10 board games pentru

începători
May 18th, 2020

Bun. Ai auzit și tu de board games și vrei să le încerci

împreună cu prietenii. Sau poate deja ești intrat în lumea
asta, dar cauți ceva nu foarte complicat pentru prietenii
care abia au auzit de board games, darămite să mai și
încerce. Bafta ta este că trăim într-o perioadă de
renaștere a acestui hobby și sunt pe piață mii și mii de
astfel de jocuri din care să alegi. Și ca să îți fie viața mai
ușoară, am făcut și eu o listă de 10 board games pe care
le am în raft, ca să știi de unde să începi.

Câteva cuvinte despre costuri. Acuma, înainte să încep,

e de stabilit o chestie (dacă ești la început): ăsta este un
hobby (precum pictura, fotografia, colecționatul de timbre
etc.) și îți oferă toate beneficiile unuia, dar, bineînțeles,
costă. Spun asta pentru că mulți oameni obișnuiți cu un
pachet de cărți la 15 lei sau cu Nu Te Supăra Frate la 30 lei
sunt mirați că trebuie să dea bani ca să aibă un board
game. În medie, un board game costă între 100 și 200 lei
(deși, bineînțeles există o grămadă care costă sub 100 lei
sau peste 200 lei); asta deoarece are componente făcute
din plastic, lemn sau carton gros, diverse cărți de joc
speciale (la a căror grafică a lucrat un artist) și o tablă de
joc (tot cu grafică). De cele mai multe ori costul este
justificat și oricum se compensează cu orele de distracție
petrecute alături de prieteni jucând acel board game.

10. Carcassonne

Carcassonne este un clasic, fiind unul dintre cele mai bine

vândute board games la ora actuală, și este numit după
unul din cele mai bine conservate orașe medievale.
Tematica este una medievală, deși minimalistă.
Carcassonne se joacă în 2-5 jucători (2-6 sau 2-8 cu
expansion-uri) al căror scop este să facă cât mai multe
puncte, punând pe masă niște piese pătrate de teren
(tiles) astfel încât să formeze diverse lucruri precum
drumuri, orașe, câmpuri. Fiecare jucător are 7 piese
numite “meeples” pe care le pot pune pe acele drumuri,
orașe, câmpuri, pentru a putea strânge puncte.

În esență, fără a intra în alte detalii, ăsta e jocul. E foarte

simplu de învățat (la fel ca toate board games de pe lista
asta) și dacă ajungi la un moment dat să te plictisești, ai la
dispoziție o grămadă de expansions care adaugă piese și
mecanici noi și schimbă ușor jocul (sau adaugă un pic de
complexitate, dacă a ajuns să ți se pară prea ușor). Unul
din principalele puncte de atracție ale jocului (care îi
bucură foarte mult pe noii jucători) este că e un board
game în care tabla de joc se construiește pe parcurs.
Începi cu o singură piesă pe masă, dar în 30 de minute
jocul ajunge să ocupe toată masa cu piesele lui colorate și
detaliate.
9. Ticket to Ride

Vagoane! Multe vagoane. Ticket to Ride este un joc cu

trenuri, iar jocul de bază vine în două variante: Europe și
USA. Diferența majoră dintre ele este că în Europe tabla
de joc îți arată o hartă a Europei, iar în USA îți arată o hartă
a SUA. Dar ambele versiuni au aceeași premisă, aceleași
mecanici de joc și aceleași componente.

TtR se joacă în 2-5 jucători, scopul fiecăruia fiind de a

strânge puncte, iar cel care are cele mai multe puncte,
câștigă. Tabla de joc reprezintă o hartă a Europei pe care
apar niște orașe. Fiecare oraș este legat de un alt oraș
printr-un traseu colorat. Fiecare jucător are niște piese din
plastic care reprezintă niște vagoane de tren pe care le
pun pe acele trasee colorate de pe hartă, ca să facă
puncte. Dacă faci un traseu mai mare și legi mai multe
orașe (București-Pamplona, de exemplu), primești mai
multe puncte. Numai că nu poți pune vagoane așa de
capul tău, trebuie să te uiți și la ce culoare are traseul
dintre două orașe: de exemplu, dacă vrei să pui trei
vagoane de tren pe traseul dintre București și
Constantinopol, trebuie mai întâi să ai în mână trei cărți de
aceeași guloare cu traseul (galben, aici). Abia apoi poți
pune vagoanele și lua puncte.

