de la toți cei case bucovinene, acoperită cu draniță. Micul erou este
pe care îi întâlnește câte o fărâmă din misterele lumii încântat să învețe obiceiurile tradiționale de construc-
și ochii/sufletul ei de copil se bucură de fiecare dată. ție, cum ar fi punerea unui brăduț pe vârful schelelor.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
30 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Băiatul vine dintr-un loc pe care nu-l mai ține minte, cel mic: „Nu mi-am închipuit niciodată, nicicând nu
pe care îl simte acum cu memoria olfactivă : „Nu-i păs- aș fi crezut că există ceva atât de frumos! spuse cople-
trez în memorie decât miresmele: de aer sărat ca de pe șit Frățiorul, încercând să cuprindă cu privirea cerul pe
un țărm de mare, de aer curat și de zăpadă ca de pe care se înălțaseră, plutind stol, florile Cireșului Amar.”
un munte foarte înalt.” (p. 74). El îi povestește fetiței (p. 118). La fel, vindecarea a două femei cuprinse de
despre Cedrul de Aur, copacul mitic al Libanului, des- tristețe – mama și bunica – are loc prin puterea izbăvi-
pre peripețiile lui prin lume și cei pe care i-a întâlnit, toare a cântecului privighetorii, care vine „mângâietor,
încântând-o cu istorisirile lui. parcă de pe altă lume, ca un răvaș” de la Tatăl prăpă-
Din povestea Peștelui Spin se desprinde o nouă dit prea devreme. Despre renașterea speranței, despre
fațetă a viziunii despre lume a Doinei Cernica, mesajul dar/ dăruire/ jertfă învață mica eroină din întâlnirea cu
pe care autoarea îl transmite celor mici și mari. Egoismul Porumbelul, în una dintre cele mai fascinante povești
acestui pește scăpat dintr-un acvariu și ajuns într-un din finalul volumului, „Fetița și Porumbelul”. Pasărea
râu, unde are la început un comportament agresiv față se dovedește a fi un mentor în arta ajutorării necondi-
de peștele Lin, va fi contrabalansat de sfatul copilei și ționate a celuilalt, pentru că - așa cum va afla fetița - el
de ajutorul necondiționat al victimei, ceea ce va duce la dăruiește (în buna tradiție creștină, ce impregnează vi-
schimbarea și eliberarea Peș- ziunea Doinei Cernica) grâul
telui Spin, bucuros în sfârșit primit ca hrană, pe pervaz,
de „prima faptă bună din via- de la prietena sa, altora mai
ța sa”. Povestea care dă titlul nevoiași decât el. Călătoria
Ă
oximoronic al volumului o de căutare a Porumbelului ce
pune pe Fetiță față în față cu nu mai apare la fereastră este
R
Mierla Neagră, iar contrastul una inițiatică, din care Fetița
dintre cele două culori sim- află că grâul este un liant în-
A
bolizează tocmai diferența tre cei vii și cei morți, iar cel
dintre vara, timpul fericirii, dăruit de ea Porumbelului
R
al căldurii (când mierlele a fost oferit de acesta unor
E
ajung în grădina copilei) și copii nevoiași, ce trebuiau să
iarna (când, cu obrazul lipit pregătească coliva „prăjitura
T
de geam, aceasta urmărește morților pentru cei vii”, la
dansul fulgilor de nea). pierderea bunicii.
L I
În urma întâlnirii cu Într-un interviu acor-
alte două personaje, Frățior dat Mihaelei Grădinaru în
și Surioară, fetița află despre „Bucovina literară”, Doina
frumusețea care vindecă, des- Cernica declara: „Viețile
A
pre cum se alină durerea lăsa- noastre, ale tuturor, sunt o
tă de plecare fără întoarcere a sumă de călătorii” și cred că,
celor dragi, pentru că cei doi pentru toți cititorii acestui C
copii au plecat în lume după volum, lectura va fi o călă-
I
moartea bunicii. În „Băiețe- torie în tărâmul mirabil al
lul care viu nu era și Cireșul poveștii, într-un text de o
R O N
2. Păgânica
Ea ieşea dimineaţa să ude păsările
şi să dea de mâncare la flori,
să se închine la viţelul de aur al soarelui
şi să alunge cei trei nori
care coborau de pe cer s-o iubească,
ea ieşea dimineaţa să se scuture
de întuneric şi să jure cu faţa
la răsărit că nu m-a văzut niciodată,
1. De mâine atât era de ameţită de dragoste!
Ajuns aici, cineva îmi rupe mâna dreaptă, se vor îmbrăţişa din priviri,
se uită în ochii mei şi mă mângâie:
O
I S
S Vasile BAGHIU Săptămâna
Luni
Miercuri
Luni e ca și cum ar fi oricare zi,
pentru că viața Miercuri sunt ceasuri deja înaintate,
face lucrurile să pară la fel, la numai o secundă universală de joi,
să nu mai conteze nimic rostogolindu-se printre noi,
din ce este important, o zi despre care se pot spune diverse,
să fie, de fapt, cum a mai fost mai puțin că ar fi specială, poate,
și cum va mai fi. pentru că — se știe — aceasta depinde
Cât privește bătrânețea și moartea, numai de fiecare persoană în parte.
ele se ascund Este de fapt un joc drăguț de rime zglobii
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
34 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Vineri
Vineri este o zi
S
ca și cum nu ar fi,
I
în rame de realitate,
într-o buclă de timp
P
care ne recunoaște
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 35
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
I S
S Liviu ANTONESEI Sfîrşitul filmului. Priviri prin El Aleph
Sfîrșitul filmului
E
O
se roti pe loc, se întoarse spre poarta batantă, slobozi se apleacă și-i șoptește iar ceva la ureche-
S
un nechezat neauzit vreodată, bătu din copite, trecu Ducipal bate din picioare pe loc, a mulțumire
zvîrlind poarta în lături și plecă în galop nebun și la semnul scurt din frîu își începe galopul –
E
spre clopotniță, pe strada goală ce tăia urbea în două… în urma lor tropot de copite, înainte pustiul…
Uneori, nechezatul răsuna peste clădiri și preerie…
O
I S
S Viorica RĂDUŢĂ cum îngheaţă rochia miresei
și pleacă
E
fereastra nu mai trece pe drum peste noapte fereastra și drumul sunt pielea de pe
scândură
camera din față e mereu închisă pe care o trage peste față
ca un gând în alt gând în altul așa adoarme
două vase de pământ cu gura închisă
în crăpăturile casei
deodată fereastra se dă la o parte
o suflare caldă stă pe buza vasului cu o lumânare aprinsă
tăcerea stă în mâinile uscate
trebuie că se uită la noi
bătrâni de zile de nopțile închise în ele fără vise în ele
I S
oraş pustiul merge cu plopii
lanterna mai leagănă pustiul la capăt
cum se înfășoară de ploi de rădăcinile lor
S
cu gheața lui cu gheața soției înainte să ajungi la pod
depinde cine vine cu bicicleta
E
vezi ruinele bisericii blestemate
vine cu punte cu tot
O
cu multe găuri în zid unde locuiesc umbre
cu fețele nou-născuților care cer lapte
din două în două zile în fotografii sunt doar ușile care
P
din cauza întunericului se uită la tine
vine și moartea pune sticla cu lapte la scară parcă dracul se așază în fiecare
se uită la floarea miresei de sub gheața din curte de fapt în gol
cu singurătate cu tot
apoi vezi împrejur dealurile
ce să facă acum cu laptele muls dacă a doua zi nu mai e crescute din rădăcini
cu trupuri retezate din umeri
după un timp îngheață și vântul și rochia miresei să aibă unde se așeza slujba scoasă afară
fiindcă înăuntru e necurată
S
I
S
E
O
P
I S
S
1.
E
O
Nisipuri mişcătoare
cum ploaia ucigătoare
dintre cer şi pământ
P
Orb
Zeul cântă pe munte Tac
din cimpoaiele burduşite
cu lacrimi Peste verbul ce încă
nu s-a rostuit
Femei în desfrâu pe gratii de iarbă împărat.
primesc sămânţa cum iepele toamna
Totuna Om Dumnezeu 3.
copilul orfan
îşi caută tatăl sus pe colina Atât de straniu
hulită de vânturi. se arcuieşte
spinarea dealului.
2. Parcă ar fi
un sân de fecioară
Drumul – piramide plânse din cer. alăptând la nesfărşit
Triunghiuri de sare îngerii...
şi ger.
5. Plutim târziu
prin gările de ceaţă
Femeile nasc şi
orbitoare dealuri şi cruci ne spălăm
fantastice cărări de cu îngerii
lumină. pe faţă.
Un şir de morţi
misterios curgând 8.
unul în celălalt
din trup Tu sapă adânc în inima apei
în până când lumina concentric
trup. va ţâşni din icoană
botezându-te
6. lăcrimează ceaţa
aripi peste păsări
S-a copt amurgul. într-un călcâi pribeag
în care lumea doarme...
Oştirile luminii
sapă coridoare în
călcâiul pământului. 9.
Ţâşnesc liturghii. luminiscente făpturi
sânge galactic gâlgâind
În ele se nasc străfulgerare
planetele oameni de magneziu
marginea
zimţată să aducem ofrande somnului
a timpului astfel nu vom ieşi din stagnare...
taie piramide
S
7. pergamente alămuri
E
rotunde grădini
fără să ştim între nor şi vedenie
P
că murim.
10. 12.
Plouă peste ţărmul abia tresărind violet Rânjet barbar
Păsări cad pe străzi lovite de pendule decapitat rostogolit prin pieţe şi gări
piatra piramidă pasăre cer
Trag cerurile de pe alfabet cercuri desprinse de pe rama icoanei
peste alfa şi beta bănuţi pentru daruri
sub apa neagră învelind icoana zeii dorm de sute de ani
I S
S Vasile MACOVICIUC 11 Poeme
Leacul
E
O
vremuri oarecare -
extazul mulțimii Pelerin
vânătoarea de socluri și predici
uitarea plăsmuiesc locuri în care
mă aștept pe mine însumi
așa cum întâmpini solul de peste mări
I S
chiar ajung întrupează ispitele unui popas încăpător
să împart neliniștea în furnicărie
S
Dezvrăjire
Spaima
E
nu știu cine se furișează
O
ascunsă în fraze mieroase în memoria celui care este de veghe -
pândind răzbunătoare în spatele perdelei dispar nopți ploioase, batistele albe din gări,
lascivă pe tronul de puf nebănuitele despărțiri,
P
în odăi discret parfumate - petalele crizantemei,
fiara despre care nu vrei ca să știi, roua pe care o împart fiii la cina de taină
îngrijorarea mării când apoi
pe faleză întârzie umbra și se îndepărtează fiordul cu delfini albaștri,
valuri hulpave sunt în extaz chemarea adâncului,
surâsul meu blând
alături cărarea cu spini
gândul sălbăticit pomădat cu vocale
sărbătoarea în care te împotmolești
cu speranță și doar un adevăr, Metamorfoză
doar unul și numai unul,
întuneric stingher arșița pustiei usucă drumeagul –
la purtător deja mă cațăr într-un papirus
până deguști mierea otrăvii ani și leghe, spaime și lacrimi
de la un semn la altul - de parcă
implor cerul să mă citească
... spre întristare
clipa de față n-o pot irosi: Albumul
a și trecut
cele de ieri parcă nici nu au fost, căzut în plasa pierzaniei,
infidele cresc cele de mâine faptele îmi cer dovezi
și le înfrunt spășit:
vreau zborul -
nu doar oboseala de nicăieri spre aiurea duminică era sau, poate,
o zi oarecare însorită și calmă
simțuri temătoare dilată întâlnirea: i-am rânduit statuar în poza de grup
veșnicia temnițată aici și acum ca pentru vecie
e singura - spre întristare
câțiva vâslesc prin riduri în contra secundei
prin toți porii năzuiesc și respir alături – instantanee, demografie,
nu ieri, adineaori, demult, alb negru față profil portret figuranți
nici mâine, altădată, cândva de parcă nici nu am trecut pe acolo,
nu sar trepte, nu mai cobor,
nu privesc îngrozit în urmă sau scenograful adună crenguțe de vâsc,
înspre ce vine -
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 47
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
I S
S
smerita
E
ziua în care am învăţat zăpada • rece de pagină – sânge
O
de silabă • îmi plimb printre ziduri sfărîmate cutre-
murul – şi cu cerneala muşc din moloz • negrul se
despoaie – îşi pierde pe şosea cicatricile • îmi ascut
P
ochii cu briceagul voroavelor – în timp ce paleta lunii
întreabă moartea cu mingile de ping pong • tu, mereu
străină femeie, îmi chemi sperma cu vaginul tău ud –
şi scafandrul de-argint cu melcii gurii tale • porţi pe străină venire
umeri toată ninsoarea întunericului – şi sfioasă te mis- piscină de negru – mai mare decît umbra cuvintelor •
tui din faţa înţelegerii mele • căci te-am privit cu ochi zăpadă din zdrenţe de noapte şi zi ‒ muşcă amiaza •
de icoană – dar ai existat vreodată – smerito • şi eu? • beznă sau dubiu se apropie cu o mult mai străină
venire – de exilul meu fără paşi • păsările privirii se
dizolvă-n zbor infinit • magnetofoanele ‒ sicrie pentru
fantome ‒ cu voci spectrale putrezind argintiu • nimic
pietrele iluziei pentru singur – nimeni pentru labirint – fereastră –
bărcile zilelor agonice-n timp • buzele apei între pri- şi-oglindă • acesta – sau altfel – sau dacă • trebuie să
vire şi aer • singur îşi scutură lutul de pe vid • steaua mori pentru a şti •
zăpezii visează în blană nocturnă de negru • mersul
încrucişează drumurile pînă deschide uitarea • pînă
cînd printre sfărîmături de miraj şi de ceaţă nu mai
rămîn decît ele – pietrele iluziei • dezgustul – sau poa-
te discernămîntul – sau poate dispreţul • sau doar atît
– nostalgica avalanşă regresivă • potopul ce-şi numără
umbrele – retrăgîndu-se spre incomprehensibilă rană •
amurgul i
barca urcă pe rîul de sânge – al memoriei • pînă cînd –
mister şi clipă – neantul o bea • tăcerea ca un ghizd al
abisului – şi lunga notă nostalgică a ultimului crepus-
cul • da, xilofonul morţii – pietriş de inimă palidă •
eu sînt amurgul i cînd strălucesc şi cînd m-ofilesc în
hlamidă de toamne • cînd strălucesc de orbitoare ofi-
lire – cînd m-ofilesc de stinsă strălucire • în franjuri de
labirint – în avis de oglindă • ninsoare-s bătăile inimii
pînă se pierd în cer • sclipesc prin lucruri hieroglifele
stingerii •
teraturi sănătoase. Iar proza sa poetică vorbeşte despre revistă acolo), viitorul academician nu se sfia să sprijine
„firea faţă de moarte”, încercând totodată, fără a reuşi, ideea. Din păcate, Ţara Fagilor (o revistă de literatură
F I L
o emancipare de fabulosul model sadovenian. şi folclor) a trăit puţin, între iunie 1931 şi mai 1932,
Jurnalul său, de factură etnosociologică, amin- directorul ei (adică ţăranul C. Milici) vânzându-şi vite-
tind cumva de cel rebrenian, pendulează între dorinţa le pentru a o putea tipări. Dar nici redactorul Eusebiu
de a începe lucrul (plin de seriozitate şi gravitate) şi Camilar, deşi cu sufletul „înflăcărat de poezie”, n-a pu-
conştientizarea visurilor „prea mari”, ameninţate de tut-o salva. Schimbul lor epistolar indică, dimpotrivă,
R O
„noaptea anonimatului”. Lucidul Eusebiu Camilar relaţii tensionate. La 8 august 1931, C. Milici (adică
este un scriitor „vechi”, rămas ţăran, plonjând într-un „înfiinţătorul revistei”) era nemulţumit de sprijinul lui
univers sumbru, iubind lirismul peisagistic. Lumea ru- Eusebius (care „se prinsese” redactor); în primul nu-
P
rală, prinsă de truda muncii, pare un spaţiu lipsit de măr, apărut la 1 iunie şi pus în vânzare la preţul de 8
tandreţe. În consecinţă, acel viguros realism ţărănesc lei, Camilar tipărea două poezii: Grădina pustie şi Mi-e
hrănește o viziune întunecată, chiar demoniacă (în sete de linişte. Eram avertizaţi, printr-o laconică noti-
Avizuha, 1945). „Grija de rădăcini” ne trimite într-o ţă, că ambele vor figura în volumul Cântăreţul Pustiu-
lume arhaică; întâlnim nu atât personaje bine contu- lui, a cărui iminentă apariţie poetul o anunţase pentru
rate (prozatorul, s-a remarcat, prezenta deficienţe în toamna lui 1931. Dar n-a fost să fie. După cum, peste
construirea caracterelor), cât tablouri ale colectivităţii, ani, (mai exact, în 1957) nu va apărea nici Chemarea
trase în fraze aspre (vezi Cordun, 1942), chiar ample Zeilor, volum deja contractat de ESPLA.
(ca în Turmele, 1946; Valea Hoţilor, 1948), cu o proză Eusebiu Camilar (1910-1965), cunoscut şi pre-
de atmosferă. Acest ameninţător realism sec, cu notaţii ţuit îndeosebi ca prozator, a început şi a sfârşit cu vo-
telegrafice, e în permanenţă corectat de lirismul fun- lume de poezie. Între Chemarea cumpenelor şi Poezii
ciar. Epicul coagulează într-un spaţiu fabulos şi sum- (EPL, 1964) se desfăşoară nu doar un convulsionat
bru, populat de duhuri, conectat la tradiţia folclorică traseu scriitoricesc, care, după unele voci, ar fi „epuizat
şi purtând spre noi un ton baladesc şi insidios, o pecete fondul primar”, ci şi o reîntoarcere la poezie, prime-
autobiografică. Dar Cordun era chiar un roman auto- nindu-şi, desigur, perspectiva şi mijloacele. Lamentaţia
biografic (Călin 2021 : 72). Acolo, „bizarul” Eusebiu neguroasă a începuturilor, populată de umbre şi ruine,
Camilar oferea, după părerea lui C. Loghin, oripilat freamătul elegiac (înstrunând o coardă eminesciană),
de-a dreptul, o altă Bucovină, străină de orice idilizare. influenţa „slutului misogin” (adică Schopenhauer)
Același C. Loghin, elogios când va comenta Prăpădul alimentează, nota C. Călin, „o tristeţe mimetică”.
Solobodei, nu ezita a afirma că, în sfârșit, „Bucovina Plecarea în lume, schimbarea mediului potenţează
și-a găsit romancierul”. Etichetat de unii drept „păşu- incertitudinile şi impulsionează o poezie cu „tendinţă
nist”, Camilar a fost mânat de „lumina de a crea”. E socială”. Pe de altă parte, tânărul poet, cu „idealuri-
puţin probabil că timpul lucrează în favoarea operei, le-n scrum”, conştientizându-şi vinovăţia, îşi propune
cum concluziona, cândva, C. Călin. Îndepărtând mo- să reziste, glorificând cruciada voievozilor „în sumane
lozul adunat din belşug, vom descoperi în poetul Eu- rupte”, într-un declarat „cult al străbunilor”. Deşi, în
sebiu Camilar, în pofida acelui debut nesemnificativ, 1943, va recunoaşte că îi place poezia mai mult decât
cu un volum pierdut (Chemarea cumpenelor, 1937)2, proza, peste patru ani, Camilar îşi încredinţa intenţiile
recuperat selectiv în Călăreţul orb, dorinţa de a se dez- Revistei literare, fiind convins că „versuri n-am să mai
gropa „din sgură şi rugină”, ispitit de a vâna „columbe scriu”. Totuşi, instalat în „realismul negru” (după apre-
de lumină”. Un solar, s-ar zice; Camilar vrea să alerge cierile călinesciene) şi devenit un profesionist al pro-
„cu fruntea printre neguri” şi poartă cu sine satul uitat. zei, scriitorul nu uită poezia. Volumul ultim, adunând
Într-o vreme în corespondenţă cu Constantin „balade”, optând pentru distih (ceea ce obligă la con-
Milici, un cantor folclorist din Soloneţ (care scotea o centrare şi muzicalitate) mărturiseşte „dorul nepoto-
lit de sat”; dar răsfrânge, parcimonios, alte experienţe
2
După un „vagabondaj” liric, cum scrie Nicolae Cârlan, cu spirituale, făcând din Camilar, aliniat – neîndoielnic
versuri răspândite prin reviste, „cărticica”, purtând „râvnele – poeziei de factură clasică, „un mare vizual” (cf. Ion
şi revoltele” unei inimi tinere, ilustrată de penelul prietenu- Frunzetti). Fiorul elegiac difuz („Se-aude-n frunze un
lui Vasile Dobrian, a fost, pare-se, confiscată.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 51
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
clopot nevăzut”) îl împinge de la vindicativ la medita- lară a operelor lui Camilar, „trecerea prin suferință”,
tiv, deşi poetul, convins că „evurile comunică”, nu-şi oscilând între a destăinui proza acestei suferințe și a o
pierduse optimismul: „către viitoruri pulsăm”, zice el tăinui prin lirism, reprimând-o. Cordun, „în esența sa
într-un loc, tras îndărăt de placenta udeşteană. Evi- intimă, este un protest” (Călin 2021 : 54), un strigăt
dent, exerciţiile de traducător au întărit decizia reîn- al oropsiților, o „eliberare de obsesia unei copilării și a
toarcerii la poezie, după masivul tribut propagandistic. unei adolescențe ultragiate” (Călin 2021 : 42). Acea
Dar îngrijind şi prefaţând Cântăreţul orb (Ed. Minerva, suită de amintiri, trezind memoria afectivă a copilului
1975), Constantin Călin lămurise (definitiv!) nu doar capătă o tonalitate sumbră, de regăsit şi în atmosfera
împrejurările debutului, ci şi „motivele” creaţiei (ace- cărţilor care vor urma, de la Prăpădul Solobodei (1943),
leaşi, în poezie sau proză). Ca dovadă, paralela schiţată pornind de la legenda unui sat scufundat misterios la
între volumul de Poezii şi Cartea poreclelor (1957) sau Avizuha (interesată de eresuri şi exorcisme), Turmele şi
Nopţi udeştene (1960). Valea hoţilor, toate sub pecetea „inactualităţii”, plon-
Un evocator coborând în primordial, un liric cu jând într-o lume primitivă, apăsată de fatum. Şi care
intuiţii ascunse şi vibraţie misterioasă (cum îl „desco- puteau deveni capodopere, constata Marian Popa, cri-
perea” N. Manolescu), Camilar era interesat de fabulos ticul deplângând virajul prozatorului, „predându-se”
şi sedus de armonie, „învechind” meşteşugit culorile. prompt realismului socialist. Prima parte din Negura
Un iz arhaic răzbate din paginile sale, ritmate de „vuie- (1949), respectând indicaţiile propagandiştilor so-
tul rapsodic”. Paşii săi grei, bătând uliţele Udeştilor sau vietici, ilustrează nu doar maniheismul doctrinar, re-
urcând spre Oadeci, vorbesc despre semeţia unui neam scriind – prin politizare – Istoria, ci chiar „excesul de
având ca blazon opinca. Iar opera sa, minus abunden- obedienţă” (Negrici 2002 : 90), căzând în fals ostenta-
ta producţie ficţionalizată ideologic, de un maniheism tiv, umilitor. Campania estică înregistrează un cumul
strident, poate fi citită ca o nebuloasă lirică. Ca fruntaș de orori, puse în cârca armatei române, negativizată
al literaturii noi, deși pregătit să evoce o Apocalipsă, prin supralicitarea perspectivei sovietice (Popa 2009 :
Camilar „a compus o Utopie” (Călin 2021 : 190). 631), încât, după trei ani, cartea va fi retrasă iar su-
După ce a încercat să o compună, Camilar s-a biectul (războiul antisovietic) va fi ocolit de fruntaşii
întors spre fabuloasa lume a trecutului. Proletarian, momentului literar. O ediţie revizuită, din 1961, nu
revoltat la începuturi, apoi voluntarist (dar nu oportu- schimbă datele problemei, Negura păcătuind prin an-
nist), el sfârşeşte într-o senectute prematură; de la vio- tagonisme stridente, în pofida sensului poetic-naturist
lenţa spovedaniilor şi evocarea, cu frenezie imagistică, („negura deznădejdii”, „mers blestemat prin bezna fără
a Apocalipsei, la calmul reflecţiilor din Nopţi udeştene hotare”, „zări de cenuşă” etc.). Şi alte titluri, livrate cu
şi Călăreţul orb, autodidactul Eusebiu Camilar a rămas râvnă, trezesc rezerve. Delicat, Ştefan Pavelescu, fostul
un mare muncitor. Cel înrobit povestirii ştia prea bine său profesor de la liceul sucevean „Ştefan cel Mare”
că „legea creaţiei e munca”. Când vom depăşi violenţa îi va reproşa „scumpului Zebi”, în popasurile sale ti-
excomunicărilor şi o recepţie calmă va fi posibilă, efor- mişorene, acea „notă stridentă”, ajutându-l copios în
tul recuperator va salva, şi în cazul prolificului Cami- documentarea pentru scenariul unui film despre Ci-
lar, ceea ce e de salvat. În pofida „izului tradiționalist”, prian Porumbescu (neonorat, în pofida contractului
izvodind icoane duioase într-un sat încremenit, con- semnat). Ca să fim drepţi, însuşi prozatorul era temă-
dus de „pravile vechi”, un Ilarie Onisie iese din amor- tor, încercat de bănuiala că osteneala sa scriptică se va
L
țeală, sub tăvălugul înnoirilor sociale, grație Varvarei pierde, temeri mărturisite explicit în schimbul lor epis-
I
Fuiorului, ea însăși „ieșită din argăție”. tolar. Dar tot Camilar, cu un deceniu înainte, semnase
Cordun, înscris (sub contract) la Fundaţii în cărţi importante, evocând „spaţii insulare ale Bucovi-
F
1940 şi „pus sub tipar” abia în 1942 a fost lăudat de nei” şi „habitudini străvechi”. Răspunzând exigenţelor
R O
Pompiliu Constantinescu pentru vigurosul realism ţă- zilei, va binecuvânta pe noii veniţi, aliniaţi preceptelor
rănesc, desfăşurat, totuşi, într-o „schiţă de roman” sau realismului socialist, explorând prezentul „ca un blid
ca posibil memorial romanţat. O mai veche observație plin de toate bogăţiile”, cum scria în Precuvântarea
(v. Ateneu, nr. 4/1967) a trecut, din păcate, neobser- care însoţea debutul lui Ştefan Bănulescu (Drum în
P
vată. Acolo, Constantin Călin semnala tema particu- câmpie, ESPLA, 1960). Semnalând „multele virtuţi”
ale tânărului prozator, şi el cu sensibilităţi rustice, Împărăţia Soarelui (1955), va fi un bun prilej de a se
înscris „pe drumul gloriei viitoare”, Camilar nu era, apropia de poezia chineză, traducând, fără a fi sinolog,
însă, dincolo de frazele de circumstanţă, şi „un naş” (cum se explica) alături de „sărmanul Ciu Tsu-Di”; ori
foarte atent la „mecanismele lansării”. Încât, cocheta oferind o versiune a Sakuntalei lui Kalidassa, prin tra-
el însuşi cu soluţia retragerii, „pipăind” întâmplările duceri colaţionate.
de altădată, cele care „s-au dus de mult”, cum citim Cert, Eusebiu Camilar nu a fost un simplu tra-
în Cordun. Afundându-se în istorie, va izvodi un şir ducător, poate prea ambiţios, ocupându-se de Ovidiu,
de Povestiri eroice (Editura tineretului, 1960), volum Gogol, Puşkin etc. De fapt, toată opera sa e impregnată
completat în 1965, ultima carte pe care şi-a văzut-o ti- de „impresionism poematic”, nota Marian Popa. Sau,
părită. Sau reîntorcându-se la traduceri, dovedindu-se cu vorbele Elisabetei Isanos, Camilar însufleţeşte orice
un harnic tălmăcitor, stilizator şi „adaptator”. Truda de text cu „duhul poeziei”. El ar avea dreptul unor revi-
a repovesti Nopţile Şeherezadei (1947), confruntând zitări / reevaluări calme, reprezentând stirpea poves-
L
versiunile, confirma o atracţie specială pentru culturile titorilor-poeți. Cartea lui Constantin Călin, încercat
I
Orientului, rodind în timp. A dat tălmăciri din Omar de sentimentele unui „fiu rătăcitor”, nu este doar „un
Khayyam, Saadi Muslihiddin şi era foarte interesat de gest de comprehensiune”; Camilar, ispășindu-și stagiul
F
poetul persan Firdousí (Firdusi, după varianta france- final de penumbră”, ar trebui să beneficieze de „o stra-
R O
ză), poate şi datorită „îngemănării biografiilor”, cum tegie de reimpunere” (Călin 2021 : 111). Or, volumul
sugerează Elisabeta Isanos3. O călătorie în China, ivind lui Constantin Călin, scria Doina Cernica, convinsă că
„esențialul a fost spus”, este „cartea meritată”.
