AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR 10442/2017/01-07 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tiapridă PMCS 100 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine clorhidrat de tiapridă 111,1 mg, corespunzător la tiapridă 100 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține 4 mg amidon glicolat de sodiu (tip A),
corespunzător cu 0,1848 mg de sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat
Comprimate rotunde, de culoare aproape albă, cu diametrul de 9,5 mm şi marcate cu linii mediane
perpendiculare pe o față. Comprimatul poate fi divizat în patru doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tulburări de comportament ale pacienţilor cu demenţă.

Tulburări de comportament în timpul sevrajului cauzat de alcoolul etilic:
- sindrom de delir acut
- sindrom de abstinenţă
Coreea Huntington severă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Tulburări de comportament la pacienţii cu demenţă: 200-400 mg pe zi.

Tratamentul trebuie început cu o doză de 50 mg (1/2 comprimat) administrată de două ori pe zi,
crescând gradual pe parcursul a 2-3 zile până la 100 mg (1 comprimat), administrată de 3 ori pe zi.
Doza medie este de 300 mg (3 comprimate) pe zi. Doza maximă recomandată este de 400 mg (4
comprimate) pe zi.

Tulburări de comportament în timpul sevrajului cauzat de alcoolul etilic: 300–400 mg (3-4

comprimate) pe zi pe o perioadă de 1-2 luni.

Coreea Huntington: 300–1200 mg pe zi.

Doza iniţială: până la 1200 mg pe zi (adică, 12 comprimate), divizată în cel puţin trei prize prin
scăderea la o doză de întreţinere în funcţie de răspunsul individual.

1
Copii și adolescenți începând cu vârsta de 6 ani: doza uzuală este de 100–150 mg pe zi până la
maxim 300 mg pe zi.

Insuficienţă renală: la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30–60 ml/min doza trebuie scăzută la
75% din doza uzuală; la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 10–30 ml/min doza trebuie scăzută
la 50% din doza uzuală şi la pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min doza trebuie
scăzută la 25% din doza uzuală.

Insuficienţă hepatică: medicamentul este slab metabolizat şi ca urmare doza nu trebuie scăzută.

Mod de administrare
Comprimate pentru administare orală.

4.3 Contraindicaţii

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- tumori prolactino-dependente (de exemplu, adenom hipofizar prolactino-secretant şi neoplasm
mamar)
- feocromocitom
- în asociere cu levodopa sau alţi agonişti dopaminergici (vezi pct. 4.5)

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

- Prelungirea intervalului QT
Tiaprida poate prelungi intervalul QT. Acest efect creşte riscul de apariţie a tulburărilor grave de ritm
ventricular, de tip torsada vârfurilor (vezi pct.4.8). Se recomandă ca înainte de administrare şi dacă
starea clinică a pacientului permite, să se verifice absenţa tuturor factorilor care ar putea favoriza
apariţia acestui tip de aritmie, cum sunt:
- bradicardie cu frecvenţă mai mică de 55 bătăi pe minut
- dezechilibru electrolitic şi în special hipokaliemie
- prelungire congenitală a intervalului QT; antecedente familiale de prelungire a intervalului QT
- tratamentul concomitent cu medicamente care pot produce bradicardia sus mentionată (< 55
bătăi pe minut), dezechilibru electrolitic, încetinirea conducerii intracardiace sau prelungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Prescrierea tiapridei în cazul pacienţilor care prezintă factori de risc, care pot predispune la prelungirea
intervalului QT, trebuie evaluată cu atenţie.

- Accident vascular cerebral

Studii clinice randomizate, placebo-controlate, au pus în evidenţă la pacienţii vârstnici cu demenţă
creşterea de aproximativ trei ori a riscului apariţiei accidentelor vasculare cerebrale în cazul
tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul acestui risc crescut este necunoscut. Un risc
crescut de accidente vasculare cerebrale asociate cu alte antipsihotice sau cu o populaţie diferită de
pacienţi nu poate fi exclusă. Utilizarea de tiapridă trebuie făcută cu precauție la pacienţii cu risc
crescut de accident vascular cerebral.

