Lucrare Gradul I Modalitati de Colaborar

ACORD
Subsemnatul ………………………….......................................... profesor/conf./lector dr.

la ............................................................................... specializarea …............................................
sunt de acord cu depunerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic
I, elaborată de (profesor/institutor/educator)…………………………………………………...
…………………………………………….……………………………………………………….,
cu titlul ............................................................................................................................... .
Profesor coordonator, Data:

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
Facultatea de Litere
Specializarea - INSTITUTOR
MODALITĂŢI DE COLABORARE
GRĂDINIŢĂ-FAMILIE
Coordonator ştiinţific
Lect. Univ. Dr. Mogonea Remus Florentin
Candidat
Institutor Ispir Iuliana-Florentina
Grădiniţa cu Program Prelungit Dumbrava Minunată, Rm. Vâlcea
2014
2
CUPRINS
A. DIMENSIUNEA TEORETICĂ A LUCRĂRII

Capitolul 1 – Copilul preşcolar şi dezvoltarea sa în contextul familial ....... 5-17
1.1. Poziţia copilului în familie ........................................................................................ 5-6
1.2. Dezvoltarea psiho-motrică la vârsta timpurie .......................................................6-11
1.3. Contribuţia familiei la realizarea dezvoltării multilaterale a copilului ............11-17
Capitolul 2 – Copilul preşcolar şi dezvoltarea sa în contextul grădiniţei...18-29
2.1. Integrarea preşcolarului în grădiniţă ........................................................................18
2.2. Dezvoltarea socio-emoţională şi psiho-motrică în contextul grădiniţei ............18-26
2.2.1. Percepţia spaţiului şi a timpului .................................................................21-22
2.2.2. Perioada 3-6/7 ani – preşcolaritatea ...........................................................22-23
2.2.3. Abordări conceptuale ale limbajului ......................................................... 23-26
2.3. Relaţia educatoare-copil, parte integrantă a structurii procesului de învăţământ
şi factor de stimulare a dezvoltării personalităţii preşcolarilor .........................26-29
2.3.1. Particularităţi ale relaţiilor educatoare-copil ............................................26-27
2.3.2. Tipuri de relaţii educatoare-copil............................................................... 27-29
Capitolul 3 – Colaborarea grădiniţă-familie ................................................30-35
3.1. Importanţa colaborării dintre grădiniţă şi familie pentru dezvoltarea integrală a
copilului preşcolar ...................................................................................................30-31
3.2. Modalităţi de colaborarea grădiniţă-familie .........................................................31-35
3.2.1. Exemple de modalităţi de colaborare grădiniţă-familie ...........................31-35
B. DIMENSIUNEA METODICO- APLICATIVĂ

Capitolul 4 – Metodica cercetării ..................................................................36-85
4.1. Argumentare teoretică ............................................................................................36-37
4.2. Scopul şi obiectivele cercetării .....................................................................................38
4.2.1 Scopul ...............................................................................................................37
4.2.2 Obiectivele generale ale cercet.........................................................................37
4.2.3 Obiectivele specifice ale cercetării .............................................................37-38
4.3. Ipotezele cercetării .................................................................................................38-39
4.3.1. Ipoteza generală............................................................................................... 38
4.3.2. Ipoteze particulare ..........................................................................................39
3
4.4. Eşantionul de subiecţi utilizat în cercetare ...........................................................39-42
4.5. Eşantion de conţinut ………………………………………………………………42-43
4.6. Locul, durata şi etapele cercetării …………………………………………………...43
4.7. Metode de cercetare …………………………………………………………………..43
4.8. Desfășurarea efectivă a cercetării ………………………………………………..44-85
4.8.1. Etapa constatativă ….…………………………………..……………….44-52
4.8.2. Etapa experimentală (activ-formativă) ……...………………………….52-70
4.8.3. Etapa posttest ….………………………………………….……………..70-85
Capitolul 5 – Prelucrarea şi interpretarea matematico-ştiinţifică a datelor
………………………………………………………………………………..86-103
5.1. Rezultate din etapa constatativă ………………………………………...……….86-94
5.2. Rezultate din etapa experimentală ………..……………………………………..94-98
5.3. Rezultate din etapa posttest ...…………………………………………………...98-101
5.4. Constatări şi concluzii parţiale ………………………...………………………101-102
5.5. Alternative şi posibilităţi de abordare ulterioară a temei …………...……………103
Capitolul 6 – Concluzii …………………………………………………...104-107
Bibliografie ………………………………………………………………...108-109
ANEXE
4
CAPITOLUL 1
COPILUL PREŞCOLAR ŞI DEZVOLTAREA SA ÎN CONTEXTUL
FAMILIAL
1.1 Poziţia copilului în familie

Venirea pe lume a copilului în familie este de cele mai multe ori un prilej de bucurie.
Situaţia în care copilul apare accidental (familia nu este pregătită pentru creşterea unui copil sau
are o condiţie materială precară), consideră venirea copilului o încercare dificilă, deoarece
creşterea lui necesită multe eforturi din partea părinţilor: un venit mai mare, o atenţie sporită, o
grijă permanentă faţă de nou născut, o atmosferă calmă şi liniştită în cadrul familial.
Considerând însă venirea lui ca o bucurie putem aprecia poziţia sa în familie din
postura de copil unic în familie, primul născut, al doilea născut sau mezin.
Copilul unic este considerat a fi un mic D-l Goe: răsfăţat, obişnuit să i se facă pe plac,
să primească orice îşi doreşte, dar să nu-şi împartă nimic cu alţii, să nu comunice cu cei din jur,
să aibă libertate de acţiune: tot ceea ce înfăptuieşte, realizează de unul singur „nu simte nevoia
de cooperare (lucrează greu în echipă)”1. Cu toate acestea, el este permanent preocupat de
succes, de a reuşi în tot ceea ce îşi propune.
Primul copil născut, deşi este primul, îşi pierde din atenţia acordată, odată cu naşterea
celui de-al doilea copil. Dacă este bine pregătit emoţional de către părinţi, deşi nu mai primeşte
atâta atenţie, el reuşeste s-o împartă cu frăţiorul (surioara) nou-născut(ă) şi în acelaşi timp devine
mai responsabil, se maturizează mai rapid. În decursul dezvoltării sale în familie se poate afirma
permanent și va obţine rezultate deosebite în activitatea desfăşurată. Îi va ajuta pe cei din jur
fiind un permanent protector pentru ei, va fi ordonat, iar acest lucru îl va ajuta să izbândească în
carieră dar şi să-şi menţină relaţiile cu cei din jur.
Copilul de mijloc, având atât frate mai mare dar şi mai mic, este un copil deschis,
comunicativ, ce poate lucra atât în echipă dar şi independent. Fiind undeva la mijloc între fraţi,
el devine un mediator între cerinţele celui mai mic şi aşteptările celui mai mare. Obişnuit să fie
în competiţie cu fraţii, el dă o luptă continuă şi cu cei din jur, deoarece nu-şi doreşte să fie
considerat inferior. Nu admite nedreptatea şi ştie cum să negocieze pentru a evita conflictele,
pentru a le aplana. Poate avea succes în cariera şi, independent fiind, poate deveni un mic rebel.
1
Ordinea naşterii influenţează caracterul copilului disponibil on-line
http://parinti.acasa.ro/nastere-83/ordinea-nasterii-influenteaza-caracterul-copilului-10256.html, accesat în data de
16.02.2013
5
Mezinul, asemenea copilului unic, este un mic alintat şi va rămâne permanent cel mai
mic din familie. Obişnuit cu multe persoane în jur (fraţi, părinţi, bunici), el este foarte sociabil.
Colaborează foarte bine cu cei din jur. Îi are ca model pe fraţii săi şi asta îl ajută să fie permanent
creativ, câştigând cu uşurinţă simpatia celor din jur. Fiind cel mai mic, el aşteaptă ca
responsabilităţile sale să fie asumate de către cei din jur. Știe cum să fie eliberat de greşelile sale,
asta datorită însuşirilor sale şi slăbiciunilor celor din jur faţă de el.
Din orice poziţie ar creşte, copilul nu are o regulă conform căreia ar trebui să fie sau nu
avantajat într-un fel, deoarece există atât puncte slabe cât şi puncte tari pentru fiecare situaţie.
Aici intervine familia care îşi are rolul său binedefinit.
Climatul familial al copilului ar trebui să fie unul echilibrat care să nu-i afecteze
comportamentul şi în care copilul să se dezvolte armonios. În cazul în care copilul este expus
unor suprasolicitări ce-l împing într-o cursă nebunească a performanţelor, deşi depune o muncă
imensă să le atingă, capacitatea lui nu poate face faţă acestora. În acest caz copilul este supus
unei presiuni de maturizare timpurie nejustificată, determinând scăderea stimei de sine şi a
încrederii în forţele proprii.
Alteori copilul se simte neglijat de familie şi acest lucru le „subminează dezvoltarea
fizică şi psihică”1. Copiii vor avea drept consecinţă dezvoltarea unor boli psihice, de multe ori
destul de grave, sau vor ajunge să copieze numai exemple negative, care vor provoca mari
suferinţe sufleteşti. Situaţii de acest gen pot fi întâlnite de cele mai multe ori la copiii proveniţi
din familii dezorganizate, dar şi în familii organizate care au un climat nepotrivit. Grija fără
măsură a mamei, compromisurile pe care le face în anumite situaţii, dar şi comportamentul
autoritar, excesiv, dezvoltat de unul dintre membrii familiei (mama, tata), provoacă copilul să
adopte atitudini necorespunzătoare ce pot denatura relaţiile cu cei din jur.
Copiii favorizaţi acasă, dar şi la grădiniţă, pot adopta un comportament de izolare şi
egoism faţă de semeni. Crearea unui climat artificial în jurul lui îl rupe de realitate şi, în
momentul în care copilul dă piept cu realitatea, acesta nu ştie cum să se comporte. În sufletul lui
se produce o dezamăgire ce-l poate marca.
De aceea este necesar ca: atât părinţii cât şi educatorii să creeze ambianţa corectă
necesară copilului, să evite răsfăţul, stresul, influenţele negative, dominarea excesivă.
1.2. Dezvoltarea psiho-motrică la vârsta timpurie

Dezvoltarea copilului presupune evoluţia sa fizică, cognitivă, lingvistică, emoţională şi
socială.
1
Barbu, Hristu, ş.a. (1994) Pedagogie preşcolară, Didactica, Manual pentru şcoli normale, clasa a XI-a,
specialitatea educatoare, Editura Didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti, p. 95
6
Din punct de vedere fizic psihologia urmăreşte studierea copilului plecând de la
evoluţia genetică a individului, dezvoltarea sa fizică și sănătatea (ţinând cont şi de dezvoltarea
senzaţiilor, percepţiilor, reprezentărilor).
Viaţa psihică a individului se exprimă ca o unitate a fenomenelor subiective cu
manifestări de conduită. În interacţiunea individului cu realitatea iau naştere, pe de o parte,
fenomene subiective, în marea lor majoritate procese reflectorii, iar pe de altă parte, manifestări
comportamentale, ca şi verigă activă a cărei formă concretă este dată de calitatea reflectării.
Unitatea funcţiilor psihice cu actele comportamentale îndreptăţeşte utilizarea termenului de
psihocomportament pentru a indica viaţa sau activitatea psihică în ansamblu şi pentru a sublinia
unitatea dintre recepţie şi decizie, dintre cunoaştere şi acţiune, dintre conştiinţă şi activitate.
În structura şi formele sale de manifestare, un anumit comportament sau o anumită
conduită a individului depinde de natura şi caracteristicile stimulilor care-l provoacă, cât şi de
particularităţile individuale ale fiecăruia. Răspunsurile motrice ale indivizilor sunt şi ele
manifestări psihice, răspunsuri la stimuli. De natura stimulilor şi a însuşirilor de personalitate, ca
şi de particularităţile lor, depinde formarea unui anumit comportament psihomotor.
După naştere copilul, deşi se mişcă, este incapabil să-şi coordoneze mişcările. Are
nevoie de sprijin permanent al capului, deoarece dobândirea deprinderilor motrice se realizează
treptat prin repetiţie şi prin contact vizual cu anumite persoane şi obiecte din jur.
Conform teoriilor cercetătorilor, bebeluşii „se nasc cu o serie de de abilităţi şi
competenţe, care le permit să obţină tot ceea ce au nevoie din mediu”1. Astfel copilul se
adaptează cu uşurinţă mediului extrauterin şi adoptă caracteristicile celor din jur. El poate astfel
să adopte programul de somn sau de veghe al mamei, programul de masă, se poate obişnui să
doarmă cu anumite zgomote dacă acestea sunt constante.
Contactul repetat cu persoane şi obiecte din jur conduce spre conexiunea la nivel
cerebral, copilul înţelegând treptat ce se întâmplă în jurul lui.
Percepţia treptată conduce copilul, care se obişnuieşte cu persoanele şi obiectele din jur,
spre dezvoltarea sa motorie. Dorinţa de a apuca, de a strânge, de a atinge a bebeluşului dezvoltă
abilităţile acestuia şi încet-încet începe să-şi coordoneze mişcările şi să prindă putere. Astfel că,
la o vârstă medie de şase săptămâni el poate „ţine capul drept şi nemişcat în poziţie verticală”2, la
„două luni se împinge în sus cu mâinile când stă pe burtă”3, la „trei luni şi trei săptămâni strânge
cubul, se rostogoleşte de pe spate pe o parte la patru luni şi jumătate, stă fără ajutor şi se târâie la
şapte luni, la opt luni se ridică pe verticală, merge singur la unsprezece luni şi trei săptămâni,
1
Harwood, Robin ş.a. (2010) Psihologia copilului, Traducere de Manole, Ioana Avădănei, Ioana şi Aneci, Ioana,
Editura Polirom, Iaşi, Seria Collegium, p. 192
2
Idem, p. 203
3
Ibidem, p. 203
7
construieşte un turn cu două cuburi la treisprezece luni şi trei săptămâni, la şaisprezece luni urcă
scările cu ajutor, sare la douăzeci şi trei luni şi două săptămâni ”1.
Maturizarea biologică a copilului aduce cu sine şi o maturizare a deprinderilor motrice
şi cognitive, dezvoltarea motorie realizându-se în special prin exerciţiu permanent. Copilul care
se mişcă constant manipulează obiectele din jur, îşi consolidează muşchii, se deplasează treptat
cu uşurinţă.
Dorinţa de a apuca şi folosi lucrurile din jurul său îi dezvoltă abilităţile fizice dar şi
puterea (forţa), echilibrul şi coordonarea.
Simţurile se dezvoltă şi ele treptat, copilul prin intermediul lor realizând legătura cu
mediul în care trăieşte. Se obişnuieşte treptat cu un anumit sunet constant, simte apropierea de
persoanele din jur mai uşor atunci când aceasta îl mângâie pentru a-l linişti, îşi recunoaşte mama
doar cu ajutorul mirosului şi al privirii.
Conform celor două etape de dezvoltare cognitivă ale copilăriei senzoriomotoare,
preoperaţională, copilul cu vârsta cuprinsă între 0-2 ani înţelege lumea prin acţiunile directe ale
senzaţiilor şi percepţiilor asupra acţiunii motrice cu care vine în contact (atingerea mamei,
vederea lucrurilor din jur, mişcările mâinilor, apucarea lucrurilor).
În perioada preoperaţională (0-2 ani), copilului i se dezvoltă gândirea şi, deşi capătă
coerenţă şi fluenţă în activitate, nu poate realiza operaţii logice asupra reprezentărilor mentale.
Dacă după naştere, explorarea mediului este absolut întâmplătoare, pe măsură ce creşte
copilul descoperă că o anumită senzaţie îi provoacă bucurie şi astfel acţiunea lui devine
intenţionată (el duce singur sticla la gură pentru a bea laptele, atinge jucăria care face zgomot şi-l
face să râdă, se rostogoleşte pentru a ajunge la jucărie sau din contră zgomotul a fost prea
puternic, l-a speriat şi astfel nu o mai atinge).
La început, obiectele şi oamenii nu sunt percepute de copil decât dacă sunt vizibile.
Abia mai târziu (4-8 luni), atunci când copilul începe să conştientizeze vizibilitatea şi dispariţia
lor, începe să le caute.
Evoluţia copilului are loc treptat şi un rol important în dezvoltarea sa îl ocupă jocul.
Exerciţiile permanente realizate, de către părinţi sau persoanele care-i îngrijesc, cu
ajutorul jocurilor precum: „«Ridicăm capul», «Privim în jur», «Atinge clopoţelul», «Ne
rostogolim», «Sus, sus, pui de urs», «Cucu-Bau», «Rostogolim mingile»”2, îl ajută să se dezvolte
din punct de vedere fizic. El reuşeşte treptat „să-şi controleze mişcările capului dacă este ţinut pe
burtă, să demonstreze control în mişcarea mâinilor şi picioarelor, să execute rostogoliri…, să stea
1
Harwood, Robin ş.a. (2010) Psihologia copilului, Editura Polirom, Iaşi, Seria Collegium, p. 203
2
Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la naştere la 3 ani (pentru uzul personalului de
îngrijire şi educaţie), Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, disponibil on-line
http://forum.didactic.ro/viewtopic.php?f=45&t=22433materialul, accesat la data de 2 februarie 2013, p. 12-13
8
în picioare susţinut (ă)…, […] să localizeze sursa de zgomot şi vocea umană, să dovedească
abilitate oculo-motorie…”1.
După vârsta de nouăsprezece luni copilul începe să capete forţe proprii şi poate fi
antrenat să înveţe să mănânce singur cu ajutorul jocurilor „«Mâncăm singuri», «Hrăneşte păpuşa
cu lingura»”2; „să îşi coordoneze corpul şi membrele, corelând mişcările cu diferite mesaje
senzoriale primite (sunete, lumini, culori, comenzi etc.)”3, cu ajutorul jocurilor de tipul: „«Ne
legănăm şi ne întindem ca Mowgli», «Mergem tiptil ca pisica», «Piciorul drept în faţă!»,
«Mâinile sus!», «Suntem acrobaţi!», exerciții de dans prin care copilul îşi mişcă ritmic diferite
segmente ale corpului nominalizate de adult: degete, braţe, cap, picioare, în funcţie de ce aude şi
vede”4.
Conform teoriei dezvoltării cognitive elaborate de Jean Piaget, inteligenţa se poate
adapta condiţiilor mediului astfel că, asimilând cunoştinţe noi, pe care omul în general le percepe
ca atare, copilul le poate deforma, deoarece nu posedă toate datele necesare prelucrării la
adevărata lor valoare (ex. dacă merge la acvariu şi vede atât peşti cât şi delfini, balene, el nu face
diferenţa că unii sunt peşti iar altele mamifere, trăind în apă el le percepe pe toate ca fiind peşti).
El poate face diferenţa mult mai târziu pe măsură ce-şi însuşește mai multe informaţii. Totuşi în
cadrul înţelegerilor lui pot exista atât echilibre – atunci când copilul îşi dă seama de realitate, dar
şi dezechilibre – atunci când copilul nu acceptă realitatea şi doreşte în continuare să se bazeze pe
informaţiile vechi asimilate.
Informaţiile preluate de copil nu sunt asimilate aşa cum le primește la vârstele mici, ci
trec printr-un proces de analiză adaptat nivelului lui de înţelegere.
Jocul simbolic îşi pune amprenta într-un mod pozitiv în dezvoltarea cognitivă a
copilului preşcolar. Jucându-se cu personaje imaginare sau obiecte, copilul îşi dezvoltă concepţia
despre viaţă, despre persoanele şi mediul ce-l înconjoară. Jucăriile folosite în jocurile sale trebuie
alese cu grijă deoarece ele nu trebuie să rănească sau să încurajeze violenţa, discriminarea
rasială, culturală, etnică, de gen.
Prin intermediul jocului, copilul învaţă să socializeze cu cei din jur, comunicarea se
realizeză mai uşor şi în acelaşi timp îi poate face pe cei din jurul lui să-i acorde atenţia cuvenită.
Jocul simbolic reprezintă un instrument al dezvoltării limbajului şi include în realizarea
lui persoanele cele mai apropiate.
1
Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la naştere la 3 ani, Ministerul Educaţiei, Cercetării
şi Tineretului, disponibil on-line http://forum.didactic.ro/viewtopic.php?f=45&t=22433materialul, accesat la data de
2 februarie 2013, p. 12-13
2
Idem, p. 16
3
Ibidem
4
Ibidem
9
„Limbajul este şi el rezultatul unei asemenea operaţii necesare atât adaptării, cât – după
cum am văzut – mai ales integrării sociale.”1
De la apariţia primelor sunete ce anunţă plăcerea sau durerea, a primului surâs al
copilului, primele „plânsete şi gângureli”2, copilul trece treptat cu ajutorul diferitelor jocuri
vocale la rostirea cuvintelor uşoare mai întâi, apoi din ce în ce mai complexe. La început copilul
(aşa cum arată studiile cercetătorilor), mai mult gesticulează decât vorbeşte (arată jucăria pe care
şi-o doreşte, persoana care o vrea lângă el, salutul), pentru ca începând din al doilea an de viaţă,
să rostească cuvinte familiare legate de familie, de obiecte cunoscute. La un an şi jumătate
copilul rosteşte în principiu cam cincizeci de cuvinte şi înţelege o sută. La doi ani pronunţă două
sute de cuvinte şi înţelege aproximativ nouă sute de cuvinte.
Însuşirea limbajului nu se realizează la fel pentru toţi copiii. Unii rostesc mai multe
cuvinte cu o cursivitate mai mare, alţii din contră vorbesc mai puţin – folosind mai mult
gesticulaţia ca formă de exprimare. Asta nu înseamnă că aceştia nu ştiu să vorbească, numai că şi
vorbirea ţine de constituţia dezvoltării psihicului fiecărui copil. El poate fi mai timid, mai izolat
şi de aceea comunicarea devine mai anevoioasă. Un rol important în dezvoltarea limbajului îl are
şi de data aceasta adultul. Cu cât adultul se joacă şi comunică mai mult cu copilul, cu atât mai
mult copilul învaţă mai multe cuvinte şi socializează. De asemenea nu doar dialogul interuman
dezvoltă limbajul ci şi imaginile din cărţi sau de la televizor. Nu este indicat ca copilul să
petreacă timp îndelungat în faţa televizorului (maxim două ore pe zi), dar nu este nici de
renunţat. Aici el poate urmări imagini cu desene animate, personaje iubite, despre care învaţă
cum să le descrie prin cuvinte.
Toate studiile despre dezvoltarea copilului nu s-au realizat într-un laborator ci într-un
mediu social şi cultural larg: acasă cu familia, la şcoală cu profesorii şi colegii, în parc cu vecinii
şi cunoştinţele. Ele au demonstrat că dezvoltarea copilului se realizează particularizat pentru
fiecare copil în funcţie de: familia în care trăieşte, nivelul cultural al familiei, numărul membrilor
din familie, grădiniţa în care învaţă, vecinii, locul de muncă al părinţilor, mass-media, cultura
religioasă şi relaţiile sociale ce se stabilesc în jur. Există copii care vorbesc foarte mult la o
vârstă fragedă şi pe care părinţii îi antrenează în vorbire răspunzându-le la întrebări sau
povestindu-le tot felul de întâmplări. Aceştia, intrând în grădiniţă, într-un mediu educativ
specializat, sunt mult mai receptivi, iar vocabularul lor se îmbunătăţeşte permanent. Alţii pot fi
activi verbal, dar în acelaşi timp prudenţi în rostirea cuvintelor, încercând să nu greşească şi să
fie certaţi.
1
Păunescu, Constantin, (1981) Copilul nostru de la 0 la 3 ani, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p. 47
2
10
Părinţii, de cele mai multe ori, nu ştiu cum să comunice cu copilul şi neputinţa se
transformă în frustrare, şi mai departe în metode disciplinare incorecte ce pot afecta dezvoltarea
copilului. În acest caz părinţii ar trebui să încerce să-şi corecteze atitudinea şi să adopte un stil de
comunicare agreabil, bazat pe joc care să-l stimuleze şi să-l facă să se simtă în siguranţă pe copil.
Vîgotski considera limbajul o formă socială, încă de la apariţia lui, ţinând cont de faptul
că dezvoltarea copilului se realizează intenţional, într-un mediu supravegheat şi organizat de
către adulţi. Mai mult vorbirea se află în strânsă legătură cu imaginaţia. De cele mai multe ori
copilul vorbește cu el însuşi în cadrul jocurilor simbolice, jocuri pe care şi le imaginează.
Intervenţia adultului în monologul său poate fi atât pozitivă – copilul comunicând cu adultul şi
acesta poate să-i corecteze vorbirea; dar şi negativă – copilul simţindu-se stânjenit şi acest lucru
determinând apariţia unui blocaj: atât la nivelul limbajului cât şi la nivelul creaţiei simbolice.
Jocurile învaţă copilul să comunice prin monolog, manevrând cărţile singur, sau prin
dialog cu un adult care să-i povestească istorioare scurte la „Ora de poveşti”1. Poate să-şi
însuşească cuvinte noi despre lumea înconjurătoare utilizând „«Jocul întrebărilor», «Cine
este/cine sunt?»”2, sau jucându-se cu jucăriile.
1.3. Contribuţia familiei la realizarea dezvoltării multilaterale a copilului