3
Pe lângă alte numeroase şi solide contribuţii, Elisabeta
P
însemnau semnele, dar e foarte important să păstrăm cu toate că a fost grav insultată, pentru că era nedrept.
ceea ce ne unește. Poate că și cu limba e la fel. E ca și Dar adesea se întâmplă contrariul: alegerea a ceea ce
I T I R I
cum ai putea să asculți ce-ți spun strămoșii și este și o e mai puternic e o treabă simplă, nu cere efort. Dacă
stație de radio divină: în Ucraina este în limba ucrai- vorbesc rusește, sunt rus, un învingător. Apoi ia naștere
neană, pentru că e o stație de radio locală, pe când în un război intern: devin anti-ucrainian, urăsc tot ceea
rusă vine de departe, de asta o auzi neclar și bruiat. Dar ce e ucrainean. Pot să merg să ucid ucraineni pentru
noi vorbim „bilingvul”, e la modă. Și chiar așa suntem că sunt diferiți, vorbesc ucraineana: sunt naționaliști.
toți. Pe de o parte, e bine. E ca un dialog intern al con- Dar naționalismul înseamnă să disprețuiești celelalte
științei, înțelegerea alterității. Dar mai e și altceva: două limbi. Și este și o lene fundamentală. O limbă străină
limbi duc un război de supremație pentru modul de a cere muncă, efort. Pe când, a te bate cu ceilalți e mult
R E C
gândi, pentru suflet, inimă, copii. Pentru că trebuie să mai ușor decât să muncești la construcția ta. Iar acum
e război: în minți, în suflete, pe
ecrane și pe străzi. Un război letal.
Începe în creier cu acele cuvinte
care definesc armele.
Secvența 14
MONOLOGURI 5
ORESTE – Dar oare acolo, pe ecranele televi- lict și că existau probe directe: mâinile îmi erau pline
zoarelor din Europa, America, cei ce susțin valorile de- de sânge. Era absurd, rănitul era un tip înalt, pe când
mocratice sunt gata să plătească? Oare ei cred că le-au eu… Mai întâi, nu înțelegeam, brațul răsucit mă durea.
moștenit o dată pentru totdeauna? Că legile și solda- Apoi situația s-a limpezit: era o capcană, înadins l-au
ții îi apără? Nimic nu e pe lume la nesfârșit. Știm asta pus pe om acolo, ca momeală. Mi se părea că delirez,
acum mai bine decât oricând…Trăncăneala nesfârșită am încercat să mă calmez, să mă prefac că nu înțeleg,
despre sancțiuni. Cum sunt măsurate sancțiunile astea, că-s o fetiță speriată, am început să mă smiorcăi. „dați-
în funcție de ce anume? De sânge? Iar prețul, câți litri e? mi drumul, vă rog, mă așteaptă mami…” Au dat un
Vampirism ieftin? Vine clipa când îți pui întrebări des- telefon. Cu siguranță nu arătam așa cum trebuie, cu
pre tarif și de partea cui te afli. Îmi aduc aminte fraza atât mai mult cu cât nu eram machiată și că, în aparen-
lui Dante: „Cele mai calde locuri din Infern sunt rezer- ță, nu mi se puteau da decât vreo 16 ani. Am exagerat
vate celor care, în perioadă de criză, au rămas neutri.”. aerul copilăresc și chiar m-am smiorcăit tare… Șeful
Infernul…Totuși, aici focul este cel care ne salvează. și-a pus la loc telefonul mobil și, în cele din urmă, s-a
Totul e răsturnat, e lumea pe dos. Suferim de frig și de uitat la mine. Sau mai degrabă s-a uitat la cineva din
singurătate. Hei, oameni, unde vă aflați? Vă uitați la un spatele meu. Privirea aia era complet detașată, ca și cum
reality show special cu tortùri și asasinate? Dar asta nu-i aș fi fost de sticlă. Am vrut să mă întorc, dar n-am avut
cinema, e realitatea, se petrece chiar la ușa voastră, chiar timp… O lovitură în cap și apoi întunericul total.
alături de voi și poate ajunge chiar și în casa voastră. Nu ORESTE – Când m-am trezit a doua oară, era
contează ce credeți. Așa survine fascismul, acum înțe- diferit. Ca un vis, dar în același timp foarte clar. Un
leg. La început, nimeni nu vrea să creadă că se poate deșert straniu și, deasupra, două poduri: unul larg, altul
întâmpla. Dar e ca un virus ce se propagă aproape in- strâmt. M-am gândit: „De ce sunt podurile astea fără
stantaneu. Trebuie un vaccin pentru toată lumea. Atâta apă?” Unii treceau pe podul larg, cădeau și dispăreau în
vreme cât nu e prea târziu… nisip, ca și cum n-ar fi fost nisip, ci noroi. Iar pe podul
strâmt se aflau ființe ciudate îmbrăcate în impermeabil
Secvența 14 alb-negru, cu glugi pe cap, ca niște călugări, dar fără
MONOLOGURI 5 chip. Bărbați sau femei: nu era clar. Nu voiam să merg
nicăieri, dar dintr-o dată m-am găsit pe podul strâmt.
ANIA – Am scos toate brasardele și insigne- Cineva în negru a trecut pe lângă mine, am încercat să-l
le, mi-am golit buzunarele, m-am spălat bine-bine la privesc drept în față. Dar n-am reușit să-i văd chipul.
duș și mi-am stropit grijulie hainele curate cu parfum. Era înspăimântător. M-am oprit. Apoi s-a apropiat o
Mi se părea că, în ciuda acestor eforturi, mirosul de altă ființă, în alb de data asta, din care emana un fel de
fum persista. Era ceva mai mult de natură nervoasă, serenitate. Poate un înger? M-a întrebat: „Ce vrei să-i
decât real. Am ieșit pe stradă, departe de Maidan. Nu dai lui Dumnezeu, ceea ce îi face trebuință sau ceea
era prea târziu, dar se întunecase deja. Și am văzut o ce El dorește?” Nu am înțeles despre ce vorbea, eram
persoană care în mod vizibil fusese bătută. Nu puteam dezorientat. Inima în bătea într-un ritm nebun. Și am
I
trece mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. rostit: „Ceea ce-i face trebuință.” A dat din cap apro-
R
Era un reflex. M-am apropiat de el, dar a dat din mână, bator, mi-a atins pieptul și dus a fost. În clipa imediat
ca să-mi facă semn să dau înapoi. Am intrat în panică, următoare, eram înfășurat într-o frânghie. Și dintr-o
I
am văzut cum curgea sângele și nu-l puteam lăsa așa. dată lumea a început să se schimbe: îngerii și oamenii,
T
Am încercat să-l ajut, să-l ridic, era o farmacie alături, podurile și deșertul au dispărut. Și am văzut că eram pe
poate că l-am putea atinge. A dat din nou din mână, coasta unui munte foarte abrupt. Sub picioare, un hău
I
de-abia putea vorbi cu buzele sparte și pline de sânge… negru. Iar eu eram suspendat de frânghia fixată în vârf.
E C
Dintr-o dată, am fost încercuiți. O brigadă de Berkuți4. Mai întâi, am început să cobor, apoi mi-am luat elan și
Aproape că mi-a stat inima în loc. Mi-au întors brațul am sărit în abis…
la spate și-au început să-mi spună absurdități. Că l-aș
fi bătut pe omul acela, că m-au prins în flagrant de- (Traducere din limba franceză
R
de Elena-Brândușa STEICIUC)
4
Forțe ucrainene paramilitare loiale Moscovei (n. t.)
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
56 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
sea la Nemțeni, trecând prin Ghilimei (fostă moșie a se revendicau. Nu știu de ce, dar am sentimentul că
unui boier cu acest nume, devenită în comunism islaz după plecarea sa în Germania, Rybiczka n-a vrut ne-
și teren de dispute pentru copiii care-și pășteau acolo apărat să fie asociat cu tinerii săi confrați și prieteni
vacile) și pe lângă Giuleștii unde se născuse Paul Mi- din Cernăuții anilor ´30 ai secolului trecut. Așa cum
ron. Nemțeni era un cot al Boroii, numit așa probabil n-a vrut nici Dimitrie Loghin, ale cărui tangențe cu
de refugiații din Năsăud care aveau să întemeieze satul iconarii au fost nesemnificative. Oricum, nimic din
nou, pe moșia Mănăstirii Neamțului, cu care aveau să gravura lui Rybiczka în picturile, acuarelele sau dese-
și intre în conflict. nele sale.
Firește că datele acestea sunt nesemnificative Să revenim însă la celebrul portret din 1937
în acest context. Totuși, cele câteva coincidențe sunt al lui Dimitrie Loghin, când artistul avea 27 de ani.
suficiente pentru a ieși din zona nesemnificativului și După părerea mea, acest autoportret poate fi esențial
a construi o poveste. În fond, de ce să nu credem că pentru înțelegerea istoriei, adică a metamorfozelor lui
ceea ce pare întâmplător nu e decât un alt nume dat Dimitrie Loghin; mai exact, el poate mărturisi despre
orbirii noastre în fața unui câmp de tensiuni cu legă- mutațiile artei sale și, prin urmare, despre Dimitrie
turi invizibile? Absența unui sens e poate doar dova- Loghin în esența sa.
da neputinței noastre de a vedea unul. Să ne păstrăm
însă simțul umorului, căci cu adevărat o altă poveste Un portret în răspăr și o eșarfă rebelă
contează. Dar ceea ce se remarcă înainte de orice este o
inovație tehnică. Pictorul refuză convenția de a se re-
prezenta, conform uzanțelor, din față sau din profil.
B U C O V I N E N E
fundal cenușiu (ca istoria și existența însăși), e relevant le de la maturitate, de exemplu pe cel donat acum
dialogul subtil dintre culori și contururi, ca și punerea Muzeului și selectat pentru afișul vernisajului, dife-
în scenă a unei cromatici care creează efect. Albul că- rența este enormă. Evident că există și autoportrete
mășii, al eșarfei și al ochilor pe care se distinge, clară, senine, calde – vibrațiile de felul acesta se regăsesc în
orice autoportret al lui
Dimitrie Loghin. Dar
cel de care vorbesc, în
care pictorul poartă pe
cap o bonetă roșie, e
autoportretul unei du-
reri. Privirea este îndu-
rerată, amară, curajul
discret al rebelului e
înlocuit de o tonalitate
sceptică. Privind par-
că în sine, nu în afară,
pictorul e împăcat cu
o lume dezamăgitoare.
Iată evoluția de care
vorbeam și care cred
B U C O V I N E N E
că e semnificativă pen-
tru că ne spune ceva
esențial despre Dimi-
trie Loghin însuși. Iar
pupila, intră în dialog, prin contrast, cu roșul buzelor o astfel de evoluție poate fi argumentată cu o bună
și cu fermitatea sprâncenelor, cu părul, negru, rever- parte din picturile lui.
berând spre bleumarin, puțin rebel. Dar, peste toate,
altceva mai atrage atenția. Înscenarea autoportretului
se construiește nu doar prin figura senină întoarsă spre O conștiință în istorie
umăr, ci și prin, înnodată la ceafă, eșarfa albă, poate
nu doar un obiect din ținuta de atelier (cum se va Cronicar al Sucevei
întâmpla în portrete ulterioare), ci mai degrabă semn Să facem însă înainte de toate o paranteză. Față
al unei atitudini. În fond, privirea aceasta întoarsă și de un muzician și chiar față de un poet, pictorul e cel
eșarfa parcă de matelot ne spun cu destulă claritate mai dependent de obiectul inspirației sale, unul exte-
C O O R D O N A T E
ce gândește acest personaj vag rebel: realitatea trebu- rior. În realitate, în pictura care începe cu impresio-
ie privită în față, lumea trebuie explorată direct, dar niștii, obiectul acesta e doar un mijloc; să nu cădem în
atitudinea acestei explorări este îngăduința. În fapt, capcana de a-l pune în prim plan sau, și mai grav, de
din întregul tablou se desprinde imaginea unui om a reduce pictura la el. Să ne amintim de Trakl, care nu
liber, a unui spirit pe jumătate rebel, care știe că non- folosește deloc în poemele sale, toate aparent descrip-
conformismul există, un spirit fundamental luminos tive, pronumele eu. Dar toate poemele sunt despre
și senin. Contemplativ și interiorizat, portretul aceas- eu, despre ființa sa adâncă, explorată cu sagacitate. Și
ta e dublat de o umbră interogativă, vag șăgalnică și aici nu putem să nu invocăm o afirmație, făcută ade-
provocatoare. Ceea ce pictează Dimitrie Loghin aici e sea, pe jumătate doar adevărată, și anume: Dimitrie
misterul care-l inspiră pe acest om inteligent și liber. Loghin e un cronicar al Bucovinei sau, mai exact, al
Sucevei. Evident că artistul privește realitatea în față
Un alt autoportret (autoportretul din 1937 e un manifest în acest sens),
Or, dacă privim unul dintre autoportrete- că trăiește într-un context pe care îl explorează, dar
ceva. În tot cazul, o veche mărturisire a artistului – pli, țărani muncind etc. Or, chipurile acestea, toate,
pe care o vom reproduce în continuare – nu anulează contrabalansează sentimentul ruinei de care vorbeam,
observația aceasta. Spunea Dimitrie Loghin: „N-am și o face punând în prim-plan o anume demnitate:
obosit niciodată lucrând, căile mele au fost ale das- sunt chipuri nobile în esența lor, ființe solare, nu inși
călilor mei, viața mea a fost simplă și frumoasă, dar chinuiți de muncă, nu degradați fizic sau moral, nu
nu ușoară. Frumoasă, pentru că n-am găsit nimic mai oameni pământii, cum a zis cineva. E la mijloc o no-
frumos decât să povestesc pentru semenii mei prin blețe, una care-l va fi definit chiar pe artist (altfel, cum
culoare și să mă știu, așadar, cu totul al lor”. A povesti ar fi ajuns ca dat definitoriu în tablourile sale?) și pe
prin culoare și a fi cu totul al celor ce privesc sugerează care o identificăm atât în portretele de țărani, cât și în
chiar o astfel de complementaritate, între lumea exte- peisajele, fie ele urbane ori rurale, în florile și în auto-
rioară și sine. Pe de altă parte, dacă spune de ce viața portretele sale. O noblețe pe care ți-o dă sentimentul
i-a fost frumoasă, Dimitrie Loghin nu mai spune de demnității.
ce n-a fost și ușoară. În consecință, timp, fragilitate și
noblețe.
Un artist e o conștiință
Hanuri, oameni și flori Or, toate acestea mă fac să cred că, dincolo de
Dar să rămânem o clipă în lumea care-l inspiră talent, dincolo de culoare, de pensulă și linii, de teh-
pe Dimitrie Loghin. Ce pictează el? – și cred că o sim- nică și știință, e vorba despre conștiință. Dimitrie Lo-
plă inventariere e în măsură să ne facă să pătrundem ghin e o conștiință în istorie; pictura sa este, în fond,
într-un strat de adâncime al viziunii sale despre lume despre cum să ne salvăm. Printre științele mai noi, se
și sine. Pe lângă Nicoreștii din zona Galațiului, peisa- vorbește în ultimele decenii de neuroestetică, o știință
je, case, locuri dintr-o ruralitate solară, Suceava e în care pornește de la ideea – simplă, în fond, din mo-
prim-plan. Dar ceea ce imortalizează el din Suceava ment ce își are rădăcinile în catharsis-ul aristotelic –
sunt hanuri, locuințe și împrejurimi, străzi mărginașe, că arta purifică. Or, pictura lui Dimitrie Loghin e un
unele într-o rână, umbre de oameni, pe fundal apă- bun mijloc de a trece prin timp și prin istorie nedeve-
rând uneori, ca niște siluete, turnuri de biserici sau de nind victima lor. Ca și Dimitrie Loghin însuși. E ceva
mănăstiri pre-bucovinene (căci Bucovina a apărut în solar în toată viziunea lui asupra omului. Tocmai aici
1775). În tot cazul, nu e Suceava solemnă, eroizată, intră în joc, dincolo de talent și de vibrația de artist
academizantă, ci un oraș asupra căruia timpul lucrea- exersat, conștiința lui. În fapt, nu e nici o contradicție
ză. Și chiar dacă e vorba de o ruinare difuză, nestri- la mijloc. Orice artist veritabil e o conștiință. Iar Di-
dentă, neagresivă, toate acestea sunt locuri în ruină. mitrie Loghin o demonstrează din plin.
B U C O V I N E N E
30 de ani de la săvârşire
C O O R D O N A T E
Peciu Nou, Ti- tare de către URSS
miș), Anghel Dum- a bunurilor generale
brăveanu (n. 21 din România. Ce mai
noiembrie 1933, conta că NKVD–ul,
Dobroteasa, Olt) mai târziu NKGB–ul, făcea poliţie? Guvernele–mari-
– plus vreo doi– onetă ale Republicii Populare Romîne erau înţesate de
trei indexați la „In- „consilieri” ruşi cu putere de decizie, astfel că principala
dice de autori”. La activitate executivă era transformarea RPR în „coşul de
vremea publicării pâine” al blocului sovietic.
volumului III cu George Drumur în 1980 Persoanele refugiate sunt înştiinţate şi obliga-
pricina, asociația te să se întoarcă acasă (considerate cetăţeni sovietici
avea peste 90 de membri și se mândrea cu 18 premii ale deplasaţi în străinătate). Cei mai norocoşi îşi falsifică
Uniunii Scriitorilor din România… iar George Dru- identităţile, sperând să scape de brațul discreționar al
mur (pseudonimul lui George Pavelescu) era singurul NKVD–ului, pentru care „a repatria” era echivalent cu
de pe listă fără nici o funcție literară sau premiu… ba trimiterea în Gulagul siberian. Sub presiunea vremuri-
chiar intrase în Uniune abia la 58 de ani, în 1969. lor azilanții s–au disimulat, s–au adaptat, au fost mime-
tici, umili şi fără însuşiri vizibile.
Oamenii au părut că știu mereu doar o jumătate
din istorie și că sunt derutați Vine mereu în istorie o clipă când cei care afirmă
de cealaltă jumătate (Jane Haddam) că doi plus doi fac patru sunt pedepsiţi cu moartea
(Steinhardt)
Așadar, recurs necesar la întregirea istoriei.
Sosit în Timișoara3 în 1946, cu familia, după În 2004 a ieşit de sub tipar o lucrare–
un refugiu sinuos (temporar la Brezoi, județul Vâlcea) eveniment de mare întindere4 (peste 1400 de
prima grijă a cernăuțeanului George Pavelescu a fost pagini, circa 1000 de personalităţi) ce concen-
supraviețuirea. Regimul comunist s–a instaurat în de- trează istoria şi cultura din nordul Moldovei,
cembrie 1947, dar încă din iunie 1945 au început să denumit Bucovina de către imperiul habsburgic
după raptul acestui teritoriu.
1
Rotaru, Ion „O istorie a literaturii române”, vol. III, edi- Cu stăruinţă neabătută, profesorul Emil
tura „Minerva”, București, 1987 Satco a migălit ani de zile pentru recuperarea
2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Rotaru
3
nu trecuseră 30 de ani de când municipiul aparținuse, ca 4
Satco, Emil „Enciclopedia Bucovinei”, Editura Princeps
și Cernăuți, Austro–Ungariei Edit, Iași, 2004
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 61
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
scăpat au tăcut ani de zile, fiindcă regimul din Bucovinei, profesor de muzică la trei şcoli profesionale,
ţară nu se deosebea prea mult de cel al „fratelui director al Căminului cultural „Egumenul Artemon”
mai mare”; când, în sfârşit, au putut să vorbeas- din Horecea Mănăstire.
că, nu au mai avut despre ce... tratate bilaterale, La vremea aceea municipiul de reşedinţă era
reticenţe, trecute istorii... ce să mai recuperăm?! capitala Ținutului „Suceava”, ce îngloba şapte judeţe:
Aşa că... s–au integrat. Dar nu trebuie uitat că Câmpulung, Cernăuţi, Dorohoi, Hotin, Rădăuţi, Sto-
au adus cu ei o altfel de conştiinţă, într–un loc rojineţ, Suceava, însă constituia centrul comercial, in-
ce datora şi el Marii Uniri apartenenţa. dustrial, universitar, juridic al unei zone mai vaste chiar
Cine va parcurge cu atenţie paginile aces- decât fostul Ducat al Bucovinei; fiindcă Cernăuţi con-
tei Enciclopedii va fi uimit câte personalităţi care stituia un „oraş cu statut propriu”, o răscruce de nea-
au marcat spiritul Timişoarei îşi au sorgintea în muri şi influenţe care se concurau schimbând mereu
leagănul bucovinean – arte plastice sau teatru, planurile.
muzică sau literatură, ştiinţe exacte sau uma- În 1935 apare la Cernăuți revista „Iconar” ce
ne, nimic nu lipseşte. Și o conexiune: din vechi materializează manifestarea mai veche a unui grup5 cu
timpuri, municipiul Cernăuți a fost supranumit tendințe naționaliste de afirmare artistică. Liderul este
C O O R D O N A T E
B U C O V I N E N E
autodidact” deși, după propria–i mărturisire, cunoștea Cadrilater). Mii de refugiaţi împânzesc resturile
vreo șase limbi străine. Este cooptat la elaborarea En- Regatului României şi răspândesc ura şi umilin-
ciclopediei României (colectivul lui Mircea Vulcănescu) ţa pretutindeni. Şocul agresiunii produce indig-
(vol. 2, Bucureşti, 1938); termină versiunea româneas- nare în toată ţara şi determină opinia publică
că a operei „Orfeu” de Ch. W. Gluck, reprezentată doi românească să suporte o alianţă „împotriva firii”
ani consecutiv (1938 – 1940) pe scena Teatrului naţio- cu artizanii Dictatului de la Viena.
nal din Cernăuţi.
Contribuind în 1939 la înfiinţarea Societăţii Refugiat, George Drumur publică volumul „Su-
Scriitorilor Bucovineni, beneficiind ca membru al ei de flete în azur” (Editura „Bucovina”, Bucureşti, 1940).
gratuitate pe căile ferate, ziaristul George Drumur par- Tonalitatea gravă a versurilor îl impune opiniei publice
ticipă activ la nenumărate întâlniri literare, cenacluri, şi determină ecouri în alţi autori. Perioada juvenilă a
şezători la sate şi oraşe cu diverse categorii, depistează rămas în urmă; fostul iconar s–a aşezat pe calea proprie,
tinere talente şi le deschide calea literară. Scrie mult şi încă obscură.
divers, este implicat în activităţi publicistice şi obşteşti, Din iniţiativa ministrului Propagandei Naţiona-
se împarte între sate şi oraşe, călătoreşte frecvent (une- le şi a unui grup de bucovineni se înfiinţează, la 14 iulie
C O O R D O N A T E
ori ca dirijor de coruri), astfel că popularitatea sa se da-
1941, sub direcțiunea lui Ion Munteanu, ziarul „Buco-
torează în mare măsură prezenţei fizice şi contactelor
vina” – modelator necesar de opinie şi recuperator de
spontane. Îşi exersează talentul în toate direcţiile – cro-
legitimitate, trei săptămâni după „reîntoarcerea la glie”.
nici muzicale şi de teatru, editoriale politice, reportaje,
analize sociale şi chiar tablete religioase alternează cu Cei chemaţi rezolvă nu doar problemele redacţionale ci
versurile deja „etichetate”11. Febrilitatea sa adolescen- şi cele umane – locuinţe, cantină pentru personal, asi-
gurări sociale. Colectivul preconizează în subsidiar un
Iași, 1999 supliment literar care să susţină nevoia de normalitate
8
„George Drumur, Solstiții”, Gând românesc, Cluj, 1936 pe aceeaşi linie a afirmării naţionale.
9
„Tineri poeți bucovineni”, Viața românească, București,
1938 Gh. Antonovici și ”Tarot”-ul meu) și a goticului moldovenesc
10
„Tineri poeți bucovineni”, Viața românească, București, (la George Drumur, Iulian Vesper și, în parte, când nu e eclip-
1939 sat de tradiționalismul romantic, la Ion Roşca)”, Mircea Strei-
11
„Lirica bucovineană de azi pune două mari probleme de nul, „Contribuția Bucovinei tinere la poezia Românească”,
artă: aceea a barocului (în poezia lui Ghedeon Coca, a dlui Însemnări sociologice, nr. 11, februarie 1938, Cernăuți.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 63
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
revista literară se
consideră voce dis-
B U C O V I N E N E tinctă în întreaga
Românie, colabo-
rează cu publicaţii
Sunt doi organizatori recunoscuţi ai redacției: din străinătate şi
Ilie Mandiuc şi George Drumur. încurajează autorii
Polemistul care şi–a făcut ucenicia la „Iconar” cu de pretutindeni,
pagina de „Însemnări” îşi rezervă acum „File de calen- publicaţi nu doar
dar” pe care aşterne sute de reportaje literare, articole, în periodic ci și
tălmăciri, cronici, eseuri, editoriale; când nu mai încap editorial14.
în suplimentul literar apar în ziar; când îi displace o Într-un te-
lectură se revarsă în epitete12. ritoriu aflat sub
guvernare militară
Cercul „Bucovina
literară” are întâl-
C O O R D O N A T E
niri săptămânale
cu cititorii în di- George Drumur în 1940
verse localități, in-
Chiar formula de apariție arată dinamica gazetei vită personalități să conferențieze la Cernăuți și să scrie
și a inițiatorului – supliment literar, pagină zilnică, ziar pentru ziar, încurajează debutanții15. Au fost invitați și
autonom. I se tipăresc versurile în majoritatea revistelor au venit: Liviu Rebreanu, Mihai Sadoveanu, Ionel Teo-
literare ale timpului13. Pe lângă funcţia de prim redac- doreanu, Cezar Petrescu, Gala Galaction, Al. Brătescu–
tor la „Bucovina literară” mai îndeplineşte funcţia de Voineşti, Nichifor Crainic, Radu Gyr și alții, ale căror
redactor şef la „Deşteptarea”, revistă bilunară a cămine- consemnate mărturii n–au fost niciodată publicate.
lor culturale; este în continuare profesor de muzică la
Şcoala de Ucenici Cernăuţi dar şi funcţionar la Funda-
ţiile culturale române.
„Bucovina literară” se află într–un sistem naţi-
onal de informaţii. Primeşte şi prezintă cărţi de pes-
te tot, recenzează ritmic reviste de pretutindeni, de la
Ţara Bugului (Transnistria) la Litoral (Constanţa) şi de
la Raza (Basarabia) la Gazeta Transilvaniei, alături de
Revista Fundaţiilor Regale (Bucureşti), Ceahlăul (Piatra
Neamţ), Ramuri (Craiova), Glasul Nistrului (Odesa),
Bacăul literar etc. etc. Mai ambiţioasă decât ziarul,
12
Mihai Beniuc – înțeleptul pitic, elogiatorul secerei și cio- Decembrie 1943: Mihail Sadoveanu la SSB;
canului; Ion Caraion – june trăgător de sfori; Tudor Teodo- în picioare – George Drumur
rescu-Branişte – industriaș de maculatură etc.
13
Argonaut (Rădăuți); Convorbiri literare (București); Cre-
dința (Cernăuți); Cronicar (Sibiu); Curentul (București); George Drumur devine președintele Cercului
Deșteptarea (Cernăuți); Fiii Daciei (New York); Gând „Bucovina literară”, societate legalizată în mai 1942,
românesc (Cluj); Glasul Bucovinei (Cernăuți); Înnoirea care își propune să fie „instrumentul de legătură cu
(Arad); Junimea literară (București); Pagini literare (Turda);
Plai (Cernăuți); Provincia (Turnu Severin); Revista Funda- 14
Au fost publicați, printre alții: Traian Chelariu, Nicolae
țiilor Regale (București); The News Peoples (New York); Țara Tăutu, E. Ar. Zaharia, Teofil Lianu, Aurel Sînger, Apolo
Şipeniţului (Cernăuți); Universul (București); Viața socială Bolohan
a Bucovinei (Cernăuţi-Bucureşti) 15
Ion Istrati, Dragoș Vicol, George Sidorovici
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
64 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
masa poporului” și generează secții în orașe și sate. Ia odată cu scoaterea cuvântului din dicţionare.
conducerea Editurii Cercului „Bucovina literară”, tot Cu două licențe „de dincolo”, semnatarul Ghe-
de el înființată și finanțată. Aici publică volumul de po- orghe Pavelescu a fost angajat, grație abilităților de
eme „Vatra cu stele”16 (Cernăuți, 1942). În octombrie funcționar, ca administrator într–o cooperativă din Ti-
1942 se căsătorește cu Aspasia Coşara17. mişoara; apoi secretar la Școala de Muzică. Abia după
Apogeul activității Cercului îl constituie organi- dobândirea celei de–a treia licenţe – în matematică, a
zarea, în 14 – 15 august 1943, a unui Congres al scrii- ajuns să se redreseze… mai ales că garnitura conducă-
torilor români (Sfatul scriitorilor de la Putna) la care au toare a țării a deviat de la prosovietism. S–a apropiat
participat delegaţi din întreaga ţară, reeditând sub ochii de breasla scriitorilor; scria articole conforme, semna-
miilor de spectatori Congresul de la Putna din 1871. te Gh. Pavelescu, texte pentru cântece noi18… tradu-
cea librete de operă sau poeţi central–europeni, ținea
Istoria se repetă. Prima dată, ca tragedie, ca profesor cursuri de popularizare muzicală şi rezolva
a doua oară, ca farsă (Karl Marx) probleme de matematică. Uneori, tresălta în versuri
semnate cu adevărat şi află câteva ecouri respectuoase
Pe 23 august 1944, Regele Mihai a lansat în presa vremurilor.
o lovitură de stat împotriva guvernului Antones-
cu, trecând de partea aliaților. Ca rezultat, s–a Viaţa cunoaşte scene, şi se poate spune
scurtat al doilea război mondial cu câteva luni. că e împărţită în acte, dar cortina
Lovitura de stat a permis totodată și creșterea vi- se lasă o singură dată. (Mircea Eliade)
B U C O V I N E N E
tezei cu care avansa Armata Roșie în România și
a oferit în același timp Armatei Române posibi- După intrarea în Asociaţia Scriitorilor din Ti-
litatea de a elibera țara de ocupația germană. În mişoara, George Drumur obișnuia să se alăture unor
absența unui armistițiu semnat, trupele sovietice colegi, „grupul bătrânilor”, care posedau, măcar că le
au tratat în continuare pe români drept inamici. disimulau, criterii de comparație artistică inaccesibile
Armistițiul a fost semnat trei săptămâni mai târ- aspiranților proletcultiști: Nicolae Țirioi, Grigore Po-
ziu, pe 12 septembrie 1944, în termenii dictați piți, Alexandru Jebeleanu, Dorian Grozdan, Mircea
de Moscova. Lovitura de stat a echivalat, practic, Șerbănescu… o agregare benefică neputincioasă care le
cu o „capitulare”, o „predare”. permitea să frecventeze moderat localurile și să epateze
În Armistițiul semnat cu România (la cu metafore proletarii.
