COXARTROZA .

Definitie

Coxartroza denumita si artroza soldului este o artropatie cronica, caracterizata din punct de
vedere morfologic prin alterari degenerative ale cartilajului articular, asociate cu leziuni
proliferative ale tesutului osos subiacent.

Considerata multa vreme ca o boala legata de imbaranire, de unde si vechea denumire de

morbus coxae senilis, astazi, gratie lucrarilor experimentale si histologice ale lui Rutishauser si
ale scolii sale ca si lucrarilor lui Pauwels, se admite ca in coxartroza leziunile sunt expresia
adaptarii tesutului osos la factorii de presiune excesiva pe care ii suporta in unele imprejurari
articulatia.

3. Cauze: s-au descris doua forme de coxartroza:

a) forma traumatica, in urma unui traumatism major (fractura de sold, luxatie de sold) – si

mai rar prin actiunea repetata a unor microtraumatisme, in conditiile unor anomalii congenitale
preexistente – luxaţii sau subluxaţii congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa valga. Coxartrozele
mai pot apărea, ceva mai rar, şi datorită unor procese necrotice aseptice, primitive, de cap
femural, probabil printr-o modificare a presiunii vasculare la acest nivel, sau datorită unor factori
inflamatori, cu localizare la nivelul articulaţiei şoldului (ex: coxite – coxalgie, care în final
determină constituirea procesului artrozic). Tulburările de statică ale bazinului determinate de
inegalitatea picioarelor şi scoliozele lombare au şi ele un rol foarte important în declanşarea
coxartrozei
b)forma senilă, datorită imbatranirii fiziologice a articulaţiei, dar la care întâlnim şi alţi factori,
mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit);

Practic exista multe cauze de coxartroza, iar in momentul prezentarii pacientului la medic, de
cele mai multe ori intr-un stadiu avansat, este foarte greu de stabilit cauza.

4. Etiologie

Coxartroza constituie o boala plurietiologica, dar monopatogenica, expresie a degradarii

anatomo functionale a soldului. Afectiunea este intalnita la persoane care depasesc varsta de 40
ani iar frecventa ei creste odata cu varsta. Ea intereseaza in mod egal ambele sexe, cu o usoara
predominanta la sexul feminin.

Aproape toate clasificarile etiologice ale coxartrozei fac dinstinctia intre formele primare
sau idiopatice si forme secundare.

             Coxartrozele primare constituie aproximativ jumatate din numarul total si ele
debuteaza catre varsta de 60 ani; adesea ele sunt bilaterale, se insotesc de artroze ale altor
articulatii, iar radiologic sunt artroze de tip central.

Ele par sa fie cauzate de factori generali, inca putin cunoscuti, care altereaza cartilajul
articular, producand leziuni de uzura precoce la nivelul articulatiilor supuse la eforturi maxime.

             Coxartrozele secundare sunt acelea la care factorii locali pot sa fie incriminati drept
cauze declansatoare ale afectiunii.

Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive alterarilor
mecanicii articulare prin tulburari de statica articulara care pot fi datorate:

-              malformatiilor congenitale coxofemurale - ex. displazia sau luxatia congenitala de

sold, coxa vara sau valga, protruzia acetabulara juvenila.

-              deformatiilor coxofemurale castigate - ex. sechelele traumatice ale capului femural
sau cotilului dupa fracturi, luxatii, decolare epifizara.
 O alta categorie de coxartroze secundare sunt acele care, fara sa fie datorate malformatiilor
sau tulburarilor de statica articulara, recunosc totusi cauze locale care au alterat sinoviala sau
cartilajul articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza. Astfel sunt coxartrozele
secundare unei coxite infectioase sau reumatismale, condromatozei soldului, sinovitei
traumatice.

6.Simptomatologie

Semnele clinice ale coxartrozei sunt durerea la mers, limitarea miscarilor si atitudinea
vicioasa a coapsei.

Durerea la mers este simptomul principal. Ea apare dupa o distanta variabila si obliga
bolnavul sa se opreasca pentru cateva minute, dupa care reluarea mersului este mai mult sau mai
putin usurata. Durerea dispare la repaus.