Familia este un grup social complex în care legăturile ce se stabilesc între persoanele
grupului diferă de cele stabilite între alte grupuri sociale (grupuri de prieteni, grupuri religioase),
aici scopurile şi îndatoririle fiind diferite. Relaţiile stabilite în familie sunt pe de o parte cele
întemeiate între părinţi, bunici şi copii; pe de altă parte cele înstituite între semenii aceleiaşi
generaţii (soţi, fraţi).
„Familia este celula de bază a societăţii, care are funcţii biologice, psihologice, sociale,
economice, culturale, educative etc.”3
Ca celulă socială importantă, famila îşi pune amprenta asupra vieţii psihice a copilului
în special în primul an de viaţă: „prin stimularea procesului de maturizare şi dezvoltare a
diverselor sale componente – procesele senzoriale, limbajul, memoria, gândirea, atenţia,
însuşirile psihice”4.
1
Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la naştere la 3 ani, Ministerul Educaţiei, Cercetării
şi Tineretului, disponibil on-line http://forum.didactic.ro/viewtopic.php?f=45&t=22433materialul, accesat la data de
2 februarie 2013, p. 23
2
Idem, p. 23
3
Nicola, Ioan Domnica, Fărcaş (1995) Pedagogie generală, Manual pentru clasa a IX-a – şcoli normale, Editura
Didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti, p. 65
4
Idem, p. 66
11
Obiectivul principal al dezvoltării copilului în familie îl constitue: dezvoltarea fizică şi
sănătoasă a copilului (un anumit program de somn, o alimentaţie şi un stil de viaţă sănătos,
plimbări în aer liber, curăţenie, primele deprinderi de muncă).
În general copiii se nasc în familii care le doresc tot binele, cu mici excepţii. Vieţile lor
interacționează în primul rând cu membrii familiei, cu comunitatea, semenii prin intermediul
diferitelor jocuri şi activităţi.
Societatea pune la dispoziţia familiei, pentru educarea copiilor, centre specializate de
educaţie. Acestea îşi pun pecetea asupra dezvoltării fiecărei generaţii de copii și, deşi culturile şi
valorile sociale se schimbă de-a lungul timpului, aspectele educative rămân la fel.
„Mediul familial este universul natural al copilului”1, particularizat fiecărei familii ce
diferă în funcţie de societatea în care trăieşte, influenţa religioasă, contextul prieteniilor, nivelul
cultural al părinţilor, câştigul familial.
Schimbări în dezvoltarea şi comportamentul copilului au loc şi din cauza mediului în
care trăieşte, a legăturilor de ordin social stabilite de părinţi în comunitate. În condiţiile în care
relaţiile familiei cu cei din comunitate se bazează pe înţelegere şi respect reciproc şi copilul va
adopta aceeaşi atitudine. Dacă din contră relaţiile sunt tensionate, bazate pe certuri şi dispute
permanente, atunci şi copilul va adopta aceleaşi comportamente. Puţine sunt cazurile în care
situaţiile sunt inversate, schimbarea în rău datorându-se, posibil, comportamentului copleşitor pe
care-l are părintele cu copilul sau libertăţii pe care i-o arată, copilul în acest caz devenind un
copil obraznic.
Temperamentul copiilor, emoţiile, conceptul de sine, stau la baza studiului dezvoltării
emoţionale, iar legăturile pe care copilul le stabileşte cu cei din jur, morala, violenţa sunt
studiate de cercetătorii preocupaţi de dezvoltarea socială. Ei indică legătura puternică stabilită
între membrii unei familii: părinţi, bunicii, copii şi alte rude cu care vin în contact direct.
Cel mai mare rol în dezvoltarea socială a copilului îl are familie. Copilul adoptă de cele
mai multe ori, comportamentele, atitudinile şi convingerile celor din jur.
Între copiii mici, părinţi şi bunici se stabilesc legături emoţionale durabile ce le oferă
copiilor sentimentul de siguranţă. Acest ataşament este considerat de psihologi „sentimentul de
siguranţă necesar pentru a explora mediul, precum şi un refugiu şi o sursă de consolare în
momentele de suferinţă”2. Stările emotiv-afective precum: frica, plăcerea, supărarea, ataşamentul
sunt simţite încă din timpul vieţii intrauterine şi se manifestă diferit de la un copil la altul, de la o
situaţie la alta. Legătura directă a mamei cu copilul influenţează dezvoltarea afectivă a copilului.
În general copilul adoptă comportamentul şi afectivitatea mamei. Relaţia mamă-copil implică o
1
2
Harwood, Robin ş.a. (2010) Psihologia copilului, Editura Polirom, Iaşi, Seria Collegium, p. 516-517
12
serie de manifestări afective, iar acestea se concentrează treptat în securitate afectivă. De cele
mai multe ori simpla prezenţă a părintelui îl face să se simtă în siguranţă, protejat de orice
influenţă externă. Fiind dependent de afecţiunea celor din jur copilul reacţionează atunci când se
simte neglijat. El devine nervos, posomorât, îndurerat, plângăcios şi greu de satisfăcut.
Afectivitatea este importantă în dezvoltarea individului. Ea reprezintă „motivaţia
întregului comportament uman pentru acţiune”1. Freud considera că: „copiii se ataşează de
persoanele care îi hrănesc şi care le oferă această primă sursă de plăcere”2. Behavioriştii asociau
prezenţa părinţilor cu astâmpărul foamei, considerând că această activitate a părinţilor conduce
instinctiv la ataşamentul condiţionat al copiilor faţă de părinţi. Erik Erikson a împărţit
dezvoltarea umană în opt etape ale ciclului vieţii. Fiecare ciclu reprezintă un „conflict
psihosocial central care trebuie să fie soluţionat pentru a avea loc o dezvoltare sănătoasă. […]
conflictul central este încredere versus încredere.”3. După el copilul face gălăgie cu gândul că
astfel va primi ceea ce doreşte (va veni la mine dacă plâng). El a dezvoltat ideea conform căreia
copiii se ataşează de persoanele care le îndeplinesc nevoile, capriciile, care le oferă siguranţă.
Observăm acest lucru la copiii despărţiţi de părinţii lor după ce au stat puţin împreună, sau atunci
când alături de ei apar persoane noi, necunoscute de copil. Reacţia este aceeaşi, copilul va
plânge după părinţi. Până şi schimbarea încăperii pune copilul în situaţii dificile. Nerecunoscând
lucrurile din jurul lui, copilul mic se sperie şi singura lui apărare rămâne tot plânsul.
Siguranţa oferită de părinţi (de cei care i-au crescut), are consecinţe pozitive în decursul
dezvoltării copilului acesta dezvoltând comportamente sociale sigure, devin mai încrezători, mai
sociabili şi dezvoltă empatie în relaţii cu alţii. În aceste condiţii ei pot să-şi înţeleagă şi să-şi
controleze emoţiile şi vor dezvolta foarte puţine probleme sociale. Vor fi prietenoşi în contactul
cu cei din jur.
Pentru o dezvoltare armonioasă copilul are nevoie de „spaţiu, mişcare, joc,
supraveghere, hrană”4: camera proprie, un colţ de joacă al lui, spaţiu de mişcare. Nu trebuie să
fie îngrădit. Respectarea nevoii de mişcare, plimbările în aer liber, jocurile cu mingea, la nisip,
sunt necesare la această vârstă. De asemenea, lăsarea copiilor în grija bunicilor nu este, de multe
ori, cea mai bună soluţie, în ceea ce priveşte activitatea de mişcare la acestă vârstă. Bunicii nu
ţin ritmul cu ei şi pentru a nu-i vedea căzând preferă să-i ţină de mână impunându-le ritmul lor.
Până şi îmbrăcămintea îşi are rolul ei în dezvoltarea copilului. Hainele de joacă ar trebui să fie
lejere, uşor de spălat, de culoare închisă, să nu coincidă cu cele de stradă pentru a nu da
1
Păunescu, Constantin (1981) Copilul nostru de la 0 la 3 ani, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p. 10
2
3
Idem, p. 518
4
Dumitrana, Magdalena (2000) Copilul, familia şi grădiniţa, Editura © Compania, Bucureşti, p. 13
13
posibilitatea creării unor dispute pe tema murdăriei. Mai mult decât atât, copilul nu trebuie
pedepsit pentru că a murdărit hainele.
Cu cât copilul petrece mai mult timp cu părinţii, dezvoltă activităţi împreună, comunică
verbal, cu atât dezvoltarea lor este mai complexă şi armonioasă. Aici intervine însă priceperea,
precum şi răbdarea părinţilor. Atunci când un părinte se supără pe copil din cauza insistenţelor
acestuia, copilul: ori adoptă atitudinea părintelui în cadrul jocurilor, ori se închide în el, se
emoţionează, se retrage într-o lume a lui imaginară, unde jucăriile sunt singurele care-l pot
înţelege, unde nimeni nu-l ceartă şi de care cu greu îl mai putem desprinde.
Deoarece până la vârsta de trei ani cei mai mulţi copii îşi petrec viaţa în familie, având
foarte puţine contacte cu persoanele străine din jur, părinţii sunt cei de la care primim date
despre personalitatea copilului atunci când intră pentru prima dată în colectivitate.
Părinţii pot da detalii despre: temperamentul copilului, manifestările lui, metodele
folosite în jocurile directe dintre adult-copil. De cele mai multe ori însă părinţii exagerează în
anumite privinţe şi acest lucru se datorează fie aşteptărilor pe care părinţii şi le doresc de la
copii, fie nivelului de cultură, social, etnic din care familia şi copilul face parte.
Copilul poate fi timid, greoi în exprimare şi acţiuni şi totuşi părintele să-l considere din
contra sociabil, vorbăreţ, activ comportamental – pentru că acest lucru îşi doreşte de la el.
Fiindcă aşteptările nu sunt în concordanţă cu personalitatea copilului, acesta poate fi afectat în
plan psihic. Părintele acţionează uneori potrivit aşteptărilor proprii şi pentru că nu se poate ridica
la acest nivel, copilul se interiorizează. În acest caz comunicarea devine şi mai defectuoasă.
Există şi situaţia în care copilul este prea vorbăreţ şi agil în mişcări, iar părintele neobişnuit cu
acest tip de copil reacţionează mai brutal şi din nou avem blocaj în comunicare.
Să nu uităm că primele fiinţe cu care copilul interacţionează sunt părinţii. Cu cât creşte
şi înţelege lucrurile din jurul lui mai mult, cu atât se ataşează mai mult de ele şi de părinţi. El
înţelege în timp mimica feţelor părinţilor, tonul vocii atunci când sunt veseli, trişti, emoţionaţi şi
încep să reacţioneze ca atare la ele.
Emoţii precum: suferinţa, interesul, dezgustul, plăcerea, tristeţea, teama, ruşinea,
vinovăţia, sunt înţelese încă de timpuriu, iar copilul le adoptă pe parcursul dezvoltării lui şi le
manifestă mai întâi folosindu-şi mimica şi gestica (suferinţa prin plânset, interesul prin privirea
atentă, dezgustul prin refuzul mâncării, plăcerea – zâmbind, teama prin crisparea feţei), acestea
apărând mult mai târziu în dezvoltarea lui (de la vârsta de şapte luni), când începe să
conştientizeze aceste senzaţii. Sentimente precum: mândria, vinovaţia, ruşinea apar abia pe la
vârsta de un an şi jumătate. Obişnuiţi cu persoanele din jurul lor, după vârsta de 6-7 luni, copiii
pot manifesta şi frica atunci când persoane noi apar împrejur.
14
Dacă la început copiii afişează orice emoţie, treptat, cu cât înaintează în vârstă reuşesc
să-şi înţeleagă emoţiile şi să le stăpânească.
Cei mai mulţi părinţi, preocupaţi de asigurarea materială a familiei, uită că prioritatea
principală este copilul. Datorită mediului în care trăiesc (cultural, economic, social, politic,
religios), a preocupărilor zilnice, părintele neglijează datoria pe care o are de îndeplinit faţă de
copil. Aşa cum îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu, sociale, aşa ar trebui să-şi îndeplinească şi
sarcinile ce-i revin ca părinte. Prezenţa părinţilor în viaţa copiilor este esenţială şi fără
participarea lor activă, copiii se pot îndepărta de părinţi şi se pot izola chiar şi faţă de copiii din
jur. Izolarea poate fi o consecinţă şi a exigenţei părinţilor. Mulţi dintre părinţii care pun în
prim-plan bunăstarea familială, în puţinul timp pe care-l petrec cu copilul lor, au tendinţa de a
exagera în a educa. Ei interzic copiilor să facă gălăgie, să se atingă de anumite obiecte, să se
mişte în libertate.
Copiii, prin constituţia lor, au tendinţa de a apuca toate lucrurile, de a se juca cu ele, de
a le demonta, de a le sparge – toate acestea, doar din curiozitate infantilă. Cei mai mulţi dintre
părinţi nu discută cu copiii, nu încearcă se le explice că nu pot face toate aceste lucruri şi de aici
se iveşte conflictul dintre părinte şi copil. Normal ar fi ca părinţii să-şi stăpânească aceste porniri
şi să le explice copiilor într-un mod îngăduitor ce pot face şi ce nu. În aceste condiţii copiii
adoptă anumite reguli şi în acelaşi timp pot comunica lejer cu cei din jur.
Din punct de vedere al individualităţii sale, copilul trebuie privit de adulţi ca o
personalitate distinctă, nu trebuie să-i minimalizăm capacitatea de înţelegere pe motiv că este
doar un copil. Se ştie însă că nu toţi copii sunt la fel. Nu trebuie comparat copilul propriu cu altul
din altă familie, vecini sau colegi de grădiniţă, deoarece fiecare are un ritm de dezvoltare
propriu. Reproşurile permanente venite din partea adulţilor conduc copilul spre frustrare.
Autoritatea ca: „manifestarea atitudinală în relaţie cu copiii”1, şi parte integrantă a
procesului educativ ce se realizează în familie, deţine un rol important în formarea şi educarea
personalităţii copilului. Dar autoritatea nu înseamnă tonul autoritar, dispoziţiile date, sancţiunile
(uneori dintre cele mai drastice – bătăile), ci mai degrabă o posibilitate, o unealtă verbală
accesibilă prin care copilul să înţeleagă ceea ce părintele îi spune. „De modul în care părinţii ştiu
să folosească autoritatea cu care sunt investiţi, depinde şi ascultarea din partea copiilor lor.”2
Autoritatea poate îmbraca diferite forme: poate fi indulgentă sau dimpotrivă –
despotică, represivă sau neutră. În general, pentru ca o relaţie să fie normală, moderată,
1
2
Barbu, Hristu ş.a. (1994) Pedagogie preşcolară, Manual pentru şcolile normale, clasa a XI-a, specialitatea
educatoare, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, p. 95
15
echilibrată, agentul autorităţii (părintele, educatorul), trebuie să se comporte în aşa fel încât
aceasta să fie câştigată de către copil şi nu impusă.
Toate aceste acţiuni, comportamente, conduc spre dezvoltarea morală a copilului, ce
reprezintă o ţintă importantă de atins, iar baza o găsim în familie. Este bine ca educaţia morală să
se facă de mic, să se continue progresiv în grădiniţă şi apoi în şcoală. Orice întrerupere a acestei
educaţii poate provoca neînţelegeri de ordin moral. Greşeala pe care părintele şi educatoarea o
pot face, este aceea de a nu îi explica copilului, de ce este sau nu este bine să facă ceva. De
regulă i se spune că: nu e bine să vorbească urât cu cu cineva, nu e bine şi gata. Nu i se explică
însă că acest comportament îl afectează pe cei din jur, iar el este considerat un copil rău pe care
părinţii nu l-au învăţat să vorbească frumos. În general pentru orice acţiune viitoare a copilului
baza se constitue în familie, iar părintele dovedeşte o mare responsabilitate în modul în care
gestionează creşterea şi educarea propriului copil.
Cu ajutorul jocului simbolic, ce are la bază poveşti ascultate sau citite din imaginile
cărţilor, copilul poate învăţa anumite conduite morale unde animalele din poveşti devin rând pe
rând: lupul – reprezentarea răutăţii; vulpea – şiretenia; iedul – cuminţenia, neascultarea; baba –
zgârcenia; fata babei – lenea. El învaţă să educe copilul cel rău şi chiar să-l integreze în jocuri pe
copilul izolat. De cele mai multe ori însă refuză să se joace cu un copil al cărui comportament
diferă de al său (dacă el este bun, nu se joacă cu copilul rău şi invers), sau cu un copil pe care
părintele nu-l agreează, doar pentru a fi în consens cu părintele, deşi în sinea lui ar dori să se
joace cu acest copil.
Pentru realizarea educaţiei în familie se foloseşte o serie largă de procedee şi metode
(statornice şi de constrângere) precum: „explicaţia, dialogul, demonstraţia, exerciţiul,
recomandările, sfaturile, sugestiile, forme ale aprobării şi dezaprobării, forme ale activităţii
(jocul, munca, învăţătura)”1.
Pe măsură ce copiii încep să se cunoască pe sine şi pe cei din jur îşi dezvoltă autonomia
şi învaţă ce este ruşinea şi neîncrederea. Progrese importante fac şi în dezvoltarea
autocontrolului şi încep să se conformeze cererilor părinţilor: de a nu se juca la priză sau să nu
apuce lucrurile de pe masă. Alteori însă, pentru a se conforma cerinţelor părinţilor, copiii ar
trebui să-şi controleze un anumit comportament. De asemenea ar fi bine să fie învăţat să
mulţumească pentru orice dorinţă îndeplinită. Cerinţe, considerate activităţi de rutine, precum:
strânge jucăriile, să aranjăm patul, nu alerga pisica, nu o trage de coadă, se pot învăţa mai uşor
1
16
cu ajutorul jocurilor de forma: „«Fii atent, fă şi tu ca mine, Acum ştii ce trebuie să faci?»”1,
„«Ne-am jucat cu jucăriile şi acum punem la loc, pe rând: cuburile, păpuşile şi maşinile.»”2,
jocuri în care se implică şi adultul.
Recompensa este o modalitate eficientă de însuşire a deprinderilor morale corecte şi
baza o reprezintă - lauda. Laudele şi criticile pot fi benefice dar şi dăunătoare. Laudele excesive
pot ridica copilul pe culmi, pe care uneori nu le poate atinge în mod normal şi care-i pot dăuna
mai târziu, în timp ce criticile excesive, sau venite în momente inoportune, pot avea consecinţe
grave.
Laudele, cât şi criticile, îşi au rolul lor în anumite momente. Se ştie că o laudă venită
într-un moment de cumpănă, de incertitudine poate motiva un copil, aşa cum şi o critică venită
într-un moment de supraevaluare excesivă îl poate tempera dar şi motiva pe viitor. De obicei
atunci când copilul se autoevaluează încearcă să se compare cu cineva cunoscut. Copilul imită
un model de comportament din jur chiar şi atunci când exercită o anumită activitate. De
exemplul copiat depinde şi calitatea însuşirea unor comportamente şi acţiuni.
Recompensarea copilului pentru orice acţiune bine făcută este şi cea mai bună metodă
de învăţare. Ea însă poate fi imediată sau amânată. Cercetătorii consideră că: „capacitatea
timpurie a unui copil de a amâna recompensa poate fi un predictor pe termen lung al succesului
şi fericirii acelui copil”3. Aşadar, familia ar trebui să ştie că, amânarea recompensei pentru
anumite acţiuni poate conduce spre dezvoltarea aptitudinilor, conduitelor şi siguranţei copilului.
„Familia reprezintă pentru copil un organism reglator, care permite – în ciuda unei
aparente sărăcii de mijloace – să trăiască o viaţă foarte intensă, o viaţă proprie copilăriei”4.
1
Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la nastere la 3 ani Ministerul Educaşiei, Cercetării
şi Tineretului, disponibil on-line http://forum.didactic.ro/viewtopic.php?f=45&t=22433materialul accesat la data de
2 februarie 2013, p. 14
2
Idem, p. 17
3
Harwood, Robin ş. a. (2010) Psihologia copilului, Editura Polirom, Iaşi, Seria Collegium, p. 565
4
educatoare, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti
17
CAPITOLUL 2
COPILUL PREŞCOLAR ŞI DEZVOLTAREA SA ÎN CONTEXTUL
GRĂDINIŢEI
2.1. Integrarea preşcolarului în grădiniţă

Din nevoia de pregătire a generaţiei tinere, în ceea ce priveşte preluarea cunoştinţelor
înaintaşilor şi perfecţionarea lor, din cele mai vechi timpuri, s-a înfiinţat şcoala (grădiniţa), ca
instituţie socială de educaţie.
„Şcoala este considerată ca fiind factorul principal pentru formarea tinerei generaţii în
concordanţă cu cerinţele societăţii”1.
Fiind o componentă a societăţii ea are rolul de a ajuta la realizarea idealului educaţional
„impus de cerinţele vieţii sociale”2.
Idealul educaţional al şcolii româneşti este: „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă
a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de
valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi
pentru angajare pe piaţa muncii”3.
Integrarea în colectivitate a copilului îl ajută să-şi sporească numărul relaţiilor, a
calităţii acestora. Ei pot face diferenţa între ceea ce se întâmplă acasă şi la grădiniţă. De cele mai
multe ori, dacă părintele îi spune să realizeze ceva acasă el motivează că nu poate executa acest
lucru căci nu este la grădiniţă sau că nu poate executa la fel ca la grădiniţă. Se schimbă astfel
priorităţile lui. Familia, în orizontul lui, cade, de cele mai multe ori pe locul doi. Se întâmplă şi
cazuri în care copilul spune că o iubeşte mai mult pe doamna educatoare decât pe mama, sau
ceea ce face doamna, face mai bine decât mama. În acest caz copilul nu trebuie privit cu invidie
de către părinţi, căci, intrând într-un mediu nou, diferit de cel de acasă, copilul încearcă să se
adapteze acestui mediu şi automat se schimbă şi priorităţile lui. Acelaşi lucru se întâmplă şi când
face trecerea de la grădiniţă la şcoală: şcoala devine prioritară şi grădiniţa banală.
Rolul şcolii (grădiniţei) nu se reduce doar la educare ci şi la dezvoltarea culturii şi
evoluţiei societăţii, a progresului tehnic.
2.2 Dezvoltarea socio-emoţională şi psiho-motrică în contextul grădiniţei

Sfera psihomotricităţii este foarte largă şi are un conţinut bogat şi variat. Pe planul
comportamentului motor s-a subliniat marea însemnătate a elementelor psiho-motorii în reglarea
1
2
Idem, p. 64
3
Lege 1/2001 a educaţiei naţionale, Art. 2, alin. 3
18
voluntară a acţiunilor, atât sub raportul inteligenţei, al orientării spre scop, cât şi al mecanismelor
de urmărire, control şi coordonare – compensare. Conduitele motrice evoluează după naştere
progresiv, în strânsă legătură cu maturizarea neuro-motrică şi formarea educaţională. Diferiţi
cercetători şi-au îndreptat atenţia asupra acelor conduite care-i permit copilului să comunice cu
ambianţa şi, în acelaşi timp, cu sinele. Ei au remarcat fenomene legate de formarea schemei
corporale, a lateralităţii, a dezvoltării coordonării statice – echilibru, a coordonării
perceptiv-motrice, a activităţii ideomotorii.
În primele luni de viaţă copilul are o experienţă foarte redusă, neclară, incompletă
despre spaţiu şi despre locul ocupat de corpul său în spaţiu. Abia la 9 luni este capabil să-şi
diferenţieze părţi ale corpului de obiectele din jur, iar la 12 luni este în stare să lege părţi ale
corpului formând o unitate. În schimb, la această vârstă nu este în stare să transpună asupra
altora imaginea pe care o are despre el. La 5 ani reuşeste să-şi diferenţieze partea dreaptă de cea
stângă, dar abia la 8 ani le va transpune şi asupra altora. La 11-12 ani va diferenţia şi
individualiza complet degetele.
Cunoaşterea propriului corp constitue punctul de plecare în situarea subiectului în
spaţiu, cunoaşterea mediului înconjurător şi de ordonare a acţiunilor.
Orice perturbare în organizarea schemei corporale conduce la dificultăţi în relaţia
subiect – mediu înconjurător, deficit ce se manifestă în triplu plan: perceptiv, motric şi al
relaţiilor cu cei din jur.
Programele educaţionale sunt constituite dintr-o succesiune de secvenţe de elemente de
program. Programele sunt structurate pe următorii parametrii:
a) identificarea schemei corporale proprii:
 arată şi denumeşte mâna (piciorul, ochiul, urechea) dreaptă, stângă; copilul este aşezat în
diverse poziţii (în picioare, culcat, cu ochii închişi sau deschişi). Aceeaşi sarcină de învaţare
cu schimbarea poziţiei corpului copilului în raport cu profesorul.
 denumeşte diferite segmente ale corpului (mână, picior, ureche, ochi) care îi sunt indicate de
către profesor;
 să atingă la comandă părţile esenţiale ale propriului corp cu mâna dreaptă sau stângă, cu
ochii închişi sau deschişi;
 să localizeze un deget, mai întâi cu ochii deschişi şi apoi cu ochii închişi;
 să arate degetul sau degetele indicate de profesor;
 să denumească partea corpului care i se arată;
 să reacţioneze adecvat la comenzile verbale.
Exemple de jocuri folosite: „Arată-mi nasul, capul, urechea”, „Ridică mâna”, „Bate din palme”,
„Eşti fetiţă, eşti băiat?”
19
b) identificarea schemei corporale a partenerului
 să arate mâna (piciorul, ochiul, urechea) dreaptă, stângă a partenerului aşezat în poziţie faţă
în faţă sau în aceeaşi poziţie;
 să denumească diferite segmente ale corpului partenerului indicate de profesor, să arate
partea dreaptă sau stângă a corpului partenerului, să imite gesturile făcute de profesori, deplasat,
în poziţie similară cu copilul sau faţă în faţă;
 să imite gesturile verbalizând;
 să execute gesturi pe bază de comandă verbală;
 să indice în ce mână, picior este ţinut un obiect oarecare;
Exemple de jocuri: „Seamănă cu tine?”, „Spune, cine eşti?”, „Unde are Mihai … (nasul, gura,
piciorul)?”;
c) identificarea schemei corporale pe manechine, păpuşi demontabile:
 să indice şi să denumească segmentele corpului pe o imagine grafică, marionete, manechine,
păpuşă demontabilă;
 să reconstituie un manechin din părţile constitutive;
 să reconstitue o siluetă umană din segmentele reprezentate, din forme geometrice;
 să asambleze un manechin descompus în părţile componente, verbalizând acţiunea de
reconstituire;
 să deseneze elementele corporale lacune;
Exemple de jocuri: „Să-mbrăcăm, dezbrăcăm păpuşa”, „Să spălăm păpuşa”;
d) raportarea propriei persoane la obiectele din mediul ambiant
 să stabilească poziţia spaţială a obiectelor din mediul ambiant în raport cu schema corporală
proprie;
 să stabilescă poziţia spaţială a obiectelor în mişcare;
 să stabilescă poziţia obiectelor imobile sau mobile în raport cu schema corporală proprie în
poziţia în picioare cu rotire de 90 sau 180, în poziţia culcat pe spate (sau pe faţă).
Exemple de jocuri : „Ce vezi în faţa ta?”, „Stai cu faţa spre …”, „Du-te la ursuleţ”
e) senzaţii şi percepţii ale propriului corp
 să perceapă batăile inimii;
 să discrimineze zonele mai reci şi mai calde ale corpului;
 sa discrimineze părţile tari, moi;
Exemple de jocuri: (: „Arată-mi partea cea mai caldă a corpului tău”
f) descifrarea expresiilor care exprimă sentimente şi emoţii
 să recunoască expresii degajate din imagini care exprimă emoţii: bucurie, tristeţe, teamă;
20
Exemple de jocuri: „M-a certat mama”, „La deredeluş”
În cazul copiilor cu deficienţe mintală moderată, un program privind cunoaşterea
schemei corporale ar fi următorul: conştientizarea segmentelor corpului cu ajutorul tactului şi
kinesteziei; executarea de mişcări cu acele părţi ale corpului denumite de profesor, în diferite
poziţii; executarea de mişcări cu ochii închişi; jocuri care să permită copilului cucerirea treptată a
spaţiului; desenarea corpului după model; completarea desenului lacunar; activităţi de
diferenţiere stânga – dreapta.
2.2.1. Percepţia spaţiului şi a timpului

Spaţiul şi timpul sunt forme de bază ale existenţei materiei în mişcare. Spaţiul, mediul
vid prin definire, este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziţiilor,
direcţiilor, distanţelor, deplasărilor. Spaţiul se organizează plecând de la nivelul senzorio-motor
al percepţiilor legate de acţiune, pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii, a recunoaşterii
noţiunii de dreapta-stânga, în jurul vârstei de 6 ani, a schemei corporale a partenerului, în jurul
vârstei de 8-9 ani, a diverselor poziţii ale obiectelor între ele, a elaborării noţiunilor topologice:
vecin, închis, deschis ş.a. Pentru a putea opera cu aceste relaţii este nevoie de un nivel de
dezvoltare de cel puţin 8-9 ani.
Spaţiul se organizează plecând de la nivelul senzorio-motor pe baza percepţiilor legate
de acţiune, iar insuficienţele legate de discriminarea spaţială sau tulburarea de orientare conduc
la numeroase dezorganizări pe diverse planuri: dislexie, disgrafie, discalculie, disortografie.
Jocul are rolul său bine stabilit în explorarea spaţiului de către copil. În primele luni de
viaţă jocul este executat de către părinţi, iar copilul îl priveşte cu pasivitate. Treptat acesta
observă anumite bucurii şi participă alături de părinte la joc răspunzându-i prin gesturi şi
zâmbete. Şi animalele se joacă, dar joaca lor se face din instinct, pe când copilul „se joacă pentru
a-şi dezvolta potenţialele psihologice, mentale, afective, morale etc. necesare devenirii sale
sociale”1. Încet, încet el învaţă să facă dinstincţie între diferite obiecte şi să le folosească conform
destinaţiei sale. El învaţă că nu poate folosi maşina sau păpuşa pentru a construi, că nu poate
atinge anumite obiecte deoarece îl pot pune în pericol. De asemenea asimilează şi cunoştinţe
legate de dimensiunea spaţio-temporală: învaţă că păpuşa se află în pat sau face distincţia
faptului că ieri s-a jucat cu păpuşa iar azi se joacă cu maşina.
Jocurile nu se desfăşoară într-un plan natural ci în unul imaginar. Mai multe scăunele
aşezate unul lângă altul formează un pat, un tren sau un castel. Ei organizează un şantier sau o
grădină zoologică cu jucăriile lor în miniatură, înlocuind spaţiul real cu unul imaginar,
1
Păunescu, Constantin, (1981) Copilul nostru de la 0 la 3 ani, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p. 100
21
miniatural. Timpul petrecut la grădiniţă (este vorba de câteva ore), în jocurile lui este
minimalizat la câteva minute.
2.2.2 Perioada 3-6/7 ani – preşcolaritatea

Pentru J. Piaget esenţială este dezvoltarea gândirii şi în acest sens el distinge 4 perioade
distincte: perioada inteligenţei senzorio-motorii (0-18 luni); perioada gândirii preoperatorii (18
luni – 6 ani); perioada operaţiilor concrete (7-12 ani) şi perioada operaţiilor formale sau a
gândirii ipotetico-deductive (după 12 ani).
H. Wallon considera că, în aprecierea dezvoltării copilului, trebuie să ţinem seama de
etapele dezvoltării vieţii emoţionale, ale socializării lui. El a identificat următoarele stadii:
senzitivo-motor, impulsiv pur, emoţional, proiectiv şi stadiul personalismului şi adolescenţa.
Putem face o structurare în legătură cu dezvoltarea neuropsihică a copilului, pe etape,
luând drept criteriu de raportare vârsta cronologică şi schimbările esenţiale care au loc în
sistemul de relaţii dintre copil şi mediul său social. În dezvoltarea copilului distingem
următoarele stadii: „a) perioada de sugar (0-1 an); b) perioada de antepreşcolar (1-3 ani); c)
perioada de preşcolar (3-6/7 ani); d) perioada de şcolar mic (6/7-10/11 ani); e) perioada de şcolar
mijlociu şi pubertară (10/11-14/15 ani) sau perioada preadoleşcentă cu subperioadele
prepubertară (10/11-12/13 ani) şi pubertară (12/13-14/15 ani); f) perioada şcolarului mare
(14/15-18/19 ani) sau adolescenţă”1.
Perioada de preşcolar (3–6/7 ani) este o perioadă de desăvârşire a gândirii
preoperatorii, de depăşire a cadrului familial de relaţii, de afirmare progresivă a independenţei şi
conştiinţei de sine.
Copilul de 4-5 ani este înainte de orice un zvăpăiat pe care oboseala nu-l ajunge, înclinat
pe de-a-ntregul bucuriei de a simţi că trăieşte şi se mişcă. Fiinţa sa se confundă cu gestul, el
prinde cu mâna, loveşte sau scoate limba cu aceeaşi uşurinţă cu care sare după un balon.
La 4 ani copilul desenează după model pătratul, se îmbracă şi se dezbracă singur, îşi
încheie nasturii şi şireturile de la pantofi, stă singur într-un picior pentru 5-8 secunde, numeşte
culorile, îşi spală şi îşi şterge faţa singur, se spală pe dinţi, este cooperant în jocurile cu alţi copii.
La 5 ani copilul poate redă singur triunghiul şi este capabil să stea pe vârfurile
picioarelor cu călcâiele lipite sau să sară pe o linie dreaptă; desenează un om cu cap, corp,
membre; numeşte toate culorile de bază, scrie (imită) câteva litere, participă la jocuri şi activităţi
colective.
1
Verza G., Şchiopu Ursula (1998) Psihologia vârstelor, Bucureşti, E.D.P.R.A., pag. 35
22
La 6 ani copilul desenează rombul după model, stă într-un picior fără să părăsească
locul. După această vârstă el poate executa aproape orice mişcare fizică, în afară, de cele care cer
o anumită forţă şi rezistenţă musculară.
Considerabila spontaneitate motorie ce caracterizează vârsta preşcolară, aşa-numita
vârstă a graţiei, tinde să dispară după cel de-al şaselea an, pe măsură ce copilul îşi impune
activităţi mai precise, mai exigente, iar mediul îi restrânge libertatea de mişcare.
2.2.3. Abordări conceptuale ale limbajului

