Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe

noi. Amin.

Sinaxar 10 Aprilie
În această lună, în ziua a zecea, pomenirea sfinţilor mucenici
Terentie, African, Maxim, Pompie şi alţi treizeci şi şase, care erau
însoţitorii fericitului Zenon, ai lui Alexandru şi ai lui Teodor.

Aceşti sfinţi mucenici au fost din Africa în anii împăratului Deciu şi a guvernatorului Fortunian. Şi ieşind
porunca să se lepede toţi de credinţa lui Hristos, iar cei care se vor ţine de ea, şi n-ar vrea să se plece
împăratului, să fie chinuiţi în tot chipul. Văzând aceşti patruzeci că mulţi alunecau şi mergeau la
rătăcire, se vorbiră între ei şi se uniră a sta împotrivă bărbăteşte, şi să se îmbărbăteze bine cu vitejia
sufletului şi a trupului pentru mărturisirea lui Hristos, aducând aminte unul altuia cuvintele lui Hristos,
care îndemnau pe credincioşi spre mărturisire. Şi stând ei de faţă înaintea guvernatorului Fortunian
propovăduiră puterea lui Hristos şi neputinţa chipurilor celor fără de simţire, ce se cinsteau de păgâni,
iar guvernatorul a poruncit să fie băgaţi în temniţă. Şi trimiţând ca să aducă pe însoţitorii fericitului
Zenon şi ai lui Alexandru şi Teodor, care şi mai înainte veniseră la cercetare, şi îndemnau ca să se
despartă de credinţa lui Hristos şi să se închine la idoli. Însă ei stând împotrivă şi arătând statornicia
credinţei din cuvintele lor, au fost supuşi la felurite şi nenumărate chinuri, în mai multe rânduri. Dar ei
în aceste chinuri s-au îndulcit de ajutorul cel de la Dumnezeu, căci au căzut legăturile de pe dânşii prin
arătare de îngeri, şi îndulcindu-se şi de hrană, iarăşi au stat de faţă înaintea guvernatorului, cu suflet
viteaz; şi chinuindu-i cu strujirea, i-au dat la fiare să-i mănânce, însă nici una nu s-a atins de ei.
Pierzând guvernatorul nădejdea cea pentru dânşii, a poruncit de le-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea sfintei proorociţe Olda.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Iacov preotul şi Aza

diaconul.

Aceşti sfinţi au fost pe vremile lui Sapor împăratul persienesc; Iacov era din satul numit Farnata, iar
Aza din satul ce se numia Vitniora. Fiind prinşi şi înfăţişaţi la Ahoshargan întâiul vrăjitor, şi în privelişte
mărturisind pe Hristos, le-au turnat pe nări muştar cu oţet; apoi au fost bătuţi, şi fiind spânzuraţi sus,
goi şi fără de acoperământ, îngheţau de răceala nopţii. Apoi mai în urmă fiind pogorâţi, şi neplecându-
se a jertfi soarelui şi focului, din porunca stăpânitorului li s-au tăiat capetele; şi aşa purtătorii de
cununi s-au suit în ceruri.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noul mucenic Dima, care a

suferit mucenicia în Smirna, la anul 1363 şi care prin sabie s-a
săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe

noi. Amin.

Sinaxar 11 Aprilie
În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului
sfinţitului mucenic Antipa, episcopul
Pergamului.

Acest sfânt a fost în zilele împăratului Domiţian, într-o vreme cu

sfinţii apostoli, de care a şi fost hirotonit episcop al Bisericii
Pergamului Asiei, când Cuvântătorul de Dumnezeu şi Evanghelist
Ioan era izgonit la Patmos, precum scrie şi în epistola sa, numindu-l
pe acesta preot credincios şi mucenic. Deci sfântul Antipa, fiind
foarte bătrân, păstorea şi ocârmuia turma lui Hristos cu toată
pioasa petrecere; pentru aceea a şi fost prins de închinătorii la idoli.
Stând înaintea guvernatorului, se silea acesta să-l plece cu cuvinte,
ca să se lepede de Hristos, zicând că lucrurile cele mai vechi sunt
mai cinstite; iar cele noi şi de curând ivite sunt mai necinstite, şi
cum că legea păgânilor este veche, iar credinţa creştinilor s-a
început în urmă, şi de puţini oameni este primită. La care sfântul a
răspuns împotrivă, aducând ca exemplu istoria lui Cain, care are
atât de mare vechime şi totuşi nu se cuvine a fi urmată de către
credincioşi. Din aceste cuvinte pornindu-se guvernatorul cu mânie,
a poruncit să bage pe mucenic la acea măiestrie de aramă, ce era
făcută în chip de bou, în care rugându-se sfântul mult la Dumnezeu,
şi lăudând puterea Lui cea mare, şi mulţumind pentru că s-a
învrednicit a pătimi pentru El, şi rugându-se pentru cei ce-i vor face pomenirea, ca să fie feriţi
nepătimitori de chinuri şi de alte boli, se ruga şi pentru iertarea păcatelor şi pentru milă la viitoarea
judecată. Şi dobândindu-şi cererea, s-a mutat către Domnul. Şi a fost îngropat în biserica din Pergam.
Şi se face amintirea lui în preacinstita biserică a sfântului şi întru tot lăudatului apostol Ioan
Cuvântătorul de Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Trifinei celei din Cizic.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru

Farmutie.

Tot în această zi, pomenirea

sfântului ierarh Calinic de la
Cernica.

Acest fericit părinte Calinic s-a născut în oraşul

Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi
români temători de Dumnezeu şi a primit la
Sfântul Botez numele de Constantin.
Când avea vârsta de 20 de ani, tânărul Constantin
din îndemn lăuntric şi-a îndreptat paşii către
Mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost
primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei.
După un an de ascultare duhovnicească şi de
curate osteneli, a fost tuns în călugărie,
schimbându-şi numele în Calinic. Peste o lună apoi
s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon.
În Mănăstirea Cernica a vieţuit sfântul Calinic 43
de ani, nevoindu-se zi şi noapte, în post şi
rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi