=inflamație acută a pericardului, ce poate evolua:

● cu exudat puțin (≤ 200 ml, N < 30 ml), f bogat în fibrină: pericardita sicca/uscata
● cu exudat abundent (serofibrinos, hemoragic, purulent sau chiliform): pericardita lichidiană/exudativa
Evoluția > 2 săpt = tendința la cronicizare

Epidemiologie
● 1% din internări: underdiagnosed
● incidență în creştere:
- introducerea ecocardiografiei
- dezvoltarea chirurgiei cardiace (sdr. postcardiotomie)
- prelungirea duratei de viață a pacienților cu BCR
- radioterapia
Forme etiologice
● RAA
● TBC
● septică
- la imunodeprimați și în chirurgia cardiacă
- modificarea spectrului etiologic (cresc BGN, stafilococ și fungi)
- SIDA se însoțește în 15-25% din cazuri de pericardită
● IMA
- precoce (epistenocardică) – C.I. Anticoagulantele
- tardivă (sdr. Dressler)
● colagenoze
● posttraumatică: sdr. postcardiotomie
● postradică
● uremică
● medicamentoasă
- droguri cauzatoare de LES (HIN, metil-DOPA, hidralazină)
- reacție de hipersensibilizare la penicilină
- Metisergid
- mecanism neclar (doxorubicină, anticoagulante)
● idiopatică (25% cazuri)
Clasificarea clinica a pericarditelor (se face în funcţie de durata inflamaţiei):
● pericardita acuta
● pericardita subacuta
● pericardita recurenta
● pericardita cronica

Pericardita acută (debut nou, suh 4-6 săptămâni)=sindromul pericardic inflamator este asociat cu cel puţin 2
din următoarele 4 critcrii:
● dureri toracice anterioare
● frecătură pericardică
 ● supradenivelări de segment ST, difuze, nou apărute sau subdenivelări de segment PR
● lichid pericardic nou apărut sau cresterea cantităţii de lichid preexistent
Informaţii suplimentare, care susţin diagnosticul de pericardită acută includ:
● creşterea markerilor inflamatorii (CRP, VSH, număr de leucocite)
● evidenţierea inflamaţiei pericardice prin CT sau RMN cardiac

Pericardita subacută=semne şi simptome care durează peste 4-6 săptămâni, dar sub 3 luni fără remisie
Pericardita recurentă=reapariţia semnelor şi simptomelor după un episod iniţial, documentat, de pericardită
acută, cu un interval liber de simptome mai mare de 4-6 săptămâni
Pericardita cronică=semne şi simptome persistente peste 3 luni
Subtipuri:
● constrictivă (pericard cronic îngroşat)
● efuziv-constrictivă (combinaţie de lichid pericardic acumulat în exces, tensionat în cavitatea pericardică
şi constricţie cauzată de pericardul inflamat)
● adezivă (non-constrictivă)

Combinănd criteriul temporal (acut/cronic) şi cel clinico-patologic (prezenţa sau nu a în exces, calcificări,
aderenţe, depozite de fibrină), în practică se utilizează clasificarea:
● pericardită acută fibrinoasă (uscată)
● pericardită lichidiană (acută/cronică, fără compresiune majoră/cu compresiune - tamponada cardiacă)
● pericardită constrictivă (doar cronică)

Fiziopatologie
● acumularea de lichid în sacul pericardic va avea o serie de consecințe hemodinamice ce depind de:
- cantitatea de lichid pericardic
- viteza de instalare a lichidului
- distensibilitatea sacului pericardic
- complianța pereților cordului
● acumularea rapidă poate produce tamponadă chiar la cantități mici (300 ml), în timp ce cantități mari
dar lent instalate, pot fi asimptomatice, deși vor conduce în timp la ICD

Consecintele compresiunii
● asupra pereților miocardici: IC hipodiastlică
 ● la nivelul cordului drept: scade complianța VD → ↓ DS al VD + stază venoasă
● la nivelul cordului stâng: ↓DS al VS → hipoTA
● la nivelul emergenței venelor cave: puls paradoxal (amplitudinea pulsului scade în inspir în loc să
crească)
● la nivelul mediastinului: sdr. mediastinal