- Pacienţi vârstnici cu demenţă

Pacienţii vârstnici cu psihoze determinate de demenţă trataţi cu medicamente antipsihotice au un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii controlate, cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni),
efectuate predominant la pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice atipice, a arătat că pacienţii
care au primit medicamentul au avut un risc de deces de 1,6 -1,7 ori mai mare decât pacienţii care au
primit placebo. Pe parcursul unui studiu controlat obişnuit, cu durata de 10 săptămâni, frecvenţa
decesului la pacienţii care au primit medicamentul a fost de aproximativ 4,5%, comparativ cu o
frecvenţă de aproximativ 2,6% în grupul placebo. Deşi în studiile clinice cu medicamente antipsihotice
atipice cauzele de deces au fost variate, cea mai mare parte a deceselor au fost fie de etiologie
cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă cardiacă, moarte subită), fie infecţioasă (de exemplu,
pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii observaţionale sugerează că tratamentul cu

2
medicamente antipsihotice convenţionale poate creşte mortalitatea. Măsura în care rezultatele de
creştere a mortalităţii din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic, şi nu
unor caracteristici ale pacienţilor, nu este clară.

- Risc de tromboembolism venos

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul tratamentului cu medicamentele
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori de risc
pentru TEV, aceşti factori de risc pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu
Tiapridă PMCS 100 mg şi, ulterior, trebuie luate măsuri preventive. Se recomandă precauție în cazul
utilizării Tiapridă PMCS 100 mg de către pacienții care prezintă factori de risc de tromboembolism
venos (vezi pct. 4.8).

- Neoplasm mamar
Tiaprida poate creşte concentraţia plasmatică a prolactinei. În consecinţă, se impun precauţii, iar
pacienţii cu antecedente personale sau familiale de neoplasm mamar trebuie monitorizaţi cu atenţie în
timpul terapiei cu tiapridă.

- De asemenea, similar altor neuroleptice, poate să apară sindromul neuroleptic malign

(posibil cu evoluţie letală), care se caracterizează prin hipertermie, rigiditate musculară şi
disfuncţie autonomă (vezi pct. 4.8.). Au fost observate cazuri cu simptome atipice, cum ar
fi: lipsa de rigiditate musculară sau hipertonie şi febră scăzută. Tratamentul cu tiapridă
trebuie oprit în caz de hipertermie de origine necunoscută.
- La fel ca și în cazul altor medicamente neuroleptice, tiaprida trebuie administrată cu multă
precauție la pacienții geriatrici, datorită riscului potențial de scădere a nivelului de
conștiență și de comă.

- La pacienţii cu boală Parkinson tiaprida trebuie utilizată numai în cazuri excepţionale.

- Neurolepticele pot scădea pragul crizelor epileptice (vezi pct. 4.8). Prin urmare, pacienţii
cu antecedente de epilepsie trebuie să fie atent monitorizaţi în timpul tratamentului cu
tiapridă.

- În cazul de insuficiență renală, doza trebuie redusă, având în vedere riscul posibil de comă
datorat supradozajului (vezi pct. 4.2 și pct. 4.9).

- Utilizarea tiapridei la copii și adolescenți, nu a fost studiată detaliat. Prin urmare, trebuie
acordată atenţie la prescrierea acesteia la copii si adolescenți (vezi pct. 4.2).

- La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv a tiapridei, au fost raportate

leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale
unor discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.

- Tiapridă PMCS 100 mg conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică
practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrare concomitentă contraindicată

Agonişti dopaminergici, cu excepţia pacienţilor parkinsonieni (cabergolină, quinagolidă), din cauza:
antagonismului reciproc între agoniştii dopaminergici şi neuroleptice.