Limbajul este definit ca mod de organizare, integrare şi funcţionare a limbii la nivel
individual. El reprezintă activitatea de comunicare interumană, realizată prin intermediul limbii
şi a tuturor resurselor ei; o conduită de tip superior ce organizează, direcţionează şi ierarhizează
toate celelalte componente umane.
Forma de bază, naturală şi concretă a limbajului este vorbirea.
Prin intermediul limbajului, copilul începe să se cunoască pe el ca individualitate,
mediul şi acţiunile care se desfăşoară în societate.
Gestul motric este primul limbaj al copilului prin care îşi exprimă dorinţele, nevoile şi
stările afective. Asocierea dintre limbajul adultului şi gesturile motrice atât ale copilului, cât şi
ale adultului, ajută la fixarea pe scoarţa cerebrală a noţiunilor.
Putem spune ca limbajul apare şi se dezvoltă în contextul gesturilor motrice, iar acestea
se perfecţionează, se coordonează şi conştientizează cu ajutorul limbajului.
Limbajul şi gândirea sunt strâns legate şi se intercondiţionează, deşi nu sunt fenomene
identice. Luând limbajul ca un proces comunicaţional, trebuie să precizăm că ceea ce se
transmite, comunică, este un mesaj, deci un conţinut informaţional, semantic. Limbajul are o
latură semantică, iar fiecare cuvânt are o semnificaţie principală şi multe alte sensuri secundare.
La un nivel evoluat nu se poate gândi fără mijloacele limbajului, iar vorbirea fără înţeles
sau conţinut cognitiv este o simplă formă fără conţinut. Limbajul îndeplineşte în sistemul psihic
uman, un rol deosebit de important. Este un fel de ax al sistemului psihic, care face posibil
fenomenul de conştiinţă.
Percepţiile şi reprezentările dobândesc prin verbalizare, semnificaţie, iar formulările
verbale sunt garanţia memoriei de durată. Însăşi voinţa apare ca un proces de autoreglaj verbal.
Problema rolului şi funcţiilor limbajului, în tabloul general al comportamentului uman,
a stat permanent în centrul atenţiei psihologilor, indiferent de orientarea metodologică în care se
încadrau. K. Buhler (1933) distinge trei funcţii principale ale limbajului, şi anume:
a) funcţia expresiv emoţională prin care se obiectivează trăirile şi atitudinile subiectului;
b) funcţia conativă, prin care se exercită influenţa asupra celor din jur;
23
c) funcţia referenţială, designativă sau cognitivă, prin care cuvintele desemnează
conţinutul activităţii de cunoaştere.
Alţi autori, precum P. Janet şi A. Ombredane, leagă funcţiile limbajului de nivelurile
sale integrative şi le deduc din acestea.
A. Ombredane (1951) desprinde cinci utilizări sau funcţii principale: afectivă, ludică,
practică, reprezentaţională şi dialectică.
Funcţia afectivă derivă din integrarea limbajului la nivelul sferei emoţionale. Ea constă
în exprimarea spontană, involuntară sau deliberată, voluntară, a conţinutului şi semnului trăirilor
emoţionale. Verbalizarea componentelor şi dinamicii sferei afective se realizează în forme
diferite de completitudine: de la simple interjecţii până la descrieri închegate. Latura cea mai
intim legată de trăirile emoţionale actuale este cea fonetic-intonaţională.
Funcţia ludică este strâns legată de cea afectivă. Ea rezidă în a produce subiectului o
stare specifică de plăcere, de relaxare, de satisfacţie. Aceasta funcţie se manifestă de timpuriu în
copilărie, în forma repetiţiilor ritmate, contrastelor fonetice, combinaţiilor de efect. La vârsta
adultă, jocul verbal devine o modalitate curentă de distracţie: schimbul de glume, de vorbe de
duh, construcţii de cuvinte şi expresii, corelări fonetice şi semantice, ca modalitate de procurare a
unei stări de bună dispoziţie.
Funcţia practică este menită să declanşeze, să faciliteze şi să conducă acţiunea colectivă
prin colaborare şi rivalitate. Este un limbaj de intervenţie promptă, cu formule concise, energice,
comunicarea desfăşurându-se într-un cadru situativ, unde cele mai multe condiţii sunt cunoscute.
În viziunea actuală, utilizarea practică a limbajului se subsumează funcţiei de reglare.
Funcţia reprezentaţională – constă în desemnarea a ceea ce, în momentul dat, este
absent, fiind în raport invers cu naraţiunea şi evocarea.
Limbajul reprezentaţional se orientează în două direcţii: pe de o parte spre figurarea
completă şi singulară, aspect prin care se aseamănă cu o operă de artă a cărei semnificaţie este
imediat accesibilă, iar pe de altă parte spre aluzia fondată pe un sistem de convenţii, a căror
însuşire anterioară este necesară.
În reprezentări nu pot fi cuprinse noţiuni abstracte, dar sunt din plin prezente elementele
aluzive şi sugestive.
Funcţia dialectică constă în utilizarea formală a limbajului, care nu se concentrează pe
descrieri şi povestiri, ci pe formarea şi desfacerea combinaţiilor simbolice abstracte, expresia cea
mai elocventă a acestei funcţii fiind algebra. În ontogeneză, ea se structurează mai târziu decât
celelalte prezentate mai sus şi se corelează cu formarea operaţiilor formale ale gândirii. Prin
funcţia dialectică, limbajul verbal devine principalul instrument care mediază şi face posibilă
cunoaşterea conceptual-abstractă.
24
Pentru delimitarea şi definirea funcţiilor limbajului, în psihologia contemporană se
porneşte de la teoria generală a comunicării şi de la cea a comenzii – controlului (reglării).
Celebrul lingvist şi psihanalist Roman Jacobson (1960) apelează la termenul centrare a
mesajului pentru a pune în evidenţă raportul dominant care exprimă o anumită funcţie. Astfel,
mesajul centrat pe emitent oglindeşte rolul expresiv emoţional al limbajului.
Respectând spiritul comunicării şi reglării, precum şi determinaţiile generale ale
sistemului psihic uman, putem sintetiza funcţiile principale ale limbajului: comunicativă,
cognitivă şi reglatoare.
Funcţia de comunicare este bazală, primordială şi izvorăşte din natura intrisecă a
omului de a relaţiona, de a realiza schimburi energetico-informaţionale cu mediul extern. Ea se
constitue într-o situaţie care presupune relaţionarea celor doi factori – emiţătorul şi receptorul
(destinatarul), raportaţi la referent comun şi centraţi pe acelaşi model informaţional intern.
Funcţia de comunicare se materializează în schimbul de informaţii între două persoane,
între o persoană şi un grup, între două grupuri, între om şi maşină, între om şi animal.
Prin funcţia de comunicare va trebui să înţelegem esenţa limbajului verbal ca mijloc de
exteriorizare a stărilor interne ale subiectului.
Funcţia cognitivă se subsumează celei de comunicare şi ea se relevă în două forme:
a) designarea şi obiectivarea modelelor informaţionale interne ale obiectelor şi
fenomenelor externe;
b) includerea cuvântului în însăşi schema de desfăşurare a proceselor cognitive, de la cele
senzoriale la cele ale gândirii formal-abstracte
Sub raport designativ, cuvintele limbii ca semne sunt, prin învăţare sistemică, asociate
cu obiecte şi fenomene concrete, pe care copilul le percepe nemijlocit, devenind nomene ale lor.
Din perspectiva cognitivă limbajul verbal se practică ca un factor de organizare şi
orientare a proceselor psihice de cunoaştere, el constituind matricea pe care se structurează şi
funcţionează sistemul operaţiilor logice, judecăţile şi raţionamentele. Unitatea dintre limbă şi
gândire este una funcţională şi nu substanţial-calitativă, de aceea ea nu este absolută ci relativă,
nu este monolită ci contradictorie – nu există o concordanţă deplină între nivelul de dezvoltare a
gândirii şi cel al dezvoltării limbajului, nu este inextricabilă, ci supusă destrămării.
Funcţia reglatorie a limbajului se realizează în două planuri: intern şi extern.
În plan intern, limbajul devine factor esenţial de reglare a organizări
psiho-comportamentale proprii a individului. Integrarea verbală se impune ca lege specifică a
dezvoltării şi organizării în conţinut şi formă a tuturor proceselor psihice conştiente. Prin
intermediul limbajului se realizează asimilarea sistemelor de cunoştinţe, de valori, de principii şi
norme, de etaloane şi criterii de comparaţie, de deprinderi comportamentale. În plan extern,
25
funcţia reglatoare a limbajului constă în influenţarea şi modelarea atitudinilor şi conduitelor celor
din jur, în funcţie de dorinţele şi aşteptările noastre.
Trebuie să subliniem că între cele trei funcţii ale limbajului (funcţia de comunicare,
funcţia cognitivă, funcţia reglatorie), există o strânsă interacţiune.
În concluzie, pe măsură ce limbajul se concretizează ca o necesitate în comunicare,
copilul „se poate face înţeles şi înţelege ce i se spune”1. El ajută la maturizarea treptată a
copilului, la dezvoltarea lui psihică, copilul reuşind să povestească întâmplări reale sau
imaginare, povestiri ascultate pe care deseori le completează cu propria imaginaţie, întrebând şi
răspunzând la întrebări care-i dezvoltă orizonturile cunoaşterii.
2.3. Relaţia educatoare-copil, parte integrantă a structurii procesului de

învăţământ şi factor de stimulare a dezvoltării personalităţii preşcolarilor
2.3.1. Particularităţi ale relaţiilor educatoare-copil
Încă din primele zile de frecvenţă ale copilului în grădiniţă, între educatoare şi copii se
stabilesc anumite relaţii emoţionale, introductive şi educative, ce pun amprenta asupra psihicului
şi relaţiei copil-educatoare.
Experienţele efectuate de-a lungul timpului ne-au demonstrat că preşcolarii se formează
aşa cum sunt îndrumaţi de către educatoare, ea având un rol important în influenţarea psihicului,
comportamentului şi educaţiei copilului într-un anumit fel. Stabilirea unor relaţii corecte între
educatoare şi copil: „dau acestora din urmă un sentiment de siguranţă, de ocrotire în cadrul
mediului în care aceştia îşi desfăşoară activitatea (grupa de copii, grădiniţa)”2.
Există cazuri în care educatoarea acordă mai mult timp copiilor pe care-i simpatizează
şi pe alţii îi tratează cu răceală, sau există posibilitatea ca aceasta să nu ştie să stimulze interesul
copiilor pentru lecţii şi în acest caz copiii să nu simtă nevoia să înveţe. Modalitatea prin care
educatoarea ştie cum să lucreze cu copiii, aptitudinile de comunicare şi afective pe care le deţine,
cunoştinţele pe care le posedă în legătură cu aşteptările, necesităţile şi interesele copiilor, pot
influenţa într-un mod pozitiv/negativ educaţia copilului preşcolar.
În cadrul procesului de învăţământ, la această vârstă preşcolară, între copii şi
educatoare se stabilesc relaţii distincte: stabilite între două generaţii diferite – vârstnice
(educatoarea) şi fragede (copilul preşcolar); asimetrice – este vorba de statutul şi experienţa
educatoarei în faţa copiilor ce au nevoie de orientare, educare, dirijare; ce ţin de modul în care
educatoarea îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de copii; ce: „sunt influenţate de trăsăturile de
personalitate ale educatoarei”3.
1
2
3
Idem, p. 90
26
Educatoarea trebuie să fie pregătită din punct de vedere profesional, să cunoască
principiile pedagogice, să respecte particularităţile de vârstă, psihologice şi individuale ale
copiilor, să aibă cunoştinţe educative dobândite temeinic şi cel mai important să iubească ceea ce
face şi pe copii. Relaţiile evoluează pe măsură ce se cunosc mai bine unii pe alţii (educatoarea pe
copil, copilul pe educatoare, copiii între ei).
În general grupele de preşcolari se diferenţiază de alte categorii sociale prin:
„1) număr relativ redus de membri:
2) interacţiuni de tipul «faţă în faţă» realizate la niveluri diferite: educatoare-copil;
copil-copil; copil-grup etc., diferenţiindu-se între ele prin: grad diferit de determinare, unele
fiind strict determinate, altele având un grad de libertate mai mare; felul interacţiunii între
membri (în unele fiind explicită, în altele implicită); mijloacele de realizare (adică exclusiv
verbale sau şi afective);
3) natura specifică a scopurilor (care sunt prin excelenţă de ordin formativ);
4) existenţa unor activităţi specializate şi diferenţiate de predare, învaţare, evaluare, cu
conţinut şi finalitate educativă;
5) compoziţia lor relativ omogenă ca vârstă, naţionalitate, mediu de provenienţă etc.;
6) persistenţa lor în timp, în sensul că nu se desfac de îndată ce sarcinile au fost
îndeplinite, ci la intervale mai mari de timp.”1
2.3.2. Tipuri de relaţii educatoare-copil

În cadrul activităţilor desfăşurate la clasă, ies în evidenţă o varietate de relaţii ce se
stabilesc în procesul de învăţământ precum:
Relaţii de comunicare – stabilite după funcţiile pe care le îndeplinesc. În cadrul acestor
relaţii educatoarea transmite informaţii copiilor prin: nararea unor întâmplări şi explicarea unor
cuvinte; poate organiza anumite informaţii prin concentrarea atenţiei copiilor doar asupra esenţei
informaţiilor prin procedee de lucru; poate stimula interesul asupra unor probleme datorită
solicitării educatoarei dar şi al răspunsului la solicitare; poate influenţa exprimarea unor stări
afective.
Relaţii de dirijare a activităţilor grupei – dirijate la început permanent de către
educatoare, treptat ajutând la creşterea autonomiei copilului atribuindu-i cât mai multă
independenţă. Aceste relaţii pot fi dominatoare, în care climatul este unul autoritar. În acest caz
severitatea excesivă a educatoarei limitează, dacă nu reprimă din start: spiritul de iniţiativă,
creativitatea, independenţa copilului. Un comportament intransigent nu ţine seama de
1
educatoare, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, p. 91-92
27
particularităţile de vârstă ale copilului, de interesele lui. Acesta nu este tocmai un comportament
recomandat ci mai degrabă unul la care mai are câte ceva de îmbunătăţit.
Relaţiile democratice se dovedesc a fi eficiente în comunicarea cu copiii. Aici există o
permanentă preocupare a educatoarei pentru provocarea copilului de a participa activ, a dezvolta
curiozitatea, spontaneitatea şi creativitatea copilului prin cooperare, spirit practic, sprijin în
timpul activităţii.
Relaţii permisibile. Atunci când educatoarea devine excesiv de îngăduitoare, activitatea
educaţională are de suferit. Lăsat să facă ce vrea şi cum vrea, atunci când educatoarea va încerca
o intervenţie mai autoritară, copilul vede acest lucru ca o persecuţie şi o tratează ca atare.
Relaţiile socio-afective sunt deosebit de importante la această vârstă deoarece îşi pun
amprenta pe întreaga personalitate a copilului, se manifestă spontan şi sunt „de atracţie sau de
respingere, de simpatie sau antipatie, de acceptare sau neacceptare”1. Stabilite greşit ele pot
deveni traumatizante pentru copil.
Educatoarea are sarcina de a cunoaşte în cel mai scurt timp, de la intrarea copilului în
grădiniţă, mediul din care provin copiii (etnie, religios), anumite norme de comportament sau
limbaj, pentru a putea realiza o comunicare directă cu familia şi copilul. Mai mult, ea trebuie să
cunoască care sunt aşteptările părinţilor de la copil pentru a le putea adapta pe ale sale la ele, sau
cel puţin pentru a încerca să fie în concordanţă, pe cât posibil, cu cerinţele lor. Tonalitatea în
comunicarea directă cu copilul şi părintele să fie joasă, să nu repete permanent aceeaşi
informaţie şi să aibă un comportament non-verbal neadecvat (grimasă, ridicări din umeri, lipsă
de amabilitate).
O altă problemă ivită în desfăşurarea actului educaţional o reprezintă numărul mare de
preşcolari din grupă. Acest lucru poate determina educatoarea să procedeze greşit în timpul
actulului educaţional pe care-l desfăşoară: să existe mai mult un monolog decât un dialog; să
limiteze activitatea copilului la lecţie prin acordarea de răspunsuri stricte, doar acele răspunsuri
ce au legătură cu lecţia; apostrofarea copiilor atunci când se antrenează în anumite discuţii în
timpul lecţiilor. Acest lucru contravine calităţii de a fi un bun cadru didactic alături de:
„Observaţiile şi corectările repetate («Nu se pune aşa, ci aşa!», «Nu ai pronunţat bine!»,«Nu ai
formulat corect!»)…”2, ce pot duce la blocaje ale copiilor nu la dezvoltarea lor. O relaţie
adecvată educatoare-copil presupune înţelegere, comunicare permanentă, colaborare şi spirit
practic; capacitatea cadrului didactic de a şti cum să-şi antreneze copiii în jocurile desfăşurate la
lecţii, jocuri prin care ei să înveţe să se mişte fără a se răni, să se comporte civilizat la grădiniţă
1
2
28
şi acasă, pe stradă, fără a atrage atenţia sau a jigni; să înveţe lucruri noi despre lumea
înconjurătoare.
Să nu uităm că cei mai mulţi copiii acasă sunt mici rebeli, răsfăţaţi, şi că este o
adevărată artă să ştii să-i educi.
La grădiniţă copilul învaţă să fie prieten cu cel din jur, că jucăria nu-i aparţine numai lui
ci tuturor, că nu se poate să fie el singur în centrul atenţiei adulţilor ce-l înconjoară. Nu este cu
nimic greşit să i se spună din când în când: „«Aşteaptă să termin de vorbit!», «Aşteaptă să
vedem mai întâi ce spune Ana!»”1.
Acasă părintele însă devine nerăbdător să vadă cât mai repede rezultatele activităţilor
desfăşurate în grădiniţă. El numără câte poezii învaţă copilul său la grădiniţă într-o săptămână,
cât au pictat şi desenat, ce au învăţat nou. Părintele nu ar trebui să compare câte poezii ştie un
copil şi câte ştie propriul său copil, deoarece fiecare învaţă într-un ritm propriu. De aceea:
„Părintele e dator să-şi stăpânească nerăbdarea de a vedea rezultate imediate la copil.”2.
Educatoarea trebuie să se pună de acord şi cu modul de disciplinare al copilului, prin
discuţii cu părinţii în acest sens şi o colaborare permanentă. Plecând de la sloganul că: „nu există
copil rău”3, atât părintele cât şi educatoarea, trebuie să ştie că pedepsele, pentru micile ştrengării
ale copiilor, nu trebuie să pună copilul în insecuritate. Orice pedeapsă, mustrare, nu se dă cu
furie. Există copii care sunt nemulţumiţi, cu frustrări, speriaţi şi care încearcă să atragă atenţia
prin orice mijloace, iar modalitatea prin care se corectează comportamentul copilului se pune
întotdeauna de acord între părinţi şi educatoare, deoarece părintele îşi cunoaşte cel mai bine
copilul, iar educatoarea ştie cum să îndrume părintele în încercarea de corectare a
comportamentului copilului, datorită cunoştinţelor sale pedagogice.
Aşadar reuşita activităţii din grădiniţă ţine de educatoare, de personalitatea ei ce
însumează: dragostea acesteia faţă de copii, aptitudinea de a şti cum să-şi apropie copiii, să-i
trateze imparţial, să fie naturală, să aibă încredere în forţele proprii atunci când doreşte
recuperarea unui copil cu probleme, să deţină cunoştinte pedagogice însuşite temeinic, să fie un
model al copilului şi părintelui prin comportamentul, tinuta morală şi vestimentară.
1
2
Idem, p. 64
3
Ibidem, p. 80
29
CAPITOLUL 3
COLABORARE GRĂDINIŢĂ-FAMILIE
3.1. Importanţa colaborării dintre grădiniţă şi familie pentru dezvoltarea

integrală a copilului preşcolar
Grădiniţa pregăteşte copilul pentru şcoală valorificând potenţialul acestuia dobândit şi
existent până în acel moment. De asemenea cel mai important rol în socializarea copilului cu
vârsta cuprinsă între 3-6 ani (vârsta preşcolară), îl are grădiniţa şi mediul educaţional al acesteia.
Pentru realizarea unităţii exigenţelor educative este necesară o colaborare permanentă
între familie şi grădiniţă. În cadrul acestei colaborări grădiniţei îi revine sarcina de a dirija
legătura stabilită între factorii (membrii) direct implicaţi în relaţia grădiniţă-familie. Educatoarei
îi revine sarcina de a selecta şi valorifica „influenţele pozitive ce se exercită în familie”1, şi de a
îndruma familia ,,în vederea exercitării unor acţiuni educative care să fie în concordanţă cu
idealul educaţional”2.
Cunoscând foarte bine copilul şi familia sa (relaţiile dintre aceştia, mediul climatic,
bunăstarea lor), educatoarea poate să-şi formeze un set de cerinţe specifice fiecărui copil pe care
apoi să le aplice părinţilor.
În funcţie de schimbările economice, culturale, politice şi sociale se produc schimbări
în cadrul posibilităţilor educative ale familiei, mai ales la copiii care intră în cadrul
instituţionalizat al grădiniţei. Dacă nu există o colaborare între grădiniţă şi familie există riscul
scăderii prestigiului unităţii de învăţământ dar şi al neînţelegerilor dintre educator şi educat.
„Atunci când şcolile, familiile şi comunităţile colaborează ca parteneri, beneficiarii
acestei colaborări sunt elevii”3.
Colaborarea permanentă şi obiectivă a părintelui cu grădiniţa are efecte puternice
asupra rezultatelor copilului. Această colaborare poate avea ca obiective:
- susţinerea educaţiei de către părinţi, prin continuitatea ajutorului dat la clasă şi acasă;
- stimularea participării părinţilor în cadrul activităţilor de la clasă ale copiilor;
- comunicarea permanentă părinţi-educatori în legătură cu sănătatea, siguranţa,
alimentaţia, supravegherea, condiţiile familiale;
- sprijinul părinţilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor educative ale copiilor;
- încurajarea părinţilor de a participa în luarea deciziilor şcolare;
1
2
Idem, p. 69
3
Robu, Maria (2008) Empatia în educaţie, Necesităţi pedagogice moderne, Editura Didactica Publishing House,
Bucureşti, p. 66
30
- colaborarea cu agenţi economici, biserica, societăţi culturale pentru realizarea de
evenimente/acţiuni extraşcolare, culturale.
Reformele educaţionale de după anii '90 dau posibilitatea instituţiilor de învăţământ de
a fi autonome, de a permite mai mult implicarea părinţilor la succesul şcolar al copiilor prin
îmbunătăţirea ofertei educaţionale şi a bazei materiale.
De multe ori însă se ivesc dificultăţi de ordin material sau comportamental, atât din
partea părinţilor cât şi din partea cadrelor didactice, a conducerii unităţilor de învăţământ, ce pun
în dificultate colaborarea grădiniţă-familie. Se pune astfel problema dacă: grădiniţa nu poate
influenţa mediul familial; întâlnirile grădiniţă-familie sunt puţine şi mai mult formale; părinţii
consideră că ceea ce se întâmplă în grădiniţă nu-i interesează şi nu participă nici la deciziile
clasei, ale grădiniţei.
Deşi educatoarele observă importanţa pe care o are familia în educaţia copilului, părinţii
consideră că ceea ce învaţă în grădiniţă este de ajuns pentru educaţia copilului. Acest lucru duce
la rezultate slabe ale copiilor, raporturi părinţi-educatoare mai mult în aparenţă, iar cadrele
didactice tratează această legătură grădiniţă-familie într-un plan secundar.
Dacă părinţii şi educatoarele descoperă eficienţa conlucrării permanente: copiii au de
câştigat, colaborarea devine permanentă şi performantă, părinţii sunt puşi în situaţia de a lua
decizii pentru copii lor în cadrul grădiniţei, se organizează cursuri pentru educatoare şi părinţi,
cadrele didactice recunosc şi încurajează activităţile comune de orice tip cu părinţii. Odată ce
părinţii conştientizează rolul implicării lor în activitatea grădiniţei, aceştia devin mai
responsabili în educaţia propriilor copii şi creşte calitatea rezultatelor şcolare.
O serie de probleme ale copiilor ivite din familie cum ar fi: atitudinea copiilor faţă de
cei din jur (atitudine influenţată de problemele familiale), lipsa banilor, atmosfera tensionată ce
ajunge de multe ori până la violenţă, nivelul scăzut de cultură; nu se pot tranşa decât printr-o
colaborare permanentă între educatori, cadre medicale şi personalul auxiliar al grădiniţei.
Pentru a evita aspectele negative, educatoarele au nevoie de anumite măsuri precum:
informări periodice despre activitatea copilului în cadrul unor contacte directe cu părinţii,
explicarea desfăşurării procesului instructiv-educativ părinţilor de către educatoare, pentru a nu
da naştere unor divergenţe de opinii, evaluarea corectă a copilului, chiar dacă nu este pe placul
părintelui şi explicarea evaluării în aşa fel încât să nu creeze conflicte.
3.2. Modalităţi de colaborare grădiniţă-familie

3.2.1. Exemple de modalitaţi de colaborare grădiniţă-familie
Familia şi grădiniţa vin în sprijinul dezvoltării viitoarelor personalităţi, copiii de azi, şi
de aceea este bine ca ambele instituţii să fie apropiate, să colaboreze. Pentru acest lucru
31
educatoarea trebuie să cunoască foarte bine copilul, condiţiile familiale în care trăieşte,
raporturile familiale.
De-a lungul anilor în care am lucrat ca educatoare, am observat care sunt întrebările la
care părinţii doresc să primească răspunsuri. Ele diferă de la părinte la părinte, de la comunitate
la alta.
În activităţile desfăşurate în mediul rural, cele mai multe întrebări pe care şi le pun
părinţii sunt: Ştie copilul meu ceva?, Poate copilul meu să înveţe? Ascultă, este atent la ore?.
Părintele de la sat este mai puţin preocupat de sănătatea copilului, de colaborarea cu cei din jur,
de integrarea lui într-un grup, tot ceea ce-l interesează este educaţia lui. Fiindcă cei mai mulţi
părinţi de la sate nu au posibilităţi materiale pentru completarea educaţiei copiilor lor, ei îşi pun
toata baza în activităţile pe care le realizează la grădiniţă (şi mai târziu în şcoală). De cadrul
didactic depinde, aşa cum consideră ei, evoluţia copilului lor.
Pentru părintele din mediul urban însă pe primul loc se găseşte sănătatea copilului său.
Lucrând la grădiniţă cu program prelungit am observat că priorităţile părinţilor se schimbă. De
data aceasta întrebările părinţilor sunt diferite: A mâncat azi copilul meu? A făcut cumva febră?
S-a certat cu cineva? A dormit?. Mulţi dintre părinţi nu petrec foarte mult timp cu copiii lor şi
interesul pentru educaţia copilului este destul de scăzut, sarcina pentru educare revenind, aşa
cum crede părintele, grădiniţei.
Pentru a echilibra balanţa preocupărilor părinţilor o educatoare poate, prin activităţile
comune copii-părinţi-educatoare, să-i provoace pe părinţi să conştientizeze că toate întrebările au
nevoie de răspunsuri pe care ei singuri le pot da. Misiunea educatoarei nu este deloc uşoară, dar
nici imposibilă şi poate găsi diferite modalităţi de colaborare.
Parteneriatul grădiniţă-familie. Între familie şi grădiniţă trebuie să existe o comunicare
permanentă, un parteneriat, care chiar dacă acesta nu este pus pe hârtie, trebuie să conducă la
educarea copilului. Parteneriatele sunt considerate esenţiale în organizarea şi desfăşurarea
activităţii în şcoală/grădiniţă. Ele au depăşit de mult condiţia de a fi o activitate facultativă.
Invitarea părinţilor să participe la diferite programe şi activităţi în grădiniţă, cu scopul
de a ajuta părintele să cunoască modalităţi şi metode de organizare a sistemului grădiniţei, de
coordonare a jocurilor, folosirea jucăriilor – utilitatea lor, reprezintă cea mai bună modalitate de
colaborare între grădiniţă şi familie, în cadrul parteneriatelor educaţionale. Colaborare înseamnă
„punere de acord şi în privinţa modalităţilor de realizare a scopului urmărit”1. O colaborare
eficientă se realizează prin „informarea reciprocă a şcolii şi a familiei cu privire la problemele
1
32
dezvoltării copilului”1. Grădiniţa fiind „prima instituţie care se conduce după principii şi metode
ştiinţifice”2, poate asocia prin colaborare informaţiile pe care le deţin părinţii cu cele deţinute de
grădiniţă în scopul de a fi în avantajul copilului.
Vizitele la domiciliu sunt cele mai indicate în acest sens şi pentru asta se cere mult tact,
deoarece ar putea fi interpretate într-un mod eronat. Vizitele se pot face şi de către părinţi la
grădiniţă în contextul în care părintele doreşte să cunoască climatul educaţional oferit de
grădiniţă, care sunt raporturile educatoare-copil. Scopul îl reprezintă legătura strânsă dintre
familie şi grădiniţă, menţinerea interesului educatoarei pentru copil. Aşa se cunoaşte mai bine
copilul, comportamentul lui în mediul familial, care-i este relaţia cu părintele, comportamentul
acestuia faţă de copil. Se pot afla informaţii interesante despre cultura, predispoziţiile şi
aptitudinile familiei. Vizitarea camerei copilului reprezintă un moment de încântare pentru copil,
prin care le îşi prezintă jucăriile şi activităţile preferate. Vizitele trebuie planificate din timp şi
scopul specificat clar, pentru a nu crea panică părinţilor. În cadrul discuţiilor dacă subiectul se
referă la aspecte mai puţin pozitive ale copilului este bine că copilul să nu fie de faţă.
În general, ca educatoare, este bine să se practice „tehnicile de ascultare activă”3, să dea
posibilitatea părintelui de a spune opiniile despre copil, despre interesele şi preocupările acestuia.
Adunările cu părinţii: a) Şedinţele periodice vin şi ele în scopul informării permanente
şi a schimbului de păreri educatoare-părinţi. Probleme organizatorice din cadrul grădiniţei cum
ar fi: regulamentul de ordine interioară al grădiniţei/al grupei, oferta educaţională a grădiniţei,
programul zilnic al activităţilor, activităţi extraşcolare, necesităţile materiale ale grupei; se dezbat
numai în cadrul şedinţelor şi se aprobă cu acordul tuturor părinţilor.
b) Serbările periodice sunt un bun prilej de cunoaştere reciprocă, de descoperire şi
apreciere a eforturilor depuse de copii în încercarea de a-şi câştiga autonomia. Vin în sprijinul
cunoașterii părinților între ei, implicarea lor în organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi prin:
ajutorul dat copiilor la învăţarea textelor pentru serbare şi confecţionarea, procurarea costumelor,
dar și a evaluării performanțelor copiilor.
c) „Conferinţele şi referatele”4 rostite cu diferite prilejuri. Tematica abordată să fie baza
discuţiei, să pună în dezbatere probleme legate de activitatea de la clasă.
1
2
Bucinschi, Mihaela ş.a. (2008) Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar, 1, Modul general
pentru personalul grădiniţei, Editura Millenium Design Group, Bucureşti, p. 60
3
Stokes Szanton, Eleanor (1999) Educaţia centrată pe copil 0-3 ani, Step by Step un program pentru copii şi
familie, Editura Cermi, Iaşi, p. 102
4
33
d) Convorbirile sunt folosite atât spontan cât şi dirijat „din iniţiativa educatoarei sau a
părinţilor”1. De modul în care educatoarea pune problema (ia iniţiativa), depinde şi rezultatul
acestora – tonaliatea, subiectul abordat, obiectivele vizate, tactul etc.
e) Ateliere de lucru cu părinţii – desfăşurate la iniţiativa educatoarei, necesită prezenţa
părinţilor şi implicarea lor activă în cadrul activităţii. Este bine ca numărul părinţilor să nu
depăşească de douăzeci pentru a nu aglomera şi stânjenii copiii.
f) Vizite, excursii, plimbări. În cadrul acestor activități părinții pot colabora: prin
participarea directă în cadrul organizării și însoțirii copiilor, prin asigurarea securității și
supravegherii lor, precum și indirect prin sponsorizarea activităților. Sunt eficiente pentru
dezvoltarea autonomiei copilului și a însușirii deprinderilor de comportare civilizată în spații
publice.
Voluntariatul – prin sprijin facultativ, părinţii pot aplica cunoştinţele şi abilităţile în
folosul îmbunătăţirii actului educaţional prin sponsorizări la clasă sau „coordonarea şi
colaborarea în cadrul unor evenimente speciale”2.
Expoziţiile Activităţile realizate la clasă cu copiii sunt expuse periodic la loc vizibil
pentru părinţi. Astfel părinţii îşi pot cunoaşte mai bine copiii „prin prisma rezultatelor sale”3.
Expoziţii pot fi înfiinţate şi în cadrul „vitrinelor cu cărţi pentru părinţi”4, vitrine create cu scopul
de a încuraja părinţii să citească materiale pedagogice exemplificative pentru cunoaşterea
propriului copil.
Comunicarea informală prin mesaje scrise şi carnete de dialog. Este vorba de un
formular de informare zilnică sau formular de tipul: Ce am făcut astăzi? Aici se fac informări
părinţilor despre realizările din activităţile zilnice, formare de priceperi şi deprinderi, probleme
ale copilului (de sănătate, comportamentale). Informarea părintelui este necesară mai ales în
cazul unor probleme mai mari: de sănătate – în care părintele trebuie să-l ia şi să-l ducă la medic,
sau în cazul unor accidente minore. „Familia apreciază gestul educatoarei de a trimite astfel de
mesaje şi se poate simţi încurajată să trimită la rândul ei note echipei de educatori.”5
Avizierul pentru anunţuri este tot o modalitate de comunicare informală. Aici se
afişează informaţii despre activităţi, întâlniri, evenimente. Este bine ca modalitatea de adresare să
fie permanent schimbată.
1
2
Bucinschi, Mihaela ş.a. (2008) Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar, 1, Modul general
pentru personalul grădiniţei, Editura Millenium Design Group, Bucureşti, p. 64
3
4
Idem, p. 70
5
Stokes Szanton, Eleanor (1999) Educaţia centrată pe copil 0-3 ani, Step by Step un program pentru copii şi
familie, Editura Cermi, Iaşi, p. 100
34
Mijloace video. Activitatea de la clasă poate fi surprinsă cu ajutorul camerelor de luat
vederi sau foto. Părinţii sunt încântaţi să vadă cum lucrează copiii lor. Cel mai important însă
este ca înainte să cerem permisiunea părinţilor pentru a-i fotografia, filma.
Scrisori de înştiinţare. Sunt bine-venite în informarea părinţilor în diferite circumstanţe
(întruniri, evenimente, excursii, cereri de materiale pentru anumite proiecte desfăşurate la clasă,
informaţii din viaţa comunităţii, despre copil, opinii despre cadrele didactice, mulţumiri
părinţilor ce se implică în anumite activităţi). Destinatarul să fie atât părintele cât şi copilul şi pot
fi trimise la intervale de timp regulate: săptămânale, bilunare, lunare.
Jurnalul grupei. Redau acţiunile desfăşurate prin seturi de fotografii, diplomele obţinute
ca rezultat al muncii acestor acţiuni şi impresiile părinţilor. Reprezintă un document evident şi
cert al implicării tuturor resurselor umane din grădiniţă (educatoare, copil, părinti, bunici, cadre
calificate auxiliare din grădiniţă), în anumite acţiuni.
Folosind orice modalitate de colaborare, atât grădiniţa cât şi părinţii, vin în sprijinul
educării copilului, a dezvoltării personalităţii sale la vârsta preşcolară, însă orice tip de
neînţelegere schimbă ordinea lucrurilor şi produce o ruptură în dezvoltarea integrală şi
armonioasă a copilului.
35
B. DIMENSIUNEA METODICO- APLICATIVĂ
CAPITOLUL 4
METODICA CERCETĂRII
4.1. Argumentare teoretică

