Seminar 5 – Teoria consumatorului. Utilitatea totală şi marginală.

Calcule privind
determinarea programului optim de consum.

Teoria consumatorului analizează preferințele consumatorilor raționali în condiții de constrângere

bugetară.

Constrângerea bugetară a consumatorului se referă la ceea ce își permit consumatorii să

achiziționeze. Preferințele acestuia privesc ceea ce își doresc consumatorii să consume. Echilibrul
consumatorului (sau optimul consumatorului) reprezintă echilibrul dintre dorințele acestuia și
constrângerea sa bugetară.

Este exprimată prin relația: V=X*Px+Y*Py, unde V=venitul, X=cantitatea achizitionata din bunul
X, Px=pretul bunului X, Y=cantitatea achizitionata din bunul Y si Py=pretul bunului Y.

Ce sunt consumatorii raționali? – acei consumatori care urmăresc maximizarea efectului utilității
resimțite prin consumul anumitor bunuri.

Relația dintre utilitatea totală și utilitatea marginală

Utilitatea marginală reprezintă satisfacția suplimentară resimțită prin creșterea consumului cu o

unitate. Utilitatea marginală (Umg) este descrescătoare (pentru că scade și intensitatea nevoii pentru
un anumit bun).

De exemplu, pentru un jucător de fotbal, satisfacția resimțită la prima gură de apă luată într-un
moment de pauză în cursul jocului este mult mai mare comparativ cu a 10 a gură de apă pentru că
și nevoia de a bea apă s-a redus ca intensitate.

Utilitatea totală (UT) este satisfacția totală pe care un individ o resimte prin consumul unor unități
dintr-un bun.
Umg= (UT)'Q, unde Q=cantitatea consumată.
Sau Umg= ΔUT/ΔQ.
După cum se poate vedea în grafic, utilitatea totală ajunge la un nivel maxim în punctul b,
atunci când valoarea utilității marginale este 0. Astfel, cât timp utilitatea marginală are valoarea
pozitivă (crescătoare sau descrescătoare), utilitatea totală resimțită crește cu valori mai mari sau mai
mici. Atunci când utilitatea marginală este zero și consumul dintr-un anumit bun nu mai aduce spor
de utilitate, utilitatea totală va fi maximă. Atunci când utilitatea marginală devine negativă și
individul depăște punctul de sațietate, utilitatea totală începe să scadă.

De exemplu, dacă funcția utilității totale este de forma U(x) = 200+20X-2X2, funcția utilității
marginale va fi prima derivată a funcției:

UmgX= (U(x))’=20-4X

Astfel, UT va fi maximă atunci când UmgX=0, deci 20-4X=0. Rezolvând ecuația se observă că
valoarea maximă a lui UT este înregistrată atunci când X= 5.

Curba de indiferență (Ci)– cuprinde ansamblul combinațiilor de bunuri care generează aceeași
utilitate totală pentru un consumator. Astfel, in figura de mai jos, UT în punctul A este egală cu
UT în punctul B, egală cu UT în C și egală cu UT în D.

Forma curbelor de indiferență este convexă pozitivă și cu cât o Ci este mai îndepărtată de origine,
cu atât utilitate totală resimțită de consumator este mai mare. Prin urmare, Ci1<Ci2<Ci3.

În același timp, panta curbei de indiferență este rata marginală de substituție (RMS). Rata
marginala de substitutie arata cu cat ar trebui sa se modifice consumul dintr-un bun ca urmare a
reducerii consumului dintr-un alt bun, astfel incat UT sa ramana constanta.
𝛥𝑌 𝑈𝑚𝑔𝑋 𝑃𝑥
𝑅𝑀𝑆 = − = = .
𝛥𝑋 𝑈𝑚𝑔𝑌 𝑃𝑦

1. Echilibrul consumatorului
Echilibrul consumatorului
Situația de echilibru al consumatorului se realizează atunci când un individ achiziționează anumite
bunuri și obține o satisfacție cât mai mare în condițiile unui anumit venit disponibil. Prin urmare,
echilibrul sau optimul consumatorului implică două ecuații (condiții) care trebuie respectate
simultan: prima se vizează constrângerea bugetară (dreapta bugetului), iar cea de-a doua vizează
utilitatea marginala care se așteaptă să fie resimțită per unitatea monetară plătită.
Potrivit graficului alăturat, optimul consumatorului se determină în punctul E. În acest punct
individul va obține cea mai mare utilitate totală la care are acces utilizând tot venitul disponibil.
Grafic, acesta este punctul în care linia bugetului este tangentă la curba de indiferență cea mai
îndepărtată de origine pe care consumatorul poate ajunge.

(1) 𝑉 = 𝑋 ∗ 𝑃𝑥 + 𝑌 ∗ 𝑃𝑦
𝑈𝑚𝑔𝑋 𝑃𝑥
(2) =
𝑈𝑚𝑔𝑌 𝑃𝑦

Rezolvând sistemul de mai sus cu două necunoscute se pot determina cantitățile optime din X și Y
care maximizează utilitatea totală a consumatorului, dar și nivelul utilității resimțite în contextul în
care se cunoaște funcția de utilitate a acestuia.
APLICAȚII

1. Considerăm funcția de utilitate U(X)=20X-X2.

Calculați și reprezentați grafic utilitatea marginală Umg(X). Reprezentați grafic utilitatea
totală U(X) și calculați valoarea maximă a acesteia.

Umg(X)= 20-2X
U(x)=maxim când 20-2X=0, deci X=10, adică U(X)=100.

2. Un individ are un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile
Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy, aflați programul
de consum care asigură echilibrul consumatorului.

Rezolvare:
Vd=XPx+YPy
Umgx/ Umgy = Px /Py

Așadar: 20=X+2Y
(10-X)/1=(28-2Y)/2, rezultă 20-2X=28-2Y, adică -8=2X-2Y

20=X+2Y
-8=2X-2y
12=3X / X=4;Y=8

Dreapta bugetului
3. Considerăm un consumator cu un venit disponibil V= 100, care are de ales între două bunuri X
și Y, având prețurile Px=5 și Py= 10.
a) Reprezentaţi grafic dreapta bugetului.
b) Presupunem o crestere a venitului de la 100 la 200. reprezentaţi in acelasi grafic noua
dreapta a bugetului
c) aceeasi intrebare, daca pretul lui X creste de la 5 la 10
d) aceeasi intrebare, daca pretul lui Y scade de la 10 la 8
e) În situația de la punctul a), reprezentati in grafic combinatiile X= 5 si Y= 10, respectiv
X=10 si Y=8. Ce puteti spune despre cele doua combinatii din punct de vedere al
accesibilitatii?
f) pastrand pretul lui X constant, Px=5 si venitul V= 100, gasiti pretul lui Y pentru care
combinatia X=10 si Y=8 este accesibila (se afla pe dreapta bugetului)

Rezolvare:
a) V= Px X+ Y Py, deci 100=5X+10Y.
Dacă X=0, atunci 100=10Y, deci Y=10
Dacă Y=0, atunci 100=5X, deci X=20
 b) 200=5X+10Y.
Dacă X=0, atunci 200=10Y, deci Y=20
Dacă Y=0, atunci 200=5X, deci X=40

c) Px=10
100=10X+10Y.
Dacă X=0, atunci 100=10Y, deci Y=10
Dacă Y=0, atunci 100=10X, deci X=10

d) Py=8
100=10X+8Y.
Dacă X=0, atunci 100=8Y, deci Y=12,5
Dacă Y=0, atunci 100=10X, deci X=10

e) 5x5+10x10=125
5x10+8x10=130
Așadar, combinațiile X= 5 si Y= 10, respectiv X=10 si Y=8 nu sunt accesibile fiind în
afara dreptei bugetului și necesitând un venit mai mare comparativ cu venitul disponibil al
consumatorului (125 în primul caz și 130 în al doilea caz, comparativ cu venitul de 100 de
care consumatorul dispune).

f) Dacă prețul lui X este 5,Venitul disponibil este 100, aflați prețul lui Y pentru care
combinația X=10 și Y=8 este acccesibilă.