Administrare concomitentă nerecomandată

Alcool etilic:
Alcoolul etilic creşte efectul sedativ al neurolepticelor. Afectarea vigilenţei poate face periculoasă
conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Se vor evita consumul de băuturi alcoolice şi

3
administrarea de medicamente care conţin alcool etilic.

Medicamente care pot produce torsada vârfurilor sau prelungirea intervalului QT:
Medicamente antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă) şi medicamente
antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), anumite medicamente
neuroleptice (sultopridă, pipotiazină, sertindol, veralipridă, clorpromazină, levomepromazină,
trifluoperazină, tioridazină, ciamemazină, sulpiridă, pimozidă, haloperidol, droperidol, flupenazină,
pipamperonă, flupentixol, zuclopentixol), unele medicamente antiparazitare (halofantrină,
lumefrantină, pentamidină), alte medicamente: eritromicină administrată intravenos, spiramicină
administrată intravenos, moxifloxacină, sparfloxacină, imipramină, litiu, bepridil, cisapridă, difemanil,
mizolastină, vincamină administrată intravenos.
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Dacă este posibil, se întrerupe administrarea medicamentului cu risc de a produce torsada vârfurilor,
cu excepţia medicamentelor antiinfecţioase. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată,
trebuie să se verifice intervalul QT înaintea administrării şi să se monitorizeze ECG.

Levodopa:
Antagonism reciproc între levodopa şi neuroleptice.
La pacienţii parkinsonieni, trebuie folosită doza minimă eficace pentru ambele medicamente.

Agonişti dopaminergici, cu excepţia levodopei (amantadină, apomorfină, bromocriptină, entacaponă,

lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, ropinirol, selegilină), la pacienţii parkinsonieni:
Antagonism reciproc între agonistul dopaminergic şi neuroleptice.
Agonistul dopaminergic poate provoca sau agrava tulburările psihotice.
Dacă este necesar un tratament cu neuroleptice la pacienţii parkinsonieni trataţi cu agonişti
dopaminergici, doza de medicament dopaminergic trebuie scăzută progresiv, până la întrerupere
(întreruperea bruscă a dopaminergicelor expune la risc de sindrom neuroleptic malign).

Metadonă:
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.

Administrare concomitentă care necesită precauţie

Medicamente care determină bradicardie (în special medicamente antiaritmice din clasa Ia, beta-
blocante, anumite medicamente antiaritmice din clasa II, anumite blocante ale canalelor de calciu, cum
sunt diltiazemul şi verapamilul; digitalice, pilocarpină, anticolinesterazice):
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Este necesară monitorizarea clinică şi electrocardiografică.

Medicamente beta-blocante administrate în insuficienţa cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol,

nebivolol):
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special de torsada vârfurilor. Este necesară monitorizarea
clinică şi ECG.

Medicamente care determină dezechilibrul balanţei electrolitice, în special agenţi care scad nivelul de
potasiu din sânge (diuretice hipokaliemiante, laxative iritante, amfotericina B administrată i.v.,
glucocorticoizi, tetracosactid, cosintropină):
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special de torsada vârfurilor.
Hipokaliemia trebuie corectată înainte de administrarea medicamentului şi se va asigura monitorizarea
clinică, electrolitică şi electrocardiografică.

Alte combinaţii de luat în considerare

Antihipertensive (toate):
Cresc efectul antihipertensiv şi riscul de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Alte deprimante ale sistemului nervos central:

Narcotice (analgezice, antitusive şi tratament de substituţie), antihistaminice H1 sedative, barbiturice,
benzodiazepine, alte anxiolitice decât benzodiazepinele, hipnotice, neuroleptice, antidepresive sedative

4
(amitriptilină, doxepină, mianserină, mirtazapină, trimipramină), antihipertensive cu acţiune centrală,
alte medicamente: baclofen, talidomidă, pizotifen, clonidină şi substanţe derivate.
Creşterea deprimării centrale. Afectarea vigilenţei poate face periculoasă conducerea vehiculelor şi
folosirea utilajelor.