Moscova pe 12 septembrie 1944), în articolul Paisprezece ani de incandescență, până la 33 de
3 era: ani, au fost îndeajuns ca George Drumur să fie adnotat
„Guvernul și Înaltul Comandament al în majoritatea istoriilor și enciclopediilor literare, însă
României vor asigura Sovieticilor și altor forțe ali- luptătorului familiarizat cu literații epocii interbelice,
de la Tudor Arghezi şi Octavian Goga la Mircea Eli-
C O O R D O N A T E
ate facilități pentru a se mișca liber pe teritoriul
României în orice direcție, fiind oferite unor ast- ade şi Dragoş Protopopescu nu i–a mai rămas nici o
fel de mișcări orice asistență posibilă cu propriile perspectivă după „Revoluția de Eliberare Socială și Na-
mijloace de comunicare românești și pe cheltuiala țională, Antifascistă și Antiimperialistă, de la 23 August
Statului Român indiferent că sunt pe pământ, apă 1944”. Din când în când, a corespondat cu „foștii” care
sau în aer.” scăpaseră, ba chiar i–a vizitat într–un târziu pe unii,
retrași să–și consume bătrânețile ca și el, până ce s–a
Într–o scurtă zvâcnire idealistă „Revista Bucovi- săvârșit (7 iunie 1992) și a fost îngropat în Timișoara,
nei” din Timişoara (proprietatea Societăţii pentru cultu- unde odihnesc și părinții săi.
ra şi literatura română în Bucovina, refugiată la Timi-
şoara) grupează scriitorii de odinioară apoi se stinge,
16
Cronici de Mihai Niculescu (Universul literar, București, 18
Colaborări periodice cu Sabin Drăgoi, Mircea Hoinic,
1942), E. Ar. Zaharia (Revista Bucovinei, Cernăuți, 1942) Richard Oschanitzky, Eugen Cuteanu, Sava Ilin, Ion Cri-
17
În viață, la Timișoara șan, Mircea Stan etc.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 65
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
B U C O V I N E N E
C O O R D O N A T E
„Mica antologie Neodihna cuvintelor Ion Rotaru, Mircea A. Diaconu, Adrian Dinu Rachie-
(1986) este opera creatorului ajuns la vârsta ru, Nicolae Țirioi, Olimpia Berca şi Nicolae Havriliuc.
senectuţii, când simte cu spaimă şi linişte, în Mai este menţionat câteodată, eminamente dincolo de
acelaşi timp, apropierea sfârşitului. Părinţii şi Timiș: dicţionare, enciclopedii, monografii, articole…
prietenii de odinioară revin, nostalgic, în mintea parcă în pofida conului etern de umbră al multicultura-
şi sufletul poetului. Drama existenţială a crea- lității selective unde hălăduiește, alături de alți iconari,
torului însuşi conferă poemelor un aer de gravă bucovineni idealişti şi stânjenitori.
meditaţie. Sacerdot fidel al pământului şi al isto-
riei, exponent al unei generaţii pline de energie c
creatoare, Drumur cultivă prozodia clasică, dar Pătrund umil ca’n vegetal culoarea
nu–i rămâne permanent vasal, căci, depăşind–o, poemul ochilor. Pentru paloarea
dovedeşte disponibilităţi poetice multiple. Re- fratelui din legendă, deseori
marcat de G. Călinescu în anii de început, poe- împreună mânile la cer, iar alteori
tul bucovinean se relevă ca un îndrăgostit de na- mă urc la mioriţa de imagini,
tură, cu o certă vocaţie a simplităţii stilistice.” 19 ca un voevod tăcut în istorie
şi par’că n’aşi vrea altă glorie,
A scris despre el majoritatea criticilor literari, de decât să stau lângă aceste pagini,
la Mircea Streinul, George Călinescu, D. Murăraşu, Căci nu ştiu ce mă îndeamnă-anume
Perpessicius, George Muntean și Emil Satco până la să mă ştiu chemat, undeva, pe nume.
b
19
http://www.crispedia.ro/George_Drumur
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
66 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
B U C O V I N E N E
de moşie, de Bucovina
C O O R D O N A T E
oamenii care aparțin unei anumite așezări, se întâlnesc Acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, alte persona-
și se bucură. Totuși, nicăieri ca în Bucovina! În acest lități importante nereușind să adune în jurul lor multă
loc binecuvântat de Dumnezeu comuniunea și iubirea admirație.
sunt manifestate, îndrăznesc să spun, plenar, nu ipo- Am întâlnit-o și eu de câteva ori în ținuturile
crit. Sunt oameni verticali, loiali și în orice clipă gata să Sucevei și ale Fălticenilor la lansări de carte, la eveni-
te ajute! Un mic colțisor de rai… mente culturale, împreună cu doamna Elena Brândușa
Acolo, Societatea Scriitorilor Bucovineni, Asocia- Steiciuc, cu prietenii și apropiații ei.
ția Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor ori cei care Dacă minunata scriitoare Doina Cernica i-a în-
se întâlnesc la Putna, la Fălticeni, la Mălini, la Siret, au chinat o pagină plină de amintiri luminoase, înseamnă
ceva aparte, o iubire care nu este din lumea aceasta. Oa- că pe lespedea inimii ei sunt încă multe cuvinte pline de
menii sunt mai uniți, au altfel de trăiri și doresc să fie preţuire care s-au încrustat. Așa sunt prieteniile adevă-
de folos, nu doar unii altora, ci mai ales locului pe care rate. Anii acumulează amintiri, le așază într-o comoară
îl au la inimă și cu care se identifică. De aceea poetul a inimii. Nimeni nu poate fura din acest tezaur…
spunea că iubirea de moșie e un zid, care nu se înfioară Știind cât de mult era legată Carmen Veronica
de faima oricui ar fi... Steiciuc de Nicolae Labiș, de alte personalități care au
M-am întâlnit și eu, adeseori, la Iași sau în Bu- avut legături cu ținutul Sucevei, în general voi con-
curești, cu oameni care aparțineau teritoriului istoric al semna că în urmă cu nu prea mult timp, sora poetului
Bucovinei, ori cu persoane care proveneau din Regat, Labiș mi-a făcut o mărturisire vrednică de amintire.
vecinii celor vremelnic așezați în trupul Imperiului aus- Amintea că în urmă cu vreo 70 și ceva de ani, fratele ei
tro-ungar. Fiecare întâlnire este o poveste memorabilă, îl ținuse în brațe pe Grigore Ilisei la botezul săvârșit, în
desprinsă din întâmplările vieții… împărăția munților, sub umbra Stânișoarei.
Am constatat și eu, asemenea lui Paul Miron, La fel, Carmen Veronica Steiciuc i-a ținut în
care a călătorit în toată Europa, că la Paris, în toate cafe- brațe, cu maturitatea ei culturală, pe mulți dintre bu-
nelele și restaurantele cercetate de români, se întâlneau covineni, pe alții i-a primit, deschizându-le larg inima,
mulți din Suceava sau Fălticeni. Erau și acolo fii ai Bu- arătându-le frumusețile pe care spațiul codrilor de fagi
covinei, prezenți cu diferite îndeletniciri în orașul lumi- le ascunde.
nilor, care purtau dorul după locul lor natal. Subiectele Un om valoros! Așa rămâne în memoria colectivă
întâlnirilor reliefau tocmai dragostea pentru obârșia lor. cea care s-a străduit în viață, a întreprins lucrări deose-
Am aflat târziu, la jumătatea lui decembrie, de bite, a inițiat proiecte inedite, oferindu-și priceperea în
plecarea grabnică dintre noi a unui om îndrăgostit de folosul promovării frumuseților bucovinene, tradiţio-
Bucovina. nal româneşti.
Carmen Veronica Steiciuc s-a aflat, vreme în- Un om bun! Aidoma a fost cea care a iubit, a aju-
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 67
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
tat, s-a bucurat, a răspândit lumină și fericire în jurul ei. de neuitat pentru prietenii apropiați, mărturisesc că o
Un om de cultură! Cine poate nega frumusețea voi adăuga și eu în rugăciune, amintindu-mi de lumi-
scrierilor unei doamne cu chip angelic, care și-a așter- na chipului ei și de dragostea pe care a nutrit-o pentru
nut pe hârtie trăirile cele mai intense? Poeme, proză, Bucovina.
teatru, articole, recenzii, interviuri, toate arată adevă- Pentru un astfel de om care a iubit Bucovina
rata ei valoare. Zile multe, ani la rând de lucru și trudă și frumusețile ei, cuvintele iubirea este mai tare decât
neobosită în scopul bucuriei aproapelui. moartea au valoare aparte. Neștearsă să-i fie pomenirea,
Dacă a plecat atât de repede, lăsând amintiri din neam în neam!
B U C O V I N E N E
C O O R D O N A T E
te, dar ele n-au nicio legătură cu topografia lor reală. Mostar. Orașul măcelărit de prăbușirea Iugoslaviei re-
Par integrate mai degrabă într-o infrastructură creată fuză cu obstinație să-mi cedeze o piesă din puzzle-ul
după o logică muzeală, la fel ca orașele din studiourile său.)
cinematografice. Se întâmplă adesea să urc în tramvai În plus, exceptând momentele de coșmar în
ferm convins că mă va duce spre un cartier de care mă care mă simt rătăcit pe vecie în cartier, pot spune
leagă ceva important, ceva vital, ceva ce nu suportă că m-am atașat de această metropolă din străfundul
amânare, un cartier pe care simt că l-am mai văzut cu minții. În dățile când domnește calmul, mă plimb cu
alte ocazii în vis și pot jura că-i cunosc cu exactitate mâinile la spate pe arterele orașului, cu răbdarea ne-
poziția pe hartă, ca odată ajuns acolo să constat șocat utră a unui naufragiat, și cercetez priveliștea. Ultima
că locul cu pricina a dispărut – sau mintea mea l-a oară când l-am visat, străzile m-au purtat spre o fale-
R
A T O
Z
T I
T E
modificat, adăugându-i noi străzi, noi stâlpi de ilu- ză portuară. Pășeam liniștit, ba chiar fericit, printre
minat, noi trotuare. Și nimeni niciodată nu se oprește magazii de cereale din cărămidă arsă, datând cel mai
N
pe stradă când încerc să cer indicații, oamenii trec pe probabil din interbelic, ce se înșiruiau de-o parte și
lângă mine teleghidați. Apoi mă năpădește ideea că de alta a unei ulițe pavate cu piatră cubică. În dreptul
I
trebuie să mă grăbesc spre gară și mă cuprinde neliniș- ultimei magazii, fuma un muncitor în salopetă. Vă-
tea că nu voi mai putea ieși din cartier. zându-mă, a strivit chiștocul pe-o treaptă și s-a dus
S
(Însă niciodată nu depistez vreun detaliu din după colț. Ne dădusem întâlnire, trebuia să-mi înmâ-
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 71
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
neze o pereche de chei. Chei de la ce? Habar n-aveam. Am visat în felurite ipostaze Dunărea, însă e
L-am urmat. Deasupra noastră, pe cer, se întindeau prima oară când vin peste mine lipovenii. Statistic,
R
A T O brațele unor macarale dezafectate. Le auzeam cabluri- visul care m-a bântuit cel mai des până acum, încă din
le scârțâind. Muncitorul a coborît pe-o pantă de pă- copilărie, este legat de extincția fluviului, Dunărea se-
mânt ținându-se de niște tufe. Tufișurile se îndeseau, cată, cu barje ruginite trosnind în adierile unui deșert
apoi o deschizătură ca de luminiș, ivită de niciunde, precum cel lăsat de sovietici în Marea Aral.
a dezvăluit brusc malul apei. M-am oprit confuz pe Ei bine, iată că cineva chiar a „înscenat” literar
malul abrupt. Muncitorul intrase în apă până la brâu. un astfel de peisaj postapocaliptic. Prozatorul bulgar
Indica în jos cu degetul arătător. Cheile mă așteptau Ivan Stankov, în extraordinarul său volum de poves-
I Z
pe fundul apei. Moment în care am început să bat în tiri „Amintiri despre apă: re minor” (Ed. Humanitas,
retragere. Însă fără teamă. Cu aceeași senzație absurdă 2018). Stankov s-a născut la Vidin, deci pe buza Du-
de fericire. nării. Cu alte cuvinte, suntem ambii conectați la un
T
Acele magazii de cereale proveneau, de fapt, areal comun de spaime ecologice. În povestirea „Sece-
din portul Brăilei. ta”, Stankov închipuie albia secată a fluviului. Locu-
T E
Și astfel ajungem la asta: noaptea trecută am itorii unui sat, prinși într-o horă nebună de Paște, se
avut poate cel mai straniu vis legat de Brăila. Îi pre- trezesc pe fundul Dunării și observă că apa a dispă-
zentam cuiva orașul. Ajunsesem pe faleză. Unde avea rut, lăsând în urmă o scenă de infern hidro-biologic
N
loc o înmormântare lipovenească. Însă atmosfera nu desprinsă parcă din fanteziile lui Bruegel cel Bătrân.
era de doliu, ci veselă. Am coborât pe malul Dunării, „Ceva mai spre interior, în albia neregulată se formaseră
I
unde nu mai existau pontoane, întregul promonto- băltoace adânci până la genunchi în care colcăiau pești
riu fusese năpădit de niște structuri rădăcinoase, în- de culori și mărimi diferite. Printre stropii ridicați spre
S
câlcite și pline de frunze exotice. Mai precis, o floră cer, trupurile solzoase se zvârcoleau fără de scăpare, cozi
luxuriantă de lagună ștersese caracteristicile danubi- uriașe băteau apa și aerul, prin branhiile deschise țâș-
ene. Sparanghelul de mare, care adoră salinitatea, își neau fântâni de sânge și noroi, zburau de colo-colo intes-
ițea pretutindeni axilele suculente, iar pe apă plutea tine și aripioare rupte.” Dar apogeul expresionist este
o puzderie de nuferi. Mă uitam năucit la apă, fiindcă atins când apar înecații și își revăd rudele. „Erau oa-
își pierduse vechea densitate tulbure. Lumina soarelui meni care stătuseră până atunci pe fundul apei, acum se
dănțuia prin claritatea de cleștar, ca și când n-ar mai dezmeticeau. După ce scoaseră pe gură o apă neagră-ver-
fi fost Dunărea, ci un recif din Fiji. Iar pe sub tălpile de, pășiră lent prin mâl spre uscat. Pe cap aveau snopi de
mele, într-o urzeală tubulară, aceleași rădăcini groase mătasea-broaștei care li se încâlceau în pletele lungi, pe
de pe mal își extindeau rețeaua sub forma unor podețe frunte și pe față li se încrustaseră cochilii de melcișori în
scufundate la câțiva centimetri. Podețele se întindeau care lumina soarelui se reflecta cu putere, dureros. Pe cor-
de pe un mal pe celălalt și se intersectau ca un grilaj. purile acoperite de lipitori atârnau veșminte de ierburi
La un moment dat, din pădurile Insulei Mari a înce- putrede, musculițele, descoperindu-le imediat, formau
put să vină o procesiune. O mulțime de lipoveni în acum un nor dens în jurul lor. Ei le inspirau și expirau și
straie tradiționale, însă corcite cu ceva ce păreau a fi încercau din mers să se curețe de ierburi, de noroi.Erau
elemente tribale. Cămășile bărbaților etalau pe umeri înecații satului.”
epoleți lungi cu broderie din pene albastre, în vreme Orice spaimă tăinuiește o sămânță de nebunie
ce femeile purtau părul despletit, cu șuvițe trecute care, odată încolțită, preschimbă întregul univers in-
prin scoici mici și sferice, făcându-le să atârne pre- terior al gazdei după tiparul acelei frici. Orice om este
cum lațele jamaicane. În fruntea coloanei se afla un un candidat la nebunie. În cazul meu, dacă se va în-
dric plutitor sculptat în lemn ce imita o Dacie Papuc. tâmpla vreodată ca membrana ce desparte frica din vis
Femeile chiuiau, dar nu uman, ci părea un tril de pa- de luciditatea mea diurnă să crape, voi umbla pe străzi
săre, jumătate cucuvea-jumătate pițigoi, iar bărbații mortificat de viziunea unui oraș infinit, în care fiecare
trăgeau în aer salve de flintă. lucru se modifică cu fiecare clipire.
C ADRAN
poemul Vukadinovic...
actor! E o glumă. De fapt experiența teatrală și scenică pe mind că s-ar fi putut vinde bilete la intrare).
care am avut-o, anii optzeci, la Belgrad (cu klokotrismul) A început lectura poetul Vasile Proca, pe care Cezar
A
era foarte importantă. Pot să spun că ea m-a încurajat Ivănescu, președintele cenaclului, l-a caracterizat: „discret,
să accept propunerea regizorului român Șinișa Dragin să onest, mai important decât mulți care-și dau importanță”.
C
joc în filmul Faraonul, care acum, după un turneu prin Miljurko Vukadinovic: „Vasile Proca închide granița din-
gerez ca în toamnă să meargă la Sibiu, orașul care se pre- poeme pe care l-a citit Miljurko, cel care a murit de
gătește să devină european. Au fost două discursuri poetice Covid-19 la 11 ianuarie 2021. Cu gândul la cei trei
A D
relativ diferite. Sunt doi poeți care se aseamănă valoric. poeți amintiți mai sus, să citim și noi poemele din seara
Vasile Proca este un poet de primă linie, e veritabil, pro- memorabilă. Titlul grupajului îmi aparține.
fund, cu o marcă personală între vizual și cromatic. Este
mai puțin mediatizat, dar va veni și vremea lui. Miljurko Iași, 3 martie 2022 -
C
Vukadinovic are un fond bogat, puternic, se exprimă prin de Ziua Mondială a Scriitorilor
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 75
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
în apa vie
ieri mi-a lipsit dramaturgul,
zburătoare!
alaltăieri m-am simțit rupt de
24-04-2005, Iași
plictiseala cu liberalii ori
conservatorii
– fiecare om de partid
este ca și soțul – 7 întrebări în ziua de azi
mâine îi scriu Lui
Manolescu pardon Maiorescu, De ce Blaga nu a murit la Iași?
poimâine îl înmormântez De ce Eminescu a găsit boli (nu
pe Poetul Național înainte moarte!) la Iași? De ce
să mă îngrop și Creangă nu a rămas aici
eu până la măcar o ramură? De ce
au gust până la Lucian, Cassian, Proca și Danilov nu
genunchi ridică un cub fără vârf în
centrul Orașului? (evident lipsește un
corb și „nevermore”) De ce Negruzzi
de Aici a plecat la Viena, în
Apa vie mare grabă?
către Ioana Crăciunescu
De ce Don Cezare a părăsit Orașul său
și Irina Oder
cântând pe Eminescu până la
moarte?
1. Odată Dumnezeul nostru
Ce caută Cuza în Iași când
al poeților
Poetul este pe patul morții?
de Aici și de Acolo
și de Dincolo
a băut,
cu două zeițe Auto sponsorizare
de Aici și de Acolo
și de Dincolo, Dacă am norocul și
apă vie. vând toate cărțile pe masă,
2. Trei guri în mod serios: într-un mediu străin, o
o gură a albăstrimei să devin boier ori miel
triste dansează, ori M.D. (Marian Drăghici).
între Moulin-Rouge și Piața Chibrit – Dar banii sunt cel puțin
gura arsă, răutate, atac
o gură care singură dansează împotriva sănătății citi-
torului român. Cartea e rău-
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
76 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Poema invectivă
Mai cred că e nevoie
de câteva nuanțări: Între gând și act,
1. sunt „junimist ales” (fără explicații) între act și ac,
C
Punga zburătoare
lui Traian
A N
R
A D
C
E P I STO L AR
D espre expeditorul misivei care urmează se
știe cu siguranță că s-a născut și a murit,
dar când?, și unde? – a rămas până acum o taină. A
Universității din Cernăuți (unde, în 1929, era în anul
II de istorie, apoi și student la drept, după cum reiese
din scrisoarea anexată), membru al Societății Scriitori-
avut grijă, însă, Valerian Doboș-Boca (pentru că despre lor Bucovineni și membru pe viață al Societății pentru
el este vorba) să „lase urme” ale trecerii prin astă lume Cultura și Literatura Română în Bucovina, „ca urmare
măcar prin trei titluri de cărți: Călăuza Cetăţii Sucevei a donațiilor făcute pentru construirea Palatului Cultu-
(„broșură a cărei necesitate a fost de mult simțită”, zi- ral din Cernăuți” (Mircea Irimescu, Societatea pentru
cea Victor Morariu, la 1929), Din Cultura și Literatura Română în Bu-
trecutul Sucevei de altă dată („o car- covina (1862-2012). La 150 de ani,
te temeinică și frumos scrisă”, după Volumul II, Voluntariat bucovinean.
spusa lui Mircea Streinul), Târgove- Membrii Societății, Editura „Septen-
ții Siretului din anul 1787, („mă- trion”, Rădăuți, 2013, p. 183 – de
iestru monument de pietate față de unde am preluat și fotografia).
trecutul nostru” – George Ionașcu), Mircea Streinul, sufletul miș-
ultimele două apărute în 1938. cării arborosene, într-un articol din
Semnale există că Valerian Do- „Suceava”, nr. 34 din 13 feb. 1939,
boș-Boca n-a „comis” numai scrieri îl încondeia: „Un plăieș! Turnat din
istorice. La șezătoarea revistei „Juni- oțel, are vânjoșenia unei lame aurii
mea literară”, de la sfârșitul anului de Toledo. Totuși, în atâta mun-
1932, el citește din scrierile inedite te de om, o infinită bunătate. Și,
(probabil versuri, care s-au și pu- din lumina ochilor, o isteață privi-
blicat în anul următor în „Junimea re moldovenească. Om de avânt și
literară”), iar publicațiile periodice de inițiativă, Valerian Doboș-Boca
ale vremii („Glasul Bucovinei”, „Ju- s-a afirmat nu numai în migăloase
nimea literară”, „Suceava”) ni-l arată treburi administrative, ci și-n dome-
și ca ferment cultural și social, prin niul științei. Urând nepotismul și
articole sau note de călătorie. Câteva titluri vorbesc de favoritismul, luptând întotdeauna drept și iubind mai
la sine: Prin mănăstirile din Bucovina (Sucevița, Putna, presus de toate demnitatea omenească, Valerian Do-
Moldovița, Hagigadar, Dragomirna, Solca), La Iablo- boș-Boca s-a realizat fără nici un ajutor mărginaș și s-a
năuți, Solca, sau locul unde s-a întâmplat ceva, Solca și ridicat în primele rânduri ale valorilor noastre”.
Măidanul – O nouă stațiune climaterică în Bucovina, Calități umane deosebite reflectă și rândurile
Oameni și fapte de altădată – Serbarea de la Botușana, adresate lui Leca Morariu, prilejuite de parastasul de la
De la Cecin la Hotin, Alergările de la Rădăuți, Dorna Caransebeș al fratelui acestuia, Victor, din care se între-
Candreni, La Hotin, din care și extragem câteva rânduri gește chipul unui „plăieș” care a luptat pe front și care
sensibile, sugestive: „Hotinul: un ghem, din care por- încă se lupta cu ceea ce începuse a se instala în patrie,
nesc mai multe fire: drumurile. Ele-l leagă de temeiul care nu-și pierdea nădejdea și spera să-i facă un bine
țării. Izolat, cocoțat, colo, în Miez-de-noapte de hartă fostului său profesor prin găsirea unui post la Suceava.
și de țară, sus, la extremitatea pământului românesc. Se mai constituie, scrisoarea ce urmează, în încă una
Peste tot: capre, porci, câini etc. Și totuși – târgul pare din mărturiile atașamentului pe care l-au mărturisit
făr’ de oameni. Oraș oriental. Piața: în mijlocul târgu- foștii studenți la adresa lui Leca Morariu (lista ar fi prea
lui și al drumului”. lungă, pentru a o detalia).
Ceea ce se mai știe este că a fost administrator al Scrisoarea, nedatată, dar de prin 1946, se află,
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 81
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
ca atâtea altele, în fondurile Fundației Culturale „Leca mereu tânăra Suceavă, ca-ntr-o ultimă haltă de ajusta-
Morariu” de la Suceava (mulțumiri, din nou, doamnei re, pe o bază de atac a supraviețuirii.
Farm. Maria Olar pentru gratitudine!). Când eram pe front, ostracizat, mă rugam lui
D-zeu: să mor, dar pe pământul țării mele! Sunt om de
* cuvânt! De aceea, ce o mai fi, nu prea interesează, dacă
nu va fi – așa cum trebuie!
„Fără veste, fără nume, am să ies din lumea lor. Oriunde eram, știam de Domnia Voastră, de
Nici un ochi de-azur n-a plânge. Nu s-a stinge nici o stea, distinsa doamnă, de frățânii Morariu, ca și de mulți bu-
Doar un dascăl sur și gârbov, va-ngâna un tatăl nostru” covineni. Știu și azi, deși vestesc pe prea puțini, pentru
T. Robeanu că și eu sunt puțin. Nu pot mai mult! Nu pot, nu pen-
tru că nu pot. Nu pot, fiindcă nu mă lasă... conștiința!
Distinse Domnule Profesor Ca să pot, cu gândul numai că aș putea să mă abat de la
Întors din Răsărit, acum doi ani, unde n-a voit lumea înaintașilor și a Neamului, n-o pot face!...
D-zeu să mor, cu tot cu pasărea cu cioc de fier, am pri- Sosit „acasă” de trei luni, în contact cu tot ce-i
begit prin ceea ce a mai rămas din Țara Românească, românesc sau activitate românească sau de datorie, sunt
trecând de două ori chiar prin Râmnic, până m-am așe- la curent // cu toate știrile despre Domnia Voastră. Am
zat – după timpul de ostracizare! – în bătrâna, și totuși cetit chiar scrisorile Domniei Voastre la colegul meu
de liceu, Filip... Ieri v-am
văzut, prezent, prin cele ce
s-au vorbit la parastasul pro-
fesorului meu Victor Mora-
riu, care vedea în elevul său
o energie, iar avocatul Aurel
Morariu, sub masca energi-
ei, și pe omul care încerca
să cugete.. Ați fost prezent
până și în discuțiile noastre,
spre cimitir!... Noi știm că
suferințe de orice natură
s-au abătut asupra capului
Domniei Voastre! Dar mai
știm că ele dau aureola, care
L A R
Ca oameni de acțiu-
ne, suntem vreo câțiva care
P
Valerian
al lui Ilie Doboș-Boca.
L A R
că, binevoiți a ști că toată suflarea ro-
mânească e alăturea cu Domnia Voas-
tră! Greul stă în aceea că noi suntem
născuți în zodia arcanului și libertatea
noastră depinde de interese streine! S T O
Răul stă apoi în aceea că suntem con-
duși de oameni streini de neam și de
lege! –
Marele noroc și marea speran-
ță, că nu mai avem mult și că aveți și
Domnia Voastră mult curaj!
I
dul rostit cu glas tare al cărții despre Bucovina, la care A. Diaconu, și în scurt dialog cu directoarea Ecaterina
visează. Să mai consemnăm și condiția atinsă de „Cer- Zașmenco, Victoria Fonari, pe lângă prezentarea căr-
năuți. Obiecte pierdute”, de cea mai vândută carte a ților menționate și pe lângă un scurt recital poetic, a
Salonului. Cu aplauze, pentru Cartier și pentru Mircea avut suflu și plăcerea de a traduce și cuvântul direc-
A. Diaconu. torului Bibliotecii Științifice a Universității Naționale
„Iurii Fedkovici” din Cernăuți, Mihail
Bogdanovici Zușman, cuvânt ținut
în limba rusă, despre cărțile aflate în
zestrea acesteia și editate sub auspiciile
Universității Cernăuți. Evidențiate de
un stand bogat, atractiv și prin invita-
ția adresată privitorilor de a vizita ora-
șul minunatei instituții de învățământ
superior, al cărei complex architecto-
nic se află în patrimoniul ocrotit de
UNESCO.
