Vîrșescu Alexandru - clasa a XII-a B

Sursa de energie cea mai importantă pentru organisme este Soarele.

În procesul de fotosinteză, care este specific organismeior fotoautotrofe (plante,

alge şi cianobacterii), energia de la soare este folosită pentru sinteza substanţelor
organice, pornind de la apă şi dioxid de carbon. În urma procesului de fotosinteză
se formează oxigen şi glucide. Glucidele sunt compuşii organici care reprezintă
principalul constituent în hrana organismelor heterotrofe (animale).

În organismele vii au loc transformări chimice care implică sinteze de

molecule complexe, cât şi procese de descompunere a acestora. Organismul

uman este un sistem termodinamic deschis (face schimb de substanţă şi energie
cu mediul).

Creşterea şi existenţa organismului animal constă în consumul energiei pentru:

• Întreţinerea funcţiilor vitale

• Desfăşurarea activităţilor fizice

• Menţinerea constantă a temperaturi corpului. Energia necesară este produsă

prin transformări biochimice ale unor substanţe din alimente. Reacţiile în urma
cărora se produce această energie sunt reacţii exoterme. Substanţele introduse în
organism pentru a produce energia vitală sunt: lipidele (grăsimile), glucidele
(zaharidele) şi proteinele.

Alimentele sunt „combustibilul” care ne furnizează energia.

Zaharidele depozitate în diferite părți ale plantelor (seminţe, fructe, tulpini,

tuberculi etc.) sunt componente esentiale ale hrane celorlalte vietuitoare și
reprezintă principala sursă energetică a organismelor vii. La plante, rezerva
glucidică este amidonul, iar la animalele superioare şi la om rezerva glucidică este
glicogenul depozitat in ficat şi muşchi. O altă sursă de energie pentru organismele
vii o reprezintă lipidele. Aceste substante energetice sunt degradate oxidativ cu
eliberare de energie. Acest proces are loc la nivelul celulelor, este controlat
enzimatic şi presupune mai multe etape. Energia eliberată în cursul acestor
procese biochimice este înmagazinată ca energie chimică în compuşi numiți
macroergici. Cel mai important compus macroergic este adenozintrifosfatul, un
ester fosforic al adenozinei, notat prescurtat ATP.

ATP-ul este un ester fosforic al adenozinei ce conține două legături macroergice.

ATP-ul donează grupa fosfat terminală unor molecule acceptor, energizându-le
pentru a putea participa la procese de biosinteză sau contracția musculară. La
hidroliza ATP-ului, o legătură macroergică sescindează, rezultă ADP(acid
adenozindifosforic) şi un fosfat anorganic, proces în care se eliberează circa 29kJ.

-ATP -ADP

La rândul lui, ATP-ul se formează din ADP printr-o serie de reacții de fosforilare,
consumând energia eliberată prin degradarea oxidativă a moleculelor combustibil
cum sunt de exemplu, moleculele de glucoza. La nivelul celulelor vii glucoza poate
participa la două procese de degradare: anaerobă şi aerobă.

Bibliografie
https://prezi.com/7yabbwiqvtfr/energia-in-sistemele-biologice/

https://www.slideshare.net/teodelaport/energia-in-sistemele-biologice

https://pdfcoffee.com/enegia-chimica-in-sistemele-biologice-pdf-free.html