Beta-blocante (cu excepţia esmolol, sotalol şi beta-blocante utilizate în insuficienţa cardiacă):

Efect vasodilatator şi riscul de hipotensiune arterială, în special, hipotensiune arterială ortostatică
(efect aditiv).

Derivaţii din nitraţi şi compuşii similari.

Risc de hipotensiune arterială, în special hipotensiune arterială ortostatică.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina
Nu există date sau există date limitate privind utilizarea tiapridei la femeile însărcinate. Tiaprida
traversează bariera feto-placentară. Studiile efectuate la animale au arătat toxicitate asupra funcției
reproductive (vezi pct. 5.3).

Nu este recomandată utilizarea tiapridei în timpul sarcinii și la femeile aflate în perioada fertilă, care
nu utilizează metode contraceptive eficiente.
Dacă este necesar tratamentul medicamentos pentru a menţine un bun echilibru mintal şi pentru a evita
decompensarea, acesta trebuie iniţiat sau continuat în doze eficace pe toată durata sarcinii.
Neurolepticele administrate injectabil, utilizate în situaţii de urgenţă, pot determina hipotensiune
arterială la mamă.

Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv Tiapridă PMCS 100 mg) în al treilea trimestru de sarcină
prezintă risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau absenţe, care pot
varia ca durată şi severitate după naştere (vezi pct. 4.8). Au existat cazuri de agitaţie, hipertonie,
tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări de alimentaţie. Prin urmare, nou-născuţii
trebuie atent monitorizaţi.

Alăptarea
Studiile la animale au demonstrat eliminarea de tiapridă în laptele matern. Riscul pentru sugarul
alăptat nu poate fi exclus.
Luând în considerare beneficiul alăptării la copil versus beneficiul tratamentului la femeie, trebuie
decisă fie alăptarea, fie întreruperea tratamentului cu tiapridă.

Fertilitatea
La animale, a fost observată o scădere a fertilității datorită efectului farmacologic al produsului (prin
prolactină) (vezi pct. 5.3). În mod similar, tiaprida poate reduce fertilitatea la om (vezi pct. 4.8).
Administrarea de tiapridă poate provoca hiperprolactinemie asociată cu amenoree, anovulaţie şi
afectarea fertilităţii la om, ca urmare a interacţiunii cu receptorii dopaminergici (vezi pct. 4.8).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Tiaprida poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, deoarece
aceasta poate provoca sedare chiar și atunci când este utilizată în mod corect (vezi pct. 4.8.).

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate, în funcţie de frecvenţă, astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10,000 până la
<1/1000), foarte rare (<1/10,000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).

5
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: leucopenie, neutropenie, agranulocitoză (vezi pct. 4.4).

Tulburări endocrine
Mai puțin frecvente: hiperprolactinemie, care poate determina amenoree, disfuncție orgasmică,
mărirea sânilor și dureri mamare, galactoree, ginecomastie, disfuncţie erectilă care este reversibilă la
întreruperea tratamentului.

Tulburări metabolice și de nutriție

Rare: hiponatremie, sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH).

Tulburări psihice
Frecvente: somnolenţă/moţăială/toropeală, insomnie, agitaţie, letargie.
Mai puțin frecvente: confuzie, halucinații.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: ameţeli/vertij, dureri de cap.
Parkinsonism şi simptome asociate: tremor, hipertonie, hipokinezie şi hipersalivaţie. Aceste simptome
sunt de obicei reversibile după administrarea de antiparkinsoniene.
Mai puţin frecvente: agitaţie, distonie (spasme, torticolis, crize oculogire, trismus). Aceste simptome
sunt de obicei reversibile după administrarea de antiparkinsoniene, crampă, sincopă.
Rare: dischinezie acută. Acest simptom este de obicei reversibil după administrarea de
antiparkinsoniene.
A fost raportată diskinezie tardivă (caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în special ale limbii
şi/sau ale feţei), similar tuturor neurolepticelor, după o administrare de peste 3 luni. În aceste cazuri,
medicaţia antiparkinsoniană este ineficace sau poate provoca o agravare a simptomelor. Similar
tuturor neurolepticelor, poate să apară sindromul neuroleptic malign, care este o complicaţie potenţial
letală.
Pierderea conştienţei.