„În fiecare ţară din Uniunea Europeană, există structuri formale organizate prin
participarea părinţilor în sistemul educaţional.” 1
Parteneriatul, ca modalitate de colaborare eficientă între grădiniţă şi familie, are la bază
anumite obiective esenţiale ce trebuiesc atinse în educaţie: să ajute educatoarele în munca lor; să
desăvârşească abilităţile educaţionale ale copiilor; să aducă îmbunătăţiri climatului şcolar; să
avanseze abilităţi de lideri ale părinţilor; să favorizeze legătura dintre familii şi personalul
grădiniţei; să creeze o atmosferă de lucru mai sigură în grădiniţă; să ofere suport psihologic şi
anumite servicii părinţilor; să ajute la administrarea grădiniţei.
Scopul încheierii unor asemenea parteneriate este: dorinţa comună de a ajuta copiii să
obţină rezultate bune în însuşirea cunoştinţelor şi comportamentelor pozitive, pentru reuşita spre
treptele superioare ale învăţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi.
Şedinţele lunare, chestionarele aplicate părinţilor și copiilor vin în sprijinul cunoaşterii
copiilor de către personalul grădiniţei, a îmbunătăţirii relaţiei grădiniţă-familie prin cunoaşterea
raporturilor stabilite atât în familie, cât şi la grădiniţă.
Studiul pe care l-am realizat pe perioda unei generaţii de copii intraţi în învăţămâtul
preşcolar (de la grupa mică, vârsta de trei ani – la grupa mare, vârsta de şase ani), dezbate:
culegerea datelor esenţiale pentru cunoaşterea trăsăturilor copilului preşcolar la intrarea în
grădiniţă şi pe parcurs, modalitatea implicării familiei în relaţia cu grădiniţa şi în ce măsură
aceasta implicare vine în sprijinul performanţelor copilului preşcolar.
Am folosit observaţia ce metodă obligatorie, ce însoţeste orice activitate de cercetare, cu
ajutorul căreia putem strânge cele mai multe informaţii. Observând progresului procesului
studiat pe parcursul cercetării putem sesiza şi înţelege schimbările ce au loc în evoluţia lui.
În cadrul activităţilor comune părinţi-copiii-educatoare, activităţi necesare desfăşurării
parteneriatului grădiniţă-familie, am observat manierea implicării copilului preşcolar şi al
părintelui, interesul, îndemânarea, ritmul de lucru, capacitatea de efort, curiozitatea şi
satisfacţiile fiecăruia.
1
Robu , Maria (2008) Empatia în educaţie Necesităţi pedagogice moderne, Editura Didactica Publishing House,
Bucureşti, p. 67
36
Progresul sau regresul educativ al copilului observat prin intermediul acestor activităţi îl
voi consemna în lucrarea de faţă, încercând să demonstrez utilitatea/inutilitatea încheierii unui
parteneriat grădiniţă-familie.
4.2. Scopul şi obiectivele cercetării

4.2.1. Scopul
Cunoaşterea copilului preşcolar, optimizarea performanţelor şcolare ale acestora şi
îmbunătăţirea relaţiei grădiniţă-familie prin prisma participării şi colaborării permanente a
părinţilor (bunicilor), în cadrul activităţilor de la clasă.
4.2.2. Obiectivele generale ale cercetării

O1. Investigarea relaţiei grădiniţă-familie.
O2. Identificarea dificultăţilor de integrare, socializare şi comunicare a copiilor
preşcolari în vederea ameliorării lor cu ajutorul relaţiei familiei-grădiniţă.
O3. Identificarea raportului manifestat de familie, care înţelege nevoia comunicării cu
şcoala.
O4. Recunoaşterea necesităţii implementării unui parteneriat educaţional
grădiniţă-familie la nivelul clasei.
O5. Identificarea aşteptărilor celor doi parteneri, beneficiari ai parteneriatului
grădiniţă-familie.
O6. Identificarea modalităţilor de colaborare eficentă între părinţi şi familie.
O7. Stabilirea unor limite în ceea ce priveşte numărul modalităţilor de colaborare
eficiente (dacă sunt prea multe pot deruta părinţii, dacă sunt prea puţine pot descumpăni părintele
datorită rezultatelor slabe).
O8. Înţelegerea şi stabilirea nivelului rolului educativ atât al părintelui cât şi al
grădiniţei.
O9. Studierea frecvenţei participării părintelui la activităţile din cadrul parteneriatului.
O10. Stabilirea utilităţii implementării unui parteneriat grădiniţă-familie pentru
îmbunătăţirea performanţelor şcolare ale preşcolarilor.
4.2.3. Obiectivele specifice ale cercetării

O1.1. Să cerceteze, să cunoască şi să valorifice orice modalitate ce vine în spijinul
relaţiei grădiniţă-familie.
O1.2. Să găsească plusurile/minusurile existente în cadrul relaţiei grădiniţă-familie şi să
le valorifice într-un mod pozitiv.
37
O2.1. Să cerceteze şi să stabilească problemele comportamentale, sociale, emoţionale şi
de învăţare ale copiilor preşcolari în vederea îmbunătăţirii acestora.
O2.2. Să găsească modalităţi eficiente de îmbunătăţire a situaţiei, de integrare a
copilului în grădiniţă, folosind relaţia grădiniţă-familie.
O3.1. Să cunoască punctele de vedere ale părinţilor în ceea ce priveşte integrarea şi
educarea copilului preşcolar în grădiniţă.
O3.2. Să cunoască nivelul implicării grădiniţei în relaţia grădiniţă-familie.
O3.3. Să urmărească puncte de vedere formulate de părinţi în ceea ce priveşte relaţia
O3.4. Să elaboreze, în baza concluziilor obţinute, un program concret pentru o bună
colaborare grădiniţă-familie.
O4.3. Să admită necesitatea implementării unui parteneriat educaţional între grădiniţă şi
familie.
O4.4. Să găsească metode de comunicare necesare atragerii părinţilor şi implicării lor în
activitatea de la clasă, prin participarea lor directă.
O5.1. Să identifice care sunt aşteptările părinţilor de la grădiniţă, dar şi cele ale
grădiniţei din partea părinţilor.
O5.2. Să descopere posibilităţile necesare identificării aşteptărilor fiecărui partener
(părinte-grădiniţă).
O6.1. Să cerceteze şi să descopere modalităţi practice ce pun în mişcare relaţia
O7.1. Să decidă numărul activităţilor şi metodelor necesare în colaborarea
O8.1. Să precizeze atribuţiile educaţionale ale fiecărui partener în parte: părinte,
educatoare.
O8.2. Să-l determine pe părinte să înţeleagă rolul său în educaţia copilului.
O9.1. Să analizeze interesul părinţilor pentru activităţile desfăşurate în parteneriat prin
investigarea frecvenţei participării lor în cadrul acestora.
O10.1. Să confirme cu date convingătoare de ce este necesară implementarea unui
parteneriat grădiniţă-familie în scopul creşterii performanţelor şcolare ale copiilor.
4.3. Ipotezele cercetării

4.3.1. Ipoteza generală
Colaborarea permanentă dintre grădiniţă şi familie, influenţează activitatea didactică, în
scopul creşterilor performanţelor şcolare ale copiilor preşcolari?
38
4.3.2. Ipoteze particulare
Potrivit obiectivelor formulate anterior cercetarea prezentă preconizează argumentarea
următoarelor ipoteze:
Ipoteza 1
Familia de astăzi are timp pentru satisfacerea răspunderilor educative, este ea pregătită
să acţioneze permanent ca un factor educativ?
Ipoteza 2
Grădiniţa este operativă şi poate găsi resursele necesare pentru implicarea şi
responsabilizarea părinţilor în ceea ce priveşte educarea copilului preşcolar?
Ipoteza 3
Se dovedeşte utilitatea implementării unui parteneriat grădiniţă-familie pentru creşterea
performanţelor şcolare ale copilului preşcolar?
4.4. Eşantionul de subiecţi utilizat în cercetare

Cercetarea s-a realizat luând în calcul un număr de douăzeci şi patru preşcolari şi şaizeci
de părinţi (ambii părinţi) şi bunici.
Analiza eşantionului de subiecţi prezenţi în cadrul cercetării a fost realizată în primul
semestru al anului şcolar 2010-2011 (octombrie-februarie) cu ajutorul observaţiilor curente, a
discuţiilor permanente, analizei documentelor oficiale, şedinţelor realizate la clasă.
Subiecţii cu vârste cuprinse între 3 şi 6/7 ani au fost aleşi din cadrul grupei de preşcolari
pe care am condus-o timp de trei ani. Informaţiile despre subiecţi au fost preluate din:
chestionarele şi testele aplicate la clasă, documentele şcolare şi discuţiile cu familia.
Eşantionul de copii preşcolari format dintr-un număr de douăzeci şi patru preşcolari este
reprezentat de fete şi băieţi (băieţii dominând ca număr fetele), cu vârste cuprinse între doi ani şi
zece luni şi patru ani.
Tabelul nr. 1 Repartiţia pe sex a subiecţilor la intrarea în grădiniţă
Gen Masculin Feminin
Număr de subiecţi 16 8
Tabelul nr. 2 Repartiţia pe vârste a subiecţilor la intrarea în grădiniţă (1 septembrie 2010)

Vârsta subiecţilor Până la trei ani Între trei şi patru ani Peste patru ani
Numărul de subiecţi 6 (3 fete şi 3 băieţi) 16 (5 fete şi 11 băieţi) 2 băieţi
Pentru stabilirea numărului de copii băieţi/fete, dar şi a nivelului de vârstă al acestora,
am folosit dosarele personale ale copiilor de unde am extras datele pe care le-am înregistrat în
Planificarea activităţilor instructiv-educative din grădiniţă. (vezi Anexa A)
39
În ceea ce priveşte sănătatea subiecţilor nici un copil nu s-a remarcat ca având probleme
de sănătate majore ce implică o boală cronică.
Tabelul nr. 3 Repartiţia evenimentelor de sănătate importante din viaţa copiilor preşcolari
Probleme de sănătate Boală cronică de Intervenţii Fără probleme majore
lungă durată chirurgicale de sănătate
Număr de subiecţi - - 24
Datele au fost preluate de la cabinetul medical al grădiniţei, din fişele medicale
întocmite copiilor la începutul anului şcolar (vezi Anexa B).
De asemenea la intrarea în grădiniţă, după o perioadă de observare în care copiii au fost
urmăriţi sistematic şi au răspuns unor teste iniţiale, câţiva copii au fost diagnosticaţi cu tulburări
de altă natură precum: hiperactivitate, deficit de atenţie, deficienţe de comunicare (pronunţie
greoaie a sunetelor cuvintelor, bâlbâială), adaptare dificilă în grădiniţă.
Tabelul nr. 4 Tulburări de altă natură
Alte tulburări Hiper- Deficit de Deficienţe de Adaptare Fără tulburări
activitate atenţie limbaj dificilă
Număr de subiecţi 5 2 8 4 7
Doi dintre subiecţi B.D. şi J.V. consider că posedă tulburări multiple (deficit de atenţie,
hiperactivitate, bâlbâială). Pentru stabilirea tulburărilor de altă natură ale copiilor am folosit un
chestionar de apreciere a manifestărilor de hiperactivitate pe care l-am aplicat copiilor după în
evaluarea iniţială. Datele au fost configurate în urma centralizării rezultatelor testelor iniţiale
(vezi Anexa C), o probă orală de depistare a defectelor de vorbire (vezi Anexa D) şi o probă a
unui desen ale căror rezultate le-am consemnat într-o fişă de observaţii (Anexa E).
Tabelul nr. 5 Repartiţia pe sexe a copiilor cu tulburări de altă natură
Alte tulburări Hiper- Deficit de Deficienţe de Adaptare Fără tulburări
activitate atenţie limbaj dificilă
Număr subiecţi fete - - 1 2 4
Număr subiecţi băieţi 5 2 7 2 3
Tiparul famililor de provenienţă al copiilor diferă şi el de la unul la altul.

Tabelul nr. 6 Tipologia familiei de provenienţă
Tipologia familiei Familii nucleare Familii Familie monoparentală Familii
monoparentale abandonat temporar extinse
Număr de subiecţi 15 1 1 7
Sunt copii proveniţi din familii nucleare normale, copil provenit din familii
monoparentale G-T.D. (formată doar din mamă), copil provenit din familie monoparentală B.D.
(doar mama), dar el este abandonat temporar (este plecată la muncă în străinătate şi lăsat în grija
bunicilor), copii proveniţi din familii extinse. Datele sunt preluate în urma centralizării
40
rezultatelor chestionarului aplicat în evaluarea iniţială, a datelor înscrise în Registrul de evidenţă
dar şi din discuţiile cu părinţii (vezi anexele F, G)
Fiecare familie participantă la studiu are în componenţă unul sau doi copii.
Tabelul nr. 7 Numărul copiilor din familiile nucleare
Numărul copiilor din familiile Familii cu un singur copil Familii cu doi copii
nucleare
Tabelul nr. 8 Numărul copiilor din familii extinse
Numărul copiilor din familii Familii cu un singur copil Familii cu doi copii
extinse
Datele sunt extrase din Registrul de evidenţă al copiilor preşcolari după înregistrarea lor
din dosarele personale ale copiilor. (Vezi Anexa F)
Eşantionul de părinţi şi bunici este format dintr-un număr de patruzeci şi şase de părinţi
şi paisprezece bunici. Dintre aceştia cei mai mulţi părinţi lucrează, iar creşterea copilului
preşcolar este lăsată în grija bunicilor şi a bonelor după orele de program petrecute la grădiniţă.
(vezi Anexa F)
Tabelul nr. 9 Repartiţia părinţilor ocupaţi cu serviciu după programul grădiniţei
Părinţi ocupaţi cu serviciu Părinţi ocupaţi cu serviciu Părinţi neocupaţi,
după ora 16.00 ce stau cu copiii
Mediul de reşedinţă al familiilor participante la cercetare.

Tabelul nr. 10 Repartiţia familiilor cu domiciliul în mediul urban – rural (vezi Anexa F)
Mediul de provenienţă al Mediul urban Mediul rural
familiilor Localitatea de reşedinţă Localitatea învecinată
Număr de familii 23 - 1
21 2
O singură familie provine din mediul rural, restul de douăzeci şi trei de familii provin şi
locuiesc în mediul urban. Dintre cele douăzeci şi trei de familii ce locuiesc în mediul urban, două
locuiesc în localitatea învecinată, copiii fiind aduşi la grădiniţa noastră din lipsa unei grădiniţe cu
program prelungit în localitatea de reşedinţă, părinţii având serviciu în localitatea grădiniţei.
Părinţii preşcolarilor au vârste cuprinse între 20-50 de ani şi bunicii între 40-50 ani.
Tabelul nr. 11 Repartiţia mediei de vârstă a părinţilor şi bunicilor copiilor preşcolari (vezi anexa S)
Media de vârstă 20-29 30-39 40-49 50-59
Numărul părinţilor 18 24 4 -
Numărul bunicilor - - 4 10
41
Pentru stabilirea mediei de vârstă a părinţilor şi bunicilor, precum şi a nivelului
de pregătire al familiilor, al ocupaţiilor lor, am folosit chestionarul aplicat la clasă în
primul semestru al anului şcolar 2011-2012. (Vezi anexa Ş). Dintre aceştia în prezent nu
există decât o mamă casnică, deşi la începutul anului şcolar doi taţi au fost pentru o
perioadă fără serviciu (vezi Anexa F).
Nivelul de pregătire al părinţilor şi bunicilor diferă de la un părinte/bunic la altul:
unii au studii medii, alţii superioare, alţii învăţământ terţiar nonuniversitar.
Tabelul nr. 12. Repartiţia numărului părinţilor în funcţie de nivelul de pregătirea profesională (anexa Ş)
Nivelul de pregătire Studii medii Învăţământ terţiar Superioare
nonuniversitar.
Părinţi Mama Tata Mama Tata Mama Tata
12 11 3 - 10 10
Bunici Bunica Bunicul Bunica Bunicul Bunica Bunicul
6 6 1 1 - -
4.5. Eşantion de conţinut:

a) Parteneriat educaţional familie-grădiniţă „Doi parteneri acelaşi scop – educarea
copilului”, an şcolar 2010-2011 (întocmit la nivelul unităţii de învăţământ), (vezi Anexa Î).
În cadrul parteneriatului am desfăşurat următoarele activităţi: Este bine să ştiţi! –
lectorat cu părinţii (Informare privind necesitatea desfăşurării acestui parteneriat); Împreună este
mai uşor – întâlnire, lectorat cu părinţii parteneri (Informaţii despre educaţia incluzivă – cauzele
care generează comportamente nedorite la copii); Părinţi şi copii la grădiniţă – părinţii lucrează
împreună cu copii tema Ghetuţa/Serbare de Crăciun; Acesta este copilul meu – album cu
fotografii ale copiilor în diferite ipostaze; Aşa e bine, aşa nu! – vizită cu scop educativ; Aşa da! –
amenajarea spaţiului educaţional al grupei; Cum a fost împreună? – serbare de sfârşit de an
şcolar.
b) Parteneriat educaţional familie-grădiniţă „Doi parteneri acelaşi scop – educarea
copilului”, an şcolar 2011-2012 (extins la nivel judeţean), (vezi Anexa J).
În cadrul parteneriatului am desfăşurat următoarele activităţi: Vă informăm – lectorat cu
părinţii; Să ne cunoaştem – întâlnire între parteneri; Ce şi cum ştim/putem face – activitate
comună copii-părinţi-educatoare – voluntariat/ serbare de Crăciun; Mănuşa – activitate comună
părinţi-copii-educatoare; Sănătoşi, frumoşi şi veseli – excursie în natură; Doi parteneri, acelaşi
scop-educarea copilului – album cu ISBN; În strai de sărbătoare – serbare de sfârşit de an şcolar.
c) Parteneriat educaţional grădiniţă-şcoală „Ne jucăm şi împreună învăţăm”, an şcolar
2012-2013, (implicarea părinţilor în activitatea de tranziţie a copilului de la grădiniţă la şcoală).
42
În cadrul parteneriatului am desfăşurat următoarele activităţi: Să ne cunoaştem –
lectorat cu părinţii; Hai să facem o serbare! – serbare de Crăciun; Ne împrietenim cu şcolarii –
întâlnire preşcolari-şcolari; Ferma animalelor – atelier de lucru părinţi-copii; Primăvară bine ai
venit! – activitate comună grădiniţă-şcoală, expoziţie cu lucrări; Drumeţie Schitul Lacul Frumos
din satul Pleaşa, com. Vlădeşti, sau orice altă locaţie din judeţ sau din afara judeţului – întâlnire
între preşcolarii parteneri; La revedere grădiniţă – un altfel de jurnal editare volum ISBN;
Serbare de sfârşit de an şcolar. (Vezi anexa K)
4.6. Locul, durata şi etapele cercetării

Cercetarea s-a efectuat în sala de grupă, diferite obiective din oraş şi alte localităţi
învecinate, pe perioada a trei ani :
a) etapa constatativă – primul semestru al grupei mici (septembrie – noiembrie 2010),
perioadă în care am aplicat chestionare, teste iniţiale copiilor, am desfăşurat lectorate cu părinţii,
în urma cărora am stabilit obiectivele necesare atingerii scopului urmărit.
b) etapa experimentală (activ-formativă) – semestrul I şi al-II-lea grupa mică
(decembrie 2010 – iulie 2011), grupa mijlocie (an şcolar 2011-2012), grupa mare (septembrie
2012 – martie 2013), perioadă în care am desfăşurat activităţile parteneriatului;
c) etapa posttest – grupa mare, sem II (aprilie – mai 2013), perioadă în care am stabilit
concluziile finale, feed-back-ul colaborării grădiniţă-familie, dacă şi în ce măsură mi-am atins
obiectivele propuse.
4.7. Metodele de cercetare

 Observaţia sistematică
 Studiu de caz
 Lectoratele cu părinţii
 Schimb de experienţă cu alte grupe: din unitate dar şi din alte grădiniţe.
 Întâlniri comune părinţi-copii-educatoare: ateliere de lucru, excursii/vizite, activităţi
cultural-artistice comune, activităţi de voluntariat.
 Chestionare
 Fişa psihopedagogică
 Analiza produselor activităţilor copiilor: fişe de lucru, desene, picturi, activităţi
practice
 Analiza documentelor şcolare: Planificarea activităţilor instructiv educative din
grădiniţa de copii, Curriculum pentru învăţământ preşcolar
43
4.8. Desfășurarea efectivă a cercetării
4.8.1. Etapa constatativă
Ipoteza 1
Familia de astăzi are timp pentru satisfacerea răspunderilor educative, este ea pregătită
să acţioneze permanent ca un factor educativ?
Obiective urmărite:
O1.1. Să cerceteze, să cunoască şi să valorifice orice modalitate ce vine în spijinul
relaţiei grădiniţă-familie.
O1.2. Să găsească plusurile/minusurile existente în cadrul relaţiei grădiniţă-familie şi să
le valorifice într-un mod pozitiv.
O2.1. Să cerceteze şi să stabilească problemele comportamentale, sociale, emoţionale şi
de învăţare ale copiilor preşcolari în vederea îmbunătăţirii acestora.
O2.2. Să găsească modalităţi eficiente de îmbunătăţire a situaţie de integrarea copilului
în grădiniţă, folosind relaţia grădiniţă-familie.
După o perioadă de trei ani în care copilul a a avut parte mai mult de dragostea
părintească, fiind obişnuit în special cu membrii familiei (excepţii făcând copiii ai căror părinţi
au fost nevoiţi să meargă la serviciu şi să lase copiii în grija creşelor), copiii întâmpină probleme
la integrarea în grădiniţă. Socializarea cu cei din jur, acceptarea persoanelor noi reprezintă cea
mai mare problemă a preşcolarilor. Pentru ca integrarea să se facă cât mai uşor este nevoie de
comunicarea permanentă dintre părinţi şi personalul grădiniţei.
Părinţii consideră că, menirea lor de părinte se reduce doar la câteva aspecte: să aibă
grijă permanentă de hrana şi sănătatea copilului, să fie preocupat de organizarea timpului liber al
copilului, astfel încât acesta să nu-l deranjeze prea mult.
Am observat acest lucru din discuţiile zilnice cu părinţii, ale căror întrebări sunt legate
doar: de cât a mâncat copilul, dacă a mâncat, dacă a tuşit, dacă a dormit. Nimeni nu întreabă
dacă: se joacă cu cei din jur, comunică cu colegii şi educatoarea, participă la lecţii. Foarte puţini
părinţi conştientizează rolul lor în educaţia copilului de la vârsta preşcolară. De asemenea nimeni
nu întreabă dacă grădiniţa le poate oferi un mediu educaţional adecvat, fără lipsuri, securizat.
Pentru identificarea aşteptărilor pe care părinţii le au de la grădiniţă: aspecte legate de
familie şi preocupări ale copiilor, al comportamentelor acestora; informarea părinţilor despre
lipsurile/plusurile existente în dotarea bazei materiele; încă din primele zile ale grădiniţei am
stabilit şedinţa cu părinţii. Scopul a fost acela de a cunoaşte cât mai multe detalii despre copiii
nou veniţi (familie, legături familiale, activităţile acestora), de a-i informa la rândul meu pe
părinţi despre dotarea bazei materiale a clasei, de a aduna informaţiile necesare stabilirii
obiectivelor realizării unui parteneriat grădiniţă-familie care să vină în sprijinul copilului.
44
Am ales pentru prima şedinţă chestionarul ca metodă de cercetare a relaţiei
copil-familie şi familie-grădiniţă şi am implicat părinţii într-o primă activitate de voluntariat .
Chestionarul folosit „ca metodă de investigaţie a personalităţii sau a unei colectivităţi,
constă dintr-un set de itemi (secvenţe) ce conţin întrebări, afirmaţii, soluţii de ales etc., la care se
solicită răspunsuri.”1.
Chestionarul m-a ajutat să investighez: legăturile părinţilor şi bunicilor cu copilul,
punctele de vedere ale părinţilor în ceea ce priveşte necesitatea implicării lor în activitatea de
educare a propriului copilul în perioada preşcolarităţii, modalităţile de educare realizate în
familie până în momentul intrării copilului în colectivitate, preocupările părinţilor, bunicilor şi
copiilor, relaţia grădiniţă-familie.
Primul chestionar aplicat la clasă (Anexa F), a fost compus dintr-un set de 15 întrebări
cu răspunsuri la alegere. Am luat în calcul ca părinţi şi pe buncii lui B. D., deoarece ei sunt cei
responsabili de creşterea şi îngrijirea lui (mama fiind plecată de la vârsta de un an în străinătate).
Prima întrebare testează capacitatea copilului la efort: „Câte ore stă acasă copilul, în
medie, într-o zi lucrătoare (fără ore de somn)?”, cu variante de răspuns: peste două ore – sub
două ore; Dintr-un număr de douăzeci şi patru de familii răspunsurile date au fost următoarele:
douăzeci şi două de familii au răspuns peste două ore şi două familii sub două ore.
A doua întrebare a fost aleasă cu scopul a cunoaşte ce părinte se ocupă mai mult de
educaţia copilului: „Care dintre părinţi se ocupă mai mult de educaţia copilului?”, cu variante
de răspuns: mama – tata – amândoi. Răspunsurile date au fost următoarele: treisprezece familii
au răspuns – mama, unsprezece familii au răspuns – amândoi.
Din cea a a treia întrebare am aflat ce persoane mai ajută în educaţia copilului acasă:
„Sunt şi alte persoane care se ocupă de educaţia copilului?”, cu variante de răspuns:
bunică/bunic – bonă – unchi/mătuşă. Şapte familii au răspuns – şi bunicii, în timp ce
şaptesprezece – nu au dat nici un răspuns.
Cea de a patra întrebare mi-a arătat de la cine pot obține cele mai multe informații
despre copil: „Care dintre părinți îl supraveghează mai mult pe copil?”, cu variante de răspuns:
mama – tata – amândoi. Din răspunsurile date am aflat că: șaisprezece familii au răspuns –
mama şi opt familii – amândoi.
Întrebarea a cincea stabileşte interesul părintelui despre activitatea din grădiniţă:
„Întrebaţi zilnic copilul de activităţile susţinute în grădiniţă?”, cu variante de răspuns: Da – Nu.
Toţi părinţii au răspuns Da.
1
Liliana Ezechil, Lăzărescu Mihaela Păişi (2004) Laborator preşcolar, Ghid metodologic, Editura V&I Integral,
Bucureşti, p. 43
45
Cea de a şasea întrebare ne arată cât de mult comunică copilul în legătură cu activitatea
sa de la grădiniţă: „Copilul relatează – fără să fie întrebat – tot ce se întâmplă la grădiniţă în
fiecare zi?”, cu variante de răspuns: Da – Nu. Proporţia a fost următoarea: optsprezece familii
au răspuns Da, în timp ce şase au răspuns Nu.
Întrebarea a şaptea ne-a dat posibilitatea să cunoaştem poziţia părintelui, în ceea ce
priveşte curiozitatea copilului faţă de mediul grădiniţei: „Sunteţi mulţumit de interesul pentru
grădiniţă al copilului?”, cu variante de răspuns: mama – da/nu, tata – da/nu. Potrivit
răspunsurilor primite, în douăzeci de familii, atât mama cât şi tata din se arată mulţumiţi, în timp
ce părinţii a patru familii se declară nemulţumiţi.
Cea de a opta întrebare a urmărit aflarea gradului de toleranţă al părintelui la greşelile
copilului şi a fost formulată astfel: ”Vă păstraţi calmul şi îi daţi explicaţiile necesare în
momentul în care copilul greşeşte şi devine iritat?”. Variante de răspuns au fost: mama – da/nu,
tata – da/nu. În toate cele douăzeci şi patru de familii mamele au răspuns Da. În timp ce trei taţi
au răspuns Nu, restul de nouăsprezece au răspuns Da.
Întrebarea nouă ne-a oferit informaţii despre determinarea părintelui faţă de insistenţele
copilului: „Vă lăsaţi uşor convins în cadrul unei discuţii cu copilul, cedezi în faţa insistenţelor
lui?”, cu variante de răspuns: mama – da/nu, tata – da/nu. Paisprezece mame au răspuns Da,
nouă – N. În ceea ce-i priveşte pe taţi: zece au răspuns Da, în timp unsprezece au răspuns Nu. O
singură familie a răspuns (ambii părinţi), că cedează dar nu permanent.
Asemenea întrebării a opta şi cea de a zecea întrebare testează toleranţa părintelui: „Vă
supăraţi atunci când copilul vă contrazice?”, cu variante de răspuns: mama – da/nu, tata –
da/nu. Răspunsurile date de mamă au fost: şaisprezece au răspuns Nu, opt au răspuns Da, în timp
ce răspunsurile date de taţi au fost: doisprezece au răspuns Nu, zece au răspuns Da.
Întrebarea unsprezece ne oferă date despre modalitatea de educare a copilului:
„Consideraţi severitatea benefică în educaţia copilului dumneavoastră?”, cu variante de răspuns:
mama – da/nu, tata – da/nu; răspunsurile date au fost următoarele: ambii părinţi au răspuns Da
în optsprezece familii şi Nu în şase familii.
Informaţii despre micile neînţelegeri ale părintelui cu copilul le-am primit de la
întrebarea cu numărul doisprezece: „Faceţi des observaţii copilului?”, cu variante de răspuns:
Da – Nu; răspunsurile date au fost următoarele: şaisprezece familii au răspuns Da, în timp ce opt
familii au răspuns Nu.
Cea de a treisprezecea ne-a dat un indiciu în ceea ce priveşte acordul comun al părinţilor
în privinţa acordării recompenselor/pedepselor: „Vă înţelegeţi cu soţul/soţia în privinţa
recompenselor sau pedepselor ce urmează să le acordaţi copilului?”, cu variante de răspuns:
46
Da – Uneori – Nu. Părinţii din două familii au răspuns Nu, cei din zece familii Da şi
douăsprezece – Uneori.
Întrebarea paisprezece ne-a oferit informaţii despre ataşamentul copilului faţă de unul
dintre părinţi: „De care dintre părinţi este ataşat copilul?”, cu variante de răspuns: Mama – Tata
– Ambii părinţi; răspunsurile date au fost: pentru Mamă am avut opt răspunsuri, iar pentru Ambii
părinţii şaisprezece răspunsuri.
Cu ultima întrebare am urmărit să aflăm dacă părinţii supraveghează destul de atent sau
sunt destul de apropiaţi de copiii lor astfel încât să le cunoască preferinţele cercului de prieteni:
„Îi cunoaşteţi pe prietenii copilului dumneavoastră (din clasă, grădiniţă, stradă, cartier)?”, cu
variante de răspuns: Da – Vag – Nu. În acest caz au fost date paisprezece răspunsuri de Da şi
zece răspunsuri de Vag.
În ultimii ani activităţile de voluntariat au devenit eficiente în creşterea performanţelor
şcolare ale copiilor. Activităţile voluntare ale părinţilor vin în sprijinul grădiniţei, deoarece ei pot
folosi pregătirea lor profesională pentru „asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a
activităţilor educative”1. Părinţii se pot implica în organizarea şi desfăşurarea unor excursii,
vizite, serbări, colectarea de fonduri pentru dotarea bazei materiale a grupei sau acţiuni
umanitare.
Am folosit voluntariatul ca modalitate eficientă de colaborare de la prima şedinţă cu
părinţii, unde am discutat despre dotarea grupei cu scăunele, deoarece grădiniţa nu a avut resurse
suficente pentru cumpărarea lor, iar transportul scăunelelor din sala de mese nu este recomandat:
sunt destul de grele şi se pot lovi în timpul transportului. Implicarea părinţilor a fost totală şi
fiecare a cumpărat propriul scăunel de copil în valoare de 30 lei/bucată. Deşi nu toţi părinţii au
fost prezenţi în cadrul şedinţei desfăşurate în data de 22 septembrie 2010 (mulţi au trimis ca
reprezentant bunicii, iar alţii s-au interesat de discuţiile din timpul şedintei în urmă, lipsind
motivat – fiind la serviciu).
Tabelul nr. 13 Repartiţia părintiilor/bunicilor prezenţi în cadrul primei şedinţe organizate la grupă
Prezenţa părinţilor în Părinţi prezenţi Bunici reprezentanţi Părinţi absenţi motivat
cadrul şedintei (un membru din familie) (un membru)
Număr de părinţi 17 4 3
Prezenţa mamă/tată Mama Tata Bunică Bunic Mama Tata
Bunică/bunic 15 2 3 1 - -
Pentru această acţiune s-a întocmit proces verbal şi un contract de sponsorizare (necesar
contabilizării materialelor), (vezi Anexa H – Proces verbal de şedinţă şi Contract de
sponsorizare).
1
Bucinschi, Mihaela Dulman, ş.a. (2008) Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar, 1, Modul
general pentru personalul grădiniţei, Editura Millenium Design Group, Bucureşti, p. 64
47
O altă metodă eficientă pe care am folosit-o în cercetare de la începutul grupei mici şi
până la sfârşitul grupei mari a fost observaţia. „A observa înseamnă a cunoaşte, a examina un
obiect, un proces, a face constatări şi remarci în legatură cu ce privim.”1. Observaţiile, de orice
tip, ne furnizează informaţiile necesare pentru clarificarea unor subiecte importante. Fiind o
metodă de cercetare, de culegere de date importante pentru demonstrarea unor acţiuni, fenomene,
procese educative, observaţia este des întâlnită în grădiniţă.
Am folosit observaţia în etapa constatativă, deoarece m-a ajutat să culeg datele necesare
implementării unui parteneriat grădiniţă-familie (am aflat care sunt aşteptările părinţilor de la
grădiniţă, cum se comportă ei cu copiii şi cum pot să-i implic în activităţile de la grupă); în etapa
experimentală pentru a vedea dacă părinţii înţeleg ceea ce au de realizat şi dacă sunt mulţumiţi
de activităţile realizate în grădiniţă; în etapa de posttest pentru a stabili dacă mi-am atins
obiectivele propuse.
Procesul de observare al copiilor a început din prima zi de grădiniţă: 1 septembrie 2010.
Prima observaţie desfăşurată a fost în privinţa comportamentul copilului preşcolar cu scopul de
a-i ajuta să se integreze mai uşor în mediul educaţional al grădiniţei.
De la intrarea în sala de grupă, fiecare copil se manifestă la fel ca acasă sau se izolează,
depinde de temperamentul şi educaţia primită de la părinţi.
Tabelul nr. 14 Repartiţia copiilor preşcolari, în ceea ce priveşte comportamentul, după observarea iniţială
Comportamente Izolat, Izolat dar Comunicativ, Sociabili,
sociale iniţiale inadapdabil comunicativ activ în Cu rol de destinşi,
cu adulţii comportament bufon ordonaţi
Număr de copii 4 1 4 1 14
Repartiţie Fete Băieţi Fete Băieţi Fete Băieţi Fete Băieţi Fete Băieţi
Fete / băieţi 2 2 - 1 - 4 - 1 6 8
După o perioadă de două săptămâni de la integrarea în grădiniţă am observat că

