I. Definirea şi caracteristicile eticii manageriale
II. Etica managerială şi forţele care afectează standardele etice III. Probleme etice ca dileme manageriale IV. Etica şi procesul decizional ETICA MANAGERIALĂ I. Definirea şi caracteristicile eticii manageriale Etica managementului este, de asemenea, o formă a eticii aplicate, care se referă la conduita şi acţiunile persoanelor cu funcţii de conducere în organizaţii private sau publice. O altă caracteristică a eticii managementului este faptul că aceasta se prezintă atât ca abordare discursivă, cât şi ca practică normativă (reguli de comportament moral). ETICA MANAGERIALĂ II. Etica managerială şi forţele care afectează standardele etice Problemele etice şi de responsabilitate socială devin preocupări centrale pentru managementul internaţional în condiţiile globalizării vieţii economice. Teoria cere ca fiecare manager să optimizeze profiturile, dar în luarea deciziilor să fie corect, moral şi competitiv în acelaşi timp. Modul în care managerii abordează problemele etice în procesul decizional, felul în care aceştia tratează “dilemele etice”, reflectă stadiul de dezvoltare morală în care se află firma. ETICA MANAGERIALĂ
Conduita managementului are un rol
important în consacrarea profilului etic al organizaţiei. Managerii trebuie să respecte şi să impună respectarea normelor etice recunoscute şi adoptate de firmă, indiferent dacă acestea se întemeiază pe un cod scris sau sunt numai cutume (legi nescrise). ETICA MANAGERIALĂ Obligaţiile etice ale managerilor pot fi grupate în mai multe categorii: Obligaţiile faţă de acţionari se referă la: - gestiune corectă; - loialitate; - informare, transparenţă; - confidenţialitate. Obligaţiile faţă de angajaţi se referă la: - remunerare echitabilă; - dezvoltare profesională; - respectul vieţii personale; - respectul dreptului de petiţie. ETICA MANAGERIALĂ Obligaţiile faţă de clienţi se referă la: - produse/servicii originale; - garantarea siguranţei în utilizare; - informare. Obligaţiile faţă de comunitate se referă la: - protejarea mediului; - contribuţie la soluţionarea problemelor sociale; - respectarea diversităţii culturale. ETICA MANAGERIALĂ • Etica unui manager al organizaţiei este foarte importantă când vine vorba de capacitatea organizaţiei de a răspunde problemelor sociale. Există numeroase presiuni care acţionează asupra mangerilor, forţându-i să acţioneze într-un mod etic sau mai puţin etic. Pentru a înţelege cum acţionează aceste forţe asupra deciziilor manageriale este necesară o privire asupra fiecăreia dintre ele în parte. ETICA MANAGERIALĂ I. Forţele externe care afectează standardele etice: 1. Familia – este determinantă în prezenţa sau absenţa standardelor etice. 2. Religia – credinţele religioase pot fi puternice, dar în societatea noastră, ele nu reuşesc de prea multe ori să influenţeze deciziile managerilor. 3. Prietenii – grupurile de prieteni din afara organizaţiei pot să ajute managerul în eliminarea stresului cauzat de problemele de conducere. ETICA MANAGERIALĂ 1. Cultura – influenţa culturii apare prin intermediul mass-mediei, care are obiceiul de a accentua faptul că managerii sunt lipsiţi de etică. 2. Asociaţiile profesionale – acestea au început să elaboreze coduri etice care pot aduce o oarecare protecţie profesioniştilor care acţionează sub paravanul lor, ajutându-i să rezolve conflictele care apar între rolurile profesional şi personal al angajaţilor. ETICA MANAGERIALĂ 6. Legea – aceasta nu încorporează prea multe concepte etice sau chestiuni de nuanţă care merg cu mult mai departe decât reglementările legale. • Legea îi ajută pe manageri în munca lor, dar nu este suficientă pentru a rezolva o mulţime de probleme. 7.Competitorii externi – percepţiile legate de comportamentul lor vor cântări greu în orice decizie luată de manageri. ETICA MANAGERIALĂ II. Forţele interne care afectează standardele etice: 1.Superiorii – teoretic, fiecare angajat ar trebui să privească superiorul său ca pe un model demn de urmat. • superiorii pot fi modele pozitive sau negative. Ex. nevoia de a reuşi, de a duce la bun sfârşit sarcinile, va împinge un angajat spre practici lipsite de etică. 