Tulburări cardiace
Rare: prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare cum sunt torsada vârfurilor, tahicardia
ventriculară, care pot duce la fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac şi moarte subită.

Tulburări vasculare
Mai puțin frecvente: hipotensiune arterială, de obicei ortostatică. tromboză venoasă profundă
Rare: trombembolism pulmonar, uneori letal.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Rare: pneumonie de aspirație, depresie respiratorie asociată cu utilizarea altor deprimanți ai SNC.

Tulburări gastrointestinale
Mai puțin frecvente: constipație.
Rare: obstrucție intestinală, ileus.

Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea nivelului enzimelor hepatice.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Mai puțin frecvente: erupție cutanată incluzând erupții eritematoase, erupții maculopapulare.
Rare: urticarie.

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv

Rare: creşterea nivelului creatin-fosfochinazei din sânge, rabdomioliză.

Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală

6
Cu frecvență necunoscută: sindrom de abstinenţă la nou-născut (vezi pct. 4.6).

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului

Mai puţin frecvente: amenoree, tulburări ale orgasmului.
Rare: dureri şi măriri de volum ale sânilor, galactoree, ginecomastie și disfuncție erectilă.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: astenie/fatigabilitate.
Mai puţin frecvente: creştere ponderală.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate:

Frecvență necunoscută: căderi, în special la pacienții vârstnici.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse după autorizarea medicamentului este foarte importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la:
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome
Datele privind supradozajul sunt limitate. Au fost observate somnolenţă şi sedare, comă, hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale.
Au fost raportate cazuri cu evoluţie letală, mai ales la asocierea tiapridei cu alte medicamente
psihotrope, dar și în monoterapia cu tiapridă.

Tratament
În caz de supradozaj acut, trebuie să se determine dacă s-au administrat concomitent şi alte
medicamente.
Hemodializa nu este recomandată pentru a elimina medicamentul, deoarece tiaprida este eliminată prin
dializă în proporţie mică.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru tiapridă. Ca urmare, este recomandat să se instituie
supravegherea atentă a funcţiilor vitale şi monitorizarea funcţiei cardiace (risc de prelungire a
intervalului QT şi aritmii ventriculare ulterioare), care trebuie menţinute până la restabilirea
pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze un anticolinergic.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Psiholeptice, benzamide, codul ATC: N05A L03.

Mecanism de acțiune
Tiaprida este un neuroleptic atipic, care în studiile efectuate in vitro prezintă selectivitate pentru
subtipurile D2 şi D3 ale receptorilor dopaminergici fără a avea afinitate pentru subtipurile de receptori
ai principalilor neurotransmiţători centrali (inclusiv receptorii serotoninergici, noradrenergici,
histaminergici). Studiile efectuate in vivo, neuro-chimice şi comportamentale, confirmă această
selectivitate, demonstrând existenţa proprietăţilor antidopaminergice, în absenţa sedării, catalepsiei şi
tulburărilor cognitive.

7
Suplimentar:
• Tiaprida este activă mai ales pe receptorii sensibilizaţi anterior la dopamină şi acest fapt este
considerat responsabil pentru efectul său în dischinezie.
• Activitatea anxiolitică demonstrată pe câteva modele animale de stres, inclusiv pe cele care
implică sindromul de sevraj la etanol, a fost confirmată la șoareci și primate.
• Tiaprida nu pare să producă dependenţă fizică sau psihică.

