Tema iubirii și prezentarea societății burgheze din Bucureștiul de la

începutul secolului al XX-lea sunt două dintre temele majore ale romanului
Enigma Otiliei de George Călinescu. Vei putea vedea cum sunt evidențiate
acestea citind informațiile de pe această pagină. Tot de aici vei afla cum să
răspunzi la cerința de a scrie un eseu în care să prezinți tema și viziunea
despre lume într-un roman studiat, primită de elevii de la profilul real la
sesiunea august-septembrie a Bacalaureatului din 2012.

„Enigma Otiliei”, lucrare publicată de către George Călinescu în perioada

interbelică, este un roman obiectiv care ilustrează viziunea despre
lume și creație a autorului, aceasta având la bază următorul crez:
„literatura trebuie să fie în legătură directă cu sufletul uman”. Pentru a
înțelege viziunea despre lume a autorului și modul în care aceasta se
oglindește în construcția temei și a subiectului este necesar să precizăm
faptul că George Călinescu optează pentru un roman modern de
tip balzacian, caracterizat prin autenticitate și spontaneitate.
Impresia de autenticitate este conferită de caracterul realist al romanului,
dar și de analiza psihologică a personajelor.

Felix și Otilia formează unul dintre cuplurile care ocupă un loc central în
roman și asigură verosimilitatea acestuia, autorul lăsând cititorii să
recompună singuri imaginea de ansamblu a relației lor. Modul în care este
conturată povestea lor de dragoste este unul extrem de original și în strânsă
legătură cu viziunea despre lume și creație a scriitorului. Felix
Sima, personaj martor la evenimentele petrecute, poartă o dragoste
adolescentină pentru Otilia, iubirea lor stând sub semnul inocenței, dar și al
raționalului. Astfel, perspectiva narativă este modernă, întrucât avem de-a
face cu un narator omniscient, care relatează la persoana a III-a, însă există
și un al doilea narator, Felix, martor al evenimentelor, care realizează
legătura dintre naratorul romanului și cititor.

Viziunea modernă a autorului se concentrează în jurul celor

două teme ale romanului: prezentarea unor aspecte din viața societății
burgheze bucureștene de la începutul secolului al XX-lea și experiența
iubirii, urmată de maturizarea sentimentală a lui Felix, acestea
desfășurându-se paralel cu lupta pentru averea lui moș Costache și
câștigarea moștenirii. Modernitatea constă, așadar, în influențele de tip
balzacian conform cărora „zeul la care se închină toți este banul”.
De asemenea, tehnica planurilor paralele și tehnica detaliului sunt
de factură modernă, cu ajutorul acestora personajele fiind prezentate cu
minuțiozitate. Felix își analizează sentimentele față de Otilia, tendința de a
se autoanaliza și intelectualitatea fiind trăsături definitorii ale personajului.
Cât despre Otilia, aceasta conferă romanului modernitate prin anularea
tiparelor clasice. Deși în roman sunt create caractere și personaje general
valabile – tipul arivistului, avarului, fata bătrână – Otilia, prin trăsăturile
sale, pune în lumină o problematică existențială.

În ceea ce privește construcția subiectului, aceasta e creionată în

manieră modernă, interesul pentru analiza psihologică, situațiile
conflictuale, introspecția auctorială și luciditate fiind observabil pe
parcursul romanului. Prezentat încă din primul capitol al romanului, Felix
Sima este un orfan încredințat de către Iosif Sima lui Costache
Giurgiuveanu, „unchiul” său. Moș Costache devine tutorele personajului
care, ajuns în București, urmează cursurile Facultății de Medicină. O
cunoaște pe Otilia, fiica vitregă a lui moș Costache și ajunge să fie captivat
de ea. Felix e capabil să lase totul pentru Otilia și îi propune acesteia să
trăiască împreună și să formeze un cămin. Otilia e indecisă și îi respinge
propunerea, urmând să plece cu Pascalopol la Paris. Devastat de această
decizie, Felix este bulversat, în sufletul său fiind instalat haosul, întrucât
iubește „o fată admirabilă”, dar pe care n-o înțelege. După moartea lui moș
Costache lucrurile se limpezesc, Felix maturizându-se în urma eșecului în
dragoste. Fiind lucid, având o minte sclipitoare și o gândire rațională, el
înțelege că într-o societate mediocră sentimentul de iubire nu îl poate
împlini, căsătoria fiind doar o modalitate de supraviețuire.

Prin căsătoria cu fiica unei personalități cunoscute din acea vreme, Felix își
face intrarea „într-un cerc de persoane influente”. Peste mulți ani,
întâlnindu-se cu Pascalopol în tren, o vede din nou pe Otilia într-o
fotografie și află că Pascalopol se despărțise de aceasta. Condus de amintiri,
Felix revine pe strada Antim și are impresia că îl vede pe moș Costache,
însă totul e o iluzie. Simetria incipitului cu finalul este evidentă, Felix
amintindu-și cuvintele de la început: „Aici nu stă nimeni!”.
Comportamentul inexplicabil al Otiliei rămâne pentru Felix un mister, titlul
romanului fiind o justificare pentru caracterul enigmatic al personajului.
Inițial, titlul romanului a fost „Părinții Otiliei”, sugerând ideea paternității,
„dar editorului i s-a părut mai sonor «Enigma Otiliei», căci „pentru orice
tânăr de douăzeci de ani, enigmatic va fi în veci fata care îl va respinge,
dându-i totuși dovezi de afecțiune.”.
Viziunea modernă a autorului este probată și prin construcția
personajelor, tehnica oglinzilor paralele stând la baza reliefării lor.
Această tehnică modernă presupune construirea personajului
pornind de la impresiile – uneori divergente – ale celorlalte
personaje. Astfel, Felix o vede pe Otilia frumoasă, inteligentă, altruistă și
talentată: „Otilia e foarte frumoasă și apoi e cultă și talentată”. Pascalopol o
consideră „o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă”. Costache
o percepe ca fiind încă un copil și o numește: „fe-fetița mea”. Aglae o
consideră un candidat în plus la moștenirea averii bătrânului: „Fete ca ea
pentru asta sunt”, iar Aurica o include într-o categorie inferioară: „o fată de
condiția ei” și crede, la fel ca și mama ei, că e „șireată”.

Consider că, tema iubirii, mentalitatea epocii și forța distrugătoare

a banului, precum și ideea paternității sunt puse în lumină într-un
mod inedit, cu ajutorul tehnicilor moderne utilizate de autor. Viziunea
despre lume a autorului este strâns legată de modul în care Călinescu a
ales să construiască subiectul romanului, având în vedere faptul că
principiile teoretice ale acestuia impun modernitate, obiectivitate,
autenticitate și veridicitate. Astfel, povestea de dragoste a cuplului
Felix-Otilia capătă diverse nuanțe, fiind pretabilă unor interpretări variate.

Concluzionând, putem spune că analiza elementelor compoziționale

dezvăluie caracterul modern al romanului și, totodată, pune în lumină
viziunea despre lume a scriitorului. Astfel, romanul „Enigma Otiliei”
impresionează prin modernitate și prin complexitatea personajelor sale.
Viziunea lui Călinescu despre lume și creație asigură operei autenticitate și
personajelor ei credibilitate, trecând astfel proba timpului.