1.Colegii – apropiaţii pot fi o sursă de suport etic sau de compromis etic. ETICA MANAGERIALĂ 3. Subordonaţii – managerii sunt dependenţi de subordonaţi, deoarece aceştia duc la îndeplinire obiectivele stabilite de întreprindere. • Astfel, subordonaţii sunt o sursă de presiune asupra managerului, care îşi face griji cu privire la performanţele lor şi la modul cum îşi vor îndeplini sarcinile. • Totodată, subordonaţii au tendinţa să prezinte rapoarte care ascund adevărul, acestea fiind probleme mari pentru manager. 4. Obiectivele organizaţiei – obiectivele indică o direcţie strategică pentru organizaţie, dar sunt şi o sursă de presiune. ETICA MANAGERIALĂ
5. Codul etic al organizaţiei – a devenit un
obicei pentru marile companii să-şi realizeze codul de etică. • Ele ajută în procese de decizie. • Totuşi, aceste coduri de etică au un caracter general, lăsând la latitudinea managerului luarea anumitor decizii. ETICA MANAGERIALĂ 6. Sistemul de recompense organizaţional – acestea sunt foarte importante în companiile care doresc să încurajeze comportamentul etic. 7. Competitorii interni – într-un anumit mod, această sursă de presiune este o combinaţie a celui mai nedorit grup de apropiaţi cu competitorii externi. ETICA MANAGERIALĂ 10. Cultura organizaţiei – • cultura unică a unei organizaţii, distinctă de cultura societăţii, a devenit din ce în ce mai interesantă pentru managerii contemporani. • Angajaţii învaţă cultura organizaţiei prin pregătirile formale la care participă dar şi prin interacţiunea de zi cu zi cu ceilalţi angajaţi ai organizaţiei. • Toate aceste elemente pot influenţa gândirea etică a unui manager. ETICA MANAGERIALĂ III. Probleme etice ca dileme manageriale Managerii pot fi puşi în faţa a numeroase dileme etice. Cele mai dese dileme etice apar în: 1. marketing (publicitate) 2. activitatea de contractare-aprovizionare (ex. favorurile acceptate din partea furnizorilor) 3. în domeniul producţiei 4. în domeniul resurselor umane ETICA MANAGERIALĂ Problemele de natură etică cu care se confruntă managerii sunt: - conflicte de interese ale angajaţilor; - hărţuirea sexuală; - plăţi neautorizate; - urmărirea stării de sănătate a angajatului; - conflicte între etica firmei şi practica de afaceri; - securitatea evidenţelor contabile ale firmei; - securitatea muncii; - politica de preţuri. ETICA MANAGERIALĂ problemele etice sunt cu adevărat dileme manageriale, atunci când ele se referă la conflictul dintre performanţele economice ale organizaţiei şi cele sociale. Exemplu: -producătorul care va distribui direct din fabrică în magazine va fi mai profitabil şi va putea simţi mai bine concurenţa, decât în cazul în care va lucra cu en- grosişti, ceea ce presupune manipulare şi transport în plus. -un vânzător care va da mici “bacşişuri” furnizorilor va putea obţine comisioane mai mari şi rezultate mai bune decât altul care refuză asemenea plăţi imorale. ETICA MANAGERIALĂ Analiza problemelor etice în management conflictul dintre performanţele economice şi cele sociale ale firmei. pentru a putea echilibra această balanţă sunt utilizate trei metode de analiză: 1)Analiza economică – reducerea personalului sau închiderea fabricii sunt neplăcute pentru cei ce-şi pierd slujbele, dar există o piaţă a muncii, ei îşi pot găsi alte locuri de muncă. 2)Analiza juridică –Ideea de bază este că în orice societate trebuie să existe un set de reguli pe care oamenii şi organizaţiile să le respecte. 