Şcoala Postliceală Sanitară „ Mihai Ralea” Huşi

Antohi Marinela – Anul III

Profesor: Bahnariu Gabriela

Importanţa cercetării în nursing pentru practica profesională

Cercetarea ştiinţifică este o formă de investigare bazată pe raţionament sistematic,

sistematic, necesară în toate compartimentele activităţii umane, o manieră ştiinţifică de
cunoaştere caracterizată prin autocorectare, specifică îngrijirii pacientului.
Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezile ştiinţifice
presupune mai mult: informare continuă, cunoaşterea raţionamentelor ce stau la baza
activităţii zilnice având drept rezultat îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate.
Cercetarea în nursing are anumite caracteristici care o diferenţiază de alte domenii; este
o cercetare a aspectelor activităţii profesionale în strânsă legătură cu sarcinile, atribuţiile
responsabilităţile asistentelor medicale cu studii superioare, având drept obiectiv
îmbunătăţirea cunoştinţelor şi adoptarea unei atitudini academic. Toate acestea se vor
reflecta în atingerea unui standard înalt de profesionalism în serviciile de nursing.

Dezvoltarea profesională, clinică i dezvoltarea în plan personal sunt motive ce ar ș trebui să

stea la baza înţelegerii i aplicării rezultatelor cercetării ştiinţifice.

Ce reprezintă cercetarea pentru nursing?

- constituie baza de selectare a cunoştinţelor transmise de educatorul/ formatorul în
nursing;
- este un model cadru pentru procesul de nursing;
- este un impuls i o direcţie pentru conceptualizare în nursing (ghiduri, protocoale);
- este o reprezentare conceptuală a realităţii, o formă clar abstractă ce reconstituie
realitatea.

Metodele de cercetare în nursing sunt specifice scopului pe care cercetătorul / autorul îl

vizează; metodologia include aspecte referitoare la dimensiunea, tipul lotului de studiu,
mijloacele de cercetare, colectare, prelucrare şi analiză a datelor .

Cea mai practică clasificare a metodelor de cercetare:

- Studiu descriptive;
- Studiu experimental;
a) grup experimental şi de control;
b) variabile independente şi dependente;
c) trial randomizat de control;
- Studiu participativ / de acţiune.
Studiile pot fi de asemenea:
- studiile cantitative;
- studiile calitative;
- studiile mixte (cantitative i calitative).

Caracteristicile cercetării:

- direcţionată spre rezolvarea problemei;

- bazată pe dovezi empirice şi observaţionale;
- implică observaţia precisă şi descrierea corectă;
- pune accentul pe dezvoltarea de teorii, principii, generalităţi;
- utilizează tehnici sistematice, obiective şi logice;
- trebuie făcută cu calm şi curaj.

Cercetătorul trebuie să aibă cunoştinţe/experienţă în ceea ce priveşte problemele studiate,

precum şi abilitate în prezentarea datelor.

Mijloacele de cercetare în nursing includ: chestionare, înregistrări audio şi video, interviul

(structurat, semistructurat şi nestructurat ), tehnici de observaţie (comportamentală sau
fiziologică, directă sau indirectă; pasivă - nonparticipativă sau activă – participativă).
Modelul de cercetare caută să scoată în evidenţă idei / ipoteze, ducând la formarea viziunii
şi a scopului global.

Funcţia atribuită modelului de cercetare este de a:

- genera ipoteze
- directive pentru dezvoltarea cercetării
- ghida (orienta) culegerea datelor

Având în vedere apariţia unor cerinţe crescute privind informaţiile, profesorii de nursing
orientează studenţii să-şi însuşească metodele de studiu, folosirea gândirii, căile de
selectare a informaţiilor, să aplice cunoştinţele în practică şi de asemenea să formuleze
ipoteze pentru viitoare studii de cercetare.

Importanţa cercetării în nursing:

Cercetarea în nursing dezvoltă cunoştinţe noi care au darul de a îmbunătăţii practica

nursingului în beneficiul pacienţilor, comunităţilor şi chiar al nurselor. Prin aceasta
cercetare poate fi evaluată relevanţa şi eficienţa abordărilor în domeniul îngrijirii
pacientului şi al ș promovării sănătăţii. Toate sistemele de îngrijiri trebuie să amelioreze
îngrijirea sănătăţii menţinând costurile constante. Astfel nursingul este supus unei presiuni
crescânde pentru ai demonstra şi justifica cost-eficienţa.
Scopul final al nursingului este să asigure o înaltă calitate a îngrijirii pacienţilor.
Practica clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără validare ştiinţifică.
Cercetarea trebuie să identifice modalităţile eficiente de îngrijiri, să evalueze impactul
acestora în starea de sănătate a pacienţilor sau să testeze alte teorii.
Pentru a întâmpina provocările sociale i nevoile indivizilor, practica nursing trebuie ș să
aibă la bază cercetarea.
În contextul îngrijirilor de sănătate, schimbărilor datorate serviciilor farmaceutice şi
progresului tehnologic, nursele i alţi profesionişti ai îngrijirilor de sănătate au nevoie să fie
pregătiţi profesional, să răspundă la provocări i să acţioneze clinic bazându-se pe dovezi
ştiinţifice.