Diagnostic
Faza sicca/pericardita acuta fibrinoasa/uscata
● durere precordială de tip pericardic: scade la ridicare și aplecare înainte, cu caracter de junghi, fie
imita durerea ischemica si are caracter constrictiv, car nu are legatura cu efortul si nu raspunde la nitrati,
iradiaza in muschii trapezi(n.frenici interveaza atat trapezul cat si pericardul)
● febră ± transpirații, scădere ponderală
● frecătură pericardică=zgomot patologic supraadaugat produs prin frecarea celor doua foite
pericardice, în plină matitate cardiacă, variabilă de la o zi la alta, nu este influenţată de respiraţie (dg.
diferenţial cu frecătura pleurală)
● fara consecinte hemodinamice importante
● ECG: supradenivelare ST de tip concordant concava superior, in toate derivatiile, nu include T
● ex. radiologic: normal

Faza exsudativă
● durerea scade în timp (prin acumularea lichidului)
● dispneea crește proporțional cu ritmul și cantitatea de lichid, durerea precordială ↓ pe măsură ce lichidul
se acumulează → cu cat e mai uscata predomina durerea si cu cat e mai umeda predomina dispneea
● crește matitatea cardiacă + șoc apexian nepalpabil
● zgomote cardiace asurzite ± frecătură pericardică
● semne de tamponadă pericardică (triada inimii liniștite)
- crește PVC > 16 cmH2O + semne de decompensare dreaptă
- hipoTA + puls paradoxal
- tahicardie moderat + cord liniștit, cu pulsații slabe
Semne de compresiune mediastinală
● esofagiană: disfagie
● n. recurent: disfonie
● n. frenic: sughiț
● bronșică: tuse
● pulmonară: dispnee fără ortopnee

Examen radiologic
● umbra cordului mărită, cu arcuri estompate dar cu pedicul vascular normal: cord în carafă, nepulsatil
radioscopic (cand se uita in timp real)
● pulmon clar, fără stază hilară
● 25% cazuri: epanșament pleural stg de însoțire (TBC, idiopatică)
● alterările pulmonare/mediastinale pot da informații despre boala de bază
● aspect normal dacă lichid < 200 ml

ECG
● supradenivelare ST de tip concordant
● microvoltaj
● alternanță electrică (tamponadă)
Stadializarea modificarilor EKG:
1. supradenivelarea concordanta a segmentului ST, corespunde etapei initiale de durere
 2. revenirea seg ST la linia de baza cu ulterioara aplatizarea a undelor T
3. unde T negative, absenta undei Q
4. revenirea undelor T la normal (sapt, luni), persistenta undei T neg poate semnifica cronicizare
Ecocardiografia (Golden Standard)
● evidențiază și epanșamentele mici
● poate oferi indicii etiologice (T pericardică, IMA, disecție de aortă)
● permite ghidajul puncției pericardice
● estimează cantitatea de lichid: swinging heart = cordul plutește liber în sacul pericardic

Punctia pericardica
● se face sub control ECG și ghidaj echo
● in scop diagnostic și terapeutic
● ± biopsie pericardică
● investigatii de laborator: în scop etiologic

Diagnostic diferential
● IMA: infarctul miocardic acut sau sindromul coronarian cronic: durerea toracică este descrisă ca o
senzaţie de presiune, greu suportabila, ca o gheară, fiind responsivă la administrarea de nitraţi
- in general, durerea anginoasă nu variază cu fazele respiraţiei sau cu schimbarea poziţiei
- durata durerii este de minute până la ore, mai degrabă decât ore-zile
- frecătura pericardică este în general absentă (cu excepţia cazului în care este asociată pericardita)
- ECG poate indica prezenţa supradenivelării convexă superior a segmentului ST, concordantă cu
distribuţia coronariană a leziunilor
- cresc troponinele şi enzimele de citoliză miocardică (sdr. coronariene acute)