Moderată în ultima sa parte de
lector univ. dr. Mariana Șovea, direc-
toarea Alianței Franceze din Suceava,
ziua dintâi a Salonului și-a avut pro-
pria zi, Ziua Internațională a Profeso-
rului de Limbă Franceză, cu o lansare
de carte – „Grammaire de la langue
Tot de la Chișinău, și tot online, s-a adresat par- roumaine – Gramatica limbii române”, Paris, Mai-
ticipanților Ecaterina Zașmenco, directoarea Bibliotecii sonneuve et Cie Ed., 1863, de V. Mircesco, cunoscuta
Centrale a Universității de Stat din Moldova, cu o pre- gramatică a limbii române pentru uzul francezilor pu-
legere despre „Repozitoriul Instituțional al Universității blicată de Vasile Alecsandri și republicată într-o ediție
de Stat din Moldova. Repozitoriile instituționale ale al- critică în anul 2019 de Editura Universității „Ștefan cel
tor universități din Moldova”. Deși în foșnetul cărților Mare” Suceava, ediție îngrijită de prof. univ. dr. Rodica
răsfoite și al comentariilor, chiar sotto voce, intervențiile Nagy, care îi semnează studiul introductiv, traducerea
online sunt mai dificil de urmărit, autorii acestora pot și notele. O mică, veritabilă comoară! Lansare de carte
T
fi mulțumiți: suportul tehnic al întâlnirii de la distanță urmată de programul unui grup de elevi de la Lice-
a fost asigurat impecabil, iar ei au avut parte de urmări- ul „Ambroise Paré” din Laval-Franța, de prezentarea
N
tori atenți, interesați de temele abordate. Dar prezența online de către Simon Rouget a Librăriei M´Lire La-
la fața locului și-a dovedit încă o data atuurile: poeta, val și de lansarea revistei „Rythme, couleurs et paroles
E
conf. univ. dr. Victoria Fonari de la Universitatea de francophones” a Centrului de Reușită Universitară și a
Stat din Moldova și-a fermecat publicul, fie că a ascul- Alianței Franceze Suceava, cu răsfoirea sa de către lector M
tat-o vorbind despre proiectul său de traducere, ajuns univ. dr. Mariana Șovea.
la a II-a ediție, „Eugen Coșeriu în galaxia limbilor euro- Cu real și constant interes a fost înconjurată la
I
pene”, proiect care valorifică creația lirică a savantului, Salon (Gea)Nina Smart, în dubla sa calitate de autoa-
fie povestind despre cărțile pe care le-a lansat la Salon: re și activistă pentru drepturile femeilor în cadrul unei
N
„Moldova – o constelație din petalele universului” (rea- organizații neguvernamentale (SWF International) de
lizată împreună cu Adriana Cazacu), „Olimp&Hades”, sub umbrela ONU. Născută pe meleagurile noastre,
E
„Abecică” și „Jurnalul micului călător din Chișinău”, o fostă elevă la Suceava, după o întâlnire cu obiceiurile
V
aventură și pentru micul erou, „și pentru mine”, ni s-a crude la care sunt supuse fetele la pubertate în Sierra
confesat zâmbind autoarea. Leone, țara tatălui natural, ajunge și se formează în
E
Cu ceva de spus și la lansarea cărții lui Mircea Statele Unite, unde se manifestă ca profesor, doctor în
sociologie, poetă, publicistă. Nina Smart va rămâne în pr. Ștefănel-Stelian Ciurciun și drd. Claudia-Ruxandra
amintirea participanților la Salon ca o femeie puterni- Moisiuc, au reprezentat la Salon Editura Crimca a Ar-
T
N că, un condei puternic, luminoasă în haloul portocaliu, hiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, o editură tânără, în-
care nu a fost doar al ținutei sale, ci și simbol al drep- ființată anul trecut în iunie, dar cu o activitate bogată,
turilor pentru care luptă. Și la fel în memoria cititorilor am îndrăzni să spunem după firea întemeietorului ei,
cărții pe care a lansat-o aici, istorie adevărată a unei fete pornind de la mica istorioară adevărată a diaconului
N I M E
din România ajunsă în Africa, Floare Sălbatică, publica- Blaga și anume: când a fost să fie adusă de la Iași la
tă în engleză. Prezentând „Wild Flower: The True Story Suceava biblioteca personală a Înaltpreasfințitului Cali-
of a Romanian Girl in Africa”, Anamarol, Publishing nic, cineva din cei care s-au ocupat de transportarea
House, 2021, cu o bună cunoaștere a autoarei și a căr- acesteia, uimit de mulțimea cărților, a exclamat: „Nu
ții, prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc a reușit, mai este o bibliotecă de om obișnuit, este o bibliotecă nați-
rar în zumzetul muzical al unui salon de carte, să facă onală!” Din cărțile prezentate de cei trei, vom pomeni
liniște de la un capăt la altul al holului expozițional. Și doar două, cercetate/achiziționate cu vizibil interes:
E
ea, și autoarea, foarte bună vorbitoare și acum a limbii „Paraclisul Maicii Domnului: o scrisoare de pocăință
române, limba sa maternă, în care a încântat pe toată a sufletului (comentariu)” de Înaltpreasfințitul Calinic
V
lumea cu mândra sa afirmație: „Eu sunt din Bucovina!” și „Episcopul Chesarie Sinadon Răsmeriță, un locote-
De altminteri, alături de dr. Alexandrina Ioniță, nent de mitropolit al Moldovei (1860-1863)” de pr.
E
directoarea Casei Editoriale Demiurg, Elena-Brândușa Vasilie Irimia. Și vom consemna invitația adresată de
Steiciuc a captat interesul publicului și cu prezentarea diac. Constantin Ciprian Blaga stavroforei dr. Gabriela
cărții „Amintiri din viața mea”, cartea unui „destin Platon de a vorbi despre cartea „Stavrofora Irina Pân-
uman și intelectual exemplar în condițiile extreme ale tescu. Întâia stareță a Mănăstirii Voroneț. Biografie in-
secolului trecut. Așa s-ar putea defini biografia celui terpretativă” de Carmen Cornelia Balan (pe care unii
care a fost Octavian Ionescu, profesorul, juristul și filo- dintre participanți au avut-o profesoară de sociologie
soful ieșean (1901-1990), ale cărui însemnări, păstrate la această universitate), invitație acceptată cu plăcere și
în imensa arhivă personală, au fost publicate recent de onorată cu lux de amănunte despre eroină și autoare.
editura Demiurg sub îngrijirea universitarei Marina De altminteri, în aceeași zi a fost completată cu altele,
Mureșanu Ionescu, fiica autorului”. de data aceasta cuvântul stareței faimosului locaș - cu
După impresiile de lectură ale cărților semnate biserica sa ocrotită de Sfinții Voievod Ștefan cel Mare
de Mircea A. Diaconu, Nina Smart și Octavian Iones- și Cuvios Daniil Sihastrul, dar și de UNESCO, fiind
cu, prof. Sanda-Maria Ardeleanu și-a exprimat la mi- inclusă, în 1993, pe lista patrimoniului cultural mon-
crofon convingerea: „Criticul Salonului!”, recunoscând dial -, având în vedere și cartea (cu CD) de real succes
că prestația prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc la a „Poeziilor Măicuței”, și cartea „Sfânta Mănăstire Vo-
această ediție impune tipărirea și a unei astfel de di- roneț. Trei decenii de la reînființare” de Monahia Ele-
plome. Apropo de diplome, nu pot să nu consemnez na Simionovici, Editura Mușatinii, Suceava, 2021. Și
bucuria diplomelor gemene pentru Maria Toacă din mie mi-a făcut plăcere să alătur câteva gânduri rostite
Cernăuți și Doina Cernica din Suceava de Cea mai cu- cu glas tare despre cartea monahiei Elena Simionovici,
noscută și apreciată autoare a ediției. Dar să trecem cu cunoscuta autoare a celor mai multe cărți despre Voro-
modestie mai departe! neț, președintă de onoare a Societății Scriitorilor Buco-
Deschiderea Salonului s-a bucurat de mărtu- vineni și membră a Uniunii Scriitorilor din România.
risirile coordonatoarei proiectului său, prof. univ. dr. Și mă bucur să adaug volumelor deja amintite despre
DHC Sanda-Maria Ardeleanu, de doririle de bine ale Voroneț, cartea stareței Gabriela Platon, valorificare a
stavroforei dr. Gabriela Platon, stareța Sf. Mănăstiri Vo- lucrării sale de doctorat: „De la mărturia vechilor greci
roneț și de binecuvântarea Înalpreasfințitului Calinic, la mărturisirea patristică. Temele iconografice Sfinții
arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, transmisă partici- Părinți și Înțelepții antici în pictura exterioară a Bise-
panților de diaconul Constantin Ciprian Blaga. Con- ricii Sfintei Mănăstiri Voroneț”, Doxologia, Iași, 2019.
silier eparhial la sectorul Editură și Tipografie al Arhie- Iar stareța s-a bucurat să-și amintească faptul că pentru
piscopiei, diac. Constatin Ciprian Blaga, împreună cu pregătirea acesteia a urmat și cursurile Facultății de Is-
torie și Geografie (specializarea Istorie-Filosofie) a Uni- Cernăuți în 1942. Și cred că a fost simțită, trăită ca ata-
versității „Ștefan cel Mare” Suceava. re de cei mai mulți participanți. Și pentru că ne gândim
Restricțiile pandemiei au subțiat fluxul vizita- și la sărbătorile spre care pășim, realizatori și cititori ai
torilor Salonului, dar nu l-au întrerupt nicio clipă, el valoroasei reviste „Bucovina literară”, să-i trecem de pe
fiind vizionat, fotografiat și de la balustradele treptelor acum în agenda inimii anului ce vine a 80-a aniversare!
care urcă spre etajul întâi sau îl marchează, asigurând Dar nu numai dragostea pentru literatură are
atât de frumos spațiu amplu privirii și înălțimii super- „vechime” în Bucovina, ci au și preocuparea pentru
bului brad de Crăciun. Între acești vizitatori, memoria sănătate, cercetările din complexul său domeniu, pu-
ochilor i-a remarcat drept cei mai atenți și mai mari blicațiile sale. Și interesul pentru acestea, intensificat și
cumpărători de carte pe prof. univ. dr. ing. Mihai Di- de perioada prin care trecem, de măștile care ne acoperă
mian, prorector al Universității, „Părintele Salonului”, fața, scoase ezitant și pentru doar clipa unei fotografii.
cum l-a numit prof. Sanda-Maria Ardeleanu, ca autor Dovadă și numerosul public adunat de lansarea nu-
al propunerii organizării acestuia, și pe adolescenta mărului 25-28 al „Bucovinei medicale”, revista (serie
Alexandra Țabrea, elevă la Colegiul Național „Mihai nouă) de știință și cultură medicală a Spitalului Jude-
Eminescu” Suceava. Oricum, sperăm o ediție viitoare țean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, prezen-
cu număr sporit de cititori de carte, deoarece sperăm tat din diverse unghiuri de patru dintre realizatori: dr.
succes și proiectului studențesc „15 minute de lectură Mihai C.-M. Ardeleanu (redactor-șef), dr. Ioan Iețcu
pe zi” prezentat de Maria Sabina Bucovineanu, maste- (redactor-șef adjunct), dr. Claudiu Cobuz, dr. Valeriu
rand la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Gavrilovici (din colectivul de redacție), celor patru
Universității. Cucerită de încrederea Sabinei și a colegi- alăturându-se într-un fel prin prețuirea cu care a fost
lor săi, de proiect, stareța Gabriela Platon s-a îndreptat evocată dr. în Istorie Alis Niculică, secretar de redacție.
spre ei cu brațele pline: „M-au impresionat tinerii aceș- O prezență aparte, frumos aparte, la Salon s-au
tia! Vreau să vă ofer din cărțile noastre pentru că sunteți dovedit a fi Luana Popa și Asociația Un concept Luna
în formare duhovnicească. Cu toată dragostea și să fiți cu albumul de fotografie artistică al lui Sorin Onișor,
binecuvântați!” „Rădăcini. Maicile neamului românesc”, Suceava,
Mândrindu-se cu evoluția Editurii Universită- 2021, având viziunea grafică semnată de Luana Popa și
ții Suceava, al cărei coordonator este, lector univ. dr. tehnoredactarea, de Alexandru Sfichi, amândoi frumos
Victor-Andrei Cărcăle a menționat, între altele, și cele legați de „Crai nou”, Luana Popa cu cronicile sale de
„98 de puncte acordate de evaluatorul străin”, și nume teatru și Alexandru Sfichi, cu misiunea sa la cotidianul
cunoscute tipărite pe copertele cărților editate aici, pre- sucevean, de secretar de redacție. Așadar, atenție la Un
cum Marius Sala, Mircea A. Diaconu, Muguraș Con- concept Luna!
T
stantinescu, Elena-Brândușa Steiciuc, Rodica Nagy Mult așteptați, au fost întâmpinați cu mul-
ș.a. și convingerea că azi face parte din elita editurilor tă-multă căldură invitații la Salon din nordul Bucovi-
N
academice. Iar programul Salonului a oferit publicului nei, grupați, ca un buchet de flori, de standul Editurii
încă un motiv cu lansarea numărului 31 al „Anadiss”, Alexandru cel Bun Cernăuți: universitara Alexandrina
E
revista semestrială a Centrului de Cercetare Analiza Cernov, membră de onoare a Academiei Române, di-
Discursului (CADISS), prezentat Mariana Șovea, care rectoarea editurii și redactor-șef al revistei trimestriale M
apare tot la Editura Universității „Ștefan cel Mare” Su- de istorie și cultură „Glasul Bucovinei”, Vitalie Zâgrea,
ceava. redactor-șef al redacției emisiunilor în limba română la
I
Salonul ca primă sărbătoare a Sărbătorilor Iernii Radio Ucraina Internațional, corespondent al Televizi-
2021-2022 a fost caracterizat astfel și de bibliotecara unii Române și al Telejurnalului de Moldova, grație că-
N
Ramona Țabrea, care a moderat inspirat, cu multă im- ruia Cernăuțiul este prezent pe micile ecrane din aceste
plicare partea a doua a celei dintâi zile a Salonului, și de țări, președinte al Ligii Tineretului Român „Junimea”
E
poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, președintele Societă- din regiunea Cernăuți sub egida căreia apare revista
V
ții Scriitorilor Bucovineni, invitat să prezinte numerele „Prichindeii din Cernăuți” și nu în ultimul rând poet
apărute în 2021 din revista Societății, „Bucovina lite- de calitate, Vladimir Acatrini, președinte al Societății
E
rară”, al cărei redactor-șef este, publicație întemeiată la Bibliotecarilor Bucovineni din Cernăuți, profesoara
Tatiana Tutunaru Bârzu din Probotești și bibliotecara acum despicată. Și bibliotecara Rodica Zegrea Strugari
Rodica Zegrea din Prisăcăreni. Acad. Alexandrina Cer- și-a prezentat cartea, „File din istoria satului Prisăcă-
T
N nov ne-a făcut bucuria darului și prezentării unor cărți reni”, Druk Art, Cernăuți, 2021, a omagiat truda bibli-
excepționale: „Bucovina în primele descrieri geografi- otecarelor, Bibliotecii Universității Suceava la realizarea
ce, istorice, economice și demografice”, ediție bilingvă Salonului și și-a mărturisit încrederea în ziua în care
îngrijită de acad. Radu Grigorovici (care împreună cu biblioteca își va recâștiga și la noi locul de cinste pe care
N I M E
fiica sa, Rodica Marchidan semnează și traducerea tex- îl merită. În încheierea momentului cernăuțean, Vita-
telor) și prefațată de D. Vatamaniuc, membru de onoa- lie Zâgrea a prezentat încântătoarele numere apărute
re al Academiei Române; „Forța destinului sau fereastra în acest an ale revistei sale, „Prichindeii din Cernăuți”,
prin care privești cerul (Dialoguri culturale cu bucovi- care are atâta căutare, a mărturisit, și pentru că realiza-
nenii)” de Ilie Luceac, Editura Alexandru cel Bun și torii sunt tineri, au copii mici și le cunosc bine nevoile
Editura Druk Art, Cernăuți, 2020, ediție îngrijită de și așteptările. Dar, frumoasă surpriză, finalul momen-
acad. Alexandrina Cernov și dr. Marin Gherman, carte tului i-a aparținut unui sucevean, Cezar Straton, care,
E
pe care autorul, cunoscutul istoric și scriitor Ilie Luceac bucuros, ne-a arătat și a povestit despre volumul sem-
nu a reușit să o vadă și să se bucure de ea; „Mesaje din nal al noii sale cărți, „Cernăuți acum un veac”.
V
trecut (Istoria ca lumină, speranță și leac). Articole. Stu- Nu am să vorbesc despre cărțile mele lansate
dii. Memorii” de Dragoș Olaru, Druk Art, Cernăuți, la Salon – „Hänsel și Gretel în Pădurea Luminoasă”,
E
2020, „Nu se poate scrie istoria Bucovinei fără această „Neaua ninge la Betleem” și „Mierlă neagră pe zăpada
carte”, aprecia memorabil acad. Alexandrina Cernov; alba. Povești ținându-se de mână cu surorile lor”, toate
cele trei volume apărute până acum în colecția „Destin apărute în 2020 la Editura Mușatinii Suceava și toate
bucovinean” inițiată, îngrijită de Sf. Mănăstire Putna, privind în felul lor spre sărbătoarea Crăciunului, dar
dedicate masacrului de la Fântâna Albă, deportărilor și am să mulțumesc pentru generoasa prezentare făcută
sorții Bisericii în vremuri de prigoană,
al patrulea, în lucru, privind dramele
refugiului și refugiaților; „La răspântia
Boianului” de Viorica Chibac-Cuciu-
reanu, ediție îngrijită de Maria Toacă,
foarte proaspăta carte „Ștefan cel Mare
din poveștile tatei” de Maria Toacă,
despre marea Serbare de la Putna, care
a văzut lumina tiparului cu sprijinul
Editurii Alexandru cel Bun, condusă
de acad. Alexandrina Cernov, precum
și numărul 105-106 (1-2 /2020) al
revistei „Glasul Bucovinei”. Socoti-
te drept „volume de referință pentru
memoria istorică a românilor din
Ucraina”, au fost prezentate de Tati-
ana Tutunaru Bârzu cartea sa album
„Școala din Probotești”, omagiu adus
părinților și un apel pentru salvarea
școlii românești de aici, precum și monografia „Probo- poveștilor de Gina Puică, Editurii Mușatinii Suceava
tești – file de letopiseț”, realizată de Tatiana Tutunaru și reprezentantei acesteia la Salon, Raluca Giurcă, di-
Bârzu în colaborare cu preotul Teodor-Cătălin Budacă rector producție, pentru frumusețea, eleganța tipăririi,
din Racovăț, satul aflat de cealaltă parte a graniței. De precum și Librăriilor Alexandria Suceava, reprezentate
altfel, Teodor-Cătălin Budacă i-a însoțit la Salon pe cer- la Salon de Cezar Cailean și Rodica Pușcașu, pentru
năuțeni, reîntregind sufletește, ca și în carte o așezare grija de a le pune în lumina vitrinelor, standului. De
asemenea țin să menționez și celelalte cărți dăruite Bi- Biblioteca Societății pentru Cultura și Literatura Româ-
bliotecii Universității cu acest prilej: „Vremuri noi, vre- nă în Bucovina din Cernăuți, condusă de ziarista Ma-
T
muri vechi. Jurnal 2007-2013” de Mihail Radu Solcan ria Toacă, și de BucPress, agenția de presă a românilor
N
(autorul, filosof, plecat prea devreme dintre noi, fiind din Ucraina, cu dr. Marin Gherman, redactor-șef, am
născut la Suceava), zguduitoarea carte a Mariei Toacă trecut granița stavrofora dr. Gabriela Platon, stareța Sf.
„Neamul nostru de martiri”, Misto, Cernăuți, 2021, și Mănăstiri Voroneț, farm. Maria Olar, președinta Fun-
N I M E
cele mai noi cărți ale lui Niadi-Corina Cernica, „Dătă- dației Culturale „Leca Morariu” Suceava, și cu mine,
torul de nume. Eseuri de literatură și filosofie”, Mușati- bucuroase că nu am simțit timpul stându-ne împotrivă
nii, Suceava, 2020, și volumul romanelor sale, „Opera și că vom ajunge la ceasul hotârât pentru omagierea lui
omnia. Romanul de azi”, publicat de Tipo Moldova, Eminescu, la monumentul pe care i l-a dedicat sculp-
Iași, 2021. torul Dumitru Horșcovschi, gest cu care începe orice
Deja menționată de câteva ori în aceste rânduri, manifestare românească importantă la Cernăuți. Prin
Editura Mușatinii Suceava a fost pomenită de multe lapovița dimineții de vineri, cu cele mai frumoase flori
E
ori în desfășurarea Salonului, cu laude îndreptățite pen- în brațe, ne-am înclinat la cel mai scump simbol al re-
tru profesionalismul echipei sale, pentru dragostea sa zistenței limbii române pe pâmântul înstrăinat împreu-
V
de frumos și lucru bine făcut, cum s-a dovedit a fi, în nă cu ES Irina-Loredana Stănculescu, consulul general
ansamblul standurilor care de care mai aranjat și împo- al României la Cernăuți, acad. Alexandrina Cernov,
E
dobit, și standul său, cu daruri de flori și calendare, ca Maria Toacă, Vasile Rauț, președintele Societății „Gol-
la o adevărată sărbătoare a iernii. gota” a românilor din Ucraina, publicistul și traducă-
torul Tudor Andrieș, Natalia Camelia Proțiuc, de la
Editura Alexandru cel Bun, și gen. Lazăr Fialcovschi,
din Molodia – Plaiul Cosminului de odinioară. Ne-am
zâmbit printre fulgi și picături de ploaie, ne-am îmbră-
țișat și am pornit împreună spre „Palatul nostru Nați-
onal”, cum spune Maria Toacă surâzând înrourat (de-
numirea veche așezată din nou pe frontispiciul acestuia
fiind cea mai recentă izbândă a românilor cernăuțeni),
spre sediul Societății „Mihai Eminescu”, care activează
în spațiul său de la parter. Reînnoit, modernizat de la
un capăt la altul din inițiativa și prin implicarea entuzi-
astă și eficientă a ES Irina-Loredana Stănculescu, sediul
ne așteaptă primitor în Biblioteca încredințată Mariei
Toacă, a cărei însuflețire și al cărei generos voluntariat
au adus-o deja în atenția Cernăuțiului cu evenimente
De altminteri, nu așa s-a și spus? Salonul Inter- ale scrisului românesc.
național de Carte „Alma Mater Librorum” al Univer- Salonul se deschide cu rugăciunea Tatăl nostru și
sității „Ștefan cel Mare” Suceava - prima sărbătoare a cu un cuvânt de susținere din partea celei care ne-a fost
Sărbătorilor Iernii 2021-2022. alături și la precedenta ediție, a VII-a, din septembrie
2019 – ES Irina-Loredana Stănculescu. Prezența Cris-
tinei Paladian, din toamna trecută șefa Catedrei de Fi-
Cernăuți: În numele Cărții, lologie Română și Clasică a Universității din Cernăuți,
o determină pe acad. Alexandrina Cernov să ne împăr-
ocrotiți de Carte tășească proiectul prezentării în revista „Glasul Buco-
vinei” a personalităților și persoanelor care au coordo-
Invitate la Salonul Internațional de Carte Româ-
nat de-a lungul anilor Catedra de Filologie Română și
nească, ediția a VIII-a, organizat de Editura Alexandru
Clasică. O idee excelentă, adevărul este că cei pe care îi
cel Bun Cernăuți, cu Alexandrina Cernov, membră de
știm, cei mai mulți dintre noi, se numără pe degetele
onoare a Academiei Române, directoare, împreună cu
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
BUCOVINA LITERARĂ 89
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
unei mâini: I. G. Sbiera, Sextil Pușcariu, Leca Morariu, dăruit Mănăstirii „cu prilejul împlinirii unei jumătăți
Grigore Bostan, Gheorghe Jernovei. E bine când o ma- de mileniu de când arde candela neadormită în această
nifestare de bilanț debutează cu un proiect, marcându-i matcă maică a neamului românesc”, voi reproduce de-
dintru început dorința, hotărârea de continuitate. dicația poetului, „Închin această carte Moldovei lui Ște-
Deși nu țin minte vreo ediție a Salonului fără fan cel Mare și a lui Daniil Sihastru”, pentru a o aduce
reprezentanții Sf. Mănăstiri Putna, dragostea sa de în prim-planul următoarelor rânduri ale relatării mele
carte, a cărei flacără este la fel de veche și de vie ca și pe veghetoarea la candela locului odihnei de veci a du-
aceea care străjuiește mormântul lui Ștefan cel Mare, hovnicului lui Ștefan cel Mare: stavrofora dr. Gabriela
își spune cuvântul în cărțile care au trecut granița ca Platon, stareța Sf. Mănăstiri Voroneț.
niște netemătoare păsări ale cerului, căr-
țile marii aniversări a celor 150 de ani
de la Serbarea de la Putna – evenimentul
major al Bucovinei în 2021: albumul „Pri-
ma Serbare a Românilor de Pretutindeni
Putna 1871”, revista „Cuvinte către tineri”
[în care semnează și cernăuțenii Alexan-
drina Cernov („Limba Română – factor
de identitate și unitate pentru români”)
și Marin Gherman („Cimitirul românesc
din Cernăuți – un muzeu în aer liber”)],
„Serbările Putnei” (în care descopăr cu
bucurie o proaspătă creație a prețuitului
nostru pictor Constantin Flondor, evocare
în maniera sa originală a Serbării de la Put-
na 1871, pe care pensula a zugrăvit versul
eminescian: „E-a clopotului Buga suspin și
lamentare /Ce-a munților ecouri de frea-
măt l-au împlut. /Ah! Cântă la mormântul ce astăzi e-n Venită la Salon cu blagoslovirea Înaltpreasfin-
serbare /Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut”). Pre- țitului Calinic, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a
zentării acestora, acad. Alexandrina Cernov le adăugă cărui personalitate a impregnat un dinamism aparte
amănuntul frumosului debut al Cristinei Paladian la episcopiei noastre, povestește stareța, a simțit impulsul
E N T
ediția 2021 a Colocviilor Putnei consacrate memoriei unui dar din dar, prezentând și oferind Bibliotecii o
Maicii Benedicta–acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, parte din titlurile apărute la nou înființata și harnica
iar aprecierile sale de editor și confesiunea Mariei Toa- Editură Crimca Suceava. Între acestea – „Stavrofora
că, autoarea, aduc sub ochii noștri valorosul document Irina Pântescu întâia stareță a Mănăstirii Voroneț. Bi-
de inimă și de ziarist al marelui eveniment: „Ștefan cel ografie interpretativă” de universitara sociolog Carmen
Mare din poveștile tatei”, Editura Alexandru cel Bun Cornelia Balan, reconstituie prin biografia puternicei
M
auzit pentru prima dată despre faptele de vitejie și cre- plinite în primăvara anului 2021. O altă carte, de ase-
dința lui Ștefan cel Mare”. menea bogat prezentată, se deschide asupra aceluiași
Cum Sf. Mănăstire Putna a întregit buchetul de eveniment: „Sfânta Mănăstire Voroneț. Trei decenii de
bucurii tipărite în cinstea celei de a 150-a aniversări a la reînființare” de Monahia Elena Simionovici, Editura
E
Serbării de la Putna cu reeditarea minunatului volum Mușatinii, Suceava, 2021. Evidențiind culturalitatea
V
„Imnele Putnei” de Ioan Alexandru (în vremea studen- Putnei și a Voronețului, Alexandrina Cernov le alătură
ției mele, asistent al fostei noastre profesoare Zoe Du- Sucevița, cu speranța ca anul viitor Salonul să le aibă
E
mitrescu-Bușulenga) – volum al cărui întâi exemplar l-a invitate pe toate trei, apoi vorbește despre monahia
Elena Simionovici, pe care a cunoscut-o de când era societăți și într-o statuie, înscrisul de la Palatul Național
profesoară, își amintește că a făcut parte din primele al Românilor, care a însemnat doi ani de zbatere din
T
cadre didactice din România care au venit să predea în partea lui Vasile Tărâțeanu și a lui Eugen Patraș, este
N
școlile cu elevi români din regiunea Cernăuți (a onorat așezat, cu îndreptățire, pe o clădire a românilor, în care
atunci catedra de la Pătrăuți) și că a dorit să o revadă și însă, în ciuda plăcii comemorative, Ciprian Porumbes-
la prima sa întâlnire cu profesorii de română din sudul cu nu a concertat niciodată, în vreme ce nicio stradă
N I M E
Bucovinei. din Cernăuți nu are numele singurilor români care și
Programul Salonului așază sub ochii noștri valo- l-au văzut purtat de câte o stradă în timpul vieții lor,
rosul volum al lui Dragoș Olaru, „Mesaje din trecut”, Sbiera și Hurmuzaki. După care își privește amarnic
Druk Art, 2020. Autorul îi mulțumește dnei Cernov cartea – „Vreasc pe rugul care se stinge!” – și-și aminteș-
pentru prezentarea pe care i-a făcut-o la Salonul Inter- te o întâmplare adevărată cu urmașul unui teolog cer-
național de Carte „Alma Mater Librorum” al Univer- năuțean cunoscător al limbilor Bibliei, urmaș care nu
sității „Ștefan cel Mare” și își continuă intervenția cu mai știa, nu mai înțelegea niciuna: „Am o teamă că pes-
E
surâsul amar declanșat de înscrierea „mesajelor” pe eti- te ani (sper că peste mulți ani) la fel se va întâmpla cu ai
cheta coletelor primite de la editură ca „masaje”, Maria noștri!”, referindu-se de data aceasta la limba română.
V
Toacă și cu mine încercând imediat să-l alinăm, să nu „N-o să fie ce spui – stă dreaptă Maria Toacă – dacă se
uite cât de bine venite pot fi masajul cardiac, masajul la vor aduna Andrieșii, Ghermanii…!” referindu-se la co-
E
un trup suferind, dar Dragoș Olaru nu poate fi înseni- piii și nepoții românilor din Cernăuți buni vorbitori ai
limbii române, deprinse și păstrate și
cultivate în familie, spre deosebire de
urmașii altor români, nevorbitori ai
limbii române sau vorbind-o sumar,
incorect. Fiecare are ceva de spus în
această privință și ține să o spună, Bi-
blioteca se încălzește, până ce Dragoș
Olaru încheie, cerând ușă permanent
deschisă Palatului: „Măcar aici să vină
românul să spună «Bună ziua!» și să i
se răspundă tot cu «Bună ziua!»”
