ETICA MANAGERIALĂ

I. Definirea şi caracteristicile eticii manageriale

II. Etica managerială şi forţele care afectează
standardele etice
III. Probleme etice ca dileme manageriale
IV. Etica şi procesul decizional
 ETICA MANAGERIALĂ
I. Definirea şi caracteristicile eticii
manageriale
 Etica managementului este, de asemenea, o formă a
eticii aplicate, care se referă la conduita şi acţiunile
persoanelor cu funcţii de conducere în organizaţii
private sau publice.
 O altă caracteristică a eticii managementului este
faptul că aceasta se prezintă atât ca abordare
discursivă, cât şi ca practică normativă (reguli de
comportament moral).
 ETICA MANAGERIALĂ
II. Etica managerială şi forţele care
afectează standardele etice
 Problemele etice şi de responsabilitate socială
devin preocupări centrale pentru managementul
internaţional în condiţiile globalizării vieţii
economice.
 Teoria cere ca fiecare manager să optimizeze
profiturile, dar în luarea deciziilor să fie corect,
moral şi competitiv în acelaşi timp.
 Modul în care managerii abordează problemele
etice în procesul decizional, felul în care aceştia
tratează “dilemele etice”, reflectă stadiul de
dezvoltare morală în care se află firma.
 ETICA MANAGERIALĂ

 Conduita managementului are un rol

important în consacrarea profilului etic al
organizaţiei.
 Managerii trebuie să respecte şi să impună
respectarea normelor etice recunoscute şi
adoptate de firmă, indiferent dacă acestea se
întemeiază pe un cod scris sau sunt numai
cutume (legi nescrise).
 ETICA MANAGERIALĂ
 Obligaţiile etice ale managerilor pot fi grupate în
mai multe categorii:
Obligaţiile faţă de acţionari se referă la:
- gestiune corectă;
- loialitate;
- informare, transparenţă;
- confidenţialitate.
 Obligaţiile faţă de angajaţi se referă la:
- remunerare echitabilă;
- dezvoltare profesională;
- respectul vieţii personale;
- respectul dreptului de petiţie.
 ETICA MANAGERIALĂ
Obligaţiile faţă de clienţi se referă la:
- produse/servicii originale;
- garantarea siguranţei în utilizare;
- informare.
Obligaţiile faţă de comunitate se referă la:
- protejarea mediului;
- contribuţie la soluţionarea problemelor sociale;
- respectarea diversităţii culturale.
 ETICA MANAGERIALĂ
• Etica unui manager al organizaţiei este
foarte importantă când vine vorba de
capacitatea organizaţiei de a răspunde
problemelor sociale.
 Există numeroase presiuni care acţionează
asupra mangerilor, forţându-i să acţioneze
într-un mod etic sau mai puţin etic.
 Pentru a înţelege cum acţionează aceste forţe
asupra deciziilor manageriale este necesară o
privire asupra fiecăreia dintre ele în parte.
 ETICA MANAGERIALĂ
I. Forţele externe care afectează
standardele etice:
1. Familia – este determinantă în prezenţa sau
absenţa standardelor etice.
2. Religia – credinţele religioase pot fi
puternice, dar în societatea noastră, ele nu
reuşesc de prea multe ori să influenţeze
deciziile managerilor.
3. Prietenii – grupurile de prieteni din afara
organizaţiei pot să ajute managerul în
eliminarea stresului cauzat de problemele de
conducere.
 ETICA MANAGERIALĂ
1. Cultura – influenţa culturii apare prin intermediul
mass-mediei, care are obiceiul de a accentua
faptul că managerii sunt lipsiţi de etică.
2. Asociaţiile profesionale – acestea au început să
elaboreze coduri etice care pot aduce o oarecare
protecţie profesioniştilor care acţionează sub
paravanul lor, ajutându-i să rezolve conflictele
care apar între rolurile profesional şi personal al
angajaţilor.
 ETICA MANAGERIALĂ
6. Legea – aceasta nu încorporează prea multe
concepte etice sau chestiuni de nuanţă care
merg cu mult mai departe decât reglementările
legale.
• Legea îi ajută pe manageri în munca lor, dar
nu este suficientă pentru a rezolva o mulţime
de probleme.
7.Competitorii externi – percepţiile legate de
comportamentul lor vor cântări greu în orice
decizie luată de manageri.
 ETICA MANAGERIALĂ
II. Forţele interne care afectează standardele etice:
1.Superiorii – teoretic, fiecare angajat ar trebui să
privească superiorul său ca pe un model demn de
urmat.
• superiorii pot fi modele pozitive sau negative.
Ex. nevoia de a reuşi, de a duce la bun sfârşit
sarcinile, va împinge un angajat spre practici lipsite
de etică.
1.Colegii – apropiaţii pot fi o sursă de suport etic sau
de compromis etic.
 ETICA MANAGERIALĂ
3. Subordonaţii – managerii sunt dependenţi de
subordonaţi, deoarece aceştia duc la îndeplinire
obiectivele stabilite de întreprindere.
• Astfel, subordonaţii sunt o sursă de presiune asupra
managerului, care îşi face griji cu privire la
performanţele lor şi la modul cum îşi vor îndeplini
sarcinile.
• Totodată, subordonaţii au tendinţa să prezinte
rapoarte care ascund adevărul, acestea fiind
probleme mari pentru manager.
4. Obiectivele organizaţiei – obiectivele indică o
direcţie strategică pentru organizaţie, dar sunt şi o
sursă de presiune.
 ETICA MANAGERIALĂ