preşcolarii: G.E., M.D., A.M. şi P.Ş. se integrează mai greu, plâng foarte mult atunci când
părinţii îi lasă la grădiniţă şi se izolează până şi de colegi la joacă. Altul S.D., ai cărui părinţi se
află într-un proces de divorţ, în care mama a plecat de acasă şi ei stau la bunicii tatălui, este
complet izolat de copiii din jur, dar comunică cu adulţii. Preşcolarii: D.D-A., B.D., J.V., V.A.,
sunt foarte activi în comportament şi comunicativi, D.E. se comportă conform vârstei sale:
copilăros, amuzant, iubitor (ca un bufon); în timp ce restul copiilor au un comportament absolut
normal (sunt sociabili, destinşi, ordonaţi), care nu-i fac să iasă în evidenţă. (vezi Anexa E)
Tot în această perioadă am observat comportamentul şi competenţele copiilor preşcolari
şi în cadrul activităţilor obligatorii şi liber alese de la clasă: educarea limbajului, activitate
1
Psihologie experimentală disponibil on-line http://www.slideshare.net/guest5989655/metoda-observatiei-
presentation, accesat în data de 24.06.2013
48
matematică, activităţi artistice şi educaţie fizică, date care se regăsesc în fişa de observaţie
întocmită în perioada de evaluare. (vezi Anexa E)
Tabelul nr. 15 Repartiţia copiilor în funcţie de competenţele de limbaj însuşite în familie
Competenţe de limbaj urmărite Repartiţie număr copii
Da Nu
Fete Băieţi Fete Băieţi
Se prezintă (spunându-şi numele) 6 10 2 6
Înţelege şi răspunde la o întrebare 5 10 3 6
Prezintă defecte de pronunţie 1 7 7 9
Au un vocabular bogat 5 10 3 6
Gestica / mimica este bogată 5 11 3 5
Memorează uşor 5 8 3 8
La educarea limbajului am urmărit dacă ştie să: se prezinte (spunându-şi numele) când i
se cere, dacă înţelege o întrebare şi îi poate da răspunsuri monosilabice; dacă prezintă defecte de
pronunţie; cât de bogat este vocabularul cu care vine din familie; cât de bogată/săracă este
gestica, mimica lor; cât de uşor memorează.
Tabelul nr. 16 Repartiţia copiilor în funcţie de competenţele matematice însuşite în familie
Competenţe matematice urmărite Repartiţie număr copii
Da Nu
Percep corect obiectele 4 10 4 6
Explică utilitatea a 1-3 elemente 5 11 3 5
Recunosc culorile principale 6 9 2 7
(roşu, galben, albastru)
Numără până la trei 5 11 3 5
Grupează obiecte după anumite 4 9 4 7
criterii – formă/mărime
La activitatea matematică am urmărit dacă ştiu să: perceapă obiectele corect; explice
utilitatea a 1-3 obiecte; recunoască culorile principale (roşu, galben, albastru); numără până la
trei; grupează obiecte după anumite criterii – formă, mărime.
Tabelul nr. 17 Repartiţia copiilor în funcţie de competenţele de cunoaştere a mediului însuşite în familie
Competenţe de cunoaştere a Repartiţie număr copii
mediului urmărite Da Nu
Au spirit de observaţie 6 10 2 6
Vizualizează imaginile recunoscând 5 10 3 6
anumite obiecte
Înţeleg o sarcină dată răspunzând 1 7 7 9
unor situaţii problematice
49
În cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului am urmărit să aflu dacă: spiritul de
observaţie este dezvoltat; vizualizează corect imaginile recunoscând anumite obiecte; înţelege
sarcina dată căutând răspunsuri la anumite situaţii problematice.
Tabelul nr. 18 Repartiţia copiilor în funcţie de competenţele artistice însuşite în familie
Competenţe artistice urmărite Repartiţie număr copii
Da Nu
Desenează linii 3 3 5 13
Ţin corect creionul în mână 5 7 3 9
Este dreptaci 8 15 - 1 ambidextru
Cîntă acompaniaţi de educatoare 5 5 3 11
În cadrul activităţilor artistice (practice, plastice), am urmărit să aflu dacă: desenează
linii; colorează; ţine corect creionul în mână; este dreptaci/stângaci; cântă.
Tabelul nr. 19 Repartiţia copiilor în funcţie de competenţele motrice însuşite în familie
Competenţe motrice de educaţie fizică Repartiţie număr copii
urmărite Da Nu
Execută mişcări la comandă 3 10 5 6
Stă în echilibru trei secunde 5 11 3 5
Executarea de mişcări la comandă şi statul în echilibru timp de trei secunde într-un
picior sunt competenţe urmărite în cadrul activităţilor de educaţie fizică, deoarece se ştie că cei
mai mulţi dintre copii nu sunt obişnuiţi cu mişcarea. De cele mai multe ori întâlnim cazuri în
care copiii, chiar şi la trei ani, încă mai sunt plimbaţi cu căruciorul pe stradă, în loc să fie lăsaţi să
se mişte singuri. Acest lucru îi face nesiguri în mişcări şi orientare.
Tabel nr. 20 Repartiţia copiilor în funcţie de competenţele sociale însuşite în familie
Competenţe sociale urmărite Repartiţie număr copii
Da Nu
Socializează cu cei din jur 5 9 3 7
Respectă anumite reguli 6 6 2 10
Renunţă uşor la joc 3 8 5 8
La activităţile liber alese am urmărit: capacitatea fiecărui copil de a socializa cu colegii;
dacă respectă anumite reguli; dacă renunţă uşor la un joc sau perseverează până îi reuşeşte.
Analizând datele iniţiale am observat că: cea mai mare parte dintre copii prezintă
anumite competenţe necesare continuării procesului de învăţare din grădiniţă. Competenţele
însuşite în perioada antepreşcolară demonstrează preocuparea părinţilor pentru modelarea
personalităţii lor în familie.
50
Pentru copiii care au prezentat anumite probleme: de integrare, de limbaj, de
comportament, copiii cu cerinţe educative speciale, am organizat o activitate de lectorat,
activitate pe care am cuprins-o şi în cadrul parteneriatului educaţional familie-grădiniţă
„Doi parteneri acelaşi scop – educarea copilului”, proiectat în anul şcolar 2010-2011 și întocmit
la nivelul unităţii de învăţământ (implicând şi grupa mică paralelă).
Lectoratul este o activitate ce necesită o colaborare mai apropiată între educatoare şi
părinţii copiilor preşcolari, implicând părinţii în viaţa şcolii. În cadrul lor pot fi abordate mai uşor
probleme cu care se confruntă părintele. Este o activitate atât formală, cât şi informală. Tematica
aleasă poate aborda subiecte de educaţie preşcolară şi subiecte prin care părintele învaţă cum să
acţioneze în anumite momente cu propriul copil pentru dezvoltarea personalităţii lui: cum să-i
sugereze anumite reguli de comportament fără a-i obliga să le însuşească, cum şi când să acorde
pedepse şi recompense, cum să le dezvolte încrederea de sine, trăsături de voinţă şi caracter
pozitive, cum să-şi arate dragostea faţă de el.
Am folosit lectoratul ca metodă în perioada constatativă pentru a afla dacă părinţii
recunosc anumite probleme ale copiilor lor şi dacă acceptă ajutorul grădiniţei în privinţa
ameliorării şi remedierii acestora. Astfel am putut alege modalitatea eficientă de abordare a
relaţiei în cadrul colaborării viitoare grădiniţă-familie.
Am prezentat tema: „Împreună este mai uşor”, unde am abordat aspecte generale
despre anumite probleme care pot fi întâlnite la preşcolarii ce au vârsta de trei-patru ani: cauzele
care generează comportamente nedorite la copii, posibile modalităţi de comunicare cu copilul în
diferite situaţii conflictuale, implicarea părintelui în îmbunătăţirea situaţiei în aceste momente,
educaţia incluzivă – aspecte, metode de integrare, de remediere. Activitatea s-a desfăşurat la data
de 14.10.2010 ora 16,00 cu o durată de 60 minute. În cadrul activităţii au fost prezenţi un număr
de treisprezece părinţi (câte un părinte din familie) şi o bunică. (vezi Anexa I – Proces verbal al
şedinţei)
Tabelul nr. 21 Repartiţia părinţilor participanţi la activitatea de lectorat cu tema: „Împreună este mai uşor”
Numărul familiilor Părinţi prezenţi Motivaţia Părinţi absenţi Motivaţia
participante la studiu prezenţei absenţei
24 14 Dorinţa de 32 Există deja un
implicare în membru din
activitatea de la familie prezent /
clasă a copilului sunt ocupaţi cu
serviciu.
După prezentarea materialului părinţii au luat cuvântul. Dezamăgirea de care am avut

parte a fost aceea că, cei mai mulţi dintre părinţi nu recunosc că s-ar întâlni cu asemenea
dificultăţi în relaţia cu copilul, mascând problemele cu o criză de răsfăţ a copilului. Alţi părinţi
51
cred că pot remedia aceste probleme cu o bătaie sănătoasă. Pentru a-i face pe părinţi să înţeleagă
cum pot comunica cu copilul şi cum vor reuşi să evite aceste comportamente, am prezentat şi un
material în PPT despre educaţia parentală cu exemple clare de comportamente nedorite ale
copiilor şi modalităţile lor de remediere.
La sfârşit, pentru a observa cât de multe lucruri au înţeles părinţii le-am pus întrebări din
materialul prezentat. Toţi părinţii prezenţi au dovedit, prin răspunsurile date, că au înţeles ce au
de făcut în aceste condiţii, rămâne însă de văzut dacă şi pun în aplicare acest lucru, urmând ca în
viitor să vedem rezultatele în comportamentele copiilor.
Important este faptul că, din părinţii/bunicii celor cinci copiii (B.D., D.D-A., J.V., V.A.,
şi U.A.) despre care am considerat ca ar avea sindromul hiperkinetic, cu deficit de atenţie au fost
prezenţi trei; din partea celor patru copii ce se adaptau mai greu au fost prezenţi trei părinţi; din
partea celor opt copii cu deficit de limbaj au fost prezenţi patru (am luat în calcul câte un
părinte/bunic din fiecare familie). Deşi aş fi preferat să fie prezent câte un părinte din familiile
copiilor consideraţi că ar prezenta anumite probleme (observate în perioada de evaluare iniţială),
am fost mulţumită de prezenţa majorităţii lor.
Tabelul nr. 22 Repartiţia părinţilor prezenţi în cadrul lectoratului cu tema: Împreună este mai uşor
Numărul Părinţii copiilor Părinţii copiilor cu Părinţii copiilor ce Părinţii copiilor
părinţilor hiperactivi deficit de limbaj se intregrează mai fără probleme
prezenţi greu
Prezenţi Absenţi Prezenţi Absenţi Prezenţi Absenţi Prezenţi Absenţi
14 3 2 4 4 3 1 4 3
În urma evaluărilor iniţiale realizate, am putut stabili:

- obiectivele pe care le voi urmări în activitatea desfăşurată la clasă în cadrul colaborării
cu copii şi părinţii pentru optimizarea performanţelor şcolare ale copiilor şi îmbunătăţirea relaţiei
grădiniţă-familie pe perioada celor trei ani de grădiniţă;
- activităţile şi modalităţile de colaborare pe care le voi putea folosi în cadrul
parteneriatului iniţiat astfel încât să acoperim lipsurile, să remediem problemele acolo unde se
regăsesc, să atragem părintele să-şi cunoască mai bine copilul, să fie el însuşi un partener în
educaţia lui.
4.8.2. Etapa experimentală (activ formativă)

