STRATEGII DE INTERVENTIE

DEFICIENTE SEISMICE SI SOLUTII DE CONSOLIDARE A

STRUCTURILOR METALICE

Strategii de interventie

■ Conditia de siguranta:
cerinta seismica ≤ capacitatea structurii
■ Strategia de interventie se poate baza pe:
– îmbunatatirea caracteristicilor structurii;
– reducerea cerintelor seismice;
– masuri combinate.
■ Îmbunatatirea caracteristicilor ale structurii:
– Sporirea rezistentei elementelor structurale, recomandabila în special la structurile cu deficit de
deformabilitate în domeniul postelastic (ductilitate), atunci când îmbunatatirea proprietatilor de
ductilitate este dificil de realizat practic.
– Sporirea rigiditatii la forte laterale. Sporirea rigiditatii reduce deplasarile relative de nivel si
avarierea elementelor structurale si nestructurale asociate acestora.
– Sporirea capacitatii de deformare în domeniul postelastic. Masurile de îmbunatatire a acestei
proprietati asigura, de regula, si o comportare histeretica mai stabila, caracteristica deosebit de
importanta pentru un raspuns seismic favorabil.

■ Îmbunatatirea caracteristicilor ale structurii poate fi realizata prin:

– adaugarea unor elemente noi, pentru a creste rezistenta si rigiditatea
– îmbunatatirea performantei elementelor existente, prin cresterea rezistentei sau a ductilitatii
– îmbunatatirea legaturilor între elementele existente, pentru asigurarea unui traseu complet de
transmitere a încarcarilor
– eliminarea sau slabirea unor elemente existente, pentru a preveni avarierea datorata
interactiunii defectuoase între elemente, sau pentru a reduce iregularitatea în plan si pe verticala.
■ Reducerea cerintelor seismice:
– reducerea cerintelor de rezistenta
• reducerea maselor
• reducerea rigiditatii (cresterea perioadei
proprii de vibratie)

• amortizare suplimentară

1
 ■ Reducerea cerintelor seismice:
– reducerea cerintelor de deplasare
• reducerea maselor reducerea perioadei
• cresterea rigiditatii proprii de vibraţie

– reducerea cerintelor de rezistenta si deplasare:

izolarea seismica a bazei

■ Masuri combinate: în cele mai multe cazuri modificarea unei caracteristici

structurale afecteaza si cerinta seismica
■ Alte strategii posibile
– reducerea gradului de ocupare a cladirii;
– scurtarea duratei ulterioare de folosire a cladirii, respectiv declasarea cladirii;
– reducerea regimului de înaltime al constructiei prin desfacerea unui numar de etaje de la partea
superioara a cladirii;
– demolarea completa a cladirii si construirea unei cladiri noi, moderne; o asemenea solutie
poate fi indicata când cheltuielile reabilitarii ar fi nejustificat de mari, fara sa fie posibile
remodelari semnificative ale spatiului pentru îmbunatatirea functiunilor, pe terenuri foarte scumpe

2
 DEFICIENTE SEISMICE SI SOLUTII DE CONSOLIDARE A
CADRELOR NECONTRAVÂNTUITE CU NODURI RIGIDE

Cadre metalice necontravântuite: descriere

■ Cadre necontravântuite formate din grinzi si stâlpi în toate sau unele deschideri
■ Îmbinari grinda-stâlp rigide
■ Plansee:
– din b.a. monolit (pe cofraj pierdut
din tabla cutata)
– placi din b.a. prefabricate
– metalice (la structuri industriale)
– usoare, din lemn sau profile din
otel formate la rece (la structuri
rezidentiale)
■ Pereti exteriori - nestructurali:
– pereti cortina
– panouri

Cadre metalice necontravântuite: caracteristici

■ Rezistenta si rigiditate relativ

redusa
■ Ductilitate relativ înalta
■ Cadrele necontravântuite cu noduri
rigide sunt relativ flexibile
deplasari relative de nivel mari

■ Ductilitatea este asigurata de

formarea articulatiilor plastice la
capetele grinzilor si în panoul de
inima al stâlpului

Cadre metalice necontravântuite: deficiente

■ Rezistenta globala insuficienta poate genera
cerinte ridicate de deformatii plastice.
■ Rigiditatea globala insuficienta poate fi
cauza unor deplasari relative de nivel
ridicate, conducând la
– avarierea îmbinarilor si a compartimentarilor si
închiderilor nestructurale;
– efecte de ordinul II importante;
– ciocnirea de cladiri învecinate.

3
■ Configuratia inadecvata: variatii bruste ale
rezistentei si/sau rigiditatii unui nivel fata de
cele alaturate pot conduce la mecanisme
plastice de nivel. Aceasta deficienta este
tipica parterului cladirilor.