3)Analiza etică – fiecare situaţie are şi un conţinut moral. Orice om raţional acţionează după principiile beneficiului reciproc. ETICA MANAGERIALĂ IV. Etica şi procesul decizional dimensiunea etică a procesului de luare a deciziei este afectată de mai mulţi factori (mulţi dintre ei sunt de natură personală, iar alţii ţin de organizaţie). problemele etice diferă în funcţie de poziţia managerială ETICA MANAGERIALĂ Etica personală a managerului etica personală este influenţată de o serie de factori incluzând: valori personale, putere, autocontrol, stadiul de evoluţie morală, cultura organizaţională. valorile personale se referă la: - valori “obiectiv” sau “finale” – o viaţă confortabilă, o viaţă activă, stimulatoare, securitate familială, libertate, fericire, mulţumire, armonie, - valori “instrumentale” – ambiţie, competenţă, creativitate, inteligenţă, autocontrol etc. ETICA MANAGERIALĂ Orice manager are şi o responsabilitate morală, care presupune: 1. să dea dovadă de un înalt profesionalism; 2. să urmărească obţinerea profitului, să conducă oamenii spre acţiune, spre atingerea acestui scop; 3. să contribuie la etica în cadrul firmei. ETICA MANAGERIALĂ Teme cu care se confruntă un manager şi care definesc moralitatea în procesul decizional, alături de câteva exemple de comportamente etice asociate: • comunicarea onestă: evaluarea obiectivă a subordonaţilor;onestitatea publicităţii; comunicarea corectă către superiori; • tratamentul corect: salarii echitabile, nefavorizarea furnizorilor cu relaţii; drepturi egale angajaţilor; asumarea răspunderii; ETICA MANAGERIALĂ • consideraţia specială, unde este cazul: unui vechi angajat, unei persoane cu nevoi speciale, unui furnizor loial, aflat în impas; • competiţia onestă: a se evita mituirea sau înţelegerile la preţ cu competitorii; • responsabilitatea faţă de organizaţie: trebuie urmărit binele întregii organizaţii, nu doar cel personal; evitarea risipei şi ineficienţei; • responsabilitatea socială a companiei: evitarea poluării, a închiderii firmei, preocupări pentru siguranţa şi sănătatea angajaţilor; • respectarea legii: contabilitate corectă, plata obligaţiilor fiscale etc. ETICA MANAGERIALĂ Etica trebuie să însoţească întregul proces de luare a deciziei, iar managerul ar trebui să se supună singur unui test de etică: 1) Este legal? Această decizie va încălca legea sau regulile interne ale firmei? 2) Această decizie este echitabilă pentru toate părţile interesate? 3) Mă voi simţi mândru de această decizie? Dar dacă familia mea ar afla? Dar dacă s-ar publica? Calitatea morală a organizaţiei şi a personalului său depinde de calitatea morală şi capacităţile de conducere ale managerilor săi. ETICA MANAGERIALĂ Etica organizaţiei Este strâns legată de cultura organizaţiei- un set de presupuneri, credinţe, valori dezvoltate în cadrul firmei pentru a învinge mediul intern şi extern şi pentru a ajuta noii membri să-şi ghideze acţiunile în acest mediu. O organizaţie etică poate fi cea care: - produce bunuri şi servicii de calitate; - caută eficienţa economică; - favorizează dezvoltarea resurselor umane; - respectă mediul înconjurător; - respectă comunitatea, prin plata impozitelor etc. ETICA MANAGERIALĂ Etica managerială este complexă deoarece: 1) Cele mai multe decizii (etice) au consecinţe extinse; Ex.: poluarea afectează sănătatea mediului, produsele dăunătoare distrug vieţile oamenilor. 1) Cele mai “etice” decizii au multiple variante. Unele dileme etice pot fi rezolvate cu “da” sau “nu”, dar cele mai multe necesită luarea în calcul a mai multor variante. 2) Cele mai multe decizii etice au rezultate contradictorii: Exemplu: • a polua aerul şi apa, pentru a evita costurile foarte mari ale instalării echipamentelor antipoluante; • proiectarea unui produs mai puţin sigur, dar reducând costurile materiale şi munca vie. ETICA MANAGERIALĂ 1)Majoritatea deciziilor etice au consecinţe incerte 2)Majoritatea deciziilor etice au implicaţii personale: se spune că, în management, deciziile etice sunt impersonale, detaşate de viaţa şi cariera managerilor. Totuşi, dilemele manageriale nu pot fi descrise printr-un model impersonal, beneficiile şi costurile individuale (personale), la fel ca pentru cele funcţionale, sunt asociate în luarea oricărei decizii. ETICA MANAGERIALĂ Exemplu: Hewlett-Packard este cunoscută pentru cultura sa puternică, bazată pe o filosofie proprie a afacerilor, denumită “Calea Hewlett-Packard“. Aceasta include un set de valori organizaţionale care întăresc cultura firmei şi anume: - încredere şi respect reciproc; - focalizare pe un înalt nivel de competenţă şi contribuţie; - conducere fără compromisuri; integritate; - munca în echipă; - încurajarea flexibilităţii şi inovaţie.