Acest profil farmacologic atipic poate fi responsabil de eficacitatea sa clinică în multe afecțiuni cu
funcție dopaminergică crescută, cum sunt dischinezia și bolile psiho-comportamentale observate la
pacienți cu demență sau, în cazul pacienților alcoolici, determinând apariția de reacții adverse
neurologice mai puține decât medicamentele neuroleptice tipice.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție
Absorbția tiapridei este rapidă. Valoarea medie per comprimat a tmax este de 1 oră.

După administrarea orală a unei doze de 100 mg tiapridă la voluntari sănătoși, media concentraţiei
plasmatice maxime de tiapridă (C) este de 560 ng/ml. Cmax este ușor crescută la administrarea
intramusculară. Cmax este mai scăzută cu comprimatele cu eliberare prelungită a substanței active în
comparație cu cele cu eliberare imediată.

Biodisponibilitatea absolută după administrarea orală este de aproximativ 75 - 78%.

La majoritatea pacienților, concentrația plasmatică crește proporțional cu doza.

Administrarea alimentelor crește Cmax cu 20% la comprimatele cu eliberare prelungită.

Distribuție
Tiaprida practic nu se leagă de proteinele plasmatice. Media volumului de distribuție este de 1,43 l/kg,
identic cu acumularea în țesuturi.

Metabolizare
La om, până la 15% din tiapridă este metabolizată în mare măsură în metaboliți inactivi din punct de
vedere farmacologic. Nu s-au observat conjugați.

Eliminare
Tiaprida este în principal eliminată prin urină, în formă practic nemodificată. În intervalul de 24 de ore
după administrarea orală, aproximativ 75% din doza de tiapridă administrată se elimină prin urină,
indicând faptul că metabolizarea tiapridei este ușoară. Clearance-ul renal (în medie 18 l/h) arată că
eliminarea renală are loc prin filtrare glomerulară și secreție tubulară.

Media timpului de înjumătățire este de aproximativ 3 – 5 ore, deoarece metaboliții sunt în mare
măsură inactivi din punct de vedere farmacologic. Nu s-au observat conjugați.

Media timpului de înjumătățire este de aproximativ 3 – 5 ore la voluntarii tineri și sănătoși, ca urmare
a administrării orale a comprimatelor cu eliberare imediată.

La pacienţii cu insuficienţă renală gravă a fost înregistrată o creștere a concentrațiilor plasmatice și a

timpului de înjumătățire la 21,6 ore. Din această cauză, doza trebuie scăzută în cazul insuficienței
renale (vezi pct. 4.2).

8
5.3 Date preclinice de siguranţă

Tiaprida nu are niciun potențial teratogen sau mutagen. Efectele observate la animale sunt direct legate
de activitatea farmacologică și în mod special de hiperprolactinemie. În ceea ce privește potențialul
carcinogen, la rozătoare a fost observată o tumoră dependentă de prolactină, specifică speciei și care
nu indică un potențial risc în cazul administrării la om.
Studiile de dezvoltare embrio-fetală la animale nu au arătat efecte nocive directe sau indirecte în ceea
ce privește teratogenitatea și embrio-fetotoxicitatea la rozătoare. Cu toate acestea, studiile la iepuri au
arătat un efect embriotoxic la cele mai mari doze testate (80 și 160 mg / kg / zi).
Studiile la animale sunt insuficiente pentru tulburările dezvoltării sistemului nervos la pui.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Manitol (E 421)
Celuloză microcristalină granulată
Povidonă 25
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original la temperaturi sub 25°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere din PVC-PVdC/Al cu 20, 30, 50, 60, 90, 100 sau 500 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

PRO.MED.CS Praha a.s.

Telčská 377/1, Michle, 140 00 Praga 4,
Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

10442/2017/01-07

9
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Iulie 2012

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2022

10