5. Codul etic al organizaţiei – a devenit un

obicei pentru marile companii să-şi realizeze
codul de etică.
• Ele ajută în procese de decizie.
• Totuşi, aceste coduri de etică au un caracter
general, lăsând la latitudinea managerului
luarea anumitor decizii.
 ETICA MANAGERIALĂ
6. Sistemul de recompense organizaţional –
acestea sunt foarte importante în companiile
care doresc să încurajeze comportamentul etic.
7. Competitorii interni – într-un anumit mod,
această sursă de presiune este o combinaţie a
celui mai nedorit grup de apropiaţi cu
competitorii externi.
 ETICA MANAGERIALĂ
10. Cultura organizaţiei –
• cultura unică a unei organizaţii, distinctă de
cultura societăţii, a devenit din ce în ce mai
interesantă pentru managerii contemporani.
• Angajaţii învaţă cultura organizaţiei prin
pregătirile formale la care participă dar şi prin
interacţiunea de zi cu zi cu ceilalţi angajaţi ai
organizaţiei.
• Toate aceste elemente pot influenţa gândirea
etică a unui manager.
 ETICA MANAGERIALĂ
III. Probleme etice ca dileme
manageriale
 Managerii pot fi puşi în faţa a numeroase dileme
etice.
 Cele mai dese dileme etice apar în:
1. marketing (publicitate)
2. activitatea de contractare-aprovizionare (ex.
favorurile acceptate din partea furnizorilor)
3. în domeniul producţiei
4. în domeniul resurselor umane
 ETICA MANAGERIALĂ
Problemele de natură etică cu care se confruntă
managerii sunt:
- conflicte de interese ale angajaţilor;
- hărţuirea sexuală;
- plăţi neautorizate;
- urmărirea stării de sănătate a angajatului;
- conflicte între etica firmei şi practica de afaceri;
- securitatea evidenţelor contabile ale firmei;
- securitatea muncii;
- politica de preţuri.
 ETICA MANAGERIALĂ
 problemele etice sunt cu adevărat dileme
manageriale, atunci când ele se referă la conflictul
dintre performanţele economice ale organizaţiei şi cele
sociale.
Exemplu:
-producătorul care va distribui direct din fabrică în
magazine va fi mai profitabil şi va putea simţi mai
bine concurenţa, decât în cazul în care va lucra cu en-
grosişti, ceea ce presupune manipulare şi transport în
plus.
-un vânzător care va da mici “bacşişuri” furnizorilor
va putea obţine comisioane mai mari şi rezultate mai
bune decât altul care refuză asemenea plăţi imorale.
 ETICA MANAGERIALĂ
Analiza problemelor etice în management
conflictul dintre performanţele economice şi cele sociale ale
firmei.
pentru a putea echilibra această balanţă sunt utilizate trei
metode de analiză:
1)Analiza economică – reducerea personalului sau închiderea
fabricii sunt neplăcute pentru cei ce-şi pierd slujbele, dar
există o piaţă a muncii, ei îşi pot găsi alte locuri de muncă.
2)Analiza juridică –Ideea de bază este că în orice societate
trebuie să existe un set de reguli pe care oamenii şi
organizaţiile să le respecte.
3)Analiza etică – fiecare situaţie are şi un conţinut moral.
Orice om raţional acţionează după principiile beneficiului
reciproc.
 ETICA MANAGERIALĂ
IV. Etica şi procesul decizional
 dimensiunea etică a procesului de luare a
deciziei este afectată de mai mulţi factori (mulţi
dintre ei sunt de natură personală, iar alţii ţin de
organizaţie).
 problemele etice diferă în funcţie de poziţia
managerială
 ETICA MANAGERIALĂ
Etica personală a managerului
etica personală este influenţată de o serie de factori
incluzând: valori personale, putere, autocontrol,
stadiul de evoluţie morală, cultura organizaţională.
 valorile personale se referă la:
- valori “obiectiv” sau “finale” – o viaţă
confortabilă, o viaţă activă, stimulatoare, securitate
familială, libertate, fericire, mulţumire, armonie,
- valori “instrumentale” – ambiţie, competenţă,
creativitate, inteligenţă, autocontrol etc.
 ETICA MANAGERIALĂ
 Orice manager are şi o responsabilitate
morală, care presupune:
1. să dea dovadă de un înalt profesionalism;
2. să urmărească obţinerea profitului, să
conducă oamenii spre acţiune, spre atingerea
acestui scop;
3. să contribuie la etica în cadrul firmei.
 ETICA MANAGERIALĂ
 Teme cu care se confruntă un manager şi care
definesc moralitatea în procesul decizional,
alături de câteva exemple de comportamente
etice asociate:
• comunicarea onestă: evaluarea obiectivă a
subordonaţilor;onestitatea publicităţii;
comunicarea corectă către superiori;
• tratamentul corect: salarii echitabile,
nefavorizarea furnizorilor cu relaţii; drepturi
egale angajaţilor; asumarea răspunderii;
 ETICA MANAGERIALĂ
• consideraţia specială, unde este cazul: unui vechi
angajat, unei persoane cu nevoi speciale, unui
furnizor loial, aflat în impas;
• competiţia onestă: a se evita mituirea sau
înţelegerile la preţ cu competitorii;
• responsabilitatea faţă de organizaţie: trebuie
urmărit binele întregii organizaţii, nu doar cel
personal; evitarea risipei şi ineficienţei;
• responsabilitatea socială a companiei: evitarea
poluării, a închiderii firmei, preocupări pentru
siguranţa şi sănătatea angajaţilor;
• respectarea legii: contabilitate corectă, plata
obligaţiilor fiscale etc.
 ETICA MANAGERIALĂ
 Etica trebuie să însoţească întregul proces de luare
a deciziei, iar managerul ar trebui să se supună
singur unui test de etică:
1) Este legal? Această decizie va încălca legea sau
regulile interne ale firmei?
2) Această decizie este echitabilă pentru toate părţile
interesate?
3) Mă voi simţi mândru de această decizie? Dar dacă
familia mea ar afla? Dar dacă s-ar publica?
 Calitatea morală a organizaţiei şi a personalului
său depinde de calitatea morală şi capacităţile de
conducere ale managerilor săi.
 ETICA MANAGERIALĂ
Etica organizaţiei
 Este strâns legată de cultura organizaţiei- un set de
presupuneri, credinţe, valori dezvoltate în cadrul
firmei pentru a învinge mediul intern şi extern şi
pentru a ajuta noii membri să-şi ghideze acţiunile în
acest mediu.
 O organizaţie etică poate fi cea care:
- produce bunuri şi servicii de calitate;
- caută eficienţa economică;
- favorizează dezvoltarea resurselor umane;
- respectă mediul înconjurător;
- respectă comunitatea, prin plata impozitelor etc.
 ETICA MANAGERIALĂ
 Etica managerială este complexă deoarece:
1) Cele mai multe decizii (etice) au consecinţe extinse;
Ex.: poluarea afectează sănătatea mediului, produsele
dăunătoare distrug vieţile oamenilor.
1) Cele mai “etice” decizii au multiple variante. Unele dileme
etice pot fi rezolvate cu “da” sau “nu”, dar cele mai multe
necesită luarea în calcul a mai multor variante.
2) Cele mai multe decizii etice au rezultate contradictorii:
Exemplu:
• a polua aerul şi apa, pentru a evita costurile foarte mari ale
instalării echipamentelor antipoluante;
• proiectarea unui produs mai puţin sigur, dar reducând
costurile materiale şi munca vie.
 ETICA MANAGERIALĂ
1)Majoritatea deciziilor etice au consecinţe
incerte
2)Majoritatea deciziilor etice au implicaţii
personale: se spune că, în management,
deciziile etice sunt impersonale, detaşate de
viaţa şi cariera managerilor. Totuşi, dilemele
manageriale nu pot fi descrise printr-un model
impersonal, beneficiile şi costurile individuale
(personale), la fel ca pentru cele funcţionale,
sunt asociate în luarea oricărei decizii.
 ETICA MANAGERIALĂ
Exemplu: Hewlett-Packard este cunoscută pentru
cultura sa puternică, bazată pe o filosofie proprie a
afacerilor, denumită “Calea Hewlett-Packard“.
Aceasta include un set de valori organizaţionale care
întăresc cultura firmei şi anume:
- încredere şi respect reciproc;
- focalizare pe un înalt nivel de competenţă şi
contribuţie;
- conducere fără compromisuri; integritate;
- munca în echipă;
- încurajarea flexibilităţii şi inovaţie.