Din cauza durerii mersul este schiopatat, iar mersul pe teren accidentat, urcarea sau
coborarea scarilor sunt deosebit de penibile. La scularea din pat sau dupa o perioada mai
indelungata de stat pe scaun, primii pasi sunt foarte durerosi, iar dupa ce s-a facut incalzirea
articulatiei, durerile scad sau inceteaza total. Sediul durerii variaza : uneori ea este situata la
radacina coapsei, pe fata anterioara si se poate sa se intinda pana la genunchi; alteori durerea se
gaseste pe fata interna a coapsei in regiunea muschilor adductori. Durerea articulara se explica
prin faptul ca suprafetele osoase se preseaza si ,,se freaca’’ una de alta, cartilajul distrugandu-se
astfel se produce o iritatie mecanica ce determina si o inflamatie locala care explica cauza durerii
in miscare.

Celelalte semne subiective intalnite in coxartroza sunt inconstante. Astfel bolnavii pot sa
perceapa uneori, in cursul unor anumite miscari cracmente in articulatia soldului, iar alteori
prezenta unor episoade bruste dar pasagere de blocaj al articulatiei soldului.

Atitudinea vicioasa apare tarziu in evolutia coxartrozei si este datorata, la inceput

contracturii musculare datorata incongruentei articulare. Atitudinea vicioasa a soldului este in
flexie, adductie si rotatie externa. Astfel flexia coapsei este compensata printr-o hiperlordoza
lombara, adductia coapsei printr-o ridicare a bazinului de partea bolnava iar rotatia externa
printr-o rotatie cu antepulsia bazinului de partea bolnava. Numai dupa corectarea acestor
atitudini de decompensare se v-a aprecia exact amplitudinea atitudinii vicioase a soldului bolnav.

Limitarea miscarilor se manifesta prin jena accentuata pe care o resimte bolnavul cand
vrea sa-si incruciseze genunchii sau prin imposibilitatea de a se incalta de partea
bolnava ,,semnul pantofului’’; bolnavul se incalta pe la spate prin flectarea genunchiului.

Limitarea miscarilor pasive este constanta in coxartroza si poate sa fie apreciata prin
masurarea unghiurilor.

Flexia coapsei poate sa fie limitata pana la 900 sau chiar mai putin, abductia este
considerabil limitata si destul de precoce in raport cu flexia. Rotatia interna si mai putin cea
externa, sunt limitate, in comparatie cu acelea ale soldului sanatos.

Dupa un oarecare timp de evolutie a coxartrozei se intalneste in mod constant o hipertrofie

a musculaturii coapsei si a fesei care se datoreaza faptului ca suprafetele articulare nu se mai
adapteaza perfect una cu cealalta datorate deformarilor extremitatilor osoase prin hipertrofie si
osteofitoza.

Examenul radiologic pune in evidenta leziunile radiologice ale coxartrozei:

             Pensarea spatiului articular care arata uzura cartilajului articular iar in formele
incipiente ea poate sa lipseasca.
             Alterarea structurii osoase consta in procesul de condensare osoasa, de atrofie calcara
numit osteoscleroza si rarefierea osoasa uneori geodica.
             Osteofitoza consta in formarea unor excrescente osoase numite osteofite care se
dezvolta la periferia invelisului cartilaginos si al capului femural.
             Modificarea formei capului femural si a cotilului. Capul femural apare turtit datorita
unei infundari in zona de sprijin. Cavitatea cotiloida prezinta o inclinare mare ceea ce duce la
ovalizarea cotilului.
Examenul de laborator este redus; VSH, leucocitoza sunt in valori normale, uneori acidul uric
este crescut.
7. Evoluţie şi prognostic: coxartroza, odată instalată, are un caracter lent progresiv, ireversibil.
Evolutia este lenta, ducand la deformarea bazinului, scurtarea membrului afectat,
inflamatia celeilalte articulaţii coxo-femurale prin suprasolicitare, atitudine viciosa (membrul
este flectat, rotat extern), simptome care duc la împiedicarea mersului şi imobilizarea individului.
Dintre toate artrozele, coxartroza are caracterul cel mai ireversibil şi cel mai invalidant, de unde
şi prognosticul rezervat. Pacientul ajunge sa fie imobilizat la pat, cu atat mai mult cu cat boala
este bilaterala.