©Dad’s Gaming Addiction

Jocul e foarte foarte simplu: strângi cărți de o culoare, le

joci ca să pui vagoane pe traseul de aceeași culoare,
primești puncte. Și dacă mai vrei niște variație, poți
încerca și alte expansions Ticket to Ride, care adaugă
hărți (din Germania până-n India) și mecanici noi.
8. Santorini

Santorini este probabil cel mai frumos joc abstract pe care

l-am jucat vreodată. Deși în manual spune că se poate
juca și în 3 sau 4 jucători, consensul este că în realitate cel
mai bine joci Santorini în 2 jucători. Este un joc abstract (în
genul tablelor, șahului etc.) a cărei premisă e că fiecare
jucător este un personaj din mitologia greacă care se
întrece cu celălalt la construit case pe insula Santorini.
Practic, fiecare jucător are doi muncitori pe care îi muta un
spațiu sau un nivel, după care pot construi etajul unei
case. Câștigă jucătorul care reușește să își pună primul
unul din muncitori pe etajul trei al unei case. Atât de
simplu! Se învață în 5 minute. Și totuși, nu înseamnă că e
și plictisitor: fiecare jucător primește la început o carte cu
puteri speciale, care poate schimba dramatic stilul lui de
joc. Santorini este o minunăție de joc și ți-e mai mare
dragul să te uiți la componente în timp ce ridici semeț câte
o casă. Partea mișto e că merge și repede: un joc durează
cam 30 de minute.

7. Camel Up
Camel Up poate fi jucat cu 3-8 persoane și, în esență, cu
cât mai mulți, cu atât mai bine. Asta pentru tema jocului
este “curse de cămile” și fiecare jucător este invitat să
pună cât mai mulți bani pe cămila care speră să câștige
cursa pentru a câștiga și mai mulți bani. Fiecare cămilă se
mișcă în funcție de ce pică la zar, iar jocul se termină când
prima cămilă a depășit linia de sosire. La sfârșitul cursei,
jucătorul care a strâns cei mai mulți bani câștigă.
Camel Up este extrem de distractiv, pentru că de fiecare
dată când dă cineva cu zarul, aștepți cu nerăbdare să vezi:
oare cămila aia pe care ai pariat tu s-o mișca sau rămâne
în același loc? Jocul e cu atât mai nebunesc cu cât, dacă o
cămilă ajunge în același spațiu cu o altă cămilă o încalecă;
asta înseamnă că acum, dacă cămila de jos se mișcă 2
spații, o ia cu ea și pe cea de deasupra. Pe lângă asta,
sunt două cămile care se mișcă în sens opus, iar dacă ai
ghinionul ca cămila pe care ai pariat tu să încalece pe una
din astea două, poți fi sigur că o duce înapoi un spațiu-
două.

Jocul arată foarte bine, având niște cămile foarte mișto din
plastic, o piramidă 3D din plastic (cu care dai cu zarul) și
tabla de joc chiar are un palmier în relief. ME-RI-TĂ.
6. Takenoko

Undeva în Japonia medievală, împăratul tocmai a primit

cadou un urs panda. Îngrijitorul grădinii de bambus a
împăratului este însărcinat să aibă grijă și de urs, pe lângă
atribuțiile lui normale. Numai că ursul e destul de lacom și
mănâncă constant din cultura de bambus.
Takenoko se joacă între 2 și 4 persoane și este o
bomboană de joc. În fiecare tură jucătorii au posibilitatea
de a trage niște cărți de obiectiv: una îți dă 3 puncte dacă
reușești să cultivi și să crești niște bambus verde, alta îți
dă 3 puncte dacă ursul panda mănâncă bambus verde și
galben, alta îți dă 4 puncte dacă reușești să aranjezi 3
piese de teren pentru bambus roșu într-un anumit fel.
Firește, câștigă jucătorul cu cele mai multe puncte la
sfârșit.
Pui piese de teren, irigi terenul, crești bambus, ursul vine
și mănâncă bambus. Jocul merge foarte repede și se
învață ușor și până în momentul de față este singurul joc la
care prima oară când l-am jucat, imediat după ce am
terminat jocul, am zis “hai încă o dată!” cu entuziasm.

