eseu literar 

Este un gen discursiv care își propune să apere o idee sau un punct de vedere; în mod
similar, caută să analizeze și să interpreteze un subiect specific bazat pe raționament logic. Se
consideră literar deoarece are o valoare estetică care se reflectă în stilul său și în modul în care
folosește limbajul.

Mai mulți autori susțin că un eseu literar aparține unui gen hibrid; Acest lucru se întâmplă
deoarece executarea sa necesită o dimensiune estetică, dar necesită și raționamente logice pentru
a-și prezenta temele și ideile. Adică: eseurile literare sunt o uniune între analiza logică și creația
estetică.

Se poate spune că eseul ca expresie scrisă își are originile în Antichitatea clasică, unde filozofii
greci au scris „discuții” care au avut ca scop exprimarea opiniilor cu privire la diferite subiecte.
Cu toate acestea, eseurile au început să fie folosite mai frecvent din secolul al XVI-lea alături de
scriitori și filozofi importanți precum Francis Bacon și Michel de Montaigne.

La rândul său, eseurile literare sunt un aspect al stilului eseistic care nu este responsabil doar de a
face cunoscut punctul de vedere și percepțiile unui autor; are și un scop creativ. În general,
acestea se concentrează pe analiza manifestărilor artistice precum poezie, romane, muzică,
printre altele.

stăzi, eseurile literare sunt considerate ca fiind opere artistice importante și texte analitice
valoroase. Printre cele mai faimoase se numără Pere de ulm de Octavio Paz; Fragmente dintr-un
discurs de dragostede Roland Barthes, Monștrii și criticii, de J.R.R. Tolkien și Alte inchizițiide
Jorge Luis Borges.