Ținut în casă de covid la cea-
sul recepției Consulatului General al
României la Cernăuți de Ziua Româ-
niei, arhivistul Dragoș Olaru trăiește
acum bucuria primirii din mâinile ES
Irina-Loredana Stănculescu a Diplo-
mei de Excelență acordată românilor
care s-au remarcat prin activitatea
nat: nu există leac pentru trupul muribund al intelec- desfășurată, care aduc onoare comunității românești
tualității cernăuțene, „treptat, treptat s-a dus totul de din capitala istorică a Bucovinei. O primește emoțio-
râpă, s-au dus marii intelectuali, Grigore Bostan, Ghe- nat și ziaristul Vasile Carlasciuc, fericit de coincidență:
orghe Jernovei, Mircea Lutic, Grigore Crigan”, „câțiva astăzi, 3 decembrie, este ziua sa de naștere. Și pentru că
doar care mai vorbesc o limbă frumoasă, nestâlcită”. este și ziua de naștere a poetei Elena Marița, gândul se
Ștefan Hostiuc, spune Dragoș Olaru, i-a reproșat ne- întoarce o clipă spre ea, cu doriri de sănătate, și cu re-
datarea materialelor din carte. „La ce bun”, dacă scrise gret la soțul ei, care ne-a părăsit nu demult, prozatorul
și cu 40 de ani în urmă „și azi sunt valabile”? Ca un Grigore Crigan. Amintirea lui Grigore Crigan trezește
luptător orbit de soare, Dragoș Olaru își trimite sulițele în Alexandrina Cernov o alta, cu sediul mai mic al So-
peste tot: Mihai Eminescu trăiește doar în numele unei cietății pentru Cultura și Literatura Română în Buco-
vina „Mihai Eminescu”, închiriat la începuturile sale la împotrivirea față de anexarea Bucovinei de către Impe-
„Zorile Bucovinei”: „Veneau acolo bătrâne doar ca să riul Habsburgic. Vocea melodioasă a dnei Alexandrina
vorbească românește. Unele îmi și cântau…” Îi păstra- Cernov sună muzical, filmul cărții curge în fața ochilor
seră în suflet, limbii materne, dorul. Apoi suspină: „Nu noștri și toți am vrea să o citim.
spuneți ce n-am făcut! Spuneți cu ce ați ajutat!” Farm. Maria Olar, președinta Fundației Cultu-
Stareța Gabriela intervine pe un ton ferm, încu- rale „Leca Morariu” Suceava are un preambul axat pe
rajator: „Nu se poate spune «N-am făcut nimic!»! Chiar rolul familiei în perpetuarea limbii române: nepoțeii ei,
și aceste întâlniri sunt importante!” Dar în privința păs- Ana și Marcus, născuți în Franța, vorbesc perfect ro-
trării limbii române în ceasurile grele de acum, ale izgo- mânește și potrivit vârstei lor știu multe despre istoria
nirii treptate din școli, acordă maximă însemnătate fa- și geografia României în care mama, medicul Monica
miliei: „Sânul familiei, esential! «Înger, îngerașul meu» Olar Lapied, îi aduce în fiecare vară. După care pre-
și «Tatăl nostru» ar trebui să fie nemurioare pentru nea- zintă activitatea editorială a Fundației, pe de o parte
mul nostru!” „Da, spune cu gravitate, Maria Toacă. Nu valorificarea manuscriselor rămase de la cărturarul Leca
putem vorbi despre cărți fără să vorbim despre limbă. Morariu, pe de alta sprijin în publicarea de cărți, cum a
Or, aici, avem mai multe cărți decât cititori!” fost, de pildă, punerea la dispoziție a colecției „Glasului
Cei care sunt, sunt însă cititori adevărați, impli- Bucovinei” lui Mircea A. Diaconu, folosite în realizarea
cați sufletește, dovadă cuvântul de apreciere al lui Vasile recentei sale cărți „Cernăuți. Obiecte pierdute”. Este și
Rauț pentru Maria Toacă și pentru cartea sa „Neamul cazul cărții lui Ilie Torouțiu, cumnatul lui Leca Mora-
nostru de martiri”, Misto, Cernăuți, 2021: „Mesaje din riu, pe care Maria Olar o prezintă în continuare, „Pe aici
prezent sunt cărțile doamnei Toacă!” Carte care, crede, a trecut un bucovinean”, ediție îngrijită de prof. Oltea
ar trebui urmată de o alta, consacrată unei teme încă Prelucă, dar accentul cade pe cele două prime volume
nestudiate: a familiilor despărțite de graniță: „Nu vă ale prețioasei monografii a lui Leca Morariu, „Iraclie și
lăsăm în pace, doamna Maria Toacă!” Dovadă și inter- Ciprian Porumbescu”, pe care toată lumea ar vrea să le
venția lui Vasile Bâcu, gazetar cunoscut, poet, preșe- aibă și care de-acum vor putea fi citite la Cernăuți ape-
dintele Societății pentru Cultura și Literatura Română lând la Biblioteca Societății „Mihai Eminescu”, de care
în Bucovina „Mihai Eminescu” din Cernăuți, care po- se ocupă, cum am spus, competent și cu deosebită gri-
vestește că a doua zi va trece granița pentru a participa jă, Maria Toacă, motiv pentru care acad. Alexandrina
la Dorohoi, orașul atestat prin același privilegiu al lui Cernov i-a și propus parteneriatul în organizarea acestei
Alexandru cel Bun din 1408 ca și Cernăuțiul, la lansa- ediții a Salonului. Întârziind însă o clipă la prezentarea
rea unei excelente monografii a profesorului doctor în președintei Fundației „Leca Morariu”, țin să reproduc
Istorie Vasile Adascaliței: „Dorohoi, secole pe ecranul aici exclamația sinceră, din ziua următoare, la Maha-
E N T
memoriei. Populație, viață culturală și religioasă”, cu la, a istoricului literar Ștefan Hostiuc. Neîncrezător la
multe informații interesante și despre Herța. În ceea început în soarta bună a moștenirii lui Leca Morariu
ce privește limba română, Vasile Bâcu rămâne convins rămasă în mâinile unei farmaciste, i-a mulțumit public
că „Salvarea este în noi înșine”, în determinarea cu care pentru veritabila conferință consacrată personalității
vrem să ne cunoaștem trecutul și să ne apărăm viitorul. cărturarului și posterității sale mărturisind cu bucurie:
O altă absență de neimaginat pentru partici- „Acum am descoperit în doamna Maria Olar un om
M
în care ne aflăm, „două polițe sunt cu romanele lui” și pentru prezentarea cărților lui Niadi Cernica, „Dă-
(Maria Toacă). Dar și el și cea mai recentă carte a sa, tătorul de nume. Eseuri de literatură și filosofie”, Mu-
„Năframa alba”, au parte de o prezentare de către Ale- șatinii, Suceava, 2020, și a volumului apărut la Tipo
xandrina Cernov, care ni-l aduce în fața ochilor ca un Moldova, Iași, 2021, în colecția Romanului de azi, cu
E
atent cercetător al arhivelor și al documentării la locul romanele „Indiile greșite. În timpul fratelui. Cartea
V
întâmplărilor, care ne-o aduce pe ecranul imaginației sorților. Amore, more, ore, re”, dar și a celor pe care
plină de dramatism, avându-l protagonist pe Grigore le-am publicat în 2020, la Editura Mușatinii, Suceava:
E
al III-lea Ghica, osândit de Poartă la decapitare pentru „Hänsel și Gretel în Pădurea Luminoasă”, „Neaua nin-
ge la Betleem” și „Mierlă neagră pe zăpada albă. Povești Și cum limba română este axa pe care se învârte
ținându-se de mână cu surorile lor”. Cum sunt singu- pământul la Cernăuți, cele mai multe amintiri și gân-
T
rele cărți de beletristică de la Salon, mă refer în special duri sunt stârnite de volumul îngrijit de Ștefan Hostiuc,
N
la romanele lui Niadi și la Poveștile mele, trei cu ver- „Mihai Jar – primul director al primei școli românești
siuni în limba ucraineană grație lui Tudor Andrieș, de din centrul civic al orașului Cernăuți (1991-1999)”,
altminteri și traducătorul cărții „Fetița și Broasca Țes- prea tânăr plecat, la numai 39 de ani, de pe acest tărâm,
N I M E
toasă/Devocika i Cerepaha”, prima carte a unui autor dintr-o familie și o comunitate care aveau atâta nevo-
român contemporan tradusă în ucraineană în ultimele ie de el. Soția, Larisa Jar ne povestește despre flerul în
decenii, pentru care Tudor Andrieș a fost premiat de alegerea cadrelor, despre visul său, nici astăzi împlinit,
Fundația Culturală a Bucovinei. Lansarea acestei edi- al unui liceu regional cu internat pentru copiii româ-
ții bilingve reînvie în memoria Mariei Toacă aminti- nilor cernăuțeni, pentru cei care doreau să facă școala
rea primei întâlniri cu sora plecată dintre noi, artista în limba română. Și despre altele. „Da, încheie, așa a
plastică Dany-Madlen Zărnescu, venită aici, la sediul fost Mihai Jar și uneori mi se pare o poveste…” Odată
E
Societății „Mihai Eminescu” cu prima expoziție perso- cu Mihai Jar vin din acele timpuri și Vladimir Ciuben-
nală la Cernăuți din ultima jumătate de veac a unui co, Corneliu Nichitovici, Margareta Istrate, Dumitru
V
profesionist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Covalciuc, Gheorghe Gorda… Sunt toți vii, împreună
România, și cu prima trecere a pragului său de către cu Mihai Jar, în memoria și în inima lui Eugen Patraș.
E
monahiile Elena Simionovici și Gabriela Platon, stareța Iar Ștefan Hostiuc povestește că în structurarea cărții
de astăzi, și împreună cu ele a primei mâini întinse de a pornit de la ideea de a nu idolatriza omul, ci de-a-i
către Sfânta Mănăstire Voroneț mâinii românilor cer- evoca personalitatea în contextul creării acestei școli:
năuțeni, care de atunci nu s-au mai desprins una de „A fost omul potrivit la locul potrivit și în momentul
cealaltă. Niciodată. potrivit. Societatea civilă a făcut tot posibilul ca această
Cartea care vine să ne capteze atenția în conti- școală să existe, iar Mihai Jar a făcut tot posibilul ca
nuare prin glasurile lui Vasile Tărâțeanu și Elena Tărâ- această școală să fie o școală performantă”.
țeanu este volumul „Flori din grădina iubirii” Editura Începută cu un proiect, ziua se încheie cu altul,
Princeps Multimedia, Iași, dar stârnește interesul mai la fel de frumos și de binevenit, anunțat de Ștefan Ho-
ales autorul, personalitatea sa culturală, destinul său stiuc: publicarea sub auspiciile Centrului Cultural Ro-
tragic: preotul Visarion Puiu (1913-1991), fost student mân „Eudoxiu Hurmuzaki” din Cernăuți a unui șirag
al mitropolitului cu același nume, fratele mamei lui de cărți, „Scriitori bucovineni”, șirag care va începe cu
Vasile Tărâțeanu. Cu părere de rău, povestește poetul, o antologie Vasile Levischi („Din 1969 nu a mai fost
care, ajutat de Filomena Corbu, a îngrijit această apari- publicată o carte de Vasile Levischi!) și va fi urmat de
ție, nu l-a întâlnit decât de trei ori: „Regret foarte mult un florilegiu Arcadie Suceveanu, sărbătorit astfel la îm-
că nu am avut posibilitatea să stau lângă el, să învăț plinirea vârstei de 70 de ani.
de la el”. Editarea celorlalte manuscrise ale preotului Seara bate cu degete subțiri, de lapoviță, la fe-
Visarion Puiu va fi însă prilejul unei altfel de apropieri, restre. Natalia Camelia Proțiuc cântă ca de dincolo de
care de asemenea contează. ele spre lumina din Bibliotecă „Lerui, ler…”. Carolina
Întotdeauna înviorătoare, prezența profesorului Jitaru își ține chitara în brațe ca un copil căruia îi susură
universitar doctor docent Ilie Popescu, care a „pornit dulce „Poem bucovinean” și „Urătură pentru Țara Fagi-
pe 83 de ani”, nu poate să rămână la cea mai recen- lor” pe versuri aspre de Grigore Bostan, cântece menite
tă carte a sa, „Omul e un miracol al miracolelor”, se să ocrotească și să întărească.
întoarce la „Drumul spre Golgota”, „carte scrisă cu Suntem ultimele care pleacă, Maria Olar și cu
sânge”, spre preocuparea preferată – plantele medici- mine am așteptat-o pe Maria Toacă să stingă luminile,
nale amirosite cu ochiul lingvistului și valorificată în să închidă ușile. Ieșim împreună în Cernăuțiul la fel
doctoratul susținut la Chișinău despre „Terminologia de frumos și noaptea, și pe ploaie. Intrăm toate trei în
plantelor medicinale din graiurile moldovenești din re- Kievul de azi, Kronprinzul de odinioară – „Da, a fost
giunea Cernăuți”, spre lecția cea mai important predată de acord Dragoș Olaru, aici, da, a concertat Ciprian
în decenii studenților, „a românismului”. Porumbescu!”-, iar cele două volume ale monografiei
lui Leca Morariu păstrate pentru Mahala se însuflețesc de seamă ai așezării - între care Anița Nandriș și frații
și-i sorb aerul vechi prin toți porii lor de hârtie și de ei, cei care au adus faimă Mahalalei și i-au purtat-o în
cerneală tipografică. În camera 328, de la etajul doi sau Europa întreagă, dar și Ștefan Hostiuc, tânăr, gata să
trei, depinde cum numeri, ca la Suceava sau la Cer- cucerească lumea -, cu rânduri prietenoase de etajere
năuți, în care vremea nu s-a mișcat de la Kronprinz pline de cărți și cu multe cărți pe masa lungă, daruri ale
la Kiev, stăm la poveste, sărbătorim tainic o minunată scriitorilor care au trecut pe aici, Biblioteca din Mahala
aniversare și ascultăm fericite muzica interioară a unei este cea mai frumoasă și mai primitoare din câte am vă-
Balade de dincolo de timp. zut în vreo localitate rurală românească. Și Elena Nan-
Am ajuns la Mahala cu Alexandrina Cernov, driș, și bibliotecara Mariana Boiciuc și Ștefan Hostiuc
Maria Olar, Ștefan Hostiuc și cu Iulian Andrieș, fiul ne savurează încântarea, iar acad. Alexandrina Cernov
Mariei Toacă, bucuroase, bucuroși de frăgezimea di- o consideră un model, la care ar trebui să ia aminte toți
mineții senine a celei de-a doua zile a Salonului. Cu primarii.
alte mașini au venit Dan Constantin, consul-ministru „Cum să nu prețuim cartea, când o carte ne-a
plenipotențiar la Consulatul General al României la făcut cunoscuți în lume?!” spune Elena Nandriș, refe-
Cernăuți, Maria Toacă, Ilie Popescu și Mariana Struț, rindu-se la tragicul volum „20 de ani în Siberia. Destin
din echipa fără egal a jurnaliștilor de la Centrul Me- bucovinean”. Și cum să nu o prețuiască, dacă în chi-
dia BucPress Cernăuți. Ieri l-am avut alături pe Marin votul ei stă închisă și deschisă deopotrivă tuturor cea
Gherman, astăzi este cu noi Mariana Struț, semn că mai scumpă comoară?! „Cel mai rău te doare când ți
și pentru selectivii săi compo- se ia limba, ți se închide gura”. În 2022, localitatea va
nenți, Salonul este eveniment
de primă mărime în nordul
Bucovinei. Elena Nandriș,
viceprimar după o lungă pe-
rioadă în fruntea primăriei,
precedată de cea în care am
cunoscut-o, ca dirijoare a co-
rului „Dragoș Vodă” al Socie-
tății pentru Cultura și Litera-
tura Română în Bucovina din
Cernăuți, ne întâmpină cu
privirea caldă în pragul intră-
E N T
brad împodobit de Crăciun, bradul și covorul sporin- Deși prezentarea lor este abordată aici din un-
du-și unul altuia frumusețea, cu ziua intrând pe feres- ghiuri noi, cu noi accente și amănunte, nu am să mă
E
tre ca să se uite odată cu noi la fotografiile oamenilor opresc la cărțile lansate ieri la Cernăuți, ci la cele aduse
de Salon în premieră la Mahala. Prima dintre acestea, așezată cu tandrețe pe o măsuță, parte cumva distinctă
cum se cuvine pentru că suntem în Mahala supranu- a galeriei oamenilor de seamă ai așezării, sau, cum vrea
mită și a Nandrișilor, este cartea din urmă medicului să creadă Maria, din ceruri.
Gheorghe Nandriș. După ce în ultima parte a vieții a Cu cele două cărți pe care le-a lansat și la Sucea-
alcătuit cronica familiei Nandriș, a personalităților ei, va, profesoara Tatiana Tutunaru Bârzu participă și la
Gheorghe Nandriș a încredințat, cules pe computer, Salonul Editurii Alexandru cel Bun: albumul consacrat
apropiaților, celor al căror condei și gust în lectură le Școlii din Probotești și părinților profesori și monogra-
prețuia în mod deosebit, manuscrisul unei cărți aparte, fia „Probotești – file de letopiseț”, realizată împreună cu
prin raportare la tot ce scrisese înainte și la profesia sa preotul Teodor-Cătălin Budacă din Racovăț, satul aflat
de medic, cu un doctorat în Științe Medicale, „Cunoaș- de cealaltă parte a graniței. Numai că de data aceasta o
terea de sine de la rațiune la credință”, carte pe care nu încearcă o emoție de student la examen: și Alexandrina
a apucat să o vadă tipărită, așa cum o vedem în mâinile Cernov, și Ilie Popescu și Ștefan Hostiuc i-au fost pro-
Mariei Toacă, cu un cuvânt înainte de Niculai Șorea. fesori. Dar respectul cu care la sfârșitul prezentării Ște-
Dintre cei aleși pentru întâia lectură, Maria Toacă a ci- fan Hostiuc îi sărută mâna spune totul. Ca și aprecierea
tit-o și a recitit-o, o cunoaște bine, a și scris despre ea în acad. Alexandrina Cernov: „Monografie model pentru
„Crai nou”, totuși preferă să-l evoce cu drag și admira- profesorii noștri, pentru preoții noștri!”
ție pe autor și o face atât de mișcător, încât simțim fizic Avem parte de daruri de la gazde: versuri de cin-
surâsul lui Gheorghe Nandriș, doar că nu știm dacă stire a limbii române și a înaintașilor de la Dumitru
vine din fotografia cu Elena Nandriș, ruda sa de inimă, Zaidel, o plachetă cu simbolurile Mahalalei de la Elena
Nandriș și un program de cântece și colin-
de de la o parte din grupul artistic cu același
nume ca al comunei (unii sunt la olimpia-
dă, alții prinși într-un meci de fotbal). Elena
Nandriș îi urmărește pe copii de aproape,
bate tactul, apoi cu un gest spontan li se ală-
tură și cântă împreună cu ei, fetiță în propria
copilărie care trăiește în noi cât trăim și noi:
„Scumpa noastră Bucovină, /Dumnezeu să-ți
dea lumină, / Ocrotește-i pe români ce-au ră-
mas printre străini!”, „Om bun, deschide-ne
poarta,/ Venim să-ți colindăm!” Alexandrina
T
Cernov le ascultă fermecată: „Cele mai fru-
moase cântece le au românii în Bucovina!”
N
Maria Toacă și fiul ei, Iulian Andrieș
ne duc, pe Maria Olar și pe mine, la Porub-
E
ne, ultima localitate a Bucovinei înstrăinate.
Nu am apucat să ne spunem tot ce am fi M
vrut, poate n-o să apucăm niciodată, dar ne
îmbrățișăm cu voioșie, ca și cum am avea
I
un viitor.
trei pași în urma mea, eu sunt – ascultați și rețineți ce îmi dădui seama că am și căzut o treaptă la polite-
vă spun! – eu sunt întruchiparea tuturor personajelor țe: trebuia să-l salut primul și să nu-l iau, abrupt, cu:
dumitale. Nu doar a unuia dintre ele, care, între timp, „Sunteți singur?” Nu, nu sunt singur, ci cu un conci-
cât nu v-ați recitit micul roman, ar fi decăzut până la tadin, de demult, de-al dumitale, zise zeul, ridicând
condiția mea. Nu. În general, de mine depinde cum a mare și zvâcnit elan brațele, pe care mantia atârna
arată ele. Cum se înfățișează cititorului. De au sau nu ca niște uriașe aripi de liliac – da, șoarece zburător –,
șansă de a capta atenția și simpatia acestuia. iar când lăsă brațele în jos, de după fostul paravan al
Prea... profesionist vorbea necunoscutul neară- mantiei de purpur apăru... – cine credeți? da, nu citiți
tos – pardon! –, cam jegos, rău mirositor. Prea părea mai departe, ci ghiciți – cine credeți că apăru? – dom-
din domeniul nostru, al personajelor scrisului, de-a nul Victor Kernbach, – da, scriitorul care se născuse
valma autori și eroi de text. Nu aveam cum să nu mă și trăise un timp la Chișinău și pe care urgia bolșevică
opresc. Instinctul chiar îmi strigase în interior, în inti- l-a făcut să se stabilească la București.
mitate: „Nu te grăbi, îngăduie, omule!” O, ce surpriză, ce surpriză! Ne-am îmbrățișat,
M-am întors spre necunoscut, însă – uria- pupi-pupi!
șă surpriză! – în fața mea era deja o... necunoscută! Ne-am...? Sau doar mi se păruse? Pentru că,
Frumoasă. Arătoasă. În peplu antic care, probabil, în peste câteva clipe, constatai, cu netrecătoare stupoa-
largul său îi tăinuia sânii mari, ademenitori. Avea lira re, că, în îmbrățișarea mea, nu era decât... golul, vi-
sub braț. dul. Ceea ce nu însemna, însă, și lipsă de sens. Chiar
– Hello! zise. Sunt muza ta. Nemodest vorbind, sensul se relevă cu deosebită intensitate, eu dumerin-
chiar eu te inspir, îți recrutez personaje și metafore. du-mă, în fine, că, în această cărțulie, pe acest itine-
Da, să știi că și mie îmi plac „Tablourile dintr-o expo- rar, în lungul predestinatei anfilade, îl întâlnisem (și)
ziție”, se referi ea la fundalul muzical, de Musorgski. pe Proteus, acel zeu marin de proveniență egipteană,
Parcă o cunoșteam... Ar fi fost una dintre cele faraonică, oraculară; acea divinitate mutantă care își
nouă fiice ale Mnemosynei, zeița memoriei; de ase- putea schimba la infinit înfățișările, pe când era ur-
S
menea – progenitura lui Zeus-tatăl. O fiică-muză cu mărit de Menelaos, devenind, pe rând, leu, dragon,
atribute nediferențiate, generoasă și bună la toate, in- panteră, mistreț, râu, arbore, foc, apă... (Nu mai
U
clusiv – la inspirarea prozei. Sau, poate, chiar la așa știu dacă și scriitor devenise sau, pur și simplu, di-
ceva bună. rect, ajunsese text, pe pergament, pe papirus, pe...)Iar
P
Însă, până să mă dezmeticesc ce și cum, până aici, în prezenta cărțulie, Proteus ajunsese, în primul
să mai cumpănesc ceva – să cred sau ba celor văzute? rând și pur și simplu – Narațiune! Adică – toate per-
O
– frumoasa cu arfa unde face: sonajele, inclusiv boschetarul lăudăros, muza, Victor
– Pa! Ne mai vedem noi... („Ar fi de dorit mai Kernbach, chișinăuianul bucureștinizat, concitadinul
des!”, mai să strig eu.) și... se volatiliză, dispăru. Geaba meu, autorul celebrului „Dicționar de mitologie ge-
N S
mai priveam îndelung și uluit spre locul unde, acum nerală”, căruia, aici, în interiorul subiectului, îi dedic
un timp, stătuseră cei doi – boschetarul jegos, apoi, prezentul text.
fulminantă în frumusețea ei, cea care se recomandase În fine, Proteus izvodi-deveni umilul dom-
drept muza mea – nu mai era nimeni acolo, iar în de- niei voastre serv – autorul, subsemnatul. Ajunsese, E
părtare, spre finele, mai bine zis spre începutul anfila- Proteus, devenise chiar acest itinerar, pe care ne-am
dei narative se zărea, ca la un orizont ezoteric, o poartă reîntâlnit. Ceața sau ploaia, întreaga anfiladă, întreg
S
– era, bineînțeles, coperta de deschidere a cărții. Dar, decorul, peisajul (etcetera) și, firește, copertele-porți,
când m-am întors să-mi continui drumul, surprizele deschise-închise, în care s-au întâmplat și se vor în-
continuară de asemenea la un grad de compresiune ce tâmpla, proteic, astea, altele... Da, atâtea alte me-
N
duce la „zborul capacului!” – da, în fața mea stătea, de tamorfoze... (Poate chiar cu tot cu Ovidius și cititorii
data aceasta, un zeu! Îl cunoșteam. Îl întâlnisem deja săi, metamorfozele...)
de nenumărate ori.
I
În mare, dar mai ales în general, domnul Faust – Bine ai venit în infern! a zis, după care s-a și
prezentat: Sunt Mefisto, cred că-ți amintești...
P
deoarece unora li s-ar putea crea impresia că her Faust el nu i-a acordat barem brumă de atenție insului. (Da,
se trăgea din... geți, cei care, în realitatea ireală a is- în iad s-ar mai găsi și brumă, pe când în rai – ba, acolo
toriei duse pe gârlă, ne-au fost e primăvară-vară non stop și rouă-strop.)
strămoși nouă și nu lor, teuto-
N S
– Bine ai venit în Infern, îl salută diavolul, pri- Mefisto surâse amar-triumfător, punctând dur:
cepând că, de năuceală, nou-sositul încă nu pricepuse – Imediat?... Poate: imedi-iad?... Regret, dar
ce, cum și unde. mă văd nevoit să te întristez... Nu, nu să te întristez,
Oricât de calm ar putea fi un german, dar și în fiindcă deja și așa ești destul de pleoștit... Trebuie să
cazul lui există limite, astfel că, după repetarea salutu- te dezamăgesc: cei care nimeresc inițial la noi nu mai
lui, pricepând ce, cum și unde, domnul Faust mai că sunt primiți în rai. Sunt considerați contaminați ire-
(maică!) strigă: mediabil barem și prin fugitiva lor prezență aici...
– Dar pentru ce?! – Totuna lăsați-mă să plec... M-ați confundat
– Ce, „pentru ce”? se interesează tuciuriul din cu o creatură a lui Goethe, pe când eu nu am nici în
fața sa. clin nici în mânecă cu...
– Păi, parcă nu am făptuit eu atâtea păcate, ca – Comiți cacofonii, l-a întrerup, cinic, Mefisto.
să mă pomenesc aici.... unde zici... Bine, ți-aș putea da drumul, dar unde te duci, odată
– Zău? Ai uitat că mi-ai vândut sufletul? ce porțile raiului nu ți se vor deschide?
– Eu?!... Piei! Vade retro, Satana! se înfurie, – În cel mai rău caz, rămân apatrid, nici tu ce-
disperat, domnul Faust. tățean al paradisului, nici... al vostru, găsește Faust,
– Zadarnic, aici nu ia foc. Nu are rost. În in- ingenios-disperat, răspunsul.
fern, „Piei!”-ul vostru nu e valabil; prinde doar ex- – Stimate prieten, chiar să nu înțelegi dumnea-
tra-iad. ta că ping-pongul ăsta de cuvinte dintre noi nu e de-
– Prinde nu prinde, dar de unde ai luat dum- cât un joc de nenoroc?... Pentru dumneata... Adevărul
neata… ba nu, – tu; de unde ai luat tu că eu ți-aș fi e unul și implacabil: oricine a intrat aici, nu are cale
vândut sufletul? Te văd pentru prima dată în viață... întoarsă.
– În moarte. Deja. Așa e corect, – a precizat, – Cum așa? Pentru că eu nu am semnat niciun
zâmbind, Mefisto. – Iar în ce privește operația vânza- pact, nu am...
re-cumpărare dintre noi, nu ai decât să privești colo, – Nu mai contează... Astfel că, și în cazul du-
S
la ecran. mitale, ieșirea din situație e tocmai neieșirea din ea...
Faust își îndreptă ochii spre locul indicat de Doar că in abstracto, să zic...
U
amfitrion, căruia îi venea să-i spună „inferntrion”, – Ce înseamnă in abstracto?
văzu ce se petrece pe ecran, după care făcu oarecum – Înseamnă că te putem... – ce putem, de
P
ușurat: fapt?... – te putem livra... bine, să zicem ceva mai
– Dar, her diavol, confunzi ceva! Acela e un puțin supărător: te putem recomanda pentru o altă
O
Faust livresc, din opera lui Goethe și jucat pe scena operă literară, odată ce a lui Goethe ți-a rămas ca și
Teatrului Bolșoi, se pare... din Moscova... Pe când eu străină... Sau, poate, doar improprie...
sunt un Faust simplu, neamț de rând, și nu personaj În timp ce Faust-ne-goetheanul bâiguia ceva în
N S
celebru din literatura și dramaturgia lumii. Da, nu e starea sa de, aproape, prostrație, Mefisto scoase celu-
decât o coincidență de nume, dar nu și una de destin: larul, formă numărul, ascultă câteva clipe, după care
eu niciodată nu am avut dezonoarea să mă întâlnesc intră în legătură:
cu dumneata. – Alo?... Bucureștiul?... Uniunea Scriitorilor E
– O ai acum... Numai că nu pricep de ce o din România?... Sunt bucuros să vă reaud... Aș dori să
numești: dezonoare... Vorba aia a voastră: nu e dracu’ vă mai propun un subiect... Protagonistul?... Despre
S
atât de negru, precum îl zugrăvesc oamenii. un, aproape, compatriot de-al domniilor voastre, se
– Nu e vorba noastră, ci a românilor. Eu mă trage din șvabii transilvăneni... Sibieni… Vedeți cine
trag din șvabi sibieni și cunosc acest lucru... Dar să ar fi interesat de acest subiect... Să mă telefoneze la
N
lăsăm abaterile etno-folclorice și să revenim la esen- 666... Să auzim de bine! Iar de se poate – de excelen-
țial: dumneata… nu, – tu ai făcut o confuzie între tisimo!