5. Pandemic
După atâta competiție, hai să vorbim și de un board game
cooperativ. Cum ar fi Pandemic, ce poate fi jucat de 2-4
persoane. Premisa jocului este că fiecare jucător este un
angajat al CDC (Centers for Disease Control and
Prevention) și încearcă eradicarea și eliminarea a trei
tulpini de virusuri sau bacterii (nu este specificat exact
ce). Dacă reușesc, câștigă ei, dacă nu, câștigă jocul.
Pandemic este o cursă contra-cronometru în care fiecare
dintre voi trebuie coopereze cu ceilalți pentru a face un
plan de bătaie. Fiecare jucător are o abilitate specială și se
poate plimba prin lume ca să eradicheze agenții patogeni
sau bolile (reprezentate prin niște cuburi colorate) din
diferite orașe. Dacă strângi 5 cărți de aceeași culoare cu o
boală pe care vrei să o eradichezi, poți să le joci când
ajungi într-un centru de cercetare și să eradichezi boala
respectivă. În fiecare rundă, bolile se răspândesc și pot
crea adevărate epidemii care funcționează ca niște reacții
în lanț, răspândindu-se la oraș la oraș. Dacă se
răspândesc prea mult, jucătorii pierd.

Am înțeles că în perioada asta Pandemic se vinde foarte

bine. Nu-i de mirare, având în vedere contextul în care ne
aflăm, dar jocul chiar merită. Pandemic e un clasic și chiar
cred că poate să te învețe ceva despre ce înseamnă să
încerci să eradichezi o boală de pe Pământ.

4. Stone Age

Ne întoarcem pe tărâmul board game-urilor competitive

cu Stone Age care poate fi jucat în 2-4 jucători. După cum
îi spune și numele, tema este Epoca de Piatră, mai exact
fiecare jucător este un șef de trib care încearcă să strângă
cât mai multe resurse. Resursele astea nu se strâng
singure, însă, ci trebuie să trimiți membrii comunității să
procure ba mâncare, ba lemn, ba piatră, ba aur, pe care le
poți transforma apoi în puncte. La sfârșit, jucătorul cu cele
mai multe puncte…știi tu.
Stone Age este exemplul tipic de board game cu
mecanica “worker placement”: adică ai niște piese
“muncitori” pe care le pui pe niște spații de pe tabla de
joc, pentru a dobândi bunurile afișate acolo. De exemplu,
în Stone Age, dacă îți trimiți doi “muncitori” să procure
mâncare, îi pui pe spațiul care reprezintă acea acțiune și ei
mâncare. Este și unul din cele mai ușoare astfel de board
games și îți poate deschide lumea către o grămadă de
jocuri cu worker placement, care sunt mai complicate, dar
la fel de distractive.

3. Dominion
Dominion este un alt clasic (da, majoritatea board game-
urilor din lista asta sunt clasice, ceea ce spune multe
lucruri bune despre ele) și se poate juca de către 2-4
persoane. Tema este una medievală: fiecare jucător este
un conte sau ceva de genul care încearcă să își extindă
domnia peste mări și țări și să strângă puncte. Bineînțeles
la sfârșit câștigă cel care…știi deja.

Dominion este un joc de cărți și e ceea ce se cheama un

“deck-building game”: fiecare jucător începe cu un pachet
de cărți compus din 3 cărți care reprezintă puncte de
victorie și 7 cărți care reprezintă bani cu care poți
cumpăra alte cărți (de acțiuni, de bani sau de puncte de
victorie). Tura fiecărui jucător e foarte simplă și scurtă.
ABC: Action, în care joci cărți de acțiune, Buy, în care joci
cărți cu bani ca să cumperi alte cărți, Clean-up, în care
decartezi toate cărțile jucate și din mână și tragi alte 5
cărți din pachet. Nu mai ai de unde să tragi cărți? Iei
cărțile decartate, le amesteci bine și acum poți să tragi din
nou din ele.