V=Px X+ Py Y, adică 100=50+8Py, deci 50=8Py, Py=6,25

4. Andrada alocă întregul său buget săptămânal de 10u.m. pentru cumpărarea bunurilor X şi Y,
Px=Py=1u.m.,iar funcţia utilităţii este U(x,y)=2x2+2y2-10x-xy+10y. Pe baza acestor informaţii să se
determine: cantităţile din x şi y care maximizează utilitatea totală și modificarea utilităţii totale dacă
bugetul creşte/scade cu 2u.m.

Rezolvare:
Umgx/Umgy=Px/Py
V=Px X+ Py Y
Umgx/Umgy=1 4x-10-y=4y+10-x,
10=X+Y 5x-5y=20, deci X-Y=4

Umgx=U(x,y)'(x), adică 4x-10-y

Umgy= U(x,y)'(y), adică 4y-x+10

10=x+y
4=x-y
14=2x, deci x=7, y=3, UT=98+18-70-21+30=55

Modificarea UT dacă venitul crește cu 2u.m....

Avem:
12=X+Y
4=X-Y
16=2X, deci X=8, y=4. Prin urmare, UT=128+32-80-32+40=88

Modificarea UT dacă venitul scade cu 2u.m....

8=X+Y
4=X-Y
12=2X, deci X=6, Y=2. Prin urmare, UT=72+8-60-12+20=28

5. Funcția de utilitate a unui consumator rațional este U(x,y)=(x+1)(y+5). Prețurile celor două bunuri
sunt Px=Py=10, în timp ce venitul disponibil este de 100u.m.
a. Reprezentați grafic dreapta bugetului
b. Determinați cantitățile de echilibru
c. Calculați utilitatea totală rezultată din consumul bunurilor.

b.U(x,y)=(x+1)(y+5)= xy+5x+y+5
100=10x+10y

Umgx=y+5
Umgy=x+1

10y+50=10x+10, deci 40=10x-10y

100=10x+10y
40=10x-10y
140=20x, prin urmare x=7 și y=3

c.Utilitatea va fi U(7,3)=(7+1)(3+5)=64
 6. Fie graficul următor:

a) Determinați venitul consumatorului, dacă prețul bunului x este de 50 u.m.

b) Scrieți ecuația dreptei bugetului și calculați panta curbei de indiferență în punctul E.

Rezolvare:

a) V=XPx+YPy
Când X=0, avem Y=V/Py=40
Când Y=0, avem X=V/Px=50
Prin urmare, dacă Px=50, atunci V=XPx=50x50=2500.
Totodată, Py=V/Y=2500/40=62,5.

b) 2500=50X+62,5Y
Panta în punctul E=RMS=Px/Py=50/62,5=0,8.

7. Pentru Maria, utilitatea marginală a bunului A (UmgA) și cea a bunului B (UmgB) sunt definite de
funcțiile următoare: UmgA=20-X și UmgB=18-2Y, unde X și Y reprezintă cantitățile din cele două
bunuri. Presupunem că prețul unei unități din bunul A este egal cu prețul unei unități din bunul
B=2u.m. și că Maria cheltuiește pentru cumpărarea celor două bunuri 10 u.m. Câte unități din bunul
A și câte din bunul B vor fi cumpărate?

Rezolvare:
10=2X+2Y
(20-X)/2=(18-2Y)/2 /*2
10=2X+2Y
20-X=18-2Y
2=X-2Y

10=2X+2Y
2=X-2Y
12=3X , deci X=4.

10=2*4+2Y =8+2Y
2=2Y, deci Y=1.
 8. Presupunem că un consumator urmărește maximizarea utilității totale din consumul bunurilor X și
Y, cu un buget de 100 um. Px=Py=10 u.m, iar funcția utilității este: U(x,y)=2X+10Y-X2-Y2

Determinați:
a) Cantitățile optime din bunurile X și Y
b) Mărimea raportului dintre utilitatea marginală a bunului X și prețul bunului X
c) Modificarea utilității totale ca rezultat al creșterii bugetului cu 10 u.m.

