INTRODUCERE ÎN ȘTIINȚA PSIHOLOGIEI

I. SPECIFICUL ȘTIINȚEI
Termenul psihologie provine din cuvintele grecești psyche și logos, însemnând în
traducere, știința psihicului sau sufletului.
Ce este psihicul? Strict științific, termenul psihic desemnează o diversitate de manifestări
ce includ fenomene psihice interne (procese, trăsături, stări sufletești, etc.), care
funcționează într-o strânsă interdependență și se pot exterioriza în reacții
comportamentale observabile.
O perspectivă clasică, tradițională asupra vieții psihice, diferențiază fenomenele psihice
în următoarele categorii, luănd în considerare rolul principal pe care îl îndeplinesc:
A. Procesele psihice - fac posibilă cunoașterea realității și a propriei existențe,
asigurând totodată reglarea conduitelor noastre în vederea adaptării la mediul în care
trăim. Din această categorie fac parte:
1. Procesele psihice cognitive (de cunoaștere):
a) Procesele senzoriale: senzațiile, percepțiile și reprezentările;
b) Procesele superioare (ale intelectului): memoria, gândirea și imaginația.
2. Procesele psihice de autoreglaj:
a) Voința;
b) Afectivitatea: emoțiile, sentimentele și pasiunile.
B. Activitățile psihice - creează posibilitatea interacțiunii tuturor fenomenelor
psihice, necesară adaptării la mediu. Ele sunt:
1. Activitatea ludică (jocul);
2. Învățarea;
3. Munca;
4. Creația.
C. Condițiile psihice - au rolul de facilitare a desfășurării activităților psihice:
1. Motivația;
2. Atenția;
3. Deprinderile.
D. Trăsăturile personalității - definesc specificul subiectului față de semenii săi:
1. Temperamentul;
2. Aptitudinile;
3. Inteligența;
4. Caracterul;
5. Creativitatea.
II. CARACTERISTICILE VIEȚII PSIHICE
Psihicul uman funcționează ca un tot unitar, având trăsături particulare, precum:
1. Idealitatea: fenomenele psihice sunt imateriale, nepalpabile. Deși se petrec în
interiorul nostru, ele nu sunt localizabile în anumite zone ale corpului;

1
2. Subiectivitatea: reacțiile psihice ale subiecților nu sunt întotdeauna aceleași, în
împrejurări identice, întrucât ei interpretează diferit situațiile, au motivații și
personalități diferite;
3. Este o funcție a creierului: activitatea nervoasă reprezintă suportul manifestărilor
psihice. De aceea, perturbarea ei, ca urmare a consumului de alcool, droguri, sau a
traumatismelor cranio-cerebrale, generează tulburări semnificative ale unor funcții
psihice;
4. Este o formă a vieții de relație: izolarea de mediul fizic și social au un impact negativ
asupra funcționării și dezvoltării normale a psihicului.