● anevrismul disecant de aortă

 ● afecțiuni pleuro-pulmonare dureroase: TEP, pneumonia, penumotorax, costocondrita
Tromboembolismul pulmonar: durerea toracică poate fi anterioară, posterioară sau laterală, variază cu fazele
respiratiei (absenţa durerii în apnee), iar frecătura pericardică este rareori prezentă
- o frecătură pleurală poate fi detectată la 3% dintre pacienţi
- ECG-ul poate evidenţia supradenivelarea segmentului ST limitată la dcrivaţiile DIII, aVF şi Vl;
nu se descriu subdenivelări ale segmentului PR, undele Q patologice pot fi prezente în DIII
şi/sau aVF, iar undele T negative în DII, aVF şi derivaţiile precordiale
Pneumonia: asociază tuse şi febră
- de reţinut este faptul că pneumonia poate fi asociată cu prezenţa unei pericardite concomitente
- radiografia toracică poate oferi dovezi ale existentei infiltraţiilor parenchimatoase
- absenţa modificărilor ECG care să susţină implicarea pericardică exclud diagnosticul de pericardită
asociată unei pneumonii
Pneumotorax: multe dintre semne şi simptome se pot suprapune, inclusiv apariţia hruscă a dispneei, tahicardia
şi durerea toracică
- examinarea fizică relevă abolirea zgomotelor respiratorii, în general unilateral
- timpanism la percuţia toracelui
- deviaţia traheală poate fi prezenta
- radiografia toracică confirmă colabarea pulmonară
Costocondrită: se descrie o exacerbare a durerii la palparea articulaţiilor costocondrale
- durerea este exacerbată şi de mişcările trunchiului
- examenul clinic este normal, la fel şi electrocardiograma, iar ecocardiografia transtoracică nu arată nici
o dovadă de implicare pericardică
● epanșamente pericardice
- hidropericard (IC, sdr nefrotic, carențial)
- hemopericard
- chilopericard
Tratament simptomatic
● limitarea efortului fizic
● intreruperea trat anticoagulat!!! (risc de tamponadă)
● AINS (și cu viză antalgică):
- Ibuprofen, 300-800 mg x 3/zi până la dispariția lichidului
- Aspirină, 3 g x 7 zile, descrescător
● corticoterapie: Prednison, 1 mg/kg corp/zi, cu scădere progresivă, dar rapidă
● antimalarice de sinteză: Colchicină, 0.5 mg la 12 ore → prevenirea recurențelor
● dacă evoluția este > 45 de zile în pofida trat corect → biopsie pericardică (etiologie adesea TBC sau
neoplazică)

Tratamentul tamponadei
Pericardiocenteză percutană
● TAs ≤ 100 mmHg
● polipnee > 30 resp/min
● puls paradoxal
● presiune venoasă > 30 cm H2O
● lichid pericardic în cantitate mare
Căi de abord:
● subxifoidiană (Marfan)
● intercostală laterală (Dieulafoy)
● intercostală parasternală (Cruschmann
Drenaj continuu pe cateter percutan încă 24 de ore + recoltare de lichid pentru analiză
Tratamentul si preventia recidivei
● Colchicină ± aspirină
● Prednison
● ± azathioprină sau cicliofosfamidă
● pericardiotomie percutană cu balon
● pericardiectomie (după 3 săptămâni de sevraj cortizonic)

Pericardita cronica=inflamație cronică a pericardului, cu fibroză retractilă ± impregnare calcară a sacului

pericardic, ceea ce determină limitarea permanentă a expansiunii diastolice a cordului
3 forme:
● fibro-adezivă (aderente ale pericardului cu cordul sau cu organe vecine)
● fibro-calcară (modificări fibro-adezive şi fibro-calcare la nivelul pericardului, care fixează inima într-o
“carapace”)
● lichidiană nonsimfizată

Fiziopatologie
● limitarea umplerii diastolice
● DC scade + tahicardie compensatorie
● presiunea venoasă sistemică crește
● scade tardiv și funcția sistolică prin ischemie, fibroză și atrofie miocardică
Diagnostic
● dispnee de efort fără ortopnee
● dureri precordiale (compresiune epicardica a arterelor coronare)
● puls mic, uneori paradoxal, TA scăzută
● jugulare turgide
● ascită care precede edemele și se reface rapid după evacuare
● hepatomegalie dureroasă și circulație colaterală
 ● pulmon fără semne de stază
Diagnostic paraclinic
● cord cu dimensiuni normale + lizereu calcar
● ECG: microvoltaj ± FbA sau tulb de repolarizare/conducere AV
● Echo:
- pericard dens, imobil, îngroșat
- dilatarea atriilor cu ventriculi de dimens normale și FEj păstrată
- dilatarea VCI

Tratament
Simptomatic
● repaus, dietă hiposodată și hiperproteică
● diuretice
● tratamentul hipoproteinemiei (dat evacuărilor repetate)
Chirurgical pericardectomia – trebuie practicată la timp, înaintea apariției cirozei cardiace și a coafectării
miocardice