■ Traseul încarcarilor:
– fortele de inertie generate de plansee trebuie transmise grinzilor prin conectori, care pot fi insuficienti
– prinderile stâlpilor în fundatii pot avea o rezistenta insuficienta pentru a prelua momentul
încovoietor, forta taietoare, iar câteodata si smulgerea (efortul axial de întindere)
■ Detalii constructive:
– Cele mai întâlnite deficiente ale detaliilor constructive se regasesc la îmbinarile grinda-stâlp.
Acestea se afla într-o zona de solicitari severe (momente încovoietoare, forte taietoare,
deformatii plastice), iar comportarea acestora este complexa.
• Îmbinarile disipative trebuie sa fie capabile sa dezvolte deformatii plastice importante
• Îmbinarile nedisipative trebuie sa dezvolte o suprarezistenta fata de elementul îmbinat.

■ Detalii tipice ale îmbinarilor "pre-Northridge" folosite în SUA înainte de 1995:

• Îmbinare de montaj cu suruburi pe inima grinzii
• Sudura cu patrundere completa cu placuta suport între talpa grinzii si talpa stâlpului
■ Deficiente tipice:
• Amorse de fisura la radacina sudurii de la talpa inferioara a grinzii datorita
patrunderii incomplete (placuta suport nu era îndepartata si radacina nu era resudata)
• Rupere fragila la talpa superioara în dreptul gaurii de acces la radacina sudurii
• Ineficienta transmiterii eforturilor prin combinarea unei prinderi flexibile (cu suruburi) cu
una rigida (prin sudura)

Îmbinari cu suruburi cu placa de capat extinsa partial:

• Placa de capat este extinsa doar la talpa superioara
Deficiente:
• Îmbinarea este proiectata sa preia doar momentul încovoietor negativ, aferent
încarcarilor gravitationale
• În situatia de calcul seismica în zona de grinda adiacenta îmbinarii se pot dezvolta
momente plastice atât negative, cât si pozitive

4
Deformatii plastice substantiale în panoul de inima al stâlpului:
deformatiile de forfecare în
domeniul plastic în panoul de
inima al stâlpului erau
considerate un mode de cedare
ductil

Studii ulterioare au demonstrat ca

deformatiile plastice exagerate
ale panoului de inima al stâlpului
pot induce cedari fragile în
îmbinarea grinda-stâlp

– Clasa sectiunii:
• La elementele structurale solicitate la
încovoiere si compresiune trebuie prevenita
voalarea sectiunii. Practic, aceasta înseamna
folosirea sectiunilor de clasa 1 sau 2.
• Structurile metalice existente pot fi realizate din
bare având clasa de sectiune 3 sau chiar 4.
– Legaturi laterale:
• Elementele în care se pot forma articulatii
plastice trebuie sa nu îsi piarda stabilitatea
înainte de atingerea eforturilor plastice
• Practic, aceasta impune dispunerea unor
legaturi care sa previna pierderea stabilitatii la
elementele în care se pot forma articulatii
plastice

5
 ■ Din punct de vedere seismic
planseul are functia de a
– colecta fortele de inertie si a le
transmite sistemului de preluare
a încarcarilor laterale;
– asigura o conlucrare între
componentele sistemele de
preluare a încarcarilor laterale
(functia de diafragma rigida)
Deficiente ale planseului:
– Rezistenta insuficienta în planul
planseului din forfecare si
încovoiere
– Concentrari excesive de eforturi
la goluri

■ Deficiente ale fundatiilor

Fundatiile trebuie sa fie
capabile sa preia eforturile
corespunzatoare formarii unui
mecanism plastic în sistemul
de preluare a încarcarilor
laterale

Solutii de remediere a deficientelor

■ Rezistenta globala insuficienta poate fi corectata prin:
– adaugarea unor cadre necontravântuite cu noduri rigide
– adaugarea unor cadre contravântuite
– adaugarea unor pereti din b.a.
– adaugarea unor pereti metalici
– consolidarea grinzilor, stâlpilor si/sau îmbinarilor
– izolarea seismica a bazei
– amortizare suplimentara
■ Rigiditatea globala insuficienta
– adaugarea unor cadre necontravântuite cu noduri rigide
– adaugarea unor cadre contravântuite
– adaugarea unor pereti din b.a.
– adaugarea unor pereti metalici
– consolidarea grinzilor, stâlpilor si/sau îmbinarilor
– amortizare suplimentara

Solutii de remediere: contravântuiri

■ Cadrele necontravântuite cu o rezistenta sau rigiditate insuficienta pot fi
transformate în care contravântuite
■ De obicei se folosesc contravântuiri centrice

6
 ■ Avantaje:
– crestere rezistentei si rigiditatii
– crestere nesemnificativa a masei
■ Dezavantaje:
– eforturi pe fundatii mai mari
– pot deranja din punct de vedere arhitectural
■ Sisteme de contravântuiri: în X, în V, dezvoltate pe mai multe nivele, etc.
■ Tipuri de contravântuiri: profile laminate dublu T, tevi, profile tubulare, corniere,
profile U, contravântuiri împiedicate la flambaj.