Teoriile în nursing sunt utilizate să descrie, să explice, să prevadă.

a) Teoria descriptivă
- identifică caracteristicile şi componentele unei discipline;
b) Teoria explicativă
- identifică caracteristicile şi componentele legate una de alta şi răspunde pentru cum
funcţionează disciplina.
- identifică, descrie scopurile şi observaţiile.
c) Teoria predictivă
- prevede relaţiile dintre componentele unui fenomen şi incomponenţele unui fenomen,
prevede în ce condiţii se va produce acesta.
d) Teoria prescriptivă
- se adresează nursingului terapeutic şi consecinţelor nursingului terapeutic şi
intervenţiilor.

Scop comun:
- îmbunătăţirea îngrijirii pacientului;
- furnizează judecaţi raţionale;
- dau necesarul de cunoştinţe de baza pentru acţiunile potrivite;
- ajută la rezolvarea unor chestiuni curente în nursing;
- pregătesc asistentele pentru asumarea, adresarea întrebărilor şi valorilor;
- servesc cercetarea, educa ia şi practica.

Paşi în cercetare:
- descrierea problemei;
- formularea întrebării;
- studierea literaturii;
- stabilirea obiectivelor;
- formularea ipotezelor;
- identificarea variabilelor, eşantionului;
- selectarea unui model(tip) de cercetare;
- definirea caracteristicilor populaţiei studiate;
- selectarea eşantionului;
- operaţionalizarea şi măsurarea variabilelor; ț
- colectarea datelor;
- organizarea pentru analiza;
- analizarea datelor; -
- interpretarea rezultatelor;
- comunicarea rezultatelor;
- utilizarea rezultatelor.

Scopurile cercetării în nursing

Cercetarea în nursing este orientata către înţelegerea mecanismelor fundamentale care
susţin capacitatea indivizilor si a familiilor de a funcţiona optim si de a reduce la minim
efectele negative ale stării de boala fiind critică pentru calitatea cost-eficientă a îngrijirilor
de sănătate.
Scopul cercetării în nursing este la fel de larg ca şi scopul nursingului focalizându-se în
special pe client/pacient şi poate fi prezentat sub următoarea definiţie: nursingul cuprinde:
- promovarea sănătăţii;
- prevenirea bolii;
- îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental sau cu infirmităţi/deficienţe, de toate
vârstele, în toate unităţile de îngrijire a sănătăţii precum şi în alte unităţi ale
comunităţii.
Cercetarea în nursing este focalizată în principal pe dezvoltarea cunoştinţelor referitoare la
nursing şi la practica sa, incluzând îngrijirea persoanelor în stare de sănătate sau boală.
Cercetarea în nursing este orientată către capacitatea indivizilor şi a familiilor de a
funcţiona optim şi de a reduce, la minim, efectele negative ale stării de boală , asigurarea
calităţii şi eficienţei îngrijirilor nursing.
Cercetarea în nursing caută să înţeleagă natura comportamentului uman, în stare de
sănătate sau boală şi să identifice intervenţiile pe care le pot folosi nursele pentru a
îmbunătăţii rezultatele (de ex. auto-îngrijirea) sau pentru a le modera (ex alinarea durerii).
Cercetarea în nursing poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale,
clinici, cămine, ş.a. Ea este de asemenea o componentă importantă atât a educaţiei cât şi a
managementului în nursing. În concluzie, cercetarea în nursing caută să răspundă
întrebărilor sau rezolvă probleme ale activităţii nursing prin identificare, descriere,
explorare, explicare, predicţie şi control.
Deci scopurile cercetării în nursing sunt:
- înţelegerea propriei profesii;
- înţelegerea problemelor de sănătate;
- sprijinirea deciziilor;
- îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor;
- scăderea costurilor şi utilizarea eficientă a resurselor;
- studiul indivizilor şi al procesului de nursing;
- îmbunătăţirea educaţiei;
- dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor de etică;
- dezvoltă autonomia nursingului şi întăreşte profesia;
- furnizează informa ii pentru nursingul clinic bazat pe dovezi.

Cercetarea în nursing dă posibilitatea asistentelor să:

- descrie situaţiile particulare în nursing care sunt mai puţin cunoscute;
- explice fenomenul care trebuie luat în considerare în planificarea îngrijirilor nursing;
- prevadă rezultatele probabile ale deciziilor luate în nursing legate de îngrijirea
individului;
- controleze producerea unor rezultate nedorite;
- iniţieze activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa persoanei îngrijite.

În concluzie, cercetarea în nursing este utilă pentru înţelegerea conceptelor, modelelor

specifice nursingului, a mediului de acţiune şi complexitatea situaţiilor de nursing în
practica profesională.