Faustul om simplu, care sunt eu, și Faustul livresc, După care a închis.
I
teatral. Te rog să rectifici și să mă eliberezi imediat Închis rămăsese și Faust supravegheat de Me-
D
de aici! fisto(p)...
re, pe care le putem contempla în intervalul dintre dacă e cu putință, ar avea ca obiect divinul. Or, numai
două vieți. Platon spune că Socrate ar fi vorbit deseori știința de care vorbim întrunește aceste două condiții:
despre doctrina reamintirii, dar este singura trimitere căci, după părerea generală, Dumnezeu este oarecum
în această privință. și principiul tuturor cauzelor, și numai el posedă o
Filosofii, prin exercițiu neîntrerupt, învață să asemenea știință sau numai el o posedă în măsura cea
se desprindă cu ușurință de viață, „căci, oare nu aceas- mai mare”.
ta este filosofia, o stăruitoare pregătire pentru moar- Simonide din Ceos (556 î.H.–476 î.H.) pre-
te?” Filosofia aduce eliberare și purificare, iar sufletul, zintă însă o mentalitate generală despre filosofi – că
după moarte, va fi printre zei. năzuiesc la o cunoaștere divină, proprie zeilor. Deoa-
Cele două mituri care urmează prezintă viața rece Urania, muza filosofiei, are legătură și cu astro-
după moarte (ca datină) și lumea de dincolo (ca mit). nomia, bănuim că filosofii au fost condamnați pentru
Socrate este puternic atașat de zeul Apolo, con- teoriile lor despre univers și stele, pe atunci conside-
ducătorul muzelor. În „Phaidros”, în mitul greierilor, rați zei.
sunt numite muzele filosofiei, Caliope și Urania, Cali- Acuzații directe sau indirecte de impietate au
ope fiind cea mai veche muză. Prezența Uraniei, muza existat la adresa filosofilor, iar acuzația că Socrate ar
astronomiei, este și o aluzie la interesul și teoriile fi- aduce zei noi în cetate poate fi cea mai importantă
losofilor despre stele, planete, Soare și Lună, și despre dintre cele două acuzații, și ea să fi dus, de fapt, la
Univers în totalitate. Înainte de moarte, ca urmare a condamnarea lui la moarte. În „Cratylos” se spune
unui vis, Socrate dă ascultare muzelor și scrie versuri, că, după moarte, devin daimoni sufletele celor în-
printre care un imn către Apolo. Tot el se compară țelepți și buni. Sufletele lor au un destin înalt, de
cu lebedele care cântă frumos înaintea morții, bucu- daimon. Heraclit spune că daimonul și caracterul
roase că se duc către Apolo. Lebedele sunt păsările lui omului sunt unul și același lucru. Deci, Socrate, pre-
Apolo, care dă puterea profeției (în acest caz, Socra- zentând daimonul și ca divinitate, și ca fiind propria
te, ca și păsările, poate profeți despre moarte). Iar la lui conștiință, urmează o tradiție filosofică, alături de
sanctuarul din Delfi, închinat acestui zeu, a aflat So- una religioasă. Însă cetățenii Atenei nu au acceptat
crate că este cel mai înțelept om, pentru că știe că nu acest lucru.
știe, în timp ce ceilalți nu știu că nu știu. În dialogul Este posibil ca tradițiile și legendele despre filo-
„Cratylos”, ironicul și iscoditorul Socrate este mereu sofi prezentate de Diogene Laertios în „Despre viețile
prezentat ca inspirat de muze și vorbind sub inspirația și doctrinele filosofilor” să fi cuprins multe nenorociri,
acestora. ca pedepse pentru faptul de a fi filosofi. Ele n-au fost
Atașamentul este, de fapt, față de muzele con- însă prezentate ca atare, ci numai ca nenorociri trăite
duse de Apolo, și în special, față de Caliope și Urania. de ei.
Pentru Aristotel, filosofia este gândirea proprie Aceste observații despre filosofie, prezente în
zeilor, fiind o gândire despre primele cauze și princi- opera lui Platon și Aristotel, cuprind întrucâtva ima-
pii. Dar, după cum arată chiar miturile grecești, zeii ginea acestei științe, ca știință divină, ca purificare
îi pedepsesc pe oamenii care vor să-i egaleze sau să-i pentru destinul de după moarte. Sunt idei proveni-
depășească. Poetul Simonide, citat de Aristotel, spu- te din tradiția filosofică foarte veche, poate pitagori-
ne: „numai Zeul are privilegiul de a poseda o astfel de ciană, ținând seama de caracterul religios al acestei
știință”. Însă divinitatea, crede Aristotel, nu este înti- grupări. Trimiterile la Apolo, Urania și daimoni sunt
nată de nicio invidie și nu-i așteaptă nicio nenorocire legate de filosofie ca știință patronată de muze și de
U
pe cei care năzuiesc spre filosofie. Aristotel spune că tradițiile grecești antice despre înțelepți.
E
nu trebuie luate în seamă scornirile poeților. Gândirea despre filosofie s-a apropiat sau s-a
Filosoful declară: „Și aceste însușiri le are nu- depărtat de ideile religioase grecești, s-a aflat uneori în
S
mai ea; și anume din două puncte de vedere: întâi opoziție cu aceste tradiții, alteori le-a acceptat. Filoso-
pentru că știința divină e aceea pe care o posedă prin fia greacă rămâne o parte a culturii și gândirii antice
E
ca într-o poveste, în trei luni, trei săptămâni și trei zile. ții, prezentarea evenimentelor, nume și date din abun-
Iar pe pereții voievodalei mănăstiri a fost așezat unul dență, vor găsi mai ales talentul scriitoricesc, inspirația
dintre cele mai frumoase veșminte picturale, a cărui fai- condeierului și căldura unei inimi care vibrează, nu la
mă a ajuns până la marginile pământului. comandă, ci așa cum simte.
Mănăstirea a mai cunoscut clipe de har, dar și Consider că distincția de vrednicie oferită doam-
încercări. O perioadă cernită a fost marcată de pustiirea nei Doina Cernica, la propunerea Maicii Proinstarețe
ei și de lacrimile care au curs în perioada înstrăinării și Stavrofora Irina Pântescu şi a Maicii Starețe Stavrofora
alipirii Bucovinei de către austrieci. După 1990, mă- dr. Gabriela Platon, cu prilejul sărbătoririi Sfântului
năstirea cunoaște o etapă de restaurare, bucurie și nă- Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț, la sfârșit de de-
I
R
Ă
N
M
dejde pentru anii care vor veni. Dacă în istoria multor cembrie 2021, este prea puțin, sau doar începutul...
mănăstiri găsim momente de refacere, revigorare spiri- Cu siguranță, cei din administrația locală și mai
tuală și operă culturală deosebită, la fel se întâmplă și în ales din cea bisericească se vor opri asupra operei și dă-
E
și vor dori să rescrie ce s-a întâmplat la ctitoria Măriei Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, dimpreună cu toți
Sale, Voievodul Sfânt Ștefan, vor trebui să cerceteze și prietenii și sfinții Voronețului, se vor bucura înaintea
cronicile doamnei Doina Cernica. Pe lângă informa- Tronului Preasfintei Treimi.
I
lume, între altele; cea dintâi, doctor în patristică, cu o dispărută dintre noi. Atât coperta cât și reproducerile
teză despre temele iconografice Sfinții Părinți și înțelep- care acompaniază textul, semnate de aceasta, introduc
ții antici la Voroneț, semnatara studiului introductiv al pe cititor într-o lume populată de flori, păsări si vagi
unui album despre mănăstire și coordonatoare a volu- forme de relief, dominate de tonuri închise, pe alocuri
melor ocazionate de cei cinci sute douăzeci de ani de la întrerupte de unele mai vii, uneori electrice. Că alege
fondarea sa și de un sfert de secol de la reînființare. titlul cărții după o idee a pictoriței – episod amintit în
Pe de altă parte, prezentarea evenimentelor, cu primele pagini –, că scrie despre ea de câte ori descope-
toate informațiile, se leagă inevitabil de perspectiva ră posibile apropieri cu situații prezente, toate acestea
autoarei. Declarate ori nu, înclinațiile sale se lasă ob- constituie un tip aparte de comemorare. Una discretă,
servate fără dificultate, de la caracterizările anumitor care rămâne pe alocuri integral camuflată, ca în acele in-
participanți – de pildă, arhiepiscopul Pimen –, până la stantanee descriptive care surprind „lacrimile ploii” sau
ansamblul cărții, construit în jurul lăcașului monahal al „lacrimile zăpezii” de pe acoperișul Voronețului. Dacă
Voronețului. Oamenii, locurile, călătoriile sunt toate lu- jurnalismul nu se limitează furnizarea de știri, dacă sen-
minoase, rareori întrerupte de umbre critice, fiindcă, în sibilizează oamenii, așa cum o face Doina Cernica, el
fond, cuvintele arhiepiscopului Pimen și voioșia copii- capătă o însușire puțin întâlnită astăzi, când sunt atât de
lor, de exemplu, atârnă mai greu decât absența unui pri- apreciate analizele iscusite și frecvent mușcătoare: el are
mar la o ceremonie. Cele mai lirice accente, fără nimic ceva care lămurește, în sensul originar, lucrurile, arătân-
sunător în ele totuși, sunt prezente în evocările surorii du-le rostul prin curățarea impurităților și prin punerea
jurnalistei, artista Dany-Madlen Zărnescu, prematur lor în lumină.
Ă
R
T U
E C
L
E
D
O T E
N
JURNAL DE CĂL ĂTO RI E Marius CHELARU Din Caucaz în cele patru vânturi
„Fătul meu, când Dumnezeu a făcut lumea, trecut în zona aceasta, tot prin secolul al XIII-lea, anu-
întâi i-a croit pe cerchezi și le-a spus: Voi veți fi cei me legenda lui Sari Saltuk Baba3 cel care, spune-se, ar
mai frumoși oameni pe pământ, veți avea cele mai fru- fi ajuns la noi cu alți turci sosiți pe malurile Dunării în
moase femei care vor fi râvnite de cele mai renumite fețe 1264, în timpul lui Mihail al VIII-lea Paleologul.
împărătești, de aceea veți avea mult de suferit. Iar voi,
Cartea istoriei a fost scrisă mai ales de învingă-
bărbaților, veți fi iubitori de femei, de aceea veți fi la fel
de frumoși prin mersul elegant, prin bărbăție și vitejie.
torii mai mult sau mai puțin vremelnici, dar legendele,
Dar toate aceste daruri vor aduce multe suferințe și veți unele avându-și „izvorul” departe, undeva pe ceea ce
fi spulberați în cele patru vânturi.” prin secolul al XIX-lea numim „Drumul Mătăsii”, au
Elena Netcu, Din Caucaz în cele patru vânturi rămas. Deloc puține, unele acoperite de colburile uită-
rii azi, dar frumoase, aducând cu ele zvonul vremurilor
„În vremea răzbelului dila 77 lumea iera oro- de altădată și al locurilor depărtate.
psită, fugită pin bălți, pin orașuri. Cerchejii vinea ca De data aceasta, construiește „povestea” unei
să ne prădeze.” „drame neștiute”, a cerchezilor, pornind din Munții
Caucaz, „a doua Patrie a Pământului”. Astfel, citim
„Și Rușii pe Turci-i feria, da pă Cerchezi-i
despre Nigebur („cerchezul tânăr, vânjos și puternic,
belia, unde-i prindea cu ceva. (...) Cerchezii umbla
sprințar, c-un singur ghiorcel1 umbla pă zăpadă; și
ales de tribul său să devină unul dintre viitorii șefi de
cai buni avea. Dă cădea v-unu mort, îl băga în apă, și trib”), Bechte și alți câțiva cerchezi care au ajuns au
nimeni nu știia, nici femeia nu plîngia, așa blăstămaț ajuns și în Isaccea, despre evenimente din preajma anu-
iera.” lui Independenței României, 1877, dar privite din altă
Ion Aurel Candrea, O. Densusianu și Th. D. perspectivă, mai puțin la îndemâna publicului larg, dar
Speranția, Graiul nostru. Texte din părțile lo- și despre imaginea lăsată de cerchezi înainte de a pleca,
cuite de români, vol. I, București, 1906, text câți au mai rămas (urmare și a prigoanei, dar și a fapte-
cules de la Cîșla, județul Tulcea, de la Tro- lor lor și a dezbinării), spre alte zări.
fim Dobrișan, 60 de ani n - p. 355, respectiv
Cochirleni, Constanța, de la Dumitru Șchio-
Pentru a avea o imagine mai limpede a situa-
pu, 71 de ani – p. 364-365.
ției din acei ani amintim că după războiul ruso-ro-
mâno-turc (1877-1878) s-au semnat Tratatul de la San
Vorbind despre o altă carte a Elenei Netcu,
Stefano (3 martie 1878) și actele Congresului de la
Legenda Emirului Nogai2, scriam că este unul dintre
Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878), prin care se stabileau
acei autori care aleg să scrie (și) despre trecutul locu-
condițiile păcii. Eminescu, atent la cele ce se petreceau
rilor în care sălășluiește, anume despre zona Isaccei, și,
în Imperiu și la Stambul, dar și în regiune, se referea
prin extensie, a Dobrogei. În această carte construieș-
ades la evenimentele de la Înalta Poartă, la felul în care
te, pornind de la un fundal istoric/ de la fapte istorice,
înțelegeau imperiile din jurul nostru să hotărască peste
o „poveste” a unui „emir” tătar, pe nume Kara Nogai,
capul popoarelor de aici granițe, politici de conjunctu-
care ar fi stăpânit și pe meleagurile noastre prin secolul
ră sau pe termen lung, schimbări de tot felul. Felul în
al XIII-lea, în vremuri tulburi, din care nu avem cine
care se întrezărea noua „hartă” a zonei a fost un subiect
știe ce documente/ izvoare, ajungând să aibă sălașul în
la care a revenit de mai multe ori. De pildă, într-un
Isaccea de azi (Sakgii, cum îi spuneau, atunci, tătarii).
articol din „Curierul de Iași”, din ciclul De pe câmpul de
Altă dată s-a oprit asupra unui alt moment pe-
1
Ciorap. 3
Elena Netcu, Sari Saltuk Baba. Misteriosul drum din Ori-
2
Elena Netcu, Legenda Emirului Nogai, postfață de Mihaela ent în Dobrogea, cuvânt pe coperta a IV-a: Marius Chelaru,
Evelina Cernățeanu, Editura Letras, Snagov, 2017, 270 p. Editura Timpul, Iași, 2020, 220 p.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
106 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
răzbel, în 29 octombrie 1876, scria despre evenimen- pentru noi: concediarea cu nepusă în masă a colone-
tele de „după desfacerea împărăției austro-ungare și a lului Fălcoianu și repatriarea cerchezilor în Dobrogea.”
C Ă L Ă T O R I E
celei turcești”, și o carte apărută în Imperiul țarist, „Ru-
sia și Europa”, Petersburg, 1871, despre cum autorul, Așadar, întorcându-ne la carte, lui Nigebur, cel
N.I. Danilevski, exprima punctele de vedere ale țării care se pregătea să devină șef de trib, între altele, „fii-
sale astfel: „Rusia s-ar pune în capul unei confederații ca unei zeități a copacilor”, Zhig Gwasche, pe nume
dirijate din Constantinopol.” Confederația ar fi cuprins Aycshe, i-a prezis: „vei cunoaște destinul neamului tău,
și „Regatul României, cu partea de sud a Bucovinei, apoi îi vei duce în lume departe de rădăcinile lor, în
Transilvania pîn-în Mureș și parte din Basarabia ruseas- pustie!” Astfel, pe urmele lui Nigebur și alor săi (când,
că. Pentru această chestiune, Rusia s-ar compensa cu și după războiul Crimeii, citim în carte, cerchezii au
Delta Dunăreană și cu Dobrogea”. În 19 august 1878, fost avertizați de sultan că rușii se vor răzbuna pe ei, și
așa a și fost, iar de aici au pornit toate) își țese autoarea
firul poveștii aducându-i până pe meleagurile noastre.
D E
Este, cu umbrele și luminile ei, așa cum le-a vă-
zut Elena Netcu, „povestea” cerchezilor, popor a cărui
matcă se află undeva în munții unde, zice-se, a fost în-
lănțuit Prometeu. Popor care a fost prigonit și de ruși.
J U R N A L
Nu e, din nefericire, singurul popor care a avut această
soartă. Riza Fazîl, fostul președinte al Uniunii Scriitori-
lor Tătari din Crimeea, cel care, imediat după „anexa-
rea” Crimeii de către ruși (din nou), s-a îmbolnăvit și
s-a stins din viață, a scris un op monumental, în două
volume și sute de pagini, cu documente care vorbesc
despre dramele a multe astfel de popoare, neștiute în
afara Rusiei din diverse motive. Dar, înainte de bol-
șevici, așa a fost și cu cerchezii. Doar câțiva, care au
reușit să fugă din calea dezastrului. Au luptat, dar, în
final, când au înțeles că nu pot face față armelor rușilor,
frica îi mâna din urmă, după cum îi spune un cerchez
lui Nigebur: „habar n-ai cum ne-a omorât pe noi rușii
la rând! (...) Avem frica în sânge. Ne naștem cu ea și
murim cu ea! Eu sunt bătrân, am văzut mormane de
cadavre. Aveau puști și trăgeau în noi ca în porumbei.
Cum era să te aperi? Cu un amărât de arc sau sabie, că
nici nu făceam doi pași și ne prăbușeam împușcați, fără
să ne dumirim se s-a întâmplat. Într-un minut nu mai
mișcai. Cine apuca să fie doar rănit ușor, rămânea acolo
înțepenit, până plecau și abia atunci strigau după aju-
în Anexarea Dobrogei, din „Timpul”, citim: „Tratatul tor. Așa că, taci! Să ne salvăm acum, cât încă mai putem
de Berlin însemnează într-adevăr o înțelegere între toa- fugi din calea lor!”
te puterile cele mari, dar acea înțelegere e numai for- Și au fugit, cum făceau de peste 100 de ani,
mală. Sub forma netedă a articolelor așezate pe o hârtie după ce au înțeles că „zile bune din partea rușilor”, nu
care nici se supăra nici bănuiește fierb totuși dușmăniile vor avea, ba chiar, notează autoarea, într-un consiliu
și esclusivitatea intereselor; din cutele păcii, decretate în de coroană se luase decizia să fie uciși cu toții, golind
mod formal și solemn, se scutură insurgenții din Bos- Caucazul atât de tare că „plâng munții și șuieră vântul a
nia, liga albaneză, nemulțămirile din Rumelia, revol- pagubă, strigă văile de se aude ecoul până-n cer”.
ta lazilor, rezistența Porții contra cererilor grecești, iar Odată cu personaje ca Naidin, Vladek și Rashid
și alții erau peste 10000 de suflete care încercau să scape gospodari înstăriți, pentru că munceau. În câțiva ani
către Dunăre, cu tot cu Harikeea și cei doi copii ai lui erau respectați de celelalte neamuri.” Însă au rămas tot
Nigebur, care era în drum spre Persia și mai departe conflictuali, și tot protejați de turci și când a sosit, în
spre a se înrola în oastea otomană. Era frig, îi atacau 1864, al doilea val, peste 10 mii de familii.
rușii, îi atacau și lupii. „Haos și disperare, foamete și Sunt de amintit și diverse informații din carte.
frig, un adevărat iad. Nimeni nu știa câți au murit, cine Autoarea scrie cum, la decizia unei comisii, cerchezii
mai e în viață, unde le sunt bunicii, în ce sanie, femeile au fost repartizați astfel: 500 de familii spre Alibeichioi
plângeau, strigându-și bărbații, deși știau că sunt de- (Izvoarele), câte 200 de familii spre Armutlia (Turda),
parte, pe alte drumuri, plecați la război.” Așa a fost fuga Camber (Mihai Bravu), Canlî Buceag (Lunca), Orta-
cerchezilor care au plecat din Crimeea supraaglomera- chioi (Horia) și 500 familii spre Slava Cercheză. „Mai
tă, în acel an 1864 (un an după ce apărea cartea lui erau destui nerepartizați, dar aceștia au fost îndrumați
Dimitrie Bolintineanu Călătorii la românii din Muntele spre sudul Dobrogei spre Cerchezoi și alte mici locali-
Athos sau Santa-Agora, scrisă însă în 1858), lipsită de tăți.” Și, din nou, bandele de cerchezi s-au pus pe jaf.
hrană, către Imperiul Otoman. Pe drum Harikeea și Ca și înainte, bandiții au fost înrolați de turci într-un
copii ei sunt aruncați peste bord, bolnavi fiind. corp de armată trimis contra rușilor.
În fine, „aproape 200 de mii de cerchezi au fost Este și o descriere de interes pentru cei din Isac-
colonizați la granița dintre Bulgaria și Serbia”, ca o stra- cea, cu acei care au fost aduși acolo, nu doar cerchezi
tegie a otomanilor care doreau, cu ajutorul cerchezilor, (de pildă scapeții cei ciudați). Otrăvirea sultanului Ab-
„să oprească sau să descurajeze mișcările de eliberare dul Aziz4 este legată de povestea cerchezilor, otrăvitoa-
care izbucneau tot mai mult în Bulgaria”. Așa se face rea fiind chiar frumoasa Olikeea.
că unii, care, scrie autoarea, „au dus-o cel mai bine”, Capitolul Noaptea Cerchezilor întărește imagi-
au ajuns în Vilayetul Dunării, unii în sangeacul Tulcei”, nea cu care au rămas cerchezii în memoria oamenilor
unde li s-au dat pământ, și mijloace pentru a-l lucra, au locului, nu doar din Isaccea, pe când Nigebur (care a
fost scutiți de taxe”. Și, acum, și-au spus că era rândul crezut, zadarnic, că soția și copiii săi ar fi aici), Bechte
lor „să aplice legea Talionului”. Se pregăteau alte răz- și alți cerchezi au ajuns acolo. În fine, turcii au pierdut
C Ă L Ă T O R I E
boaie, rușii cucereau bucată după bucată din Imperiul războiul din 1877, iar Nigebur, plin de ură, crezând
Otoman (sunt descrise și modul în care se pregăteau „ca și ceilalți cerchezi că li se cuvine totul, pentru că
turcii, frământările de la curte ș.a.). Se apropia anul numai ei au trecut prin iad”, pleacă să apere Tulcea. „La
1877. Cerchezii cei plini de ură și puși pe jaf sunt în- începutul lunii iunie 1877, cerchezii din alte sate au in-
rolați și aruncați împotriva oamenilor din Balcani. E și trat în Tulcea, capitală de Sangeac”, preluând controlul
o poveste de dragoste de harem, cu frumoasa cercheză repede, jefuind, ucigând...
Olikea, deși cu totul altfel față de aceea a Dilarei de la Nigebur a murit luptând singur, la Isaccea cu
Bahicarsay, care a inspirat, zice-se, poemul lui Pușkin. cazacii. Cât despre cerchezi... „pentru nesăbuința lor,
Primul val de cerchezi a ajuns în Dobrogea („un pentru furia lor oarbă” „au primit ordin să părăsească
pământ al făgăduinței”, numită pe atunci, scrie autoa- teritoriile și să plece într-un nou exod, departe de Im-
rea, „Țara turcească”) în anul 1861-1862. O vreme cer- periul Otoman, în cele mai îndepărtate locuri, unde
chezii au generat conflicte, au ucis și prădat, căci „um- nu-i mai aștepta nici răcoarea munților, nici clipocitul
D E
blau noaptea haihui, crezând că totul li se cuvine, că au apei, nici umbra copacilor, doar pustiu, doar foamete,
dreptul la toate acestea”, ca „o compensație pentru lun- doar secetă și la urmă bolile mizeriei, tifosul, variola,
gul drum al suferinței din Caucaz până în Țara turceas- ciuma... care pe mulți i-au răpus. Lungul drum al su-
J U R N A L
că”, unde „au ajuns cu ura în sânge, cu o judecată croită ferinței nu s-a mai sfârșit pentru un neam fără țară și
pe răzbunare”. Însă, cu timpul, amestecându-se cu cei fără nimb, a fost sortit parcă să îndure un calvar fără
ai locului, lucrurile s-au schimbat. „În Tulcea și prin sfârșit.” Așa se face că „despre drama cerchezilor nu se
localitățile unde și-au întemeiat așezări se lăsă liniștea și mai știe nimic.”
cu timpul cerchezii au devenit harnici, corecți, cinstiți Nu ne oprim asupra aspectelor istorice legate
și s-au bucurat de toată stima. Erau mândri că Dobro-
gea este patria lor adoptivă. Aveau de toate, deveniseră
4
Abdul-Aziz (1830 – 1876); a fost al 32-lea sultan otoman.
A domnit între 25 iunie 1861 și 30 mai 1876. (n. M.C.)
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
108 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
de soarta cerchezilor în Imperiul Țarist, discuția ar fi te, adecvat scopului propus, cu un limbaj neîngreunat
lungă. Elena Netcu s-a documentat din diverse surse, de regionalisme și arhaisme mai mult decât este cazul.
între care și „Analele Dobrogei” (din care și citează). În Și aici, dincolo de „povestea” în sine, de maniera de
ce privește modul în care își conduce narațiunea regă- documentare, și de felul în care a scris Elena Netcu,
sim cam aceeași manieră ca în celelalte cărți amintite, sunt lucruri poate mai puțin cunoscute (și) din trecutul
o împletire a paginilor în care eroul (aici Nigebur), are României. Perspectiva de remarcat la aceste pagini ține
C Ă L Ă T O R I E
vise/ stări aparte (și) premonitorii, cu altele în care sunt mai ales de faptul că autoarea vorbește despre un colț
preluate elemente din ceea ce numim „memoria colec- de țară, meleagurile sale natale, cu istoria lor adesea mai
tivă”, diverse povești/ legende (fie ele locale, ale Dobro- puțin cunoscută publicului larg. În această cheie am și
gei, respectiv Isaccei) și cele care țin de documentarea lecturat aceste pagini, cu precădere.
istorică, dat fiind subiectul cărții. Tuturor acestora li Cât despre cerchezi, despre drama lor, scrie au- D E
se alocă un spațiu amplu. În plus, după aceeași rețetă toarea, „nu se mai știe nimic, căci straturile de timp
amintită deja, dar mai puțin ținând de elementele de i-au împins în adânc de uitare. Nici măcar amintirea
vocabular decât în cazul, de exemplu al termenilor tă- lor nu mai trăiește în nedreapta istorie”. Prin aceste
J U R N A L
tărești din Emirul Nogai, totuși autoarea „colorează” și pagini, iată, fie și ca o scurtă zbatere de aripă a pasă-
astfel, dar și prin felul în care o descrie lumea pe care rii amintirii, numele de cerchez mai răzbate la lumina
vrea să o ilustreze, așa cum și-o imaginează/ cum consi- tiparului încă o dată.
deră că era atunci sau cum este reflectată în documen-
tele de epocă consultate. (Elena Netcu, Din Caucaz în cele patru vânturi.
Și în acest roman Elena Netcu construiește o O dramă neștiută, cuvânt pe coperta a IV-a:
narațiune fluentă, în care personajele sunt atent așeza- Marius Chelaru, Editura Timpul, Iași, 2021)
„Trebuie, pe cât se pare, ca și în privința acestor să fie oameni liberi, temători mai mult de robie decât
mituri, să alcătuim reglementări... de moarte”.
- Cenzura, comentă spontan TT, dar Hagiu, în- „Așa este”.
chizând pleoapele a încuviințare, nu se uită la el și urmă „Și în plus trebuie alungate („Cenzura!”, repetă
cu cititul: TT, satisfăcut de descoperire) toate
- ...pentru cei ce vor să le povestească și să le ce- denumirile acelea cumplite și de spaimă: Cocy-
rem să nu arunce, pur și simplu, cu ocări asupra lumii tul și Styxul, subpământenii și descărnații și altele de
lui Hades, ci mai degrabă s-o laude, deoarece ei nici același fel, care îi fac pe ascultători, cum crede Homer,
nu spun adevărul, nici nu sunt de folos celor ce vor fi să se înfioare. Pesemne că în alte cazuri e bine așa. Dar
luptători”. noi ne temem ca nu cumva paznicii să ajungă, din pri-
„Trebuie” – vorbi el. cina acestei înfiorări, mai emotivi și mai slabi de înger
„Vom șterge așadar toate poveștile de acest fel, decât se cade”.
începând cu aceste versuri: „Și pe bună dreptate ne temem” – vorbi el.
„Trebuie, deci, îndepărtate astfel de denumiri?”
Bine mi-ar fi mai degrabă argat să fiu pe pământ „Desigur”.
la cineva neînsemnat, sărman și fără de stare, „Trebuie, în schimb, să se compună și să se gră-
decât peste toți cei ce sunt stinși de pe lume crai iască potrivit unui canon poetic contrar acestora?”