■ Contravântuiri împiedicate la flambaj:

– Contravântuirile clasice îsi pierd stabilitatea la compresiune, conducând la un raspuns
nesimetric, cu o degradare de rezistenta si rigiditate accentuat.
– La contravântuirile împiedicate la flambaj, acesta este prevenit prin înglobarea unui miez de otel
într-o teaca umpluta cu mortar.
Rezulta un raspuns plastic simetric si stabil.

Solutii de remediere: pereti structurali

■ Cadrele necontravântuite cu o rezistenta sau rigiditate insuficienta pot fi
consolidate dispunând niste pereti structurali din b.a.

■ Peretii pot fi dimensionati pentru a prelua întreaga încarcare seismica, sau

împreuna cu structura metalica existenta
■ Peretii structurali reprezinta o alternativa consolidarii prin contravântuiri atunci
când grinzile si stâlpii existenti nu au rezistenta necesara pentru a prelua eforturile
generate în sistemul contravântuit
– peretele: forfecare
– stâlpii metalice: încovoiere

7
 ■ Cadrele necontravântuite cu o rezistenta sau rigiditate insuficienta pot fi
consolidate dispunând niste pereti structurali din otel

■ Peretii structurali din otel reprezinta o alternativa consolidarii cu pereti din

beton armat, având avantajul unor
– mase reduse si
– spatiu redus
■ Daca peretii metalice nu sunt rigidizati, acestia dezvolta mecanisme plastice de întindere
■ Peretii puternic rigidizati dezvolta mecanisme plastice de forfecare

Solutii de remediere: transformarea îmbinarilor articulate

■ Daca unele îmbinari grinda-stâlp sunt articulate, acestea pot fi transformate în
îmbinari rigide
■ Prin aceasta tehnica, se creeaza noi sisteme de preluare a încarcarilor laterale
■ Solutia este eficace doar daca se modifica un numar important de noduri

Solutii de remediere: consolidarea locala

■ Grinzile si stâlpii pot fi consolidati local prin sudarea unor eclise sau rigidizari
■ De regula grinzile sunt consolidate prin sudarea unor eclise pe talpi, ceea ce
creste momentul capabil
8
 ■ În cazul stâlpilor este mai eficienta sudarea unor eclise paralel cu inima,
transformând stâlpul într-o sectiune chesonata

Solutii de remediere: prinderea în fundatii

■ La baza stâlpilor se pot forma
articulatii plastice. Aceasta implica
eforturi severe (încovoiere, forfecare
si întindere/compresiune) în prinderea
stâlp-fundatie. Multe prinderi în
fundatie existente nu au capacitatea
necesara pentru a prelua eforturile
corespunzatoare plasticizarii stâlpului.
■ Solutii de consolidare:
– modificarea placii de baza prin
adaugarea de suruburi de ancoraj,
sudarea unor pinteni si largirea placii
– înglobarea bazei stâlpului într-un
cuzinet din b.a.
– metoda combinata

Solutii de remediere: îmbinari grinda-stâlp

■ Îmbinarile necesita de cele mai multe ori consolidari
■ Deficiente: rezistenta insuficienta si detalii inadecvate ale îmbinarii la fata
stâlpului
■ Solutia: îndepartarea articulatiei plastice de la fata stâlpului
– întarirea îmbinarii
– slabirea grinzii

9
 ■ Grinda cu sectiune redusa "dog-bone": talpile se decupeaza în apropierea
îmbinarii grinda-stâlp
■ Eficienta atunci când dimensiunile elementelor structurale se stabilesc din
conditia de verificare la SLS (deplasari laterale)
■ Nu necesita spatiu suplimentar sub grinda
■ Favorizeaza verificarea grinda slaba – stâlp tare
■ În general necesita refacerea sudurilor

■ Sudarea unei vute la talpa inferioara a grinzii

■ Prin marirea sectiunii la fata stâlpului, articulatia plastica este se va forma la
capatul vutei
■ Tensiunile de la fata stâlpului sunt reduse datorita sectiunii mai mari
■ În general sudurile existente nu necesita înlocuire

■ Dispunerea unor gusee prinse cu suruburi pe talpile grinzii

■ Nu necesita sudura pe santier
■ O parte din efortul din talpa este transferat prin intermediul guseului, reducând
tensiunile în îmbinarea sudata

10
Solutii de remediere: îmbinari de continuitate stâlp
■ Îmbinarea de continuitate la stâlpi poate necesita consolidare
■ Se pot adopta diverse solutii, functie de tipul îmbinarii: sudata sau cu suruburi
■ Îmbinarile sudate pot fi consolidate prin sudarea unor rigidizari
■ Îmbinarile cu suruburi pot fi consolidate prin
– înlocuirea suruburilor cu unele cu rezistenta mai mare
– înlocuirea ecliselor
– adaugarea unor eclise

11