a)
Vd= X*Px + Y*Py
100=10X+10Y

UmgX=2-2X
UmgX=10-2Y

100=10X+10Y /:10
10=X+Y
𝑈𝑚𝑔𝑋 𝑈𝑚𝑔𝑌
=
𝑃𝑥 𝑃𝑦
2 − 2𝑋 10 − 2𝑌
=
10 10

2-2X=10-2Y /:2
1-X=5-Y, deci -4=X-Y

10=X+Y
-4=X-Y
6=2X, deci X=3, Y = 7
𝑈𝑚𝑔𝑋 4
b)Dacă X=3 atunci UmgX = 2-2*3=-4. Astfel, = − 10 = 0,4.
𝑃𝑥

c) Dacă bugetul disponibil crește cu 10 u.m. noul ecuație a dreptei bugetului va fi:
110=10X+10Y /:10
11=X+Y
11=X+Y
-4=X-Y
7=2X, deci X=3,5, iar Y=7,5.
Pentru a calcula modificarea utilității totale, trebuie determinate utilitățile generate de fiecare
combinație de bunuri.
U(3,7)=2*3+10*7-32-72 = 6+70-9-49= 18
U(3,5; 7,5)=2*3,5+10*7,5-3,52-7,52=7+75-12,25-56,25 = 13,5
Astfel, ∆U = 13,5-18 = -4,5.
 9. Un consumator urmărește maximizarea utilității totale din consumul bunurilor X și Y, cu un buget
de 12 um. Px=2 u.m, iar Py=1 u.m. Funcția utilității este: U(x,y)=X2Y.
Aflati:
a) Cantitatile optime din bunurile X si Y
b) Nivelul utilitatii totale resimtite ca urmare a consumului de X si Y
c) Modificarea utilitatii totale ca urmare a reducerii pretului lui X la 1 u.m.

𝑈𝑚𝑔𝑋
10. Daca avem functia Y = 10 – 4X, care este valoarea raportului atunci când consumatorul are
𝑈𝑚𝑔𝑌
un program de consum optim?

V= X*Px + Y*Py
𝑉 𝑃𝑥
In acelasi timp, din functie se poate scoate ca 𝑌 = 𝑃𝑦 – 𝑃𝑦 ∗ 𝑋.
Stim din functie ca Y= 10 – 4 *X.

In cazul programului optim de consum raportul utilitatilor marginale este egal cu raportul preturilor
𝑈𝑚𝑔𝑥 𝑃𝑥 𝑈𝑚𝑔𝑥
= 𝑃𝑦, ceea ce conduce la: 𝑈𝑚𝑔𝑦 = 4.
𝑈𝑚𝑔𝑦

Totodata se observa ca din ecuatia dreptei bugetului rescrisa, Px = 4 iar Py= 1.

𝑈𝑚𝑔𝑋 𝑃𝑥
11. Daca relația dintre raportul utilităților marginale si raportul preturilor este de tipul > .
𝑈𝑚𝑔𝑌 𝑃𝑦
Cum ar trebui sa acționeze consumatorul pentru a obține maxim de satisfacție?

Pentru ca un consumator nu poate acționa asupra preturilor pentru a maximiza satisfacția, el poate acționa
doar asupra cantităților pe care le achiziționează.
Astfel, acesta poate doar sa reducă consumul de Y, pentru a creste utilitatea marginala a lui Y, astfel incat
𝑈𝑚𝑔𝑋
raportul sa scada pana la un nivel egal cu raportul preturilor. Pe de alta parte, el poate sa creasca
𝑈𝑚𝑔𝑌
consumul din bunul X astfel incat sa se reduca utilitatea marginala a lui X si, din nou, raportul sa scada
pentru a ajunge la egalitate cu raportul preturilor.

12. Presupunem ca pretul bunului X creste, astfel incat relatia dintre raportul utilităților marginale si
𝑈𝑚𝑔𝑋 𝑃𝑥
raportul preturilor devine următoarea: < . Cum ar trebui sa acționeze consumatorul pentru
𝑈𝑚𝑔𝑌 𝑃𝑦
a resimți o utilitate maxima ca urmare a consumului celor doua bunuri?

Similar cazului de la aplicația 11, consumatorul nu poate modifica preturile iar ajustarea se poate face
doar prin intermediul cantităților din cele doua bunuri consumate. Astfel, ca urmare a creșterii prețului
la bunul X, cantitatea cumpărata din bunul X se reduce, ceea ce conduce la o creștere a utilității
marginale a bunului X pana când cele doua raporturi ajung la egalitate.