                       

8.Tratament

Tratamentul coxartrozei beneficiaza de mijloace ortopedice, medicamentoase,

fizioterapice, crenoterapice si chirurgicale.

1.           Mijloacele ortopedice constau in reducerea sprijinului si in mobilizarea soldului,

pentru a-i conserva functia. Reducerea sprijinului este absolut necesara, intrucat exercitarea unei
presiuni pe zonele patologice accelereaza producerea leziunilor anatomice. Mobilizarea
urmareste sa mentina o functie articulara satisfacatoare, evitand instalarea unei atrofii musculare.

2. Măsuri igienice şi dietetice: scaderea duratei activităţilor solicitante (ridicarea

greutăţilor, ortostatismul şi mersul prelungit, mersul pe teren accidentat); adoptarea unor posturi
mai puţin nocive, tratarea tulburărilor vasculare şi endocrine, utilizarea încălţămintei
convenabile.

3. Terapia farmacologică (sistemică şi locală cu antiinflamatoare, antialgice,

decontracturante):  consta in antiinflamatoare locale (unguent sau gel), cu aplicare locala fara a
masa zona dureroasa. In cazul in care simptomatologia persista se poate trece la folosirea
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) neselective sau selective. Tratamentul poate fi
completat cu un relaxant muscular. Noi va recomandam sa folositi Synotabs, combinatie unica
de glucozamina (sulfat), condroitin sulfat si un complex de vitamine si minerale.

4. Infiltratii intraraticulare cu solutii vasco-elastice sterile:  sunt produsele vascoelastice

injectabile pe baza de acid hyaluronic. Acest tratament consta in 3-5 injectii intraarticulare (1
injectie pe saptamana). Acidul hyaluronic este o substanta ce se gaseste in mod normal in
articulatie si are rol lubrefiant. In gonartroza cantitatea de acid hyaluronic prezenta in articulatie
este scazuta, adesea insuficienta pentru a-si exercita rolul. Acest tratament scade coeficientul de
frecare la nivelul articulatiei, scade durerile, imbunatateste mobilitatea si proprietatile cartilajului
articular.  Tratamentul consta in 3 injectii efectuate la interval de 7 zile. Ele se fac direct in
articulatie, nu dor, procedura fiind extrem de simpla sub contro radiologic. In ziua tratamentului
pacientul nu are nici o restrictie. Noi va recomandam ca solutii vascoelastice: Synocrom forte.

In stadiile foarte avansate, pentru a scadea durerile si a creste mobilitatea articulara se efectueaza
infiltratii cu un corticosteroid de ultima generatie. Procedura este simpla, nedureroasa, iar
efectele dureaza cateva luni, in functie de particularitatea cazului.

5.           Fizioterapia constituie un mijloc important in cadrul tratamentului complex al

coxartrozei deoarece are o utila actiune antalgica, decontracturanta si intr-o oarecare masura
antiinflamatoare. Se recomanda impachetari cu parafina, revulsive, infrarosii si roentgenterapia.

6.           Crenoterapia este un excelent mijloc de tratament cu ape hiperterme, ape

sulfuroase, ape clorurosodice, namoluri. Aplicatiile locale, baile de namol, dusuri - masaj, au un
efect sedativ, antispastic dar si tonic stimulant. Aceste mijloace care constituie baza
tratamentului conservator al coxatrozei, trebuie completate cu cateva prescriptii de viata: lupta
activa contra obezitatii, evitarea excesului de oboseala articulara, mentinerea unei mobilitati
articulare maxime prin gimnastica medicala zilnica.

7.           Tratamentul chirurgical se indica cand celelalte proceduri nu mai dau rezultate si
constau in :
              Osteotomii intertrohanteriene pentru corectia de coxa valga sau de medializare Mc
Murray, de rotatie tip Sugioka, etc.

             Osteotomii de bazin

             Artroplastia de sold cimentata sau necimentata, in functie de varsta pacientului