Simplu, nu? Dar, atunci ce te oprește să cumperi numai și

numai cărți cu puncte de victorie și să câștigi. Ei, aici este
strategia! Ți-am zis că după ce ai decartat toate cărțile din
pachet, le amesteci și tragi din nou din ele? E, cum ar fi să
tragi constant numai cărți cu puncte de victorie? Ele sunt
esențiale ca să câștigi, dar în timpul jocului sunt inutile,
astfel încât dacă tragi o mână de 5 cărți cu puncte de
victorie, poți să te speli pe cap cu tura ta. D-aia trebuie să
știi ce să cumperi, când să cumperi.
Dominion, jocul de bază, are 25 de tipuri de cărți de
acțiune, dar într-o sesiune de joc ai pe masă doar 10 din
acele tipuri, trase la nimereală. Astfel, fiecare joc e diferit.
Până în prezent Dominion beneficiează de o grămadă de
expansion-uri care adaugă sute de cărți de acțiune din
care să alegi. De asemenea, dacă vrei să înveți/testezi
gratuit jocul, îți faci un cont aici și îi dai bătaie.

2. Istanbul
Poftiți, poftiți! Ne aflăm în marele bazar din Istanbul,
fiecare colțișor cu câte un chioșc care ba ne oferă
mirodenii sau țesături, ba ne repară căruța, sau chiar câte
un locșor bine ascuns unde poți paria în speranța că o să
câștigi niște bunuri valoroase. Istanbul este un board
game foarte colorat (la propriu și la figurat), unul în care 2-
5 jucători sunt niște negustori care își trimit asistenții prin
toate colțurile bazarului pentru a strânge diverse resurse.
Acele resurse te vor ajuta mai departe să strângi rubine,
care sunt folositoare pentru că dacă ai 5 rubine, câștigi
jocul.
Istanbul a devenit rapid unul din jocurile mele preferate,
pentru că nu a existat vreo sesiune de joc în care să nu mă
distrez alături de ceilalți. Și ai si niște decizii care sunt
destul de greu de luat: să te duci acum să iei mirodenii?
Sau să te întorci din drum, să îți repari căruța, să ai loc de
mai multe mirodenii? Mai ales că jocul are o mecanică
foarte interesantă de “Mancala” (mancala fiind unul din
cele mai vechi astfel de jocuri, cel mai probabil l-ai jucat
pe vechiul Nokia 3310 și avea numele de “Bantumi”): îți
trimiți asistenții prin toate colțurile, câte unul, câte unul,
dar la un moment dat va trebui să te întorci după ei, să îi
iei înapoi, astfel încât să îi trimiți din nou în alte locuri.

1. Azul
La fel ca Santorini și Azul este un joc abstract. Are el o
temă vagă: se joacă în 2-4 persoane, iar jucătorii sunt
niște personaje care împodobesc palatul regal cu bucăți
de ceramică numite azulejos. Firește, scopul este să
strângi cât mai multe puncte, ca să câștigi.
Fiecare jucător are o tablă de joc pe care pune bucățile de
azulejos (care arată demențial), luate din niște “fabrici” din
mijlocul mesei, pentru a forma un anumit tipar. În funcție
de cum faci acel tipar, primești un anumit număr de
puncte. După cum te-am obișnuit în lista asta, și Azul se
învață foarte repede și e unul din jocurile alea pe care le
poți juca chiar și cu părinții obișnuiți toată viața cu Rummy.

Concluzie
Și de câte board games nu mai aveam să-ți povestesc!
Voiam să-ți mai zic de Concordia, de Citadele, de Flamme
Rouge, de Lords of Waterdeep, de Captain Sonar, de
Bang, de Bang The Dice Game, de Samurai, de Machi
Koro. Toate astea la fel de ușor de învățat și distractive. Și
le-am enumerat doar pe cele din raftul meu, asta ca să
vezi câtă varietate ai la dispoziție.

Vrei să afli mai multe despre un joc? Nimic mai simplu:

google it. Sau și mai bine, caută pe YouTube: e de ajuns să
scrii “carcassonne review” sau “dominion unboxing”, ca
să fii inundat de video-uri peste video-uri care te pot ajuta
să iei o decizie sau chiar să descoperi noi board games. E
atât de simplu. Că doar trăim în era internetului.

Sper că te-a ajutat lista asta și dacă mai ai nelămuriri, uite

aici un video de la unul din cele mai bune canale de board
game reviews de pe YouTube. Have fun!