(„Odiseea”, XI, 489 – 491) „Limpede”.
„Vom înlătura, deasemenea, bocetele și jelaniile
Sufletul zboară din trup și pleacă acuma la Hades oamenilor de renume”
Soarta jelind, lăsând tinerețea, lăsând bărbăția „E necesar – zise - dacă se acceptă cele de mai
(„Iliada”, XVI, 856 – 857) înainte”.
„Cercetează – am zis eu – dacă le vom înlătura
Hagiu citea mai întâi în gând versurile lui Ho- cu îndreptățire sau nu. Afirmâm că un om de ispravă
mer și abia apoi le zicea. nu va socoti moartea ceva cumplit pentru soțul său,
deasemenea om de ispravă?”
- Uite și aici: „Da, afirmăm așa ceva”.
... sufletul său sub pământ, precum fumul, „Nu ar trebui, deci, să-l bocească pe acesta de
Pleacă c-un țipăt („Iliada”, XXIII, 107 – 108) parcă ar fi pățit ceva cumplit”.
„Nu”.
și: - Și așa mai departe. Termin. Nădăjduiesc că
am fost înțeles, închise Hagiu „Republica”. Afară cu
Astfel cum în adâncul grotei divine liliecii Homer din cetate pentru că nu face viteji sută la sută,
Zboară țiuind, după ce din rând de pe stâncă le mai dă și un călcâi al lui Ahile de moliciune! Și să
vreunul fim vigilenți! După ce l-am izgonit dincolo de zidurile
Se desprinde căzând, iar ei se tot țin laolaltă, cetății, să nu revină ca un cal troian! Asta este diatriba
Astfel și ele țiuind împreună plecară lui Platon împotriva poeților care ar umbla cu cuvinte
(„Odiseea”, XXIV, 6 – 9). „poetice și plăcute” și nu s-ar ține de preamărirea zei-
lor, adică, extrapolând la religia noastră, ne-am apuca
Ă
- Și acum concluzia pe care deja v-am repro- să versificăm că Sfântul Andrei face nu-știu-ce drăcii
dus-o: ori că Dumnezeu..., nu mai continui...
R O Z
„Îi vom cere lui Homer și celorlalți poeți (Ha- - Cam anti Platon ăsta, într-adevăr, reluă TT
giu: „Am citit deja”) să nu se supere dacă vom înlătura concluzia lui Hagiu. N-a cunoscut nici poezia noas-
astfel de vorbe și altele asemănătoare nu fiindcă nu ar tră, glumi el. În poezia noastră se poartă chestia asta,
fi poetice și plăcute spre a fi ascultate de către mulțime, să faci bășcălie de sfinți și de Dumnezeu.
ci fiindcă cu cât sunt mai poetice cu atât mai puțin tre- - La noi dai cu barda în Dumnezeu..., confirmă
P
- Nu mai zic de înjurături, dădu din cap TT. și hotărât, își întinse mâna păroasă și-o înșfăcă la pro-
- ...dar două mii de ani fără ultimele două seco- priu din mâinile lui Hagiu, găsind imediat pasajul pe
Ă le sfinții, nu mai vorbesc de Dumnezeu și de Isus, au care-l căuta pentru că cartea mai avea un colț îndoit la
fost intangibili, am realizat Cetatea ideală a lui Platon. pagina 427). Înainte, cu gura ta, ai pronunțat: „poeti-
R O Z
Cetatea ideală s-a topit – ca o bărcuță de hârtie nau- ce și plăcute”. .. Un moment... da...
fragiată într-un lighean cu apă. „- Așadar, Glaucon, - am spus (Tom: „Socra-
- Platon pare aici Savonarola vechilor greci, și te”) – când întâlnești lăudători ai lui Homer, care
TT o dădu pe versurile lui Nichita: pretind că acest poet a educat Grecia și că el este vred-
nic de luat în seamă pentru cine vrea să afle cum să
P
tor, căută Hagiu paragraful următor. Da... „Iată deci vraja lor”.
ce să spunem atunci când ne reamintim că, în mod - Ha-ha-ha, izbucni Tom și- și lipi trei degete
cuvenit, am alungat poezia din cetate mai de mult pe care le băgă înspre ochii lui Hagiu. Vraja lor! Ai
(Tom: „mai de mult, adică a trecut ceva timp și acum, văzut? Bravo! Nu-i total nihilist! „Ne aflăm sub vraja
după trecerea anilor, Platon se căiește”), „deoarece fi- lor”. Vrajă, Grigore Hagiu! Platon mai punea batista
rea ei o arată în felul văzut („adică ce-ai citit tu, zise pe țambal.
Hagiu, poeții fiind mincinoși de două ori, mințind - Ușurel, zise Hagiu. Dar eu mă refer la ceva, tu
și cu știință și cu neștiința”). Căci rațiunea ne-a silit te referi la altceva. După primele două părți l-au ata-
Ă
(Tom: „Rațiunea partizană”). Să-i mai spunem ei însă cat compatrioții, partea aceasta e o adăugare târzie, o
să nu ne învinuiască de mărginire și de necioplire, mai apărare. Nu-i o renunțare. Platon nu renunță. De ace-
R O Z
ales câ există o veche vrajbă între filosofie și poezie ea vorbește de rațiune în dauna plăcerii. Pasajul cheie
(Hagiu: „Și acum pasajul esențial, ca să fii mulțu- rămâne: „Dar ce vom face dacă e nevoie ca ei să devină
mit”). Să spunem totuși că dacă poezia și imitația ar viteji?” Adevărul este că Platon vorbește ca un om po-
vorbi cu rațiune în favoarea plăcerii, cum că ar trebui litic în „Republica”. Platon nu face hermenautica po-
ca ea să existe într-o cetate bine orânduită, noi le-am eziei, face politica ei, e ca un critic literar care jură pe
P
primi bucuroși, fiindcă ne dăm seama că suntem sub clasici și se leapădă de romantici, nu-i place decât Ale-
xandrescu fabulistul și strâmbă din nas la Eminescu, gratuitate. Când Beaumarchais zice în „Epistola de-
Macedonski și la Alexandrescu cel cu meditațiile, iar dicatorie” la „Le mariage de Figaro”: „Un ouvrage de
Ă ca zoon politikon, în plus, ce era, vorba lui Hegel, în pur agrément peut s”élever encore à l’honneur d’un
pielea epocii sale, nu putea ieși din ea. Așa era cetatea plus grand mérite” etc, fiți siguri că Platon nu ar fi
R O Z
greacă, ateniană atunci, în vremea lui, amenințată de înțeles „pur agrément” ca pe ceva natural, gratuitatea
pericolele din vremea lui. Cu războaiele ei, cu politica e un bun al epocii noastre. Aici nu e vorba, firește, de
ei, cu păcile ei, și cu ce mai vrei. Esența problemei este Beaumarchais, la care expresia are un sens înșelător,
că le dă un șut la poeți. El știe de poezie că e și așa și fiindcă nu un „pur agrément” vizează el.
așa, și elitistă și de mase, dar nu admite decât poezie - Nu știa de plictis, melancolie, zise TT.
P
și pe poeții care scriu imnuri, nu vrea să fie pe gustul - Vorbim limbi diferite, sofistule, zise Hagiu
mulțimii, care dorește plăcere, n-are simțul responsa- după ce depuse „Republica” la loc pentru altă, viitoa-
bilității decât pe momente. re descuție.
- Adică și noi să scriem imnuri, râse TT, care Se întoarse și-și trânti ultimul verdict:
plusă: După mine Platon e un moș ursuz, trăitor la - Ura arta, deși fără artă nu există societate.
parter într-un bloc și care aude pârțul locatarului de - Și nu mă face pe mine sofist, se irită Tom, care
la etajul patru. nu mai apucă să dezvolte subiectul.
- Acum ce te faci, se adresă Tomozei lui TT, - Și formația „Roșu și negru” s-ar putea con-
dacă fraza pe care am socotit-o esențială ar arăta al- voca aici, își îngroșă glasul, spre surprinderea tuturor,
tfel: „Dar ce vom facea dacă e nevoie ca ei să devină Cosmin, gata să comenteze ceva apropo. Liviu Tudan,
petrecăreți”? pronunță curajos un nume.
- Ce vom facea dacă e nevoie ca ei să devină Tocmai atunci se înapoie Nichita cu o pâine în
petrecăreți? îi luă vorba din gură TT și tot el răspun- mână și ceva parizer.
se: Vom construi discoteci, vom da muzica la maxim, - Zi, Nichita, cum facem? îl aținti TT, uitân-
„astă-seară vreau să moară/ toți vecinii de pe scară du-se la ceasul de la mână și luând exemplu de la Ni-
(blocului)”, râse TT. Scara blocului. Unde locuiește și chita, care clipea extrem de rar, căci se antrenase în
poetul. Ha-ha-ha. Ploiești, cu colegii de liceu, într-unul dintre jocurile
Hagiu (trecând peste TT): Platon nu poate să inventat de ei, „Clipoceala”, adică cine NU clipește cel
spună așa ceva. El știe că există și o poezie petrecărea- mai mult stând ochi-în-ochi cu un contraconcurent,
ță, o poezie pe gustul mulțimilor, cum am zis, însă pe și fără pedepse, un Skanderbeg ploieștean, cum îl
în cetatea ideală această poezie, cu vraja ei, nu-și are poreclise chiar el, câștigător de cele mai multe dăți,
locul. Avea cunoștință de poezia aceasta. Îi chiar plă- o dată cu peste o oră, deși concurenților li se vârau
cea. O alunga în chip rațional împreună cu autorul ei paie, bețigașe, ace, agrafe, fel de fel, până aproape de
fiindcă nu crea viteji. lumina ochilor.
- Deci noi nu creăm viteji, zise TT. - Dragule, ne norocitul ăsta de picior mă chi-
Hagiu: Așadar cunoștea sentimentele, pe care nuie și vremea, vremea asta mă apasă.
le numea „plăcerea” și „vraja”, însă le nega rolul în - Să te gândești Nichita că la Chișinău sala va fi
crearea de viteji. arhiplină și oamenii te vor asculta cu răsuflarea tăiată
- Exista sentimentul pe care-l numea plăcere și ca pe Isus Cristos dacă ar mai veni pe Pământ, și o să
vrajă, zise Tom. Nu îi nega rolul pentru mulțimi. Nu găsim și o băbească din care numai Ștefan cel Mare s-a
găsea un argument pentru ca rațiunea să accepte plă- adăpat cu sete
cerea. Nu se gândea că... - Bătrâne, n-am nici lucrurile trebuitoare unui
- Că nu putem mânca veșnic același fel de drum înlesnit.
mâncare, îi veni în ajutor TT. - Păi ce-ți trebuie? Două cămăși, un pantalon,
- Da, zise Tomozei. Ne vedea ca pe niște roboți, o haină, un pardesiu. Nici n-ai nevoie de geamantan.
dar omul nu-i un robot. Dacă nu exista ceva, nu exista Le pun toate în valiza mea și-mi ceri. Îți spăl eu că-
gratuitatea. Platon și anticii nu aveau cunoștință de mășile și ciorapii, nu te necăji (fragment din roman).
Ă
R O Z
Casa Istanbul (1) o vârstă mult mai mică îi face să creadă că ar avea de fapt
peste 40 de ani.
Miriam Iubitul ei se numește Ivo. Are păr lung și ondulat,
- Dulapul - degete prelungi care alunecă uneori pe trupul lui Miriam
P
ca pe un instrument muzical. „Degete oarbe” le spune ea.
În casă miroase a levănțică de la dulapul cu haine De parcă nu i-ar cunoaște fiecare semn, fiecare mi-
pe care Miriam tocmai l-a deschis. O mulțime de haine limetru de piele, fiecare adâncitură și rotunjime, fiecare
vechi, ale ei și ale părinților ei, stau pe umerașe în aștep- lumină și umbră. De parcă i-ar remodela trupul și apoi,
tarea ei. uitând de el și orb fiind, ar încerca să și-l aducă aminte
Habar n-are de ce le mai păstrează. Ea care iubeș- alunecându-și mâinile pe el.
te interiorul minimalist. Camerele mari și neîncărcate cu Ivo cel fidel, cel înalt, cel iubit, cel cu tăceri și ab-
mobilier. Bărbații simpli și direcți. Ferestrele luminoase, sențe prelungi. Ivo cel cu surprize în cascadă. Ivo cel apă-
neacoperite de perdele. rând deodată la ușa ei, la cele mai ciudate ore din zi sau
De afară zgomotele Istanbulului intră în valuri din noapte.
și ung pereții cu umbre, penumbre și spoturi de lumini Ivo, iubitul ei căruia îi păstrează un set de lenjerie
tremurătoare. Pare că se află în mijlocul unei piețe uria- intimă în dulapul cu miros de levănțică și o pereche de
șe. În jurul ei, lumea agitându-se. În interiorul ei, liniștea papuci de casă în holul de la intrare. De fiecare dată când
mirosind a săculețe cu levănțică ascunse în buzunare de se întoarce acasă îi vede pe ei înainte de orice.
haine vechi. De parcă Ivo ar fi în acasă și ar aștepta-o să se în-
Zgomotul marilor bulevarde e atât de intens în toarcă în fiecare zi, iar când deschide ușa se aude deodată
Istanbul încât, dacă ești cu adevărat atent la el, amețești. vocea lui:
Toate aceste sunete: claxoanele mașinilor circulând - Ai venit, iubito?
parcă mai haotic decât oriunde, vocile vânzătorilor am- Și ea îi răspunde din hol, așezându-i papucii care
bulanți chemând trecătorii să le cumpere marfa, muzica parcă nu stau aliniați cum trebuie unul lângă celălalt:
unei aripi de pasăre în zbor, hohotele de râs ale pescăru- - Am venit, iubitule!
șilor, vocile oamenilor care se strigă unii pe alții, nostaljik Dar casa e mare, veche și tăcută. De parcă ar fi
tramvai alunecând prin Taksim, sunetul șinelor peste care moartă. Uneori i se pare un cavou. Casa Istanbul. De fie-
trece, zgomotul oglinzii pe care un trecător tocmai a scă- care dată când se întoarce acasă, Miriam se duce direct la
pat-o din mâini, a căzut pe asfalt și s-a spart în zeci de fereastra dinspre bulevard și o deschide. Să intre zgomote-
cioburi din care Istanbulul te privește. le orașului. Să o umple de viață.
Toate aceste zgomote intense, amestecate, și multe Tăcerea îi aparține singurătății și fricii. Miriam știe.
altele, formează un plafon, un tavan din sticlă care acope- Uneori seara sau duminica, dacă Ivo al ei nu vine,
ră oamenii și îi îndepărtează. Alteori devin parcă un balon deschide ușile dulapului cel mare, adus de străbunicii ei,
translucid plutind pe deasupra mulțimilor care alunecă pe când s-au mutat la Istanbul din Trabzon și mângâie hai-
bulevarde, închiși în viețile și trupurile lor. nele.
Realitatea lui Miriam e silențioasă. Frica și singură- Dulapul păstrează în el întreaga familie a lui
tatea sunt tăcute. Dacă vrei să le asculți, le devii prizonier. Miriam.
Știe toate acestea de aceea îi place să se lase uneori Ăsta e baticul alb cu dungi verticale al străbunicii
surprinsă de zgomotele orașului care intră pe fereastră. Ayla pe care nu a cunoscut-o dar a aflat că și-l lega în
Miriam e încă tânără. Le spune tuturor că are 29 jurul taliei, peste rochie, când gătea muhlama sau pilaf cu
de ani dar are de fapt 36. Oamenii zâmbesc și dau din hamsii în bucătăria ei veche din Bayburt.
cap de parcă ar crede-o. Ironic, faptul că le spune tuturor Acesta e paltonul tatălui ei, Onur. Își aduce aminte
cum în copilărie se trezea în fiecare dimineață devreme, Nu a cunoscut-o prea bine pe maică-sa. Nu vor-
să își ia la revedere înainte ca el să pornească spre fabrica beau aproape deloc. După moartea lui taică-su rămăsese
unde lucra. cu mințile cam rătăcite.
De parcă o copilărie întreagă ar fi știut că fabrica Femeile din familia lor au fost mereu foarte atașate
i-l va lua până la urmă. Că într-o zi nu se va mai întoarce de bărbații pe care îi aveau. Doar ea nu avea pe niciunul.
acasă. Mai bine.
L-au așteptat în ziua aceea ore întregi. Abia spre De aceea nu îl întreba niciodată pe Ivo unde plea-
seară, cineva dintre cei de la fabrică și-a adus aminte să că și de ce nu rămâne definitiv al ei. Nu voia să se atașeze
îi sune familia. Mama ei a leșinat în timp ce vorbea la de el prea mult. Nu voia să ajungă precum maică-sa.
telefon. Mirosul de levănțică dansează prin toată casa când
Miriam auzea vocea îndepărtată a unui bărbat re- Miriam cotrobăie prin dulapul cel mare din casa lor în
petând întruna: „Condoleanțe!”, „Condoleanțe!” care a rămas doar ea. „Casa Istanbul”, cum i se spune în
Atunci i s-a sfârșit copilăria. familia ei, de zeci de ani.
Paltonul mirosea cândva a tată și a viață fără griji. De fapt „Casa Istanbul” i-au spus străbunicii lui
Azi miroase a levănțică. Miriam când s-au mutat aici, din Trabzon. Nu au vândut
Hainele ei de acum, pe care le păstrează în alt du- casa din ținutul de la Marea Neagră. Ca să le deosebeas-
lap, nu au nici un miros. că, le numeau pe una „Casa Istanbul”, pe cealaltă „Casa
L-a întrebat pe Ivo a ce miroase ea și hainele ei. I-a Trabzon”.
răspuns că nu are miros. Că e doar ea și atât. S-a întristat. Miriam lucrează la firma unui armator armean
Tot prin dulap mai trăiește încă și rochia de ado- foarte bogat. Muncă de birou. Nu e cine știe ce, nici sala-
lescentă care îi plăcea atât de mult lui Yunus, primul ei riul nici munca.
iubit. A angajat-o imediat după facultate. S-a dus direct
Făceau dragoste în podul casei lui părintești din la el să îi spună că vrea să lucreze împreună cu el. Orice,
Cihangir. Printre lăzi pline cu scrisori vechi din armată dar să o angajeze.
ale tatălui lui Yunus pentru maică-sa. Printre colivii de Îl știa din pozele de pe net. Mai apăruse și pe la
porumbei ruginite, pe o canapea străveche, cu arcurile televizor. Îi citise toate interviurile de prin revistele de afa-
rupte. ceri.
Erau adolescenți și nepricepuți. Se uitau prin re- Armatorul i-a cerut să se culce cu el ca să o anga-
viste și imitau. În anul acela defila goală prin podul plin jeze. Miriam i-a răspuns că dacă nu o angajează va merge
de praf în fața lui Yunus iar el o privea de parcă ar fi fost la soția lui și îi va spune ce s-a întâmplat. Armatorul a râs
singura fată de pe lume. și a angajat-o. Cică va ajunge departe. E descurcăreață.
Apoi i-a prins taică-su lui Yunus și i-a bătut pe A ajuns. Tare departe! După 10 ani a reușit să ob-
amândoi. Ei i-a rupt o coastă și a umblat o lună cu vânătăi țină propriul ei birou în firmă. Aceeași muncă doar cu
pe față și pe trup. A ieșit scandal mare. Părinții ei au vrut birou propriu. Până atunci lucra într-o sală uriașă împre-
să îi dea în judecată pentru că au bătut-o. ună cu zeci de alți angajați. Un pas uriaș înainte, în groapa
I-au despărțit. Nu le-au mai dat voie să se vadă. neagră a muncii, pe care și-o detesta.
L-a căutat câțiva ani mai târziu. Devenise studen- Ce nu știa armeanul atunci când a mers la el să îi
tă. Yunus lucra ca agent de pază la un supermarket. Nu ceară să o angajeze, era că Miriam îl iubea și s-ar fi culcat
a dat la facultate. Se însurase între timp. I-a deschis ușa cu el oricum dacă nu încerca să o șantajeze. Deși era în-
Ă
A plecat înainte să o ia aia la bătaie. Ar fi fost a doua bătaie rea unul în viața ei iar armeanul avea cei mai negri ochi
primită în casa aceea. Una în pod. Alta la parter. văzuți de ea vreodată și un ten de un alb-strălucitor pe
Mai păstrează prin dulap și cămașa de mătase aurie care se abținea cu greu să nu îl mângâie când a ajuns în
a maică-si pe care și-o îmbrăca de obicei de Anul Nou sau fața lui.
când mergeau pe la vreo nuntă. Mâinile armeanului erau puternice și vocea lui o
În spital, înainte să moară, a rugat-o să nu o arun- făcea să amețească.
P
ce. Îi plăcea tare mult. Apoi s-a lăsat - precum un văl negru de burka sau
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
116 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
de niqab - tăcerea între ei doi. Treceau unul pe lângă celă- te întinderile de ape și nu ar putea trăi fără ele.
lalt fără să își mai spună nimic. Uneori, duminica, Ivo conduce un vas mic, de
În dulapul cel uriaș, Miriam păstrează, pe raftul de croazieră, al unui armean bogat pe nume Vahe.
sus, într-o cutie de tablă vopsită în roz, cu cerculețe aurii Îi ia pe Vahe și pe familia lui - formată dintr-o fe-
și turcoaz, o brățară maro din piele, în interiorul căreia e meie frumoasă dar care vorbește mult prea mult și 3 copii
ștanțat numele armeanului. de vârste mici - de la debarcaderul din Eminönü și îi duce
Probabil Miriam nu ar păstra-o dacă ar ști că e un până la debarcaderul Anadolu Kavağı din Beykoz. Un sat
dar de la nevastă-sa și că armeanul nici măcar nu i-a ob- de pescari, liniștit, lipit de partea cea mai îngustă a Bosfo-
servat lipsa. O ținea pe biroul dezordonat mereu, printre rului anatolian.
alte mărunțișuri, să creadă nevastă-sa când mai vine în Acolo, la capătul unui drum forestier, familia are
vizită cu cei mici, că i-a plăcut și că o privește mereu ca să o casă albă și frumoasă, îngrijită de o familie de albanezi
îi amintească de ea. bătrâni.
De la Ivo ține în dulap rochia ei albă din borangic, Armatorul Vahe îl ia pe Ivo și fac amândoi scurte
cu furou de mătase atașat, pe care o purta în vara când drumeții pe dealurile care înconjoară satul.
s-au cunoscut. Rochia e sfâșiată. Bărbatul a prins-o de ta- Îi place să privească de acolo, în larg, Bosforul și
lie brutal și a lipit-o de perete când au intrat în holul casei Marea Neagră, și îi place liniștea pe care în Istanbul nu o
ei. Rochia subțire s-a destrămat. Sau, mai bine spus, Ivo găsește niciunde. Nici în casa lui și nici la firmă.
i-a sfâșiat-o. S-a împrietenit cu Ivo pentru că e tăcut. Nu pune
La început rochia ei mirosea a trupul lui Ivo. Adică întrebări ale căror răspunsuri le cunoaște deja, ca mulți
a Marmara și a Bosforul pe care bărbatul naviga zilnic cu dintre cei care vor să intre în vorbă cu el. Ivo nu pare
feribotul pe care era căpitan. A bărbat mai mereu gata să marcat de faptul că e angajatul lui. Majoritatea sunt com-
facă dragoste cu ea, a ceață în larg, a furtună, a rodii și plexați în prezența sa pentru că e un om bogat. Sunt ori
pasiune dar și a spaimă că l-ar putea pierde. extrem de curtenitori cu el, din interes, ori nepoliticoși
Acum, rochia, la fel ca toate hainele din dulap, mi- fără motiv, din frustrare.
roase a levănțică. Ivo se poartă cu el cum se poartă cu toată lumea
Levănțica nu îi aduce aminte de nimic. Acoperă iar asta îl face să se simtă bine. Se bucură când știe că se
totul și o face să închidă repede ușile dulapului masiv și să apropie duminica și îl va întâlni.
se întoarcă la viața ei de zi cu zi. Altfel ar rămâne pentru Cei 3 copii ai lui Vahe – 2 băieți și o fetiță - sunt
totdeauna închisă în el. În dulapul vechi din Casa Istan- exagerat de alintați și obraznici. Prost crescuți și mereu in-
bul. trând în vorba celor mari. Seamănă cu mama lor. Vorbesc
Prizonieră. întruna precum niște moriști stricate. Trag, rup, lovesc,
urlă. Plâng repede și tare dacă vor ceva. Dau din picioare
și aruncă spre oricine cu tot ce găsesc prin apropiere.
Casa Istanbul (2) Nevasta lui Vahe, planturoasa Ayșe, îi lasă de capul
lor. În grija bonei. Nu le poate face față. Le dă tot ce vor
Ivo doar ca să scape de ei. E mai mereu singură. Pare neferici-
- Bufetul de bucătărie - tă. Vahe nu îi dă nicio atenție.
Parcă ar ține-o de decor.
Ivo transportă turiști și localnici istanbulezi cu fe- Familia perfectă. O nevastă cu sâni uriași și picioa-
Ă
ribotul. Îl vezi aproape în fiecare dimineață urcând din re până în tavan, de o frumusețe blondă și lascivă, 3 copii
Eminönü pe ”nava” sa, ca mândru Căpitan. Face aproape frumos îmbrăcați și frezați, un soț bogat pozând în fața
R O Z
zilnic curse dus-întors între Beșiktaș și debarcaderele din unei vile istanbuleze cu arhitectură modernă, strălucind a
Kadıköy și Üsküdar. lux inaccesibil majorității.
Când traversează dimineața Podul Galata spre de- În una dintre drumețiile lor duminicale, pe când
barcader, privește mulțumit la forfota celor care se adună priveau Marea Neagră de pe culmea dealului ce străjuiește
pe mal să ia feribotul, și pieptul i se umflă de o mică feri- Anadolu Kavağı, Vahe i-a povestit despre Miriam. O fată
cire care îl ține până târziu înspre seară. pe care a angajat-o la el la firmă și de care a fost îndrăgostit
P
I s-a întâmplat ceva de neînțeles când a întâlnit-o înserare cu aburi parfumați de viață liberă și de pasiune.
prima dată. Fata pur și simplu a dat buzna în biroul lui și Au ajuns la intrarea în casă.
Ă i-a spus că vrea să lucreze cu el. A rămas cu gura căscată - Uite, aici e Casa Istanbul. Aici locuiesc eu.
privind-o. A dat afară secretara care intrase după ea scu- O casă de familie. Veche și tăcută. Părea oarecum
R O Z
vărată, căutată, în sfârșit găsită. lan de lavandă prin care adia un vânt ușor de vară. Apoi
S-a trezit vorbind prostește. Cică o angajează dacă au rămas împreună. Nu i-a spus niciodată de înțelegerea
face dragoste cu el pe loc, chiar atunci. Apoi a tăcut în- cu Armatorul Vahe.
grozit de ce a putut spune. Nu știe ce l-a apucat. De ce De fapt nu se întâmplase nimic. I-a spus scurt lui
a vorbit. Vahe că Miriam e iubita lui și că înțelegerea cade. Arma-
I-a fost frică să o atingă. Dacă o atingea nu ar mai torul a acceptat. În sinea lui se gândea că se potrivesc, Ivo
fi lăsat-o niciodată. părea cam la fel de prost ca Miriam.
Fata s-a îndepărtat brusc. A râs și i-a spus că dacă Însă faptul că atunci pe deal, în micul sat de pes-
nu o angajează îi va spune soției lui despre întâmplare. cari din Beykoz, a fost de acord să se apropie de Miriam,
Nu înțelege de ce și-a dorit după acea poveste din să intre în casa și în patul ei și să îi povestească apoi arma-
biroul lui, să se angajeze la el în firmă. La început s-a gân- torului despre tot ce vede, a ridicat un zid uriaș între el și
dit că va începe să îl șantajeze. Nu a făcut-o. Treceau unul fată. Zidul vinovăției. Înalt până la cer.
pe lângă celălalt fără să se privească în ochi. De parcă era un alt Ivo decât cel pe care îl știa
Într-o seară, după ce ea a plecat acasă, i-a căutat Miriam. Se apropia de ea și apoi fugea. Nu rezista prea
prin sertarele mesei de lucru de la firmă. A găsit un caiet mult departe. Se întorcea. În fiecare zi își spunea că e ul-
cu decupaje ale pozelor lui de prin revistele în care apăruse tima zi în care fata va face parte din viața lui. Seara însă,
cu tot felul de interviuri. Note scrise de mână despre el. când cobora de pe vas și simțea că femeia e parte din
A rămas nespus de uimit. Doar avea calculator și telefon, trupul lui, că dacă stă departe de ea e înjumătățit, rupt,
ce naiba! Putea să își facă un folder cu fotografii de-ale lui sfâșiat.
de pe net. O dorea. O avea. Știa că ea îl așteaptă mereu. În-
Femeia era ori nebună ori proastă. Mai degrabă ceputul însă distrugea totul. După ce făceau dragoste în
proastă, și-a spus. De atunci a evitat-o și a început să o „Casa Istanbul”, în interiorul lui se auzea parcă un vuiet
uite. de cutremur, de parcă urma ca întreaga casă să se prăbu-
Ivo l-a ascultat și a devenit brusc interesat. I-a spus șească peste ei doi. Se ridica atunci brusc, se îmbrăca și
că vrea să o cunoască. Vahe l-a privit mirat apoi s-a gândit mergea pe străzi la întâmplare, fumând și căutând liniș-
că ar fi chiar interesant să afle mai multe despre proasta tea. Nu o găsea.
de Miriam. Până și „Casa Istanbul” se obișnuise cu el. Când
Cum e în casa ei, de exemplu. Cum face sex. Ce intra pe ușă, se lăsa descoperită cu tandrețe.
temperament are. Ivo ar putea să afle toate acestea și să îi Cel mai mult îi plăcea bufetul din bucătărie. Bu-
povestească. fet turcesc vechi, din lemn de castan, decorat cu sculp-
- Bună, sunt Ivo și îmi placi! Atât i-a spus în du- turi somptuoase și cu vitralii în partea de sus. Mânere
pă-amiaza aceea când ea tocmai ieșise din firmă, după ce din bronz lucrate manual. Se vedea că fusese restaurat. O
și-a terminat orele de muncă. piesă prețioasă.
Fata l-a privit ca pe un nebun. Apoi a râs dându-și În partea de sus avea o mulțime de sertărașe mi-
părul pe spate și l-a luat de mână. nuscule din lemn. Sertărașe cu condimente și mirodenii.
Purta o rochie albă din borangic. Vara îi desena Pe fiecare, sub un dreptunghi din sticlă cu margine din
conturul trupului prin furoul de mătase ce îi urmărea li- metal arămiu, Miriam a lui pusese o etichetă pe care era
niile nu prea fine dar senzuale. O ploaie târzie și caldă. O scris de mână condimentul.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
118 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Ivo deschidea sertărașele și lua cu mica lopățică Ceaiul roșu ca sângele de pe plantațiile din Rize.
de lemn din interior câte puțin din mirodeniile alea și le Ceaiul negru. Ceaiul de salvie. Cel de mentă și cel de tei.
mirosea. Lui Ivo îi place ceaiul negru. Miriam bea uneori, seara,
Intra astfel, deodată, în Bazarul egiptean în care ceai de tei.
copilărise. De fiecare dată când se întorcea de la școală Dintre cutiile transparente cu capace țuguiate pre-
acasă trecea pe acolo ca să privească forfota și să miroase cum turlele minaretelor și păhăruțele în formă de lalea, își
mirodeniile. ridică privirea în așteptare, zaharnița pântecoasă plină cu
Sumacul cel vișiniu cu aromă de lămâie îi amintea cuburi de zahăr. E din argint și capacul e dantelat. Pare o
de maică-sa, Leyla. Taică-su era precum uleiul de măsline, broderie zâmbindu-i ceaiului care fără ea nu are gust.
blând și iertător, maică-sa mereu avea ceva de criticat, me- Miriam a lui e precum cubulețele alea de zahăr. El
reu făcea ordine în jurul ei, așezând fiecare obiect din casă e precum ceaiul din Rize.
la locul pe care ea i-l dăduse. Ivo surâde gândurilor și cotrobăie mai departe
Sumacul și uleiul de măsline fac din salată o minu- prin vechiul bufet.
năție, își spuse Ivo zâmbind spre casa copilăriei prin care În partea de jos, pe rafturi, ordonate și cuminți, o
trece și azi fericit că ai lui sunt încă în putere și sănătoși. mulțime de oale, cratițe, tingiri, tigăi, tăvi mai mici sau
Pul biberul cel roșu. Îl are și acum mereu pe masă, mai mari, rotunde, pătrate, dreptunghiulare.
lângă sare. Îi amintește de fratele lui. Iute și agitat, sea- „Casa Istanbul” a adăpostit zeci de ani familia. Bu-
mănă cu maică-sa. Jucau fotbal în spatele Bazarului egip- fetul otoman străvechi i-a privit pe toți cum au trăit și
tean până târziu în noapte, când venea maică-sa să îi ia de cum au murit. A mai rămas doar Miriam.
urechi și să îi bage în casă. Atâția copiii de-a lungul anilor au căutat prin bu-
Se văd și acum o dată pe săptămână la ai lui la fetul bucătăriei din „Casa Istanbul”, dulciuri și tot felul de
masă. Are nepoți de la el. Tare îi sunt dragi. Cumnată-sa plăcinte și fursecuri. Bufetul li se părea un obiect magic.
a terminat o facultate de arte. E delicată și cuminte. Exact Erau prinși deseori și amenințați cu papucul de mamele și
opusul fratelui său. E ciudat cum femeia aceea blândă bunicile lor. Râdeau. Ieșeau dar se întorceau mereu. Bufe-
poate face orice vrea din bărbatul ei cel nebun. Îi zâmbeș- tul de bucătărie îi aștepta.
te și nebunul său de frate se calmează imediat. Se iubesc și Ivo se simte precum toți acei copii de pe vremuri,
se vede. Copiii sunt bine crescuți și fericiți. de fiecare dată când ajunge în Casa Istanbul, la Miriam.
Tot prin bufetul de bucătărie mai găsește mereu Tocmai a descoperit un borcan cu miere de albine
și câte o sticlă de Nar eksisi / sirop de rodie. Dulce-acri- și unul cu dulceață de trandafiri. Tot acolo a dat și peste
șor, acoperă cărnurile și salatele și le revigorează. Miriam unul cu gem de smochine.
e asemenea lui. Dulce, calină, acceptându-l mereu. Aspră, Mângâie înduioșat scrisul de mână al lui Miriam
nebună, fugind când e supărată. Stări contradictorii. Tă- de pe etichete. Fetei îi place să scrie de mână. Are o colec-
ceri bruște și reveniri magice. Miriam a lui. Oare va fi a ție întreagă de stilouri și de caiete. Ivo se întunecă. Oare
lui vreodată? i-a făcut și lui un caiet cu poze și cu note despre întâlnirile
Mai găsește prin sertarele bufetului șofranul care lor, scrise de mână, așa cum i-a făcut lui Vahe?
înnobilează pilaful cel proletar și zilnic. Îi aduce aminte de Alungă însă gândul și explorează mai departe prin
bunicii lui. De bătrânețile lor liniștite în casa din spatele bufet.
Bazarului Egiptean. De ce a învățat de la ei. De dragostea E liniște și cald în bucătărie. Îi e bine. Miriam intră
pentru drumul pe apă moștenită de la bunicul și tatăl lui. și îl prinde alergând cu lingurița prin borcanul cu măsline
Ă
Au lucrat și ei la rândul lor tot pe vase de croazieră și pe de Marmara, mici și stafidite, printre care râd bucăți de
feriboturi. lămâie. Îl ia în brațe. Bufetul îi privește înduioșat.
R O Z
Mângâie bufetul și acesta parcă îi trage cu ochiul. Tremurătoarele culori portocaliu-teracotă, ro-
Știe că dacă trage de mânerul unuia dintre locașurile lui șu-rodie și roșu-Tițian, mătăsurile și catifelurile bucătăriei
pătrățoase și destul de mari, găsește, în afară de pâine și vechi turcești încălzesc imaginea celor doi, o decupează și
lipii, un coș întreg cu sigara borek cu brânză. Miriam face o așază în cartea aceasta.
în fiecare săptămână. Știe că le face pentru el. Ei nu îi plac. În capitolul următor vom intra în casa și în viața
În partea dreaptă stau ascunse, în așteptare, ceaiu- armeanului Vahe. Timp și viață să fie că litere avem din
P
Ă
R O Z Ioan ȚICALO Oameni sub vremi
tulburare, nici acum nu-l slăbești? Iartă-l, că doar ești până la împlinirea anului, în vreme ce tânărul era legat
creștină, gata, s-a isprăvit. de tatăl său de un stâlp îngropat la marginea medeanu-
– Aist animal mi-a mâncat sufletul și s-a hrănit lui și lăsat acolo trei zile și tot atâtea nopți la post negru
cu sângele meu, sta-i-ar în gât hleiul din borta în care și păzit cu strășnicie ca nu cumva să-i dea cineva un
o să-l slobozești peste trei zile! Asta-i iertăciunea, părin- strop de apă. Un bătrân își aducea aminte că o singură
te! se oțărește femeia, vorbind ca un soldățoi lipsit de dată s-ar fi petrecut un necaz de felul acesta, băietanul
mahorcă. acela dispărând pentru totdeauna din sat, în huruitul
– Și-atunci, de ce mă chemi să-i citesc? e nedu- începutului de război. Cine să-i mai aibă grija, când
merit popa. măcelul a semănat cu trupuri de bărbați câmpuri întin-
– Așa-i datina, părinte! Ce, nu știi, ori te faci? se, iar tifosul i-a secerat pe cei de acasă fără milă?
Și să bată clopotele, că eu în vremea asta am să-i trag S-a întâmplat că în casa acelei familii, cu câteva
un bocet, să se-audă peste tot satul, încheie, pe același zile înainte de pacostea cu acel flăcău, i s-a născut un
ton, Zamfira, ieșind în drum, cu pas de capră scăpată băiat care a domolit scârba pentru pierderea celui mare.
din funie. Tatălui, cu pământuri întinse și mobilizat pe loc din
Părintele Zenovie a rămas în ogradă, scărpinân- pricina unei boli închipuite, i-a părut rău că a pierdut
du-se în barbă și urmărindu-i mersul de femeie zveltă, două brațe de muncă zdravene. Mai târziu, s-a veselit
de parcă și-ar fi dat orologiul cu mulți ani în urmă. că de casa lui nu s-a atins boala aceea cumplită, ieșind
Îi știa viața, îi cunoștea necazurile și o admira pentru cu bine din perioada zbuciumată a războiului. Doar că
puterea ei de luptă și credința în Dumnezeu, chiar dacă Artur al său, crescut cât un urs, era cam greu de cap și
uneori, sătulă de mofturile și cruzimea bărbatului, pă- uneori chiar întors pe dos. Îi cereai să-ți aducă o cană
rea să o ia razna. cu apă, el nu se ducea nici la căldare și nici măcar la
* fântână. Cobora agale până la Pârâul Morii și venea de
La paisprezece ani, Zamfira își întrecea toate su- acolo peste un ceas. De se întâlnea cu o fătucă, o prin-
ratele din sat. Frumoasă, de ziceai că în fiecare seară se dea de mână și o ținea, hlizindu-se la ea și, dacă aceea ar
scălda într-un iezer cu lapte în care și-au dat întâlnire fi vrut să se desprindă și să plece, îi turna apa-n cap și se
toate neamurile de flori, veselă precum soarele ieșit din ducea după alta. Când a fost trimis într-o zi să hrăneas-
încleștarea norilor plumburii, harnică semănând cu că animalele din grajd, el le-a dat drumul în grădină,
o albină și sprințară la joc, scoțând sufletul băietani- la păpușoi. La prășit, nu l-a întrecut nimeni, nimicind
lor, care o mâncau din ochi ziua și o visau la vreme de de-a valma buruienile și cartofii. De la o vreme, l-au
noapte. Nu îndrăznea însă nimeni s-o ceară, întrucât lăsat în banii lui, păzindu-l să nu pună gura pe rachiu,
sfatul bătrânilor statornicise cândva că o fecioară din că atunci fugărea orice femeie întâlnită în cale. Norocul
satul lor nu se va mărita decât după ce va împlini 18 lor că acesta nu putea alerga multă vreme.
ani, iar flăcăul va avea dezlegare odată cu lăsarea la va- Tatăl său, bătrân și neputincios, a crezut de cu-
tră din armată. Hotărârea celor înțelepți de altădată era viință să-l însoare, gândindu-se că așa o să-i vină min-
respectată cu sfințenie. Și nu era singura. Fata pleca la tea la cap. L-a chemat într-o duminică după amiază pe
joc întotdeauna însoțită de părinți, ori numai de mamă Octav, spunându-i verde în față, după câteva pahare:
sau de flăcău. În cazul acesta, tatăl îl avertiza pe tânăr la – Vreau să ne încuscrim. O dai pe Tatiana după
modul cel mai serios: Artur al meu…
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
120 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
– Nu se cade, a încercat să se împotrivească – Tu, Zamfiră, i-a spus, după ce s-a trântit în
omul. Tatiana-i o copilă, ai uitat de datina noastră? pat, peste două săptămâni facem nuntă cu feciorul lui
– Dă-o-ncolo de datină!... Tu nu vezi că lumea Melinte…
se schimbă de pe o zi pe alta? Destul am suferit, cu da- Copila a rămas stană de piatră. Ar fi vrut să spu-
tina voastră. Îți dau ție un hectar de pământ din cel mai nă ceva, însă gura i se încleștase dintr-odată, iar capul a
bun cu acte și restul le rămâne lor. Ce zici? început să-i vâjâie, de parcă i s-ar fi dezlănțuit acolo o
– Așa mai vii de-acasă, cuscre, s-a luminat Oc- adevărată furtună. Văzând că-și poate mișca picioarele,
tav, după câteva clipe de gândire. Poate nu s-or lega s-a dus în grădină, în mijlocul ogorului de păpușoi, și a
ăștia de mine, după cum ți-a dat pace și ție. Pe alții, cu plâns în neștire, chiar și după ce i s-au isprăvit lacrimile.
mai puțin pământ, i-au făcut chiaburi și tot zile fripte Când a venit înapoi, l-a auzit de afară horăind și atunci
au. Mata ai scăpat de trânteală… i-a venit o idee:
Octav, doar cu o palmă de loc și văduv, pusese – Iau toporul și-i crăp capul!... Doamne, iar-
ochii pe una, însă aceea l-a răzuit cu briciul vorbelor: tă-mă pentru gândul cel rău, a izbucnit din nou în
– Măi Octav, tu mi-ai fost drag odată, dar acum plâns, dându-și seama de prostia ce-i ieșise din gură.
ce să fac eu cu tine, un sărăntoc? Să-ți număr păduchii La vremea hotărâtă, s-a mutat în casa lui Artur,
din cap, ori din altă parte? poamă bună în gura porcului. La câteva zile, un om de
Gospodarul a ieșit din ograda lui Melinte, căl- la primărie a trecut cu doba prin sat, anunțând ome-
când țanțoș și nu s-a dus acasă. S-a oprit la crâșmă, nirea să se grăbească la căminul cultural pentru treburi
unde a mai luat o secărică și apoi a luat-o, ca un ogar, importante, sala cea mare devenind neîncăpătoare. Pe
către bordeiul Mariței. A găsit-o în ogradă, sub cireș, scenă, o masă lungăreață, cu primarul, șeful de post și
zolind rufe. doi necunoscuți. S-a ridicat unul din ei și a lătrat mai
– Marița, eu am venit să te cer de nevastă… bine de o jumătate de oră despre binefacerile colectivei.
Acum am și eu pământ, de nu l-om putea lucra amân- A vorbit apoi primarul, poticnindu-se la tot pasul, din
doi… s-a cocoșit el, făcând-o pe femeie să se îndrepte, care cauză a trebuit să tușească. În urmă. S-a sculat mi-
cu o cămașă rămasă în mâna dreaptă. lițianul și atât a spus:
– Și, mă rog, ce-ai făcut, ai tras de capătul gră- – Să nu dea mama dracului să mă puneți la
dinii și ai lungit-o până sub deal? l-a iscodit Marița, treabă, că eu vă jupoi de șapte piei! Și acum tovarășul
uitându-se curioasă la musafir. Melinte o să vă cheme aici câte unul, să iscăliți cererea.
– Mi-a dat un hectar Melinte… săptămâna ce La auzul numelui, în sală s-a produs o oarecare
vine facem actele și noi ne cununăm… râde, fără să rumoare, mai ales că unii parcă l-ar fi recunoscut pe cel
vrea Octav, frământându-și picioarele în iarbă. dispărut înainte de război. Acesta s-a ridicat încruntân-
– S-a apucat de făcut pomană zgârciobul, vă- du-se, s-a uitat peste oameni plin de importanță și a
zând că i se apropie funia de par? e nedumerită femeia. deschis gura pentru a doua oară:
– I-o dau pe Tatiana de noră, se laudă cel venit. – Să vină aici Melinte Alexandru…
– Ți s-a întunecat mintea, mă, ori îi dusă la păs- Bătrânul s-a ridicat încet și a pășit, sprijinindu-se
cut pe cele coclauri? izbucnește femeia. Ai stricat datina în cârjă. S-a oprit dinaintea mesei, l-a privit drept în
și ți-ai vândut sufletul, mangositule? Și ai venit ca un ochi pe cel rămas în picioare și a glăsuit cu îndrăzneală:
curcan să mă ceri de nevastă, potlogarule? – Am știut că iarba rea nu piere și am venit aici
Octav n-a apucat să răspundă ceva, căci s-a trezit să-ți spun, feciorule, care m-ai făcut de râs în sat, că eu
Ă
cu rufa udă peste cap, trebuind s-o ia din loc, cu ochii n-am să iscălesc niciodată, să înstrăinez pământul dat
împroșcați, abia nimerind poarta. strămoșilor noștri de slăvitul Ștefan! Obială ai fost și
R O Z
– Să nu te mai văd în ochi, haramule! i-a strigat cotreanță ai ajuns, de te-ai pus în slujba satanelor!
din urmă cea dorită de nevastă. Când a terminat de vorbit, toată lumea din sală
Octav a stârnit un nor de colb în urma lui și nu se afla în picioare, privindu-i cu dușmănie pe cei din
s-a oprit decât tot dinaintea țoiului de secărică. Îngur- prezidiu. Melinte cel tânăr, văzând reacția celor pre-
zit, a mai turnat în el trei măsuri pe datorie și de acolo zenți, a urlat încercând să-i înfricoșeze:
P
s-a îndreptat către casă, hotărât să-și mărite fata. – Plutonier, prinde-l de mâna dreaptă și întin-
strigătul de durere al bătrânului, fiul i s-a adresat din sperie, a prorocit unul dintre bărbații adunați în mij-
nou, cu aceeași lătrătură: locul satului, gata să se apere cu ce-au
găsit la îndemână.
Abia a terminat de vorbit, că s-a
auzit un huruit de camion și în scurtă
P
de aproape au tăbărât cu puștile asupra ei și au lovit-o – Și tu, Costeo? s-a mirat cel fără picior. Ai uitat
până când aceea a căzut cu pruncul în brațe, dându-și că am fost camarazi?
Ă
duhul acolo. – N-am uitat, îi zâmbește acela, înaintând către
Adusă în fața primăriei, gloata a început să voci- organ. Ajuns la cei doi, îi înfige un pumnal în burta
R O Z
fereze și n-a tăcut până nu a venit un străin civil, alături organului strigând: Uite cererea mea, banditule!...
de un colonel, care a ridicat mâna cerând tăcere. Ce-a urmat a fost o învălmășeală cu înjurături
– Am crezut că sunteți oameni de treabă, a vor- grobiene, soldații primind ordin să nu ucidă, ci doar să
bit ofițerul, dar mi-am dat seama că sunteți niște tâl- schilodească. Abia peste două ceasuri s-a așternut liniș-
hari, de vreme ce până și o femeie a rupt gâtul unui tea, mulți bărbați fiind încărcați în camioane și duși la
P
coleg. oraș. Cei mai mulți s-au întors, iar pe vreo doi nu i-a
– Bine i-a făcut! a strigat alta din mulțime. I-ați mai văzut nimeni. Unul din cei veniți și-a pus ștreangul
omorât copilul, blestemaților! de gât, având pe piept un carton pe care se afla scris:
Îndată mulțimea a început să zumzăie și apoi să „Blastamaților, să vă stea în gât steaua roșie!” Nu le-a
vuiască amenințător. Colonelul s-a întors către soldați, stat, că peste o săptămână aproape toți erau înscriși în
răcnind, să se facă auzit: colhoz cu numele stelei blestemate. Toate cererile pur-
– Companie, foc!... tau pe ele amprenta degetului și doar una singură fusese
Șuierul gloanțelor i-a readus la tăcere. Abia iscălită cât se poate de citeț: Melinte Artur. Acesta a
atunci, a ieșit din spate un bărbat fără un picior, spri- văzut că nevasta a refuzat să-l urmeze și a rămas pe loc,
jinit în cârje: a băut acasă o sticlă de samahoancă, s-a așezat la umbră
– Domn’ colonel… și a adormit. L-a trezit scârțâitul porții. A făcut ochii
– Tovarășe colonel, banditule! îl apostrofează ci- mari, s-a ridicat încet și a dat să se hlizească:
vilul. – Ai venit, Tatiană? Ce bine-mi pare…
– Domn’ colonel, nu-l ia în seamă ologul. Eu Ajungând lângă ea, a prins-o de cozi și a învâr-
mi-am lăsat un picior pe câmpurile din Rusia… tit-o în jurul lui. Când i-a dat drumul, biata femeie a
– Ai luptat împotriva fraților sovietici, banditu- plecat ca din praștie, rostogolindu-se pe iarbă. Măgădă-
le! îl întrerupe același. ul a pășit către nevastă,vorbindu-i ca un stăpân slujnicei
– Bandit îi feciorul lui maică-ta! îl repede omul, sale:
care vrei să ne iei pământul! Eu nu mă tem de moarte, – Dacă încerci să te ridici, te calc în picioare,
ia și trage! își desface cămașa la piept. moțato!
– Nu, tâlharule, nu te omorâm. E prea simplă S-a aruncat asupra ei și așa l-a găsit tatăl său, chi-
treaba. Noi o să-ți luăm și celălalt picior și te facem să nuind-o.
te târâi pe pământ ca o râmă! Și cred c-o să-ți tăiem și – N-ai nici un simț în tine, băiete? i-a aruncat
limba aceea cu care spurci organele de partid și arma- bătrânul, făcându-l să se scoale și să-i promită cuvenitul
ta populară! a vorbit scrâșnind reprezentantul puterii. respect:
Cine se înscrie în colectivă? – Dacă mai bleștești ceva contra mea, îți fac fer-
– Nimeni! a strigat ologul, rămas între unii și feniță mâna cealaltă și, după aceea, te arunc în cotețul
ceilalți. porcilor, unde-i locul chiaburilor!
– Eu mă înscriu! s-a auzit imediat din spate, Năucit de cele îndurate, s-a dus în casă, cu la-
după care a ieșit înaintând Artur, fluturând în mână o crimile șiroindu-i pe obraz, s-a așezat pe un scaun și,
foaie de hârtie. Poftim cererea, o predă în mâna orga- sprijinit cu spatele de perete, a șoptit plin de obidă:
nului, în timp ce tatăl său răcnește din mulțime: – Eu nu mai am pentru ce trăi în babilonia
– Blestemat să fii și să nu te primească pământul asta… Doamne, primește sufletul robului tău…
când îi muri! Așa l-au găsit, iar feciorul s-a bucurat de moartea
– Bine, fiule, se luminează tovarășul. Dacă ești lui. A zburdat ca un netrebnic sub protecția partidului,
însurat, ia-ți nevasta de aici și plecați acasă. Ești primul, și-a canonit nevasta ca o javră ce nu crede în nimic, a
am să-ți dau o muncă de răspundere. băut cât un bou, i-a adăpat și pe cei ce venea în control
– Și eu mă înscriu! s-a auzit din nou. și a crezut că va fi veșnic brigadier, lingând mâna celor
– Na, satură-te, afurisitule!... Am să-ți pun în si- țuică, semn că Zamfira se ținuse de cuvânt.
criu, să ai și pe lumea cealaltă și să te scalde în holercă, – Ăsta-i abia începutul, Melinte!... i-a prevestit
R O Z
THEAT RU M
A şa cum este ştiut şi se cuvine apreciat, în-
fiinţarea Teatrului Municipal „Matei Viş-
niec” din Suceava şi viaţa instituţiei în cei şase ani de
texte pentru scenă, găsite în presa timpului, sunt in-
cipiente activităţii de dramaturg, semnalată sporadic
după 1940. Fără a fi schematice, aspect inerent înce-
funcţionare se datorează regretatei Carmen Veronica putului, textele pot fi încadrate la încercări şi acceptate
Steiciuc. Plecarea dincolo, plecare dureroasă (dar face pentru imaginarul autorului. Având o experienţă de
parte din ordinea existenţei), nu opreşte în loc viaţa, romancier, Streinul ştie să construiască scene dramati-
ci îi îndeamnă pe cei rămaşi să continue lucrarea înce- ce, în care personajele se-nfruntă în numele unor idei
pută. Teatrul, ca instituţie de cultură şi artă, predispus sau cauze, etalându-şi gânduri şi sentimente sau luând
şi dialogului social, are menirea să includă în reper- atitudini. Autorul publică integral piesa într-un act
toriul său piese despre locuri, oameni şi fapte ce con- Jocul cu fiara (Universul literar, XLIX, nr. 46, 9 no-
feră ţinutului de apartenenţă dimensiuni spirituale şi iembrie 1940, pp. 4, 7), iar din comedia Miracolul
înscriu în identitatea apartenenţei elemente pentru (anunţată să apară în volum) tipăreşte doar tabloul
acelaşi în permanenţă şi-n schimbare. întâi (Universul literar, L, nr. 3, 11 ianuarie 1941, p.
Se află în patrimoniul cultural al Bucovinei un 4) sub titlul Cum a început „chestia” (echantillon de
text pentru scenă ce aşteaptă de peste 80 de ani ca să Mircea Streinul şi George Voinescu).
fie şi reprezentat scenic, spre a fi adus în faţa publi- Drama Jocul cu fiara (republicată de noi în
cului. Este vorba de piesa într-un act Jocul cu fiara Drama nr. 1–2/2005, revistă de teorie şi literatură
de Mircea Streinul, autorul emblematic al Bucovinei dramatică editată de Uniunea Scriitorilor din Româ-
întregi, dar şi voce românească într-un context inter- nia), gândită la dimensiunea „teatrului de cameră”,
belic multinaţional. este generată de starea de spirit a autorului, refugiat
Atracţia pentru teatru este resimţită de Mircea în Bucureşti, după ce ţinutul natal, nordul Bucovinei,
Streinul de timpuriu, fiind încurajat de unchiul său fusese ocupat de trupele sovietice. Acţiunea dramei se
Nelo Bucevschi, regizor la Teatrul Naţional din Cer- desfăşoară într-o cabană de pădure, decorată în stil
năuţi. La solicitarea acestuia (şi-n colaborare cu el) rustic, pe vreme de iarnă. Cei doi îndrăgostiţi, Oc-
traduce piesa lui Pirandello Astă seară se improvizea- tav (un burlac de 40 de ani) şi Ştefana (o jună de 19
ză în vederea montării pe scena teatrului amintit, în ani), retraşi în cabană spre înserat, după o plimbare
martie 1931 (autorul având 21 de ani). Luigi Pirande- cu sania prin natura hibernală, se bucură de clipele
llo este perceput în epocă drept un înnoitor al formu- petrecute în intimitate. Urletul sinistru al unei lu-
lelor dramatice în care discursul şi jocul se contopesc poaice îi nelinişteşte pe îndrăgostiţi, dar împuşcarea
într-o „fiinţă” ce acţionează liber, din trăiri lăuntrice, ei de către argatul Gheorghe o va întrista pe Ştefana şi
în configurarea unei realităţi desfăşurate scenic. La un izbucneşte în plâns. Dialogul Ştefana-Octav, raportat
an de la premiera absolută de la Königsberg „Neues la stihiile naturii şi la intensităţile focului din vatră,
Schauspielhaus”, 25 ianuarie 1930, Astă seară se im- luminând feţele protagoniştilor, devine un dialog des-
provizează (Questa sera si recita a soggetto) intră în pre viaţă şi moarte susţinut de teza lui Camil Petrescu
atenţia Naţionalului cernăuţean. Activitatea literară a despre iubire: „Acei ce se iubesc au drept de viaţă şi de
lui Mircea Streinul, după această dată, axată pe liric moarte, unul asupra celuilalt”. Relaţia Eros-Thanatos,
şi epic, nu a ocolit teatrul dar, din nefericire, scrieri- întâlnită în opera lirică şi epică a lui Mircea Streinul,
le sale din acest domeniu cultural (cronici dramati- primeşte contur în scrierea pentru scenă prin resursele
ce, articole teoretice, texte de dramaturgie originală, de imagine venite din expresionism. Rămaşi singuri
traduceri etc.) n-au fost incluse în volum. Cele două după plecarea lui Gheorghe la ibovnica sa, cei doi, în-
După cum şi eu am avut dreptul să te ucid”, afirmă de moarte, cei doi se prăbuşesc în noapte, într-un de-
Ştefana. Ceea ce părea să fie o succesiune de gânduri cor părăsit de lumina lunii. Dar vieţile lor se-ntâlnesc
A T R U
şi sentimente se transformă treptat în trăire. Octav şi în moarte, transfigurate într-o imagine recreată (aici
Ştefana pătrund în miezul existenţei lor şi înţeleg cât apare expresia îngroşată ce dă vigoare expresionismu-
de imposibilă ar fi viaţa unuia în absenţa celuilalt. Din lui) prin focul purificator („nu mai luminează decât
curte se aude urletul lupului, venit să-şi caute lupoai- jăratecul din sobă, înconjurând cu pulbere aurie cape-
ca. Ştefana, deşi lovită între timp de focul lui Octav, se tele celor doi morţi”). Dimensiunea umbrei se-nalţă
duce la fereastră şi trage în lup, apoi cade peste iubitul din risipirile trupului în veşnicia nefiinţei.
ei. Drama într-un act Jocul cu fiara, acest diamant
E
De remarcat în piesa lui Streinul acel paralelism colbăit de timp, se doreşte să fie încredinţată scenei.
om-natură prin care schimbările dintr-un plan anun- Teatrului Municipal „Matei Vişniec” din Suceava îi
T H
ţă evoluţia acţiunii în alt plan. Sugestia simbolului şi revine distinsa onoare să realizeze o premieră pe ţară,
plastica metaforei conferă teatrului expresionist, spre ca un act de reparaţie, ca un semn că viaţa există şi
care se-ndrepta Mircea Streinul, o răscolitoare încăr- dincolo de moarte.
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
126 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
C ARNETE CRI TI C E
cu zânele şi cu quasarii