Ipoteza 2
Grădiniţa este operativă şi poate găsi resursele necesare pentru implicarea şi
responsabilizarea părinţilor în ceea ce priveşte educarea copilului preşcolar?
52
O3.1. Să cunoască punctele de vedere ale părinţilor în ceea ce priveşte integrarea şi
educarea copilului preşcolar în grădiniţă.
O3.2. Să cunoască nivelul implicării grădiniţei în relaţia grădiniţă-familie.
O3.3. Să urmărească puncte de vedere formulate de părinţi în ceea ce priveşte relaţia
O3.4. Să elaboreze, în baza concluziilor obţinute, un program concret pentru o bună
colaborare gradiniţă-familie.
O4.3. Să admită necesitatea implementării unui parteneriat educaţional între grădiniţă şi
familie.
O4.4. Să găsească metode de comunicare necesare atragerii părinţilor şi implicării lor în
activitatea de la clasă, prin participarea lor directă.
O5.1. Să identifice care sunt aşteptările părinţilor de la grădiniţă, dar şi cele ale
grădiniţei din partea părinţilor.
O5.2. Să descopere posibilităţile necesare identificării aşteptărilor fiecărui partener
(părinte-grădiniţă).
O6.1. Să cerceteze şi să descopere modalităţi practice ce pun în mişcare relaţia
O7.1. Să decidă numărul activităţilor şi metodelor necesare în colaborarea
La intrarea în grădiniţă, când educatoarea observă anumite probleme (de comportament,
integrare, de limbaj, psiho-motorii) la un copil, obligatoriu trebuie să comunice cu părintele
pentru remedierea lor. Majoritatea părinţilor nu vor să recunoască existenţa unor probleme şi
atunci remedierea lor devine deficitară. Cel mai mare rol în abordarea acestei probleme îi revine
educatoarei. De modul în care educatoarea pune în discuţie şi tratează fiecare situaţie
problematică cu părintele depinde remedierea ei. Pentru ca părintele să devină un partener
permanent în educarea copilului, alături de grădiniţă, este necesară implicarea lui în activităţile
desfăşurate în grădiniţă, în dotarea şi amenajarea spaţiului educaţional în care copilul îşi
desfăşoară activitatea.
Cea mai bună metodă prin care introducem părintele în universul activităţilor din
grădiniţă este: urmărind progresul copiilor prin intermediul activităţilor lor (expoziţii cu lucrări
practice, plastice, fişe de lucru) şi invitarea lor ca asistenţi, parteneri de joacă, colaboratori ai
copiilor în timpul lecţiilor, al activităţilor extraşcolare.
53
În cadrul întâlnirilor comune părinţi-copii-educatoare din cadrul parteneriatelor
educaţionale încheiate, am folosit ca metode de cercetare atelierele de lucru, excursiile, vizitele,
activităţile cultural-artistice, activităţi de voluntariat.
Obiectivele urmărite în cadrul acestor întâlniri sunt: prezentarea unor oportunităţi
părinţilor pentru participarea activă la experienţele educaţionale ale copiilor; favorizarea
interacţiunii cadru didactic-părinte; rezolvarea dificultăţilor de orice ordin apărute în colaborarea
grădiniţă-familie; transformarea relaţiei grădiniţă-familie într-un mijloc al eficienţei activităţilor
educative.
Prima modalitate de realizare a parteneriatului pe care am desfăşurat-o în cadrul
întâlnirilor comune copii-părinţi-educatoare şi preşcolari-şcolari a fost atelierul de lucru.
„Atelierele de lucru cu părinţii sunt activităţi pe teme de interes pentru părinţi, care se
desfăşoară la iniţiativa educatoarei, a personalului medical al grădiniţei sau al consilierului
şcolar.”1. Implicarea părinţilor este necesară pentru educarea capacităţilor lor parentale.
Întâlnirile pot fi realizate sub forma de joc, activităţi practice, plastice comune. Părinţii lucrează
singuri, sau împreună cu copii, iar participarea părinţilor nu este obligatorie. De educatoare, de
modul în care aceasta ştie să facă invitaţia şi să trezească interesul părintelui pentru activitate,
depinde câţi părinţi participă la activitate.
Interesul preşcolarului pentru activităţile comune sporeşte odată cu înaintarea în vârstă
astfel că, treptat, preşcolarul dorește să cunoască activitatea școlară şi pe școlari, iar cea mai
bună metodă de introducere în activitatea scolară rămâne tot atelierul de lucru.
Atelierul cu numărul 1
Organizat cu ocazia sărbători religioase a Sf. Nicolae la grupa mică.
Scopul: Introducerea părinţilor în atmosfera activităţilor practice preşcolare prin
colaborare părinte-educatoare-copil, socializarea copiilor preşcolari ai grupei cu alţi copii
preşcolari ai grupei mici palalele.
Tema – Ghetuţa. Părinţii lucrează împreună cu copiii în cadrul unei activităţi practice,
activitate prevăzută în cadrul parteneriatului iniţiat la grupa mică, realizată în comun cu grupa
mica B.
Aşteptări preconizate: Participarea unui număr minim de zece părinţi, relaţionarea
părinte-copil în cadrul activităţii, prin eliminarea stărilor de timiditate şi izolare, de către copil.
Desfăşurarea activităţii: Activitatea s-a desfăşurat în data de 6 decembrie 2010, ora
10.00 şi au fost prezenţi un număr de paisprezece părinţi/bunici din totalul de patruzeci şi şase
1
Bucinschi, Mihaela Dulman, ş.a. (2008) Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar, 1, Modul
general pentru personalul grădiniţei, Editura Millenium Design Group, Bucureşti, p. 63
54
(douăzeci şi patru de familii), din eşantion (grupa mică A) şi un număr de nouă părinţi/bunici din
grupa paralelă (grupa mică B).
Tabelul nr. 23 Repartiţia părinţilor participanţi la activitatea Ghetuţa (vezi Anexa L)
Total număr Grupa mică A- Ed. Ispir+Teodorescu Grupa mică B- Ed. Copăcel+Enăchioiu
părinţi prezenţi Număr părinţi prezenţi din eşantion Număr părinţi prezenţi
25 Mămici/Bunici Tătici Mămici/Bunici Tătici
14 - 9 -
Am luat în calcul câte un reprezentant din familie, fie el mamă, tată, bunică, bunic.
Fiind prima activitate desfăşurată de acest gen am fost mulţumită de prezenţă, restul
părinţilor lipsind motivat (fiind la serviciu). Realizarea activităţii dimineaţa a reprezentat un
dezavantaj în ceea ce priveşte prezenţa părinţilor – cei mai mulţi lucrează dimineaţa, dar a
reprezentat un avantaj pentru copii, deoarece dimineaţa este programul stabilit pentru activitatea
eficientă a copilului preşcolar. Confecţionarea ghetuţei s-a realizat pe un şablon, pe care părinţii
împreună cu copiii au lipit diverse materiale: aţe, împletituri, hârtie creponată, glasată, vată.
Părinţii au manifestat o atitudine pozitivă în ceea ce priveşte colaborarea cu preşcolarii.
Imaginile realizate le-am folosit ca model pentru ghetuţa pe care copiii trebuie s-o pregătească în
aşteptarea lui Moş Nicolae. Cele mai reuşite lucrări au fost trimise la concursuri pentru a fi
apreciate.
Rezultate finale: Copiii au fost încântaţi de prezenţa părinţilor şi cu toate că despărţirea
a fost puţin dureroasă pentru unii preşcolari (au plâns să fie luaţi acasă), părinţii au fost
mulţumiţi de rezultat. Pentru prima dată au văzut cum se comportă copiii în cadrul unităţii în
timpul activităţilor, cum se comportă educatoarea cu copiii, care este relaţia educatoare-copil,
care sunt relaţiile existente între copiii grupelor paralele (vezi Anexa L – imagini Ghetuţa).
S-a realizat la grupa mijlocie, în anul şcolar 2011-2012, în luna martie.
Scopul: Cunoaşterea de către părinte a modalităţii de realizare a unei activităţi integrate
la clasă, observarea comportamentului copilului de către părinte în cursul activităţii (vezi Anexa
Z – proiect didactic al lecţiei desfăşurate).
Tema: Mănuşa. Activitate integrată prevăzută în cadrul parteneriatului educaţional
„Doi parteneri acelaşi scop – educarea copilului”, din anul şcolar 2011-2012.
Aşteptări preconizate: Atragerea unui număr cât mai mare de părinţi care să participe în
cadrul activităţii, detaşarea copiilor de ataşamentul faţă de părinte în cadrul activităţii prin
participarea lor activă, fără a fi distraşi de prezenţa părinţilor.
Desfăşurarea activităţii: Desfăşurată în ziua de 22 martie 2012, la ora 10.00, au
participat un număr de şaptesprezece părinţi din totalul de patruzeci şi şase (douăzeci şi patru de
familii), motivaţia absenţelor fiind aceeaşi (prezenţa la serviciu).
55
Tabelul nr. 24 Repartiţia părinţilor prezenţi în cadrul activităţii Mănuşa (vezi Anexa M)
Număr total părinţi Număr părinţi prezenţi Număr părinţi absenţi
Mămici Tătici motivat
46 15 2 29
- 2 Părinţi din aceeaşi familie D.M. -
Mai întâi am realizat lecturarea poveştii Mănuşa (poveste populară ucrainiană), în
prezenţa copiilor prin imagini în PPT, apoi am realizat o repovestire a copiilor după care părinţii
au început să lucreze la realizarea machetei. Tehnici de lucru folosite: decupare după contur,
lipire, capsare, aranjare siluete pe suport. Părinţii au fost aşezaţi în faţa şi în spatele clasei
încadrând în interior copiii preşcolari. Am aşezat astfel părinţii pentru a-i urmări mai uşor pe
copiii lor în timpul activităţii, dar şi copiii să-şi vadă fiecare părintele lucrând. În acest timp
copiii au avut de colorat imagini din poveste (broscuţa), activitatea desfăşurându-se pe un fond
muzical cu melodii pentru copii (vezi Anexa N – imagini din timpul activităţii). La sfârşitul
activităţii am discutat şi despre programul din perioada săptămânii Şcoala altfel, program pe care
l-am comunicat şi celorlalţi părinţi în cadrul activităţii de consiliere de după-amiază.
Rezultate finale: Participarea a doi dintre tătici în cadrul activităţii, ei dovedind mai
puţin interes până acum faţă de activităţile din grădiniţă. Din cei şaptesprezece părinţi prezenţi
doi au participat din aceeaşi familie (părinţii preşcolarului D.M. care la intrarea în grupa mică a
avut probleme de integrare, în acel moment nemanifestând astfel de probleme). Perseverenţa în
participarea activităţilor pentru părinţii lui P.R., T-G. D., B.D., S.D. Copiii au participat în cadrul
activităţii detaşaţi fără a se simţi stresaţi sau distraşi de prezenţa părinţilor.
Cel de-al treilea atelier s-a desfăşurat în noiembrie 2012, la grupa mare.
Scopul: Dorinţa părinţilor de a participa la activităţile comune copii-părinţi-educatoare.
Tema: Ţara mea
Aşteptări preconizate: Implicarea părinţilor în activităţilor de la clasă prin participarea
lor directă atât în activitatea practică propriu-zisă, cât şi în jocul de rol iniţiat de copii cu tematica
impusă.
Desfăşurarea activităţii: Activitatea nu a fost prevăzută în parteneriat ci s-a realizat la
cererea părinţilor. Numărul părinţilor prezenţi la activitate a fost de cincisprezece (vezi Anexa
N– proces verbal şedinţă/activitate şi imagini din activitate).
Tabelul nr. 25 Repartiţia părinţilor prezenţi în cadrul activităţii Ţara mea (vezi Anexa N)
Număr total părinţi eşantion Număr părinţi prezenţi Număr părinţi absenţi
motivat
Mămici Tătici
46 12 3 31
- 2 Părinţi din aceeaşi familie I. L. C. -
56
Şi de data aceasta am avut prezenţi ambii părinţi ai unui copil (părinţii preşcolarului
I.L.C., de aceea am şi luat în calculul numărului total de părinţi – ambii părinţi) şi trei tătici.
Activitatea a fost complexă. Am început cu predarea unei poezii copiilor, apoi am desfăşurat un
joc de rol la care au participat şi părinţii. După aceea a început activitatea propriu-zisă. În timp ce
o parte dintre părinţi confecţionau macheta ghetuţei lui Moş Nicolae, alţii au realizat planşe
practice cu ţara şi pentru că pe 25 noiembrie am sărbătorit ziua lui Teddy Bear în cadrul
proiectului E-twinning, copiii au realizat planşe cu ursuleţul (desen, colaj cu fire tăiate), puzzle.
Rezultate finale: Copiii au învăţat poezia predată, au desfăşurat jocul de rol implicând şi
părinţii în el, apoi au realizat planşele cu ursuleţi (desen, colaj cu aţe, tăiere după contur,
îmbinare), şi au îndeplinit obiectivele vizate. Câţiva părinţi au participat alături de copii la jocul
de rol executând corect sarcinile propuse în joc, sprijinând permanent copiii, stimulându-i să
răspundă la cât mai multe întrebări. Au realizat apoi planşele cu ţara şi ghetuţa, fiecare
implicându-se în activitatea preferată. Părinţii prezenţi au conştientizat rolul lor educativ în viaţa
preşcolarilor comunicând celorlalţi părinţi la întâlnirea lor de după-amiază (atunci când copii
pleacă acasă), necesitatea participării în cadrul unor astfel de activităţi.
Un rol important l-a avut comunicarea permanentă părinte-copil şi atmosfera de
destindere, joc şi bucurie.
S-a desfăşurat în cadrul parteneriatului şcoală-grădiniţă „Ne jucăm şi împreună
învăţăm”, încheiat la grupa mare.
Scopul: Comunicare, colaborare copii-părinţi-educatoare, în vederea realizării unei
machete după o poveste, prin materializarea experienţelor practice-educative în rândul părinţilor.
Tema: Ferma animalelor (confecţie machetă după filmul cu acelaşi nume ecranizare a
fabulei lui George Orwell’s, vizionat la clasă).
Aşteptări preconizate: Comunicare permanentă în ceea ce priveşte colaborarea
părinte-copil, aceştia din urmă cunoscând conţinutul poveştii; perseverenţa în ceea ce priveşte
prezenţa în cadrul activităţii.
Desfăşurarea activităţii: Activitatea s-a desfăşurat în data de 20.03.2013, ora 10, prin
participarea unui număr de zece părinţi.
Tabelul nr. 26 Repartiţia părinţilor prezenţi în cadrul activităţii Ferma animalelor (vezi Anexa O)
Număr total părinţi Număr părinţi prezenţi Număr părinţi absenţi
motivat
Mămici Tătici
46 10 0 36
Mai întâi copiii au realizat o repovestire a filmului după care împreună cu părinţii am
început lucrul. Imaginile cu personaje din film: purcei, văcuţe, iarbă, ferma, fermierul, căţei,
57
pisicuţe, cai, păsări; siluete ce trebuiau colorate cu culori sau carioci, după care decupate,
îmbinate şi apoi plasate într-o ordine pe suport. Interesantă a fost afirmaţia unei mămici, conform
căreia ea nu doreşte să coloreze, întrucât nu ştie cum să coloreze, moment de amuzament pentru
copiii, inclusiv pentru propriul copil, care s-au oferit să o ajute. Durata activităţii a fost de peste o
oră, în final macheta fiind realizată şi apoi expusă în holul principal al grădiniţei pentru a putea fi
văzută de toţi părinţii şi preşcolarii grădiniţei.
Rezultate finale: Interacţiunea permanentă copil-părinte-educatoare în vederea ducerii la
bun sfârşit a unei lucrări practice – o machetă după un model dat. Existenţa spiritului de echipă
ce elimină barierele legate de diferenţa de vârstă a participanţilor. Aprecierea părinţilor absenţi şi
regretul lor că nu au putut participa la activitate.
Scopul: Realizerea un album cu imaginea preşcolarilor, reguli/cerinţe specifice vârstei,
propuse de părinţi, ce pot fi aplicate de către educatoare şi părinţi în relaţia cu copiii.
Tema: Doi parteneri, acelaşi scop – educarea copilului – un altfel de jurnal,
redactarea unui album ISBN
Aşteptări preconizate: Opiniile părinţilor în ceea ce priveşte relaţia grădiniţă-familie.
Desfăşurarea activităţii: Pe baza discuţiilor cu copiii, a comportamentelor acestora, a
discuţiilor directe educatoare-părinte, a rezultatelor în urma chestionarelor aplicate la clasă, am
încercat să realizăm un mic jurnal, o amintire vie a colaborării atât: între cele trei instituţii de
învăţământ implicate în proiect prin activităţile direct realizate (donaţii expoziţii), cât şi între noi
la clasă. Ne-am dorit ca acest jurnal să fie un simbol al creativităţii noastre desfăşurate în
colaborare părinţii-copii-educatoare. Totul s-a desfăşurat printr-o colaborare fructuoasă, plină de
înţelegere şi spirit de colegialitate. Nu ne-am dorit ca părinţii să fie: numai părinţii ce-şi trimit
copiii la grădiniţă doar pentru că nu au cu cine să-i lase atunci când sunt la serviciu, ci părinţii
care învaţă alături de copii să lucreze şi să trăiască împreună. Imaginile – sunt fotografii
realizate în timpul activităţilor de la clasă, extracurriculare sau din familie.
Rezultate finale: realizarea albumului printr-o colaborare reuşită grădiniţă-familie,
grădiniţă-grădiniţă, părinţi-copii.
Activităţile cultural-artistice reprezintă o altă modalitate de realizare a parteneriatului
grădiniţă-familie la care am apelat în activitatea cu părinţii. Acestea sunt organizate în scopul
delectării, înviorării copiilor şi părinţilor prin programe distractive. Organizate de obicei în jurul
unor evenimente importante (Crăciunul, Sf. Nicole, Paştele, Ziua mamei, Sfârşitul anului şcolar),
denumite şi serbări, ele „au un efect pozitiv şi imediat asupra copiilor”1. Sunt eficiente în
1
Barbu, Hristu Mateiaş (1994) Activităţi de joc şi recreativ-distractive, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti, p. 86
58
dezvoltarea comunicării preşcolarilor, a limbajului (corect din punct de vedere gramatical,
vorbirea lentă cu tonalitate mai ridicată pentru a se face auzit, pronunţie corectă), a ţinutei
corporale; eliminarea timidităţii faţă de mulţimea din jur; încurajarea comportamentului copilului
de a-şi aşteptă rândul, consolidarea legăturilor de prietenie.
Atunci când am iniţiat realizarea de serbări la clasă am avut în vedere în primul rând
implicarea părinţilor în organizarea şi desfăşurarea acestor evenimente.
Activitatea cultural-artistică nr. 1
Prima activitate realizată la clasă în luna decembrie 2010. (vezi Anexa Q)
Scop: Eliminarea timidităţii, nesiguranţei faţă de propriile convingeri la preşcolari,
încurajarea îndrăznelii, a colaborării cu colegii şi părinţii (ţinând cont că nu au decât trei ani).
Tema: Părinţi şi copii la grădiniţă – Serbare de Crăciun
Aşteptări preconizate: Din partea părinţilor – implicarea părinţilor în organizarea şi
desfăşurarea activităţii, finalizarea acţiunii în bune condiţii. Din partea copiilor – prezentarea în
faţa mulţumii de părinţi şi bunici a poeziilor şi cântecelor învăţate, încercând să-şi alunge
timiditatea, să îmbrăţişeze curajul de a fi în prim-plan doar el ca o vedetă.
Desfăşurarea activităţii: Pentru serbare pregătirile au început încă din luna noiembrie,
când am împărţit textele pentru serbare fiecărui copil. De atunci părinţii s-au implicat să-i ajute
pe copii să înveţe rolurile şi să le procure costumaţia necesară, astfel că în ziua de serbare totul
era pregătit. Majoritatea copiilor a spus poeziile şi cântecele, iar Moşul i-a răsplătit cu daruri.
Rezultate finale: Implicarea părinţilor a fost totală; cei mai mulţi dintre copii (excepţie
făcând: M.D., P.Ş., D.R., I.L.C., P.M.), deşi s-au manifestat energici neaşteptând rândul să-şi
spună poeziile, şi-au învins timiditatea şi au trecut peste orice obstacol în faţa mulţimii părinţilor
şi bunicilor prezenţi. Băieţii s-au dovedit a fi mai îndrăzneţi decât fetele. (vezi Anexa Q)
S-a desfăşurat în luna iunie 2011 (vezi Anexa Q)
Scop: Dezvoltarea comunicării cu părinţii şi colegii, a ţinutei corporale a copilului
preşcolar, încurajarea comportamentului de a-şi aştepta rândul să-şi spună rolul.
Tema: Cum a fost împreună – serbare de sfârşit de an şcolar
Aşteptări preconizate: Din partea copiilor – să-şi spună rolul ordonat, să-şi modeleze
gestica şi mimica conform personajului prezentat. Din partea părinţilor – să procure costumaţia
necesară fiecărui personaj, să-i ajute să înveţe poeziile, să participe la serbare respectând
activitatea: să asculte rolurile preşcolarilor în linişte fără a le distrage atenţia cu gălăgie, replici
personale care să-i dojenească atunci când greşesc.
Desfăşurarea activităţii: Activitatea a început la ora 16.00, în prezenţa părinţilor şi
bunicilor, şi deşi căldura era obositoare copiii au reuşit să spună rolurile corect (mai puţin C.A.,
59
D. R. şi I.L.C. care nu au vrut să spună rolurile: primii doi din cauza vârstei mici, cel de al treilea
din cauza ambiţiei de a nu face ce doresc cei din jur).
Rezultate finale: Serbarea a avut succesul prevăzut, părinţii şi copiii au fost mulţumiţi,
iar noi impresionate se succesul lor.
Serbarea de Crăciun a fost prevăzută ca întâlnire comună copii-părinţi-educatoare şi în
anul şcolar 2011-2012. (vezi anexa Q)
Scop: Încurajarea autonomiei prin interpretarea rolurilor scenetei corect şi fără ajutor de
către copiii preşcolari, prezentarea ţinutei unice (ca adevăraţi ucenici ai lui Moş Crăciun),
colaborarea permanentă grădiniţă-familie pentru îndeplinirea scopului.
Tema: Ce şi cum ştim/putem face?– serbarea Moşului
Aşteptări preconizate: Din partea copiilor – prezentarea ţinutei micilor Crăciunei şi
Crăciuniţe conform subiectului serbării, interpretarea corectă a rolurilor şi dansurilor din
program. Din partea părinţilor – implicarea în procurarea ţinutei pentru unicitatea tabloului
serbării, şi a învăţării rolurilor de către copii.
Desfăşurarea activităţi: Activitatea s-a desfăşurat începând cu ora 16.00 în sala de
grupă, unde toţi copii au fost îmbrăcaţi în costume de Crăciunei şi Crăciuniţe. Pentru început s-a
prezentat programul în limba engleză al doamnei profesoare de opţional după care a început
sceneta propriu-zisă. Fiecare copil şi-a spus rolul respectând ordinea în program şi ţinuta
corespunzătoare momentului. Cântecelele au fost acompaniate de negative şi însoţite de
mişcările de dans ale copiilor. Sfârşitul a fost încununat de aplauzele părinţilor şi venirea lui Moş
Crşciun cu daruri.
Rezultate finale: Deşi un preşcolar nu a fost prezent la serbare U.A. (mama fiind
ocupată cu munca de la sat şi uitând cu desăvârşire de serbare), ceilalţi s-au prezentat impecabil.
Şi-au aşteptat în linişte rândul, au spus poeziile, au dansat şi pentru câteva zeci de minute au uitat
dacă sunt prieteni sau nu de joacă. Părinţii le-au răsplăt efortul invitându-l pe Moşul cu cadouri.
Serbarea de sfârşit de an şcolar 2011-2012 am realizat-o sub influenţa sărbătorilor
religios-creştine de vară, a şezătorilor (vezi anexa Q)
Scop: Însuşirea cunoştinţelor despre sărbătorile creştin-religioase ale verii, de către
copiii preşcolari, implicând părinţii în procurarea materialelor necesare desfăşurării activităţii,
stimularea spiritului de echipă: preşcolar-preşcolar, preşcolar-părinte, în pregătirea serbării.
Tema: În strai de sărbătoare – şezătoare literară
Aşteptări preconizate: Din partea copiilor – însuşirea cunoştinţelor despre sărbătorile
creştin-religioase ale verii şi a componenţei costumelor populare prin realizarea unei scenete
60
reprezentative. Din partea părinţilor – procurarea şi explicarea fiecărui părţi componente a
costumului popular propriilor copii, participarea cu prezenţa la activitate.
Desfăşurarea activităţi: După prezentarea programului artistic al opţionalului de limba
engleză a început activitatea de şezătoarea ce a cuprins: poezii din folclorul copiilor, strigături
populare, invocarea unor fenomene, dansuri populare. Toate acestea într-o atmosferă de joc şi
voie bună încât nici căldura verii nu a reprezentat un impediment.
Rezultate finale: Dezvoltarea competenţelor de colaborare şi ajutor reciproc, întârirea
legăturilor de prietenie între copiii preşcolari; prezenţa în unanimitate a părinţilor şi bunicilor.
Cea de a treia serbare de Crăciun a fost prevăzută în parteneriatul iniţiat între grădiniţă
şi şcoală în decembrie 2012 (vezi Anexa Q)
Scop: Însuşirea cunoştinţelor despre tradiţiile şi obiceiurile sărbătorite în perioada
Sărbătorilor de iarnă, cunoaşterea semnificaţiei religioase a Naşterii Domnului Isus Hristos, de
către copiii preşcolari, prin prezentarea faptelor de către ei însuşi pe scenă.
Tema: Hai să facem o serbare! – interpretarea scenetei Naşterii Domnului, însoţită de
cântece şi obiceiuri creştin-religioase.
Aşteptări preconizate: Din partea copiilor – zugrăvirea faptelor din scenetă respectând
mimica şi gestica reprezentativă, învaţarea textelor scenetei în sala de grupă fără ajutorul
părinţilor. Din partea părinţilor – procurarea materialelor necesare desfăşurarii activităţii
(costumaţie, cortina, decor), participarea la activitate.
Desfăşurarea activităţii: Au fost prezentate mai întâi poeziile şi cântecele de Crăciun în
limba engleza, apoi sceneta Naşterii domnului Isus Hristos unde copiii au interpretat rolurile:
Maicii Domnului, lui Iosif, al Magilor, al păstorilor, al lui Irod şi al slujitorilor săi; au cântat
cântece religioase şi la sfârşitul serbării au prezentat dansuri tematice pe melodii sacre.
Rezultate finale: Copiii au reuşit să înveţe, prin repetiţiile de la clasă, versurile din
scenetă, acasă cu părinţii doar repetându-le. Au învăţat să comunice între ei astfel încât fiecare a
ştiut când îi vine rândul şi ce versuri trebuie să rostească, coregrafia şi interpretarea fiind
impecabilă, ţinând cont de vârsta lor de doar şase ani. Părinţii au apreciat prin decoruri,
costumaţie şi prezenţa în unanimitate eforturile lor.
De data aceasta activitatea nu a fost prevăzută în proiectul de parteneriat ci a fost
desfăşurată la cererea copiilor preşcolari.
Scop: Surprinderea mămicilor, de către copiii preşcolari, prin prezentarea unui spectacol
dedicat lor, consolidând astfel relaţia mamă-copil.
Tema: De ziua ta, mămico! – serbare de 8 Martie
61
Aşteptări preconizate: Din partea copiilor – pregătirea spectacolului în cadrul
activităţilor liber alese de la clasă păstrând confidenţialitatea evenimentului. Din partea părinţilor
– prezenţa mămicilor şi bunicilor la spectacol fără anunţarea evenimentului special, doar
anunţând necesitatea participarii lor la o activitate de la clasă.
Desfăşurarea activităţii: Activitatea s-a desfăşurat în data de 7 martie, ora 16.00. Am
susţinut activitatea cu o zi înainte pentru a nu oferi bănuieli mămicilor în legătură cu adevăratul
subiect al activităţii. Prezenţa în totalitate a mămicilor i-a încântat pe copiii preşcolari care au
oferit un spectacol minunat. Fiecare a prezentat o poezie, un cântec sau a participat în cadrul
scenetei „Inimioare, inimioare” după Sarina Cassvan. La sfârşit le-au oferit mămicilor buchete
de ghiocei şi felicitări realizate la clasă de ei înşişi.
Rezultate finale: Mămicile au fost foarte încântate, în special pentru că preşcolarii au
reuşit să ţină în secret pregătirea pentru serbare.
Activităţile de voluntariat sunt utile în relaţia grădiniţă-familie iar eu am folosit această
modalitate de realizare în cadrul parteneriatului cu scopul de a oferi siguraţă, dragoste, o
ambianţă plăcută, atractivă pentru copii, dar şi pentru dezvoltarea empatiei preşcolari. Părinţii au
fost anunţaţi încă de la intrarea în grădiniţă a copiilor de necesitatea unor astfel de activităţi,
prima activitate realizându-se în luna octombrie 2010 la achiziţionarea scăunelelor pentru grupă.
Activitatea de voluntariat nr. 2
Am desfăşurat activitatea în cadrul proiectului de parteneriat grădiniţă-familie.
Scopul: Realizarea unui mediul educaţional atractiv în sala de grupă.
Tema: Aşa da – strângere de fonduri pentru decorarea şi dotarea cu materiale necesare a
sălii de grupă.
Aşteptări preconizate: Implicarea tuturor părinţilor în activitate, furnizarea de idei
constructive în ceea ce priveşte amenajarea spaţiului educaţional, de către părinţi. Atragerea
copiilor la grădiniţă.
Desfăşurarea acţiunii: În cadrul întâlnirilor săptămânale am pus problema amenajării
spaţiului educaţional astfel încât să devină mai atractiv copiilor. Am pus problema renunţării la
panourile, spumele cu imagini, care nu sunt decât o sursă permanentă de strângere a prafului, în
favoarea unor imagini lipite pe pereţi sau picturi pe perete, care să nu atragă praful, să fie uşor de
curăţat, cumpărarea unui DVD şi draperii (clasa este aşezată cu ferestrele spre N şi soarele este
prezent permanent, căldura devenind insuportabilă în perioada mai-octombrie.
Părinţii au fost de acord şi comitetul de părinţi a strâns o sumă necesară (un părinte s-a
oferit să doneze singur suma de 100 lei, iar un altul a refuzat să participe), sumă cu care casiera a
cumpărat imaginile şi vopselele necesare.
62
Tabelul nr. 27 Repartiţia părinţilor voluntari în cadrul acţiunii Aşa da…
Numărul total al Numărul părinţilor Numărul părinţilor ce nu Numărul părinţilor ce au
părinţilor donatori au dorit să participe donat mai mult
46 42 2 2
Am luat în calcul ambii părinţi din familie, donaţia nefiind individuală ci familială.
Finanţarea acţiunii a fost dovedidă prin contracte de sponsorizare încheiate cu comitetul
de părinţi (vezi Anexa R). Picturile şi aranjamentul a fost realizat de mine şi astfel am realizat:
orarul grupei, colţurile tematice, imagini cu scene din poveşti, regulile grupei (vezi Anexa R).
Rezultate finale: Clasa este considerată cea mai curată şi liberă dintre sălile grădiniţei,
reprezintă un model pentru colegele din unitate, atractivă pentru părinţi şi copii, apreciată de
părinţi (dovadă – numărul mare de preşcolari înscrişi la grupa mică în anul şcolar 2013-2014).
Am desfăşurat activitatea la grupa mijlocie într-o perioadă care să ne aducă aminte că
mai sunt şi nevoiaşi pe lângă noi.
Scopul: Dezvoltarea empatiei părinţilor şi copiilor pentru cei nevoiaşi în momente de
bucurie sufletească – sărbătoarea Sf. Nicolae, educarea spiritul de întrajutorare.
Tema: Ce şi cum ştim/putem face – donaţie de haine şi jucării
Aşteptări preconizate: Participarea unui număr cât mai mare de părinţi, strângerea de
jucării şi haine pentru copiii nevoiaşi, dezvoltarea empatiei copiilor pentru semeni, învăţarea
copilului să renunţe la ceva propriu într-un scop nobil.
Desfăşurarea acţiunii: Exemplul Sf. Nicolae a devenit un exemplu pentru noi astfel că,
în data de 5 decembrie 2011, am realizat o acţiune de colecare de haine şi jucării pentru copiii
preşcolari din Satul Măgura, Comuna Mihăeşti, Vâlcea, care nu sunt la fel de înzestraţi (din
punct de vedere financiar), precum copiii noştrii şi care nu-şi permit o mulţime de haine şi
jucării. Acţiunea a fost pregătită încă din luna octombrie de la şedinţa în care i-am informat
despre acţiune. Începând cu data de 5 decembrie părinţii (atât din grupa noastră cât şi din
celelalte grupe implicate în proiect), au adus pachetele cu haine şi jucării.
Tabelul nr. 28 Repartiţia părinţilor participanţi la acţiunea Ce şi cum ştim/putem face
Numărul total al părinţilor Numărul părinţilor donatori din Numărul părinţilor donatori din
eşantion grupele participante la proiect
66 28 38
Am luat în calcul ambii părinţi din familie, donaţia nefiind individuală ci familială.
Tabelul nr. 29 Repartiţia cadrelor didactice participante la acţiunea Ce şi cum ştim/putem face
Numărul cadrelor didactice Numărul cadrelor didactice Numărul cadrelor didactice ce
implicate în proiect participante la acţiune nu au participat la acţiune
12 10 2
Cadrele didactice neparticipante au fost cele din grădiniţele partenere de la sat.
63
În data de 5 decembrie după-amiaza, am selectat hainele şi pe data de 6 decembrie
le-am transportat la grădiniţa Mihăeşti, unde educatoarea le-a împărţit părinţilor copiilor.
Veridicitatea acţiunii poate fi dovedită cu contract de sponsorizare şi imagini (vezi Anexa R)
Rezultate finale: Bucuria copiilor care au învăţat că pot dona ce le prisoseşte acasă,
implicarea părinţilor care au considerat acţiunea benefică, mai ales că nu ştiau ce să facă cu
hainele rămăse mici, mulţumirea beneficiarilor care au primit hainele şi jucăriile, pentru ei fiind
primul ajutor de acest gen.
Activitatea nu a fost prevăzută în proiectul de parteneriat dar a venit ca o necesitate
pentru dotarea sălii de grupă cu un corp de mobilier.
Scopul: Contruirea unui corp de mobilier pentru păstrarea jucăriilor necesare în cadrul
jocurilor de rol.
Aşteptări preconizate: Implicarea părinţilor în procurarea mobilierului necesar păstrării
jucăriilor.
Desfăşurarea acţiunii: În cadrul şedinţei am anunţat necesitatea procurării unui corp de
mobilier şi cu această ocazie, părinţii lui D.M. ne-au asigurat că se vor ocupa de această
problemă şi în termen de o săptămână am avut la clasă un corp nou de mobilier. Donaţia a fost
certificată cu contract de sponsorizare (contractele, chitanţele, facturile sunt necesare pentru
certificarea acţiunilor şi înregistrarea obiectelor în registrele contabile de inventariere ale unităţii
preşcolare).
Rezultate finale: S-au implicat toţi părinţii dar responsabilitatea utilării sălii de clasă cu
corpul de mobilier a fost luată de părinţii preşcolarului D.M., care s-au ocupat de problemă.
O altă modalitate eficientă de colaborare grădiniţă-familie, prin care am reuşit să implic
părinţii în activităţile de la clasă, ajutând în acelaşi timp la dezvoltarea şi educarea personalităţii
copiilor preşcolari, a fost aceea desfăşurată cu ajutorul excursiilor şi vizitelor.
Excursiile/vizitele, activităţi nonformale complexe, vin în sprijinul copiilor preşcolari,
având ca scop: pe lângă recreerea copiilor şi educarea lor prin observarea directă (prin contactul
direct cu natura, obiective geografice, obiecte ale muncii, mijloace de transport).
Organizate sub forma unor călătorii de câteva ore, una sau mai multe zile, ele
îndeplinesc necesitaţile de cunoaştere ale copiilor. Scopul urmărit poate fi diferit: să vină în
spijinul acumulării de noi cunoştinţe sau să consolideze, fixeze, sistematizeze cunoştinţe deja
acumulate. Tema, data, obiectivele, metodele folosite, modalităţile de evaluare sunt planificate
din vreme pentru a avea timp suficient să fie organizate corect.
Deşi sunt mai greu de organizat (este necesară parcurgerea anumitor etape: stabilirea
traseului cu părinţii, modalitatea de transport, luarea acordurilor părinţilor, a grădiniţei, a
64
instituţiilor/obiectivelor ce urmează a fi vizitate), ele ajută elevii în procesul instructiv-educativ.
Îi învaţă: să-şi dezvolte autonomia; să se comporte civilizat; să iubescă natura; să aprecieze
anumite obiecte, produse ale muncii oamenilor; să-şi călească organismul prin mişcare; să-şi
dezvolte psihicul prin relaxare şi bună dispoziţie; să stimuleze simţul estetic-creativ prin desen ca
o metodă eficientă de evaluare; să se apropie mai mult de părinţi.
Excursia / Vizita numărul 1
Deşi a fost prevăzută în proiect în luna februarie 2011, s-a desfăşurat în luna aprilie.
Scop: Stabilirea unor reguli de comportament de comun acord între părinţi şi copii, în
cadrul excursiei la Salina Ocnele Mari, vizitarea şi observarea caracteristicilor obiectivului
turistic, încurajarea preşcolarilor de a pune întrebări în legătură cu ceea ce-l interesează,
oferindu-le libertartea de a-şi exprima propriile opinii.
Tema: Aşa e bine, aşa nu! – vizită la Salina Ocnele Mari (vezi Anexa S)
Aşteptări preconizate: Din partea copiilor: să se comporte civilizat în timpul vizitei în
Salină şi pe parcursul transportului cu autocarul, ţinând cont de regulile învăţate la grădiniţă dar
şi de cele transmise de părinţi în timpul vizitei, comunicare în vederea obţinerii informaţiilor ce-l
interesează. Din partea părinţilor: să ajute la supravegherea şi la educarea conduitei preşcolarilor,
să răspundă întrebărilor copiilor fără a manifesta indispunere.
Avantaje: Observarea directă a obiectivului turistic, învăţarea unor reguli de
comportament în grup, în timpul şi pe parcursul traseului de la grădiniţă la Salină.
Dezavantaje: Numărul preşcolarilor care nu este nici atât de mic încât să putem
transporta copiii cu un microbuz, nici mare să închiriem un autocar. În acest caz era necesară
cooptarea unor alte grupe pentru un autocar.
Desfăşurarea activităţii: Excursia s-a realizat în luna aprilie pentru siguranţa copiilor
preşcolari (iarna drumul fiind mai alunecos şi frigul i-ar putea îmbolnăvi). De asemenea iniţial
am discutat cu un microbuz pentru transport dar apoi ne-a transmis că nu poate lua mai mult de
doi supraveghetori şi atunci am renunţat şi am găsit altă modalitate: am discutat cu colegele
implicate în proiect să participăm împreună şi să închiriem un autocar.
În ziua de miercuri, 6 aprilie 2011, am mers în excursie la Salina Ocnele Mari. Însoţiţi
de un număr de paisprezece părinţi, trei educatoare şi două îngrijitoare am vizitat Salina, timp în
care copiii s-au manifestat civilizat: atât pe parcursul traseului cât şi în incita obiectivului turistic.
Un număr de 35 de copii (20 de copii din eşantionul de cercetare şi 15 de la grupa implicată în
proiect), au vizitat sălile răcoroase din sare, Biserica construită în interior şi s-au jucat timp de
două ore în locurile special amenajate.
65
Tabelul nr. 30 Repartiţia copiilor şi părinţilor participanţi la activitatea Aşa e bine, aşa nu! 6.04.2011
Număr Număr copii prezenţi Număr părinţi Număr copii absenţi Număr părinţi absenţi
total prezenţi
copii Eşantionul Grupa Eşantionul Grupa Eşantionul Grupa Eşantionul Grupa
prezenţi de paralelă de paralelă de paralelă de cercetare paralelă
cercetare cercetare cercetare
35 20 15 8 6 4 1 16 10
Am luat în calculul numărului părinţilor câte un reprezentant din familie. Cei patru copii
din eşantionul de cercetare au fost absenţi din motive de sănătate sau frica unei securităţi precare
pe parcursul traseului motivată de părinţii lui U.A. .
Rezultate finale: Copiii s-au comportat civilizat, au ascultat de părinţi fără ca aceştia să
fie nevoiţi să se răstească la ei, comportamentul civilizat s-a datorat şi noutăţii aduse copiilor: au
fost încântaţi să plece însoțiți de părinţi cu autocarul, să se plimbe prin tunel şi să se joace în
locurile special amenajate din Salină.
Scop: Plimbare în natură, cu scopul de a evidenţia necesitatea deplasărilor şi jocurilor în
aer liber, vizitând în acelaşi timp şi obiective turistice situate în mijlocul naturii, folosind
observarea directă şi jocul ca mijloace instructiv-educative în acumularea de noi cunoştinţe.
Tema: Sănătoşi, frumoşi şi veseli! – vizită la Biserica Sf. Gheorghe Nord, Schitul
Cetăţuie, Grădina Zoologică Rm. Vâlcea.
Aşteptări preconizate: Din partea copiilor: să observe obiectivele vizitate; să se
comporte civilizat în timpul vizitei în lăcaşurile de cult, pe timpul traseului dar şi la grădina
zoologică. Din partea părinţilor: să ajute la pregătirea şi supravegherea copiilor comunicând cu ei
într-un mod civilizat şi educativ.
Avantaje: Timpul bun ce ne-a permis deplasarea la obiectivele vizate, sponsorizarea din
partea Primariei locale a transportului ce ne-a permis să mai luăm cu noi şi grupa pregătitoare
(deşi iniţial ne-a promis un microbuz, dimineaţa ne-a trimis un autobuz confortabil).
Dezavantaje: Timpul scurt (patru ore), ce ne-a fost dat pentru folosirea mijlocului de
transport, distanţa mare între obiective.
Desfăşurarea activităţii: Activitatea s-a desfăşurat în data de 3.04.2012 (vezi Anexa S
imagini şi planul excursiei). Au participat un număr de: douăzeci şi doi preşcolari şi şapte părinţi
din cadrul eşantionului de cercetare; douăzeci de preşcolari şi doi părinţi din cadrul grupei
pregătitoare.
66
Tabelul nr. 31 Repartiţia părinţilor şi copiilor participanţi la activitatea Sănătoşi, frumoşi şi veseli 3.04.2012
Număr Număr copii prezenţi Număr părinţi Număr copii absenţi Număr părinţi absenţi
total prezenţi
copii Eşantionul Grupa Eşantionul Grupa Eşantionul Grupa Eşantionul Grupa
prezenţi de paralelă de paralelă de paralelă de cercetare paralelă
cercetare cercetare cercetare
42 22 20 8 2 2 6 16 24
Am luat în calculul numărului părinţilor câte un reprezentant din familie. Cei doi copii
din eşantionul de cercetare au fost absenţi din motive de sănătate.
Rezultate finale: Excursia a avut succesul prevăzut. Preşcolarii au fost impresionaţi de
lăcaşurile de cult vizitate; de plimbarea în natură (Schitul Cetăţuie având locaţia pe Dealul
Cetăţuie au avut de urcat şi coborat multe trepte – 104 cum spune preotul – au putut observa şi
admira natura în plină primăvară cu copacii înfloriţi, cu veveriţe speriate, trilurile păsărilor); de
animalele de la Grădina Zoologică şi spaţiul imens al locaţiei unde au putut zburda în voie; de
compania părinţilor – cei care ne-au însoţit, cu care au comunicat permanent plini de entuziasm;
de compania colegilor mai mari ai grupei pregătitoare cu care s-au antrenat permanent în discuţii.
Părinţii au fost fascinaţi de exuberanţa preşcolarilor, deoarece caracterul manifestat de ei în
timpul activităţii nu-l cunoscuseră până acum. Nouă, cadrelor didactice – ne-a făcut plăcere să
vedem cum se manifestă copiii alături de părinţi în asemenea ocazii.
La o evaluare realizată în urma activităţii copiii au demonstrat prin desenele realizate ce
au simţit şi învăţat din această excursie.
Scop: Desfăşurarea unei activităţi de destindere comună preşcolari-părinţi-educatoare,
având drept obiectiv principal dezvoltarea autonomiei fiecărui preşcolar.
Tema: Drumeţie la schitul Lacul Frumos din satul Pleaşa, com. Vladeşti, sau orice altă
locaţie din judeţ sau din afara judeţului.
Aşteptări preconizate: Din partea părinţilor: Asigurarea siguranţei preşcolarilor, direct
de către părinţi în maşinile personale cu care sunt transportaţi, prin responsabilizarea acestora;
menţinerea legăturii directe cu copiii transportaţi astfel încât să nu existe vreun motiv de
distragere al acestora de la activitatea de conducere a autovehiculului. Din partea copiilor:
menţinerea legăturii directe cu părinţii în timpul deplasării dar şi în timpul vizitei demonstrând
că şi-au însuşit un comportament civilizat şi responsabil; participarea activă în cadrul activităţilor
comune desfăşurate cu grupele mici şi mijlocii ale GPN Vlădeşti, implicată în proiect.
Avantaje: Participarea directă a părinţilor ce au însoţit copiii la plimbare: mai întâi prin
deplasarea la locaţii cu maşinile proprii, apoi prin participarea directă în cadrul vizitelor. Vârsta
preşcolarilor (6 ani) care permite confirmarea unui progres în ceea ce priveşte autonomia
67
preşcolarilor (au arătat îngăduinţă faţă de preşcolarii mai mici cu care ne-am întâlnit, şi-au creat
propriile situaţii de învăţare cu oameni noi în locuri noi prin întrebări şi răspunsuri care i-au
ajutat să-şi descopere propria identitate, punctele forte pe care le deţin fiind comunicare uşoară
cu necunoscuţi, învăţare facilă).
Dezavantaje: Din cauza timpului ploios nu am reuşit să urcăm la lac, activitatea
desfăşurând-o în colaborare grădiniţă-grădiniţă, grădiniţă-părinţi la GPN Vlădeşti şi în Râmnic la
Biblioteca Judeţeană şi Muzeul Judeţean de Istorie.
Desfăşurarea activităţii: Pentru a nu perturba activităţile de la clasă, am planificat
vizitele în perioada programului Să ştii mai multe, să fii mai bun, în data de 2 aprilie 2013.
Însoţiţi de un număr de opt părinţi, cu ale căror maşini personale am realizat deplasarea, o
îngrijitoare şi două cadre didactice, am plecat spre obiectivele vizate: mai întâi la grădiniţa
Vlădeşti şi pentru că timpul ne-a permis am mers şi în vizită la Bibliotecă şi Muzeu.
Tabelul nr. 32 Repartiţia părinţilor şi copiilor prezenţi la activitatea desfăşurată în data de 2.04.2013
Numărul total Numărul Numărul Numărul total Numărul Numărul
al copiilor copiilor copiilor absenţi al părinţilor părinţilor părinţilor
prezenţi prezenţi absenţi
24 22 2 24 8 16
Copiii au făcut cunoştinţă cu preşcolarii grupelor mici şi mijlocii, au realizat împreună
un copac al prieteniei în care fiecare şi-a lipit fotografia proprie. Au împărţit prăjiturele şi sucuri
şi apoi am mers în vizită la Muzeu şi Bibliotecă. Au vizitat exponatele şi au participat la o
activitate literară cu responsabila sălii de împrumut pentru copii a bibliotecii.
Rezultate finale: Preşcolarii s-au dovedit a fi destul de responsabili în timpul activităţii.
Ei au lucrat împreună cu noii colegi, s-au comportat civilizat pe parcursul transportului, al
vizitelor şi al lucrării colective, au dovedit spirit critic şi autocritic atunci când au greşit ceva, au
comunicat permanent între ei, dar şi cu adulţii atunci când au dorit să cunoască ceva. Părinţii au
petrecut permanent timpul cu preşcolarii şi le-au stimulat comportamentul rafinat în timpul
vizitelor.
Deşi am considerat că activităţile comune copii-părinţi-educatoare sunt mai eficiente în
colaborarea grădiniţă-familie, totuşi nu am renunţat definitiv la activităţile de lectorat (ce nu
implică direct copiii ci doar părinţii).
Activitatea de lectorat nr. 2
Scop: Informarea părinţilor asupra activităţilor parteneriatului precum şi a altor activităţi
de la clasă.
Tema: Vă informam – informare asupra necesităţii parteneriatului încheiat şi asupra
altor activităţi.
68
Aşteptări preconizate: Să participe cât mai mulţi părinţi, să ia parte la discuţii aflând
părerile fiecăruia.
Desfăşurarea temei: Activitatea s-a desfăşurat în data de 9.11.2011, la care au fost
prezenţi un număr de şaptesprezece părinţi (mămici – am luat în calcul câte un reprezentant din
familie).
Tabelul nr. 33 Repartiţia părinţilor prezenţi la activitatea de lectorat Vă informăm (vezi Anexa T)
Număr total păriţti Părinti prezenţi Părinti absenţi
24 17 7
Este cea de a doua activitate de lectorat desfăşurată în cei trei ani în cadrul
parteneriatelor grădiniţă-familie încheiate. Ordinea de zi a cuprins: informare în ceea ce priveşte
activităţile din cadrul parteneriatului, semnarea fişelor de evaluare iniţială, participarea la
concursul Smarty, prezentarea referatului de către colega Teodorescu Victoria cu tema:
„Adapatarea copilului la viaţa colectivităţi – cerinţă majoră a dezvoltării unor calităţi psihice
necesare micului preşcolar”. S-a discutat despre progresul/regresul copiilor preşcolari la
începutul anului (grupa mijlocie), copii nelucrând nimic în vacanţă; despre activitatea de donaţie
unde doamna Duca s-a oferit să asigure transportul lucrurilor la grădiniţa Mihăeşti; s-a pus
problema participării la concursul Smarty unde părinţii au stabilit să participe toţi copiii deoarece
se va susţine în data de 6 decembrie şi, pe lângă cadoul primit de la concurs, să facem şi noi un
mic cadou copiilor de Sf. Nicolae; s-a dat citire referatului de către colega mea. La sfârşit au avut
loc discuţii pe marginea referatului, dar şi în ceea ce priveşte educaţia copiilor din grupă.
Rezultate finale: Participarea activă a părinţilor în cadrul activităţii, stabilirea unor
reguli în cadrul grupei ţinând cont de necesitatea de educare a copilului preşcolar.
Activitatea de lectorat nr. 3
Scop: Informarea părinţilor despre implicarea lor în integrarea şcolară a copilului
preşcolar.
Tema: Să ne cunoaştem! – activitate de lectorat
Aşteptări preconizate: Să participe cât mai mulţi părinţi la informare
Desfăşurarea temei: În cadrul activităţii au participat un număr de nouăsprezece părinţi
(am luat în calcul câte un reprezentant din familie – vezi Anexa Ţ).
Tabelul nr. 34 Repartiţia părinţilor prezenţi în cadrul activităţii Să ne cunoaştem – noiembrie 2012 (Anexa Ţ)
Număr total părinţi eşantion Părinţi prezenţi Părinţi absenţi
24 19 5
Realizată în luna noiembrie 2012, a fost necesară pentru informarea părinţilor în
legătură cu necesitatea încheierii acestui parteneriat şi rolul părinţilor în cadrul acestuia. Ordinea
de zi a cuprins şi semnarea fişelor de evaluare iniţială.
69
Integrarea copilului în mediul şcolar necesită o pregătire prealabilă, deoarece activitatea
şcolară, chiar dacă nu diferă foarte mult ca activitate didactică în grupa pregătitoare, diferă ca
program, activităţi de relaxare, organizare în sala de clasă. În acest caz părintelui îi revine sarcina
cea mai grea: de a nu considera şcoala un fel de Bau-bau al copiilor, ameninţându-l atunci când
nu doreşte să meargă la grădiniţă (pentru că-şi doreşte să doarmă mai mult): „Vezi tu la şcoală,
că nu mai merge aşa..”. Integrarea şcolară trebuie să se facă treptat, încă de la grădiniţă,
perceperea sistemului şcolar să se efectueze progresiv: făcând cunoştinţă cu eleviii, cu doamnele
învăţătoare, cunoscând o sală de clasă. Părerile părinţilor prezenţi au fost împărţite: cei mai mulţi
(zece) sunt supăraţi că nu mai pot rămâne şi la grupa pregătitoare în grădiniţă şi de aceea nu sunt
încântaţi să participe la activităţile şcolare, iar nouă părinţi îşi doresc să participe, alături de noi
educatoarele, la activităţile care-i pot ajuta să treacă mai uşor peste acest obstacol.
Rezultat final: Interesul pentru activitate a fost mare, acest lucru observându-se din
prezenţa părinţilor. Deşi sunt supăraţi că nu mai pot menţine copiii încă un an în grădiniţă,
motivul fiind: lipsa de supraveghere a copiilor în perioada de după şcoală (după ora 13.00 până
la 17.00, aici ştiindu-i în siguranţă), au promis că vor participa la activităţile propuse în vederea
integrării mai uşoare în sistemul şcolar la grupa pregătitoare.
4.8.3. Etapa de posttest – grupa mare, sem II (aprilie – mai 2013).

În această perioadă am fixat concluziile finale, feed-back-ul colaborării
grădiniţă-familie, stabilind dacă şi în ce măsură mi-am atins obiectivele propuse.
Ipoteza 3
Se dovedeşte utilitatea implementării unui parteneriat grădiniţă-familie pentru creşterea
performanţelor şcolare ale copilului preşcolar?
O8.1. Să precizeze atribuţiile educaţionale ale fiecărui partener în parte: părinte,
educatoare.
O8.2. Să-l determine pe părinte să înţeleagă rolul său în educaţia copilului.
O9.1. Să analizeze interesul părinţilor pentru activităţile desfăşurate în parteneriat prin
investigarea frecvenţei participării lor în cadrul acestora.
O10.1. Să confirme cu date edificatoare de ce este necesară implementarea unui
parteneriat grădiniţă-familie în scopul creşterii performanţelor şcolare ale copiilor.
L-am desfăşurat în luna mai odată cu sărbătorirea zilei păsărilor şi a pădurilor şi l-am
comasat cu activitatea din luna februarie – vizita la şcoală.
70
Scopul: Dobândirea de către preşcolari, a unor abilităţi de relaţionare cu şcolarii prin
activităţi comune, introducerea preşcolarilor în lumea minunată a şcolii.
Tema: Primăvară, bine ai veni! – activitate plastică, practică comună preşcolari-şcolari.
Aşteptări preconizate: Socializarea preşcolarilor cu şcolarii prin colaborarea lor în
vederea realizării unor lucrări plastice, practice comune şi învingerea prejudecăţilor de a percepe
şcoala ca pe o sperietoare.
Desfăşurarea activităţii: În data de 10 mai, împreună cu şcolarii clasei a III-a a Şcolii
Nr. 4 (şcoala vecină cu grădiniţa noastră unde s-au înscris cei mai mulţi dintre preşcolarii grupei
noastre), am desfăşurat o activitate comună preşcolari-şcolari, la şcoală, activitate dedicată Zilei
păsărilor şi arborilor. Cu această ocazie doisprezece preşcolari, însoţiţi de către părinţi, au
vizionat imagini cu păsări şi păduri; au confecţionat tabloul păsărilor – prin colorare şi aşezare în
ramă şi rândunica – model 3D (decupare după contur, lipire). Copiii au spus cântece şi poezii
despre păsări şi arbori, iar la final s-au împărţit aprecieri verbale, dulciuri şi au realizat fotografii.
În sala de clasă copiii au participat fără părinţi, scopul a fost să nu-i influenţeze cu prezenţa lor.
Tabelul nr. 35 Repartiţia numărului de preşcolari şi părinţi prezenţi la activitatea grădiniţă – şcoală (AnexaQ)
Număr total Număr total Număr părinţi Număr părinţi Număr de copii Număr de copii
părinţi preşcolari prezenţi absenţi prezenţi prezenţi
24 24 12 12 12 12
Am luat în calcul câte un reprezentant al părinţilor din fiecare familie.
Rezultate finale: Interesul părinţilor pentru intergarea copiilor în mediul şcolar este
scăzut, dovadă fiind participarea a jumătate de preşcolari din numărul total de douăzeci şi patru.
Motivaţia a fost diversificată: unii părinţi au motivat ziua de vineri considerând că pot să-şi ducă
copiii la ţară mai devereme în week-end, alţii au considerat că nu era necesară prezenţa propriilor
copii la acea şcoală pentru că ei îşi vor trimite copilul la o altă şcoală din oraş. Motivul principal
a fost însă supărarea părinţilor pe decizia Ministerului Educaţiei pentru trimiterea copiilor în
clasa pregătitoare la şcoală, ei fiind foarte ocupaţi cu serviciul şi erau satisfăcuţi dacă-şi ştiau
copilul în siguraţă zece ore la grădiniţă.
Pe de altă parte însă, activitatea s-a dovedit un succes pentru preşcolarii prezenţi. Ei au
lucrat şi comunicat foarte bine cu şcolarii învingându-şi temerile legate de şcoală, fiind încântaţi
de sala de clasă şi de şcolarii cu care au lucrat. Activitatea am mediatizat-o şi în cadrul unui
proiect E-twinning – Armonia naturii.
Serbarea de sfârşit de an şcolar 2013 (vezi Anexa R)
Scop: Concretizarea pregătirii copiilor în ceea ce priveşte: dezvoltarea comunicării
preşcolarilor, a ţinutei corporale în cadrul unei activităţi artistice; adoptarea curajului ca trăsătură
de caracter necesară dezvoltării personalităţii copilului; consolidarea legăturilor de prietenie.
71
Tema: La revedere, grădiniţă! – serbare de sfârşit de an şcolar şi sfârşit de grădiniţă.
Aşteptări preconizate: Aprecierea colectivă, atât din partea părinţilor, cât şi din partea
copiilor, a muncii depuse pentru realizarea obiectivelor propuse în cei trei ani de grădiniţă.
Desfăşurarea activităţii: Textele poeziilor şi cântecelor au fost pregătite la clasă, în
cadrul activităţilor liber alese, momente în care preşcolarii au dovedit că sunt pregătiţi să
memoreze uşor versurile, cântecele şi coregrafia, realizând obiectivele propuse. Ca de fiecare
dată serbarea a cuprins: activitatea desfăşurată în cadrul opţionalelor de dans, limba engleză şi
sceneta „Din lumea poveştilor”, unde copiii au prezentat cântece şi poezii ale personajelor din
poveştile studiate (Albă ca Zăpada, Motanul încălţat; Prâslea cel voinic şi merele de aur,
Cenuşăreasa etc).
Rezultate finale: Copiii au îndeplinit sarcinile propuse, serbarea dovedindu-se un
succes. Părinţii au asigurat confortul şi securitatea preşcolarilor prin amenajarea locaţiei,
procurarea costumaţiei şi i-au premiat cu prăjituri, sucuri, diplome de absolvire şi albumul
grupei.
Observând activitatea preşcolarilor în acestă perioadă de trei ani petrecuţi în grădiniţă,
analizând activitatea lor, mi-am făcut o părere despre cum au putut influenţa părinţii, participând
în cadrul activităţilor desfăşurate în grădiniţă prin prisma parteneriatelor, la îmbunătăţirea
rezultatelor şcolare. Pentru o cercetare mai atentă a acestui fenomen am întocmit studii de caz
copiilor.
„Studiul de caz este o metodă folosită fie pentru cunoaşterea grupurilor, fie pentru
cunoaşterea individualităţii membrilor grupului.”1 Am folosit sudiul de caz: atât pentru
cunoaşterea personalităţii tuturor copiilor, dar în special al celor problematici (probleme de
comportament, de limbaj, în familie superdotaţi), cât şi pentru studierea efectelor participării
părinţilor în cadrul activităţilor de parteneriat. Datele au fost preluate din fişele de observaţii ale
copiilor, fisele psihopedagogice, observarea directă de la clasă şi observarea participării
părinţilor în cadrul activităţilor parteneriatelor încheiate. Cele mai interesante cazuri mi s-au
părut ale copiilor: B.D.C., G-T. D şi S.D., cazuri ale căror studii le prezint în continuare.
Studiu de caz: Numele şi prenumele: B. Darius; Vârsta: 6 ani; Sex: masculin; Grupa:
mare
Prezentul studiu de caz a fost întocmit deoarece Darius prezenta o agitaţie permanentă,
atât în timpul activităţilor alese cât şi în timpul activităţilor comune. Răspundea neîntrebat,
dorind să-şi exprime părerea chiar dacă îi deraja pe cei ordonaţi ce-şi aşteaptau rândul. În cazul
1
Liliana Ezechil, Lăzărescu Mihaela Păişi (2004) Laborator preşcolar, Ghid metodologic, Editura V&I Integral,
Bucureşti, p. 45
72
în care făcea o faptă rea şi era pedepsit – pedeapsa fiind aceea de a sta pe scaunul educatoarei cât
timp ceilalţi se joacă – nu putea să stea, se foia permanent. În urma testelor iniţiale de la grupa
mică a fost diagnosticat cu hiperactivitate (vezi Anexa C). Răspunsurile sale erau bune în
general, dar întrerupea constant pe cineva: atât colegii cât şi educatoarea.
Date despre familie: Deşi se cunoaşte tatăl acesta nu a fost preocupat de creşterea lui;
mama – Adelina, lucrează în străinătate, responsabilitatea creşterii copilului revenind bunicilor.
Bunicul lucrează ca maistru pe şantier, iar bunica este floricultor. Bugetul familiei este destul de
bun. Mama este plecată în Italia la muncă încă de la vârsta de un an a copilului şi este crescut de
bunicii din partea mamei. Relaţiile familiale sunt foarte bune – bunicii au educaţie şi cu mama
comunică faţă în faţă doar de două ori pe an, dar permanent la telefon.
Date despre starea sănătăţii: A avut parte de o naştere normală, o sarcină fără probleme
deosebite, cu o dezvoltare fizică foarte bună.
Date privind dezvoltarea personalităţii: Percepţia s-a dovedit bună încă de la intrarea în
grădiniţă şi aşa este şi astăzi. În ceea ce priveşte atenţia încă de la început s-a dovedit instabilă,
se concentrează mai greu în activitate dacă aceasta nu-l interesează, este continuu distras de orice
lucru mărunt la care şi reacţionează (râde dacă un copil a făcut ceva greşit). Cu toate acestea
memoria a fost şi este de lungă durată; are viteză rapidă de memorare doar atunci când doreşte,
durata păstrării fiind îndelungată. Încă de la trei ani învaţa poeziile din clasă şi putea să le spună
acasă fără vreun ajutor. Gândirea îi este bazată pe abstractizări şi generalizari, de la grupa mică
dovedind aceste capacităţi. I-a plăcut şi îi place să tragă concluzii plauzibile pentru o acţiune, un
fenomen. Limbajul s-a dovedit destul de bogat. Bunicii având permanent un dialog cu el, a reuşit
să-şi îmbogăţească limbajul cu un număr mare de cuvinte, pe care la grupa mică le rostea rapid,
bâlbâindu-se şi neterminându-le de spus, însoţindu-le permanent de gestica rapidă. În prezent
înţelege orice informaţie verbală în ritm rapid. Construieşte propoziţii scurte şi lungi, acordul
gramatical fiind bine format, desparte rapid cuvintele în silabe şi citeşte cuvinte după literele de
tipar. Are o imaginaţie destul de bogată şi a fost încă de la început. Reuşeşte foarte uşor să
compună o poveste cu început dat, dă răspunsuri bune în cazul unor experienţe la care se cere
rezolvare imediată. Sensibil, stabil, matur din punct de vedere emoţional, ştie să-şi stăpânească
anumite emoţii, în anumite momente, folosind încăpăţânarea ca mijloc de manifestare. Nu a fost
şi nu este un copil cu probleme de coordonare motrică. E un copil sangvinic cu tendinţe de
colerism, rapid în mişcări cu o conduită în general stabilă. Dacă la început îl supăra orice şi îşi
lovea interlocutorul, acum a învăţat că trebuie să asculte şi părerile celor din grup şi dacă nu este
de acord părăseşte grupul, nu înainte de a-i convinge pe cei ce şi-i doreşte în grup să plece odată
cu el. Rezistă la efort mai ales dacă acţiunea îi place şi se plictiseşte numai dacă nu-i face plăcere
activitatea.
73
Trăsături de caracter în devenire: Încrederea de sine i-a fost consfinţită permanent de
către bunici şi la clasă, s-a dovedit un copil descurcăreţ, hotărât, cu unele impulsuri egoiste. S-a
remarcat prin inteligenţă corporal-kinestezică, aptitudini pentru activităţile practice, educarea
limbajului, activitaţi matematice şi experimentale. Prezintă capacitatea de a fi creativ în special
în ceea ce priveşte activităţile practice, matematice, de limbaj, ştiinţifice datorită imaginaţiei. În
colectiv este sociabil, are o fire deschisă, dar de cele mai multe ori el este cel care provoacă
neînţelegeri şi conflicte. Dovedea impulsivitate atunci când copiii nu-i dădeau dreptate sau nu-l
ascultau. Acum părăseşte grupul dacă acesta nu-l susţine, dar are puterea de convingere a
partenerilor de a-l urma. Învaţă bine, dar datorită faptului că nu se poate concentra mult timp şi
se plictiseşte repede, are nevoie permanentă de schimbare a activităţii. Necesită activităţi
diversificate ce-i pun gândirea să lucreze. Preferă activităţile practice, educarea limbajului,
activităţile matematice, de cunoaştere a mediului în special cele experimentele şi educaţie fizică.
Este dezinteresat de celelalte activităţi din grădiniţă, are un stil de muncă rapid, se grăbeşte să
termine primul şi de multe ori poate greşi, rezistă la efort intelectual susţinut şi fizic doar dacă
permanent are ceva nou. Lucrează atât independent cât şi în colectiv, de multe ori îşi ajută şi
colegii.
Cerinţe specifice: În cadrul familiei – În afara faptul că a prezentat anumite defecte de
limbaj – bâlbâiala atunci când se grăbea, nu termina cuvintele din cauza rapidităţii de a vorbi şi
unele probleme de comportament caracterizate prin impulsivitate, este un copil isteţ de care
bunicii se ocupă foarte mult. La început bunicii nu au dorit să recunoască impulsivitatea în
anumite momente, încăpăţânarea de a face doar ce vrea el, dar fiind unii dintre părinţii (bunici)
care a participat permanet în cadrul activităţilor de la clasă, au recunoscut problema şi în grupa
mare au consultat un psihologoped. Astăzi situaţia lui s-a îmbunătăţit mult: vorbeşte mai rar, nu
se mai bâlbâie, pronunţă mai bine cuvintele, se înfurie mai greu şi respectă mai bine regulile. În
cadrul şcolii Observând aptitudinile sale pentru activităţile de limbaj, matematice, ştiinţifice şi
practice le-am dezvoltat permanent. M-am concentrat pe antrenarea atenţiei şi voinţei lui de a
termina o activitate începută dându-i sarcini simbolice suplimentare care să-l motiveze: dacă
termini poţi să-l ajuţi şi pe ….., să termine. Am încercat să-l antrenez în orice tip de activitate
apreciindu-i capacităţile în faţa grupului. În cadrul grupului de prieteni Deşi are aptitudini de
lider, nu şi le impune mereu lăsând locul altuia, dar ajutându-l în conducere. Am încercat, de
asemenea, să-l integrez în orice grup dându-i anumite sacini, dar după ce îşi rezolvă sarcinile
abandonează grupul pentru cel pe care-l adoră.
Obiective stabilite pentru remedierea problemelor: dezvoltarea încrederii în forţele
proprii; conştientizarea de către părinţi (bunici), a responsabilităţilor care le revin în remedierea
problemelor; realizarea unui program adecvat posibilităţilor lui, continuu să fie preocupat de
74
ceva nou, să înveţe ceva nou înlăturând rutina; favorizarea integrării în grup; orientarea către
şedinţe de psihoterapie;
Stabilirea unui plan de acţiune: Prin prisma parteneriatelor încheiate am încercat să-i
cooptez constant în activităţi din care bunicii să înveţe să-i remedieze problemele. Discuţiile
zilnice la plecarea acasă a copilului au avut un efect benefic, bunicii perseverând să participe la
activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatelor, implicându-se permanent pentru binele
copilului. Deşi nu este crescut de mamă, nu-i simte lipsa foarte mult. Cu ocazia desfăşurării
serbării de 8 martie, în care el a învăţat o poezie despre bunica, când şi-a sunat mama i-a
comunicat chiar că el a învăţat o poezie pentru buni – „căci dacă tu nu eşti acasă, trebuie să-i
spun lui buni!”. Nu au pus niciodată problema lipsei copilului de la vreo activitate, iar
participarea lor în cadrul atelierelor de lucru au adus un plus în dezvoltarea unei atitudini
comportamentale corecte la copil, nedorind să i se facă observaţie sau să fie judecat de colegi în
faţa bunicilor. Datorită implicării bunicilor în activităţile desfăşurate în parteneriate, situaţia lui
s-a imbunatăţit atât în ceea ce priveşte limbajul cât şi comportamentul.
Studiu de caz: Numele şi prenumele: G-T. David; Vârsta: 6 ani; Sex: masculin; Grupa:
mare
Prezentul studiu ce caz a fost întocmit pentru a arăta cum s-au realizat performanţele
şcolare ale copilului sub influenţa participării permanente a mamei în cadrul activităţilor clasei.
Cu toate că David este crescut doar de mamă, nu se simte lipsa tatălui decât în posesia excesivă
asupra mamei pe care nu doreşte s-o vadă în prezenţa unei persoane de sex masculin. A fost
considerat şi este şi în prezent un copil foarte bun, cu o educaţie foarte bună. Este stăpânit de o
stare de limbuţie permanentă, însă cuvintele sunt spuse clar, coerent, chiar dacă exprimarea e
rapidă. Răspunsurile lui sunt printre cele mai bune din clasă, concurând doar cu S.D şi B.R., dar
îi place să întrerupă adesea pe cineva: atât colegii cât şi educatoarea. Are cunoştinte vaste pentru
vârsta lui, asta arătând implicarea mamei în acumularea cunoştinţelor lui.
Date despre familie: Tata – nu s-a făcut cunoscut la grădiniţă, dar din discuţiile cu
mama, om de afaceri într-un alt judeţ din ţară; mama- Ruxandra – lucrător comerciant. Bunicul
din partea mamei – pensionar, se ocupă cu creşterea animalelor la sat; bunica din partea mamei –
se ocupă cu creşterea animalelor şi comercializarea produselor. Bugetul familiei este destul de
bun. Face parte dintr-o familie în care mama este permanentă în viaţa copilului şi încearcă să-i
suplinească lipsa tatălui prin preocupări utile vârstei lui: jocuri cu copiii în aer liber, vizite la
teatre, muzee, grădini zoologice, plimbări, activităţi ştiinţifice desfăşurate şi în alte judete, sport.
Familia îi are în componenţă pe bunicii din partea mamei, iar relaţiile familiale sunt foarte bune
– bunici deşi locuiesc la sat sunt foarte apropiaţi de copil, sfârşiturile de săptămână petrecându-le
75
cu ei. A avut parte de o naştere prin cezariană, iar sarcina a decurs fară probleme. Din punct de
vedere fizic s-a dezvoltat armonios, are o construcţie atletică: înalt, zvelt, cu un chip plăcut.
Date privind dezvoltarea personalităţii: Percepţia s-a dovedit complexă, având spirit de
observaţie încă de la intrarea în grădiniţă şi aşa este şi astăzi. Copiii îi spuneau că este băgăcios
pentru că el era cel care observa fiecare greşeală a colegilor şi apoi o denunţa. Atenţia s-a
dovedit voluntară, distributivă, concentrată asupra a ceea ce-şi doreşte. Memoria sa a fost şi este
foarte bună, de lungă durată; viteza de memorare rapidă cu durata păstrării lungă. Deşi reţine
foarte multe informaţii nu-i place să memoreze poeziile la clasă. Este posesorul unei gândiri
critice, deţine un nivel de inteligenţă superioară, cu o gândire bazată pe abstractizări,
generalizări, de la grupa mică dovedind aceste capacităţi. Dintotdeauna i-a plăcut şi îi place să
tragă concluzii plauzibile pentru o acţiune, fenomen şi le comentează argumentânt ceea ce
afirmă. În ceea ce priveşte limbajul, în prezent este posesorul unui volum destul de mare de
cuvinte. Se regăseşte într-o comunicare permanentă cu mama acest lucru reuşind să-i
îmbogăţească limbajul cu un număr mare de cuvinte. Comunicarea verbală şi mimico-gesticulară
este rapidă dar percepută de cei din jur, explicită, cu o pronunţie corectă. Înţelege informaţia
verbală şi o transmite mai departe într-un ritm rapid. Construieşte propoziţii scurte şi lungi,
acordul gramatical este bine format, desparte rapid cuvintele în silabe, citeşte cuvinte după
literele de tipar, pronunţă corect cuvintele. Are o imaginaţie creatoare, preponderent voluntară,
argumentativă, creativă, cu ramificaţii în special în domeniul limbajului, matematic, stiinţific.
Nu-i plac creaţiile artistice: desenul, pictura, activităţile practice. Este şi a fost un copil sociabil,
comunicativ, stabileşte uşor relaţii atât cu adulţii cât şi cu copiii. Se face uşor remarcat prin
comunicare şi iubeşte pe oricine, considerând că toată lumea e bună. Nu a fost un copil cu
probleme de coordonare motrică şi nu este nici acum. Are un temperament vioi, mobil,
echilibrat, uşor adaptabil la orice situaţie, vorbăreţ, calm în situaţii irascibile, este un mediator
perfect. Rezistă la efort, mai ales dacă activitatea îi place şi dacă se plictiseşte, părăseşte
activitatea găsindu-şi singur altă preocupare.
Trăsături de caracter în devenire: Încrederea de sine i-a fost consfinţită permanent de
către mamă şi la clasă, s-a dovedit un copil descurcăreţ, hotărât, un bun mediator verbal. S-a
remarcat prin inteligenţă corporal-kinestezică, vizual-spaţială, umanistă, logico-matematică,
având aptitudini pentru activităţile de educare a limbajului, activităţi matematice şi
ştiinţifico-experimentale. S-a dovedit a fi un preşcolar creativ cu multă imaginaţie. În colectiv
este sociabil, are o fire deschisă şi de cele mai multe ori el este cel care mediază anumite
conflicte. În cazul în care nu este ascultat sâcâie persoana interlocutoare până îl ascultă. Copiii îl
cunosc ca un bun coleg, îndrăzneţ şi iubitor. Iubeşte toate persoanele de sex feminin cu care intră
în contact (doamnele educatoare, îngrijitoare, asistenta, doamnele de dans şi engleză opţional,
76
colegele manierate şi intră în conflict cu colega inteligentă, B.R. fiind într-o continuă dispută a
posesiei de cunoştinţe – fiecare vrea să arate cine este mai isteţ), dovedind astfel influenţa mamei
asupra lui. Cel mai bun prieten de la grădiniţă este mecanicul. Fiind atras de meseria lui şi
urmărindu-l de câteva ori cum lucrează (când a reparat un pat, sau a desfundat ceva la baie…),
îşi doreşte să fie în preajma lui în timpul activităţilor lui. Învaţă foarte bine. Datorită faptului că
se plictiseşte în cadrul activităţilor artistice are nevoie permanentă de schimbare a activităţii,
activităţi pe care singur şi le impune, şi încearcă de cele mai multe ori activităţi ce-i pun gândirea
să lucreze: să joace jocuri educaţionale pe calculator, să citească imagini punând un plus de
farmec poveştilor folosindu-şi imaginaţia. Preferă activităţile de educare a limbajului, activităţile
matematice, de cunoştere a mediului în special cele ştiinţific-experimentele şi educaţia fizică. Îi
place sportul – karatele. Nu este dezinteresat de celelalte activităţi din grădiniţă dar nici nu le
desfăşoară cu interes. Are un stil de muncă rapid şi rezistă la efort intelectual susţinut şi fizic.
Nu-i place scrisul, iar faptul că este singurul copil care foloseşte ambele mâini la scris (mai mult
stânga), din grupă îl face să se considere un copil neobişnuit. Îi place să lucreze independent, dar
şi în echipă, de multe ori îşi ajută şi colegii. Date despre preşcolarul G-T. D. sunt înregistrate şi
în fişa psihopedagogică întocmită la grupă (vezi Anexa 23).
Cerinţe specifice: În cadrul familiei: Ar trebui ca mama să renunţe puţin la dominaţia sa
asupra lui şi încet, încet să încerce să-i distragă atenţia de la ea, interacţionând mai mult cu
persoanele de sex masculin. Nu prezintă probleme majore ce ar trebui remediate. În cadrul
grădiniţei: Dovedindu-se un copil inteligent am încercat să-l implic în activităţi de creaţie, fie ele
şi plastice deşi nu-i prea plac. Important este să fie stimulat permanent, să se lucreze cu el
diferenţiat pentru nivelul lui de cunoştinţe, pentru a nu-l încetini. În cadrul grupului de prieteni:
Nu are probleme de acomodare în cadrul unui grup. Ştie cum să-şi susţină cauza pentru a se
integra în orice tip de grup.
Obiective stabilite pentru menţinerea şi creşterea performanţelor: dezvoltarea încrederii
în forţele proprii; conştientizarea de către mamă a inţeligenţei lui stimulându-l să o dezvolte
permanent pentru a nu stagna; realizarea unui program adecvat posibilităţilor lui, în continuu să
fie preocupat de ceva nou, să înveţe ceva nou înlăturând rutina; orientarea către activităţi ce-l
antrenează permanent, activităţile statice îl derutează;
Stabilirea unui plan de acţiune: Mama se simte vinovată de lipsa tatălui şi încearcă să fie
lângă el compensând lipsa cu prezenţa ei. Este una dintre mămicile ce perseverează în
participarea la activităţile comune de la clasă. Nu îl privează de nimic în ceea ce priveşte
educaţia lui. De multe ori atitudinea ei devene excentrică (recompensele ei sunt excentrice – ex.
de ziua lui, la şase ani, cadoul fiind un telescop). Copilul o iubeşte foarte mult şi nici o activitate
de la clasă nu s-ar fi putut desfăşura fără ea. Mai mult, am încercat ca în deplasările pe care le-
77
am realizat cu maşinile părinţilor, la care mama lui a fost întotdeauna prezentă, să nu-l las în
maşină cu mama lui, încercând să-i dezvolt independenţa. Participările în cadrul activităţilor de
la clasă au fost benefice pentru amândoi: mama urmărindu-i direct comportamentul şi
dezvoltarea creativităţii, preşcolarul dezvoltându-şi autonomia, independenţa, voinţa.
Studiu de caz: Nume şi prenume: S. Darian; Vârsta: 6 ani; Sex: bărbăresc; Grupa mare
Date despre familie: Tata – Felix, 34 ani, poliţist, IPJ Vâlcea; mama – Clara, 33 ani,
contabilă. Bugetul familiei: mediu. Locuiesc într-un apartament cu două camere în chirie de la
stat, ANL şi o căsuţă în construcţie aproape de oraş. Familie extinsă în care mai există un frate
mai mare cu un an. Relaţii familiale: În trecut: tensionate părinţii fiind în proces de divorţ; în
prezent: normale, bazate pe afectivitate, responsabilitate, înţelegere între copii şi părinţi.
Atitudinea familiei faţă de copil: în trecut: neînţelegere în acceptarea unuia sau altui părinte,
nesiguranţă – certurile producându-le traume, mai ales celui mic; în prezent: de înţelegere,
acceptare, iubire, ocrotire, siguranţă. Copilul şi părinţii nu figurează în evidenţele medicale cu
boli cronice. Nu a prezentat pe parcursul grădiniţei afecţiuni care să-l facă sa stea acasă mai mult
de trei – patru zile (răceli minore ce necesitau tratament acasă).
Cauza întocmirii prezentului studiu de caz: După data de 1 septembrie, tata se prezintă
la grădiniţă pentru a înscrie un copil de trei ani la grupa noastră şi unul de patru ani la grupa
vecină de pe palier. Nu precizează dacă copiii au probleme ci doar ca se află în proces de divorţ
cu soţia şi că până la finalizare copiii să nu-i fie daţi mamei, să nu fie lasată să-i vadă.
Încercând să nu intervenim în problema lor familială, am cerut să ni se aducă scris de la
tribunal interzicerea vizitelor mamei, noi dorind să nu privăm copiii de prezenţa mamei, care era
necesară, mai ales că băieţelul cel mic, Darian, nu vorbea decât despre ea. Cu toate că tatăl se
purta frumos cu copiii, aceştia simţeau lipsa mamei şi îşi manifestau acest lucru diferit: baiatul
cel mare îşi canaliza problema prin jocuri cu colegii fiind în permanenţă supărat, încercând să nu
deranjeze prea tare colegii şi era ocrotitor cu fratele său mai mic; cel mic însă se izolase şi nu
accepta pe nimeni în afara fratelui său pe care-l întâlnea la masa sau la baie. Nu se manifesta
violent ci doar retras, singurul lucru care-l putea atrage la clasă fiind desenele animate. Iniţial am
încercat să-i observ comportamentul şi să-l atrag în activităţi cu colegii. Deşi îşi rezolva sarcinile
date: îşi aştepta rândul, lucra pe caietele speciale, colora, desena, picta, învaţa poeziile şi
cântecele în timpul predării; nu comunica cu colegii, lucra singur, nu repeta cântecele şi poeziile
decât în colectiv, niciodată singur. Până în luna decembrie 2010, în familia lor a existat o ceartă
continuă: tata nu-şi lăsa mama să vadă copiii decât în prezenţa noastră, aşa cum prevedea ordinul
tribunalului. Până la urmă mama a renunţat la divorţ şi de dragul copiilor s-au împăcat, deşi
manifestarea agresivă a tatălui asupra ei a existat în permanenţă. De atunci mama a participat
constant la toate activităţile comune din grădiniţă, spre bucuria şi încântarea copilului. Copilul a
78
progresat enorm şi progresul lui se observă în special analizând creaţiile lui plastice. (vezi Anexa
U – analiza produselor activităţii copilului).
Date privind dezvoltarea personalităţii: Percepţia s-a dovedit bună încă de la intrarea în
grădiniţă deşi nu o manifesta decât spontan şi aşa este şi astăzi. Atenţia s-a dovedit stabilă, se
concentrează în activitate, nu este distras, îşi duce sarcina până la capăt cu o rapiditate demnă de
invidiat. Memoria a fost şi este de lungă durată; viteza de memorare rapidă (în cadrul serbărilor
învaţă poeziile colegilor doar ascultându-i la repetiţii), durata păstrării lungă. Gândirea este
bazată pe abstractizări, generalizari, de la grupa mică dovedind aceste capacităţi. Cu toate că nu
se manifesta la lecţii prin vorbire, o făcea doar atunci când considera că ceea ce spune este bine,
dintr-o dată, spontan. La început nu ne-am dat seama de bogăţia cuvintelor deţinute, deoarece
vorbea foarte puţin, dar corect, însă acum vocabularul este bogat. Iniţial comunicarea a fost mai
mult nonverbală şi mimico-gesticulară, copilul mai mult arătând ceea ce vrea să spună: când
greşea un coleg se strâmba, râdea atunci când îi făcea ceva plăcere, lovea dacă nu era lăsat în
pace şi niciodată nu spunea de ce a lovit. În prezent comunicarea este verbală, clară. Înţelege
informaţia verbală în ritm rapid şi o transmite la fel. Construieşte propoziţii scurte şi lungi în care
acordul gramatical este bine format pronunţând corect cuvintele, desparte rapid cuvintele în
silabe şi citeşte cuvinte după literele de tipar observându-se influenţa fratelui mai mare.
Imaginaţia este destul de bogată şi a fost încă de la început, reuşeşte foarte uşor să compună o
poveste cu început dat, dă răspunsuri bune în cazul unor experienţe la care se cere rezolvare
imediată, îşi exprimă foarte uşor sentimentele prin pictură, desen. Este singurul copil care la
grupa mică desena un copil, în a cărui forma se regăseau toate componentele: mâini, ochi,
picioare, păr etc. E statornic emotiv, matur din punct de vedere emoţional. Iubeşte şi iubea mult
adulţii, comunicând mai uşor cu ei decât cu copiii. În prezent nu se joacă decât cu copiii buni,
cuminţi. Nu a fost un copil cu probleme de coordonare motrică şi nu este nici acum. Are un
temperament coleric: rapid în mişcări, conduita în general stabilă – dacă la început îl supara
cineva îşi lovea interlocutorul. Are şi acum asemenea momente. În general nu loveşte decât dacă
fost supărat: i s-a luat jucăria, nu se joacă cu el, i se vorbeşte urât, îi supără cineva prietenii.
Rezistă la efort, mai ales dacă acţiunea îi place şi se plictiseşte numai dacă nu-i face plăcere
activitatea. Atunci când se plictiseşte, dacă i se dă de desenat ceva, se relaxează.
Trăsături de caracter în devenire: Este încăpăţânat şi nu participă nici acum la activităţi
dacă nu doreşte. Este atent, chiar dacă nu participă direct la activitate ci de pe margine,
autoizolându-se. Este bun cu cei cuminţi şi neajutoraţi; curajos, creativ, determinat atunci când
îşi propune ceva; entuziasmat atunci când este apreciat; harnic, meticulos când vine vorba să
realizeze ceva. Încrederea de sine i-a fost consfinţită permanet de către părinţi şi la clasa. S-a
dovedit un copil descurcăreţ, hotărât fără impulsuri egoiste. S-a remarcat prin inteligenţă
79
corporal-kinestezică, aptitudini pentru activităţile plastice-practice, educarea limbajului, activitaţi
matematice şi experimentale. Posedă multă imaginaţie. Îşi poate exprima prin desen orice
sentiment, imagine din natura, din viaţă. Nu face decât să te intrebe ce-ţi doreşti şi el desenează.
Simte o plăcere fantastică pentru aceasta activitate. Este o performanţă pentru vârsta lui. În
colectiv nu a fost şi încă nu prea este sociabil. Are o fire deschisă şi reacţionează dur dacă i se
provoacă neînţelegeri. Îi iubeşte şi îi apropie doar pe cei mai cuminţi copii, nu se joacă cu cei
care au comportamente urâte. Învaţă bine, lucrează permanent şi are capacitatea de a înţelege o
problemă ilustrată. De cele mai multe ori formulează el singur cerinţele şi le rezolvă. Preferă
orice fel de activitate dacă este binedispus în caz contrar se autoizolează şi nu lucrează. Revine la
lecţie dacă nu este băgat în seamă şi îşi vede colegii lucrând. Are un stil de muncă independent,
dar îi place să îşi ajute colegii dacă aceştia îi cer ajutorul.
Cerinţe specifice: În cadrul familiei: datorită certurilor din familie din timpul divorţului
a rămas izolat. Simte nevoia în permanenţă de dragoste, încredere şi linişte din partea părinţilor
şi are parte de ea acum. După plecarea fratelui la şcoală a manifestat o aversiune faţă de
programul de grădiniţă, dorindu-şi să-şi urmeze fratele la şcoală. Am sugerat părinţilor să-l lase
să doarmă ocazional la grădiniţă, petrecând mai mult timp cu fratele, acasă, după-amiaza. În
cadrul grădiniţei: Observând aptitudinile sale pentru desen le-am dezvoltat permanent. M-am
concentrat pe antrenarea atenţiei şi voinţei lui de a face totul bine. Am încercat, să-l antrenez în
orice tip de activitate, apreciindu-i eforturile în faţa grupului. M-am străduit să nu se simtă izolat,
să-l integrez în orice grup, dându-i anumite sarcini specifice. Atunci când devine irascibil îi
distrag atenţia determinându-l să deseneze ce anume l-a supărat şi apoi să rupă desenul ca şi cum
ar rupe răul. Îi place să stea pe lângă mine şi să lucrăm împreună: el desenează figurile apoi mă
pune pe mine să le colorez, acest lucru satisfăcându-l. În cadrul grupului de prieteni: Am
încercat, să-l integrez în orice grup dându-i anumite sacini. Problema este că nu-şi doreşte
compania celor impulsivi şi energici, de aceea nu poate comunica cu ei. Aversiunea este
reciprocă.
Obiective stabilite pentru remedierea problemelor: dezvoltarea încrederii în forţele
proprii; conştientizarea de către părinţi, în special a tatălui, a responsabilităţilor care le revin în
remedierea problemelor pe care ei înşişi le-au provocat; realizarea unui program adecvat
posibilităţilor lui dezvoltându-i abilităţile plastice; favorizarea integrării în grup manifestând un
comportament adecvat – sociabilitate, bunătate evitând izolarea, încăpăţânarea; orientarea către
şedinţe de psihoterapie, şedinţe pe care le-a urmat permanent: atât în timpul divorţului cât şi în
urmă.
Stabilirea unui plan de acţiune: Prin prisma parteneriatelor încheiate am încercat să-i
cooptez permanent în activităţi pe părinţi, să înveţe să-i amelioreze problemele. Discuţiile
80
permanente au avut un efect benefic, mama perseverâd în prezenţa ei în cadrul activităţilor
desfăşurate, implicându-se permanent pentru binele copilului. Tatăl, chiar dacă nu a participat
direct la activităţi, s-a dovedit permanent interesat de activitatea copilului. A căutat şi a reuşit să
înscrie copilul în cadrul unui curs specializat de desen la Clubul Copiilor. Nu au pus niciodată
problema lipsei copilului de la vreo activitate, iar participarea mamei în cadrul atelierelor de
lucru au adus un plus în dezvoltarea în bine a comportamentului. Prezenţa ei în activităţile de la
clasă i-a dat un plus de încredere.
Studiile pe care le-am realizat, în ceea ce priveşte necesitatea implementării unui
parteneriat grădiniţă-familie la clasă, au avut la bază şi analiza produselor activităţilor copiilor
(desene, picturi, activităţi practice, participarea în cadrul unor activităţi extraşcolare de evaluare
a cunoştinţelor), tinând cont de cunoştinţele iniţiale, de cele acumulate pe parcurs sub influenţa
participării părinţilor în cadrul activităţilor de parteneriat ce au avut drept scop optimizarea
performanţelor şcolare ale preşcolarilor în diferite domenii de referinţă, şi de cele ale evaluării
finale.
Analiza produselor activităţii exprimă însuşirile şi potenţialul psihic al unui preşcolar.
Studiind orice produs putem afla informaţii esenţiale despre capacităţile psihice de care dispune,
despre progresele sale în învăţare.
Preşcolarul S. D. s-a dovedit a fi un copil mai dificil prin comportamentul pe care l-a
afişat, mai greu de descifrat: nu afişând neapărat un comportament agresiv ci mai degrabă
misterios. Pentru a descoperi problemele care-l macină, atitudinea sa faţă de cei din jur, faţă de
familie, am ales să analizez lucrările sale, deoarece chiar dacă verbal nu comunica foarte mult
comunica prin desen.
Încă de la grupa mică am fost fascinată de realizările lui, deoarece, ţinând cont că la
vârsta de trei ani copilul nu desenează forme ci mai mult zmângăleşte, el a realizat primul său
desen complet atunci când le-am cerut să se deseneze pe ei însuşi (vezi Anexa U).
În desenele cu familia mea realizate de-a lungul celor trei ani au intervenit mereu
schimbări. În desenul realizat la grupa mică toţi membrii familiei sunt egali; el se regăseşte lângă
mamă, fratele lângă tată, încadrând casa lor. El este desenat primul din stânga, alături de mamă,
semnificând astfel dependenţa de ea la această vârstă. Desenul arată mai mult schiţat, realizat
fugar, asemenea relaţiei familiale existente la acea dată – fragilă, tensionată. În desenul de la
grupa mijlocie, de fapt ca în toate desenele, el se desenează primul din stânga, urmat de frate,
mama şi tatăl său, semn că priorităţile afective s-au schimbat: îşi iubeşte mai mult fratele, apoi
mama şi tata. De data aceasta lipseşte casa din desen. Fiind considerată de psihologi ca semn al
siguranţei, al dragostei oferită de familie; casa într-un desen are o importanţă deosebită. Ea
revine în desenele despre familie ale copilului la grupa mare. De data aceasta desenul este mult
81
mai organizat: el se regăseşte primul în desen, alături de tată, fratele său şi mamă. Priorităţile
sentimentale sunt şi de data aceasta schimbate. Prezenţa fumului indică atmosfera caldă,
primitoare din familie sau poate doar speranţa că va avea o asemenea familie. Privită din afară,
din discuţiile cu părinţii şi fratele, din acţiunile directe pe care le-am realizat la clasă, am
concluzionat însă că acum are parte de această atmosferă calmă. Copacul desenat şi el lângă
casă, aşezat în partea dreaptă, arată clar apropierea faţă de tată, asemenea desenului unde e
reprezentat lângă el. În general desenele lui sunt viu colorate şi acordă o mare importanţă
soarelui şi ochelarilor de soare. Atunci când am văzut desenul cu familia mi s-a părut încruntat şi
l-am întrebat de ce este desenat aşa, răspunsul a fost surprinzător: „nu sunt supărat am ochelari
de soare” (vezi desenul cu familia 2013 din Anexa U). Amuzant este faptul că şi soarelui îi pune
de multe ori ochelari ca şi cum ceva l-ar orbi şi doar ochelarii l-ar putea proteja. În desenele sale
foloseşte de asemenea culori vii: verde, albastru şi galben, negru prea puţin. Foloseşte creionul
foarte rar, în general desenele le face direct în culoare. Soarele şi culoarea galbenă arată clar
apropierea faţă de tată, dorinţa de creştere şi dragostea de viaţă.
Imaginea unui desen ne poate spune multe despre copil şi preocupările sale. Deşi am
analizat mai atent produsele activităţilor lui S. D. văzându-l ca pe un caz experimental, el nu este
singurul care se exprimă prin desen în grupa. Fetiţa R. V. până la grupa mare aproape că nu ştia
să schiţeze nimic, dintr-o dată însă simţul estetic i s-a dezvoltat şi este una din cele mai bune
desenatoare. Desenele ei preferate fiind cele cu familia şi scene din poveşti.
În general toţi copiii ştiu să se exprime prin desen. După fiecare activitate de la clasă
întotdeauna i-am învăţat să reprezinte plastic (prin desen, pictură, colaj, modelaj), ceea ce au
învăţat, cu scopul de a reţine mai bine informaţia acumulată dar şi de a se destinde după o
activitate de efort intelectual. La început, deşi desenele erau stângace, nesatisfăcătoare, cu timpul
au început să înveţe să lucreze. Dovada, în cadrul campaniei Citeşte şi tu, am realizat o scrisoare
fluviu în care toţi copiii au desenat câte o secvenţă dintr-o poveste studiată. În urma excursiilor
realizate fiecare a desenat ce l-a impresionat mai mult. Imaginile sunt de fiecare dată
surprinzătoare. De asemenea desenele în care surprind drepturile copilului sau cele ecologice
sunt minunate (vezi Anexa V). Fiind cea mai uşoară cale de diagnosticare a problemelor şi
performanţelor copiilor preşcolari, am folosit desenul la clasa ca mijloc eficient de studiu.
Analizând desenele precum şi alte produse ale copiilor (exemplu – participarea în cadrul
concursului de cultură generală, Amintiri din copilărie unde douăzeci şi trei din douăzeci şi patru
de preşcolari au luat menţiune), am aflat progresele copiilor realizate în învăţare, calitatea
însuşirii acestor cunoştinţe, ce influenţă au avut părinţii asupra acestora, nivelul dotării lor
psihice.
82
La evaluarea finală, realizată la grupa mare, am aflat nivelul cunoştinţelor acumulate în
cei trei ani de grădiniţă, de către cei douăzeci şi patru de preşcolari:
1. Cunoştinţele la educarea limbajului au fost însuşite: foarte bine de cincisprezece
preşcolari (şapte fete, opt băieţi), bine de nouă preşcolari (o fată şi opt băieţi).
2. La cunoaşterea mediului proporţia a fost aceeaşi: foarte bine de cincisprezece
preşcolari (şapte fete, opt băieţi), bine de nouă preşcolari (o fată şi opt băieţi).
3. Cunoştinţele din cadrul activităţilor matematice au fost însuşite: foarte bine de
nouăsprezece preşcolari (şapte fete şi doisprezece băieţi), bine de cinci preşcolari (o fată şi patru
băieţi).
4. În cadrul activităţilor artistice plastice şi practice toţi au obţinut foarte bine. Este
vorba aici nu de cât de frumos, bine desenează, pictează, modelează (unii nu au înclinaţie
neapărat spre desen şi oamenii lui de exemplu nu pot fi desenaţi ca ai altuia talentat), discutăm
aici de felul în care ştie să compune spaţiul plastic, îmbină culorile, exprimă realitatea sau
ficţiunea prin activităţi practice sau plastice, de capacitatea şi talentul fiecăruia în muzică.
5. Normele de comportare din cadrul activităţilor domeniul om şi societate au fost
însuşite astfel: au obţinut foarte bine în evaluări un număr de douăzeci de preşcolari (opt fete şi
cincisprezece băieţi), patru au obţinut calificativul bine.
6. Cunoştinţele din cadrul activităţilor de educaţie fizică au fost însuşite astfel:
şaisprezece preşcolari au obţinut foarte bine (şase fete şi zece băieţi), opt bine (două fete şi şase
băieţi). Să nu uităm că, asemenea cunoştinţelor din activităţile artistice aici totul ţine mai mult de
competenţa, capacitatea fiecăruia.
Nu s-au înregistrat copii care să aibă probleme în însuşirea cunoştinţelor predate şi
acumulate de preşcolarii grupei de cercetare, pe perioada celor trei ani parcurşi în grădiniţă.
Tabelul nr. 36 Repartiţia preşcolarilor (în ceea ce priveşte însuşirea cunoştinţelor) din evaluarea finală
Domeniul de cunoaştere Calificativ Foarte bine Calificativ Bine
Număr de copii Număr de copii
Cunoaşterea mediului 7 8 1 8
Educarea limbajului 7 8 1 8
Activitate matematică 7 12 1 4
Activităţi artistico-plastice, practice 8 16 - -
Educaţie pentru societate 8 12 - 4
Educaţie fizică 6 10 2 6
Pentru a afla cât de mult le-a plăcut copiilor la grădiniţă în cei trei ani, cât de mulţi
prieteni şi-au făcut, ce le place cel mai mult la grădiniţă, am aplicat în luna mai 2013, un
chestionar copiilor preşcolari (vezi Anexa X).
83
La întrebarea 1: Cum te simţi la grădiniţă? Toţi copiii au desenat o faţă veselă semn că
toţi se simt foarte bine.
La întrebarea 2: Câţi prieteni ai la grădiniţă? Toţi copiii au încercuit grupul cu mai
mulţi copii.
La întrebarea 3: Cum crezi că este grădiniţă ta, frumoasă sau urâtă? Toţi copiii au
considerat că mare şi frumoasă.
La întrebarea 4: Ce îţi place mai mult la grădiniţă? Încercuieşte doar trei elemente de
mai jos. Copiii au ales următoarele variante: Doar trei au ales – mâncarea; douăzeci şi doi – să
se joace; treisprezece – să lucreze; optsprezece – să înveţe; şaptesprezece – doamna educatoare;
La întrebarea 5: Ce îţi place mai mult: să stai acasă cu părinţii sau la grădiniţă cu
părinţii şi doamna educatoare? Şapte preşcolari au ales – să stea acasă cu părinţii şi
şaptesprezece – la grădiniţă cu colegii şi doamnele educatoare.
Tabelul nr. 37 Repartiţia răspunsurilor preşcolarilor la chestionarul aplicat la grupă
Întrebarea Repartiţia copiilor
Cum te Vesel Trist
simţi la Răspuns fete Răspuns băieţi Răspuns fete Răspuns băieţi
grădiniţă? 8 16 - -
Câţi Unul Mai mulţi
prieteni ai Răspuns fete Răspuns băieţi Răspuns fete Răspuns băieţi
la 8 16 - -
grădiniţă?
Cum este Frumoasă Urâtă
grădiniţa Răspuns fete Răspuns băieţi Răspuns fete Răspuns băieţi
ta: 8 16 - -
Ce îţi place Mâncarea Să te joci Să lucrezi Să înveţi Doamna educatoare
mai mult la Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns
grădiniţă? fete băieţi fete băieţi fete băieţi fete băieţi fete băieţi
- 3 6 16 4 8 6 12 8 9
Ce îţi place Să stai acasă cu părinţii Să stai la grădiniţă cu părinţii şi doamna educatoare?
mai mult: Răspuns fete Răspuns băieţi Răspuns fete Răspuns băieţi
2 5 6 11
În urma rezultatelor am observat că: printre copiii care-şi doresc să stea acasă cu părinţii
se numără o fetiţă a cărei mamă este în concediul de maternitate cu un frăţior, iar toţi ceilalţi fac
parte din acele familii ai căror părinţi sunt ocupaţi tot timpul cu serviciul şi îşi petrec cea mai
mare parte din timpul anului şcolar în grădiniţă, chiar şi pe perioada vacanţelor; băieţii sunt mai
gurmanzi şi au ales ca preferinţă mâncarea de la grădiniţă; cei care doresc să înveţe şi să se joace
sunt acei copii care au obţinut cele mai bune rezultate la evaluările permanente şi finale; cei
şaptesprezece copii care au optat să stea la grădiniţă cu educatoarea şi părinţii sunt aceiaşi cărora
84
le place de doamna la grădiniţă – sunt aceiaşi ai căror părinţi au participat frecvent sau ocazional
în cadrul activităţilor comune.
La sfârşitul grupei mari nu s-au regăsit copii izolaţi, fiecare are cel puţin un prieten; îşi
iubesc grădiniţa pe care o consideră mare şi frumoasă, sunt fericiţi aici, iar toate aceste
performanţe şi opţiuni se datorează doar colaborării părinţilor cu grădiniţa.
85
CAPITOLUL 5
PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA MATEMATICO-ŞTIINŢIFICĂ A
DATELOR
5.1. Rezultate din etapa constatativă

Pentru a înţelege dacă este necesară implementarea unui parteneriat grădiniţă-familie la
grupă, dacă părinţii sunt pregătiţi să participe la activităţi împreună cu copiii, dacă şi câţi
conştientizează rolul lor ca părinte în educaţia copilului, în perioada evaluării iniţiale am realizat
observări permanente atât asupra copiilor cât şi asupra părinţilor şi relaţiilor dintre ei.
După primele două săptămâni de grădiniţă (13-27 septembrie 2010), perioadă în care
am strâns datele copiilor din actele oficiale şi le-am transcris în documentele şcolare, am iniţiat
prima şedinţă cu părinţii în cadrul căreia părinţii au avut de completat un chestionar ale cărui
răspunsuri centralizate m-au ajutat în proiectarea activităţii viitoare.
Am aflat astfel din prima întrebare care este rezistenţă la efort al preşcolarului,
informaţie necesară pentru stabilirea unui program educativ corect (să existe o alternanţă între
activităţile statice şi cele dinamice pentru a nu obosi preşcolarul) şi în acelaşi timp pentru
cunoaşterea perioadei de odihnă a acestuia.
Fig. 1 Câte ore stă acasă copilul, în medie,

într-o zi lucrătoare (fără ore de somn)?
2; 8%
22; 92%
peste două ore sub două ore
Rezultatele ne-au arătat că în procent de 92% preşcolarii rezistă la efort susţinut. În

procentul de 8% ce nu rezistă la efort, se regăsesc cei doi preşcolari sunt cei mai mici, care la 1
septembrie nu împliniseră încă trei ani şi pe care părinţii îi aduc destul de devreme la grădiniţă
(630), din cauza programului de la seviciu. Diferenţa de vârstă şi trezirea de dimineaţă a acestora
face deosebirea între ei şi ceilalţi preşcolari căci, de cele mai multe ori, la grupa mică, s-a
întâmplat ca cei doi să adoarmă chiar şi în timpul mesei de prânz care este servită între orele
1145 – 1245.
A doua și a treia întrebare mi-au oferit informaţia necesară în ceea ce priveşte
preocuparea membrilor familiei pentru educaţia preşcolarului. Întrebarea îmi era necesară pentru
a cunoaşte pe cine pot implica mai mult în activităţile educative de la clasă, ce au drept scop
creşterea performanţelor preşcolarilor.
86
Fig. 2 Care dintre părinți se ocupă mai mult de Fig. 3 Sunt și alte persoane care se ocupă de
educația copilului? educația copilului?
0; 0%
7; 29%
0; 0%
11; 46% 13; 54%
0; 0%
17; 71%
bunică/bunic bonă unchi/mătușă fără răspuns

mama amandoi tata
Rezultatele arată că mamele sunt cele ce se ocupă mai mult de educaţia copilului în
procent de 100%, ajutate de taţi (46%) şi de bunică în 71% din familii. Statistica arată că mamele
sunt cele care îşi asumă rolul educativ al copilului în familie, tatăl fiind mai puţin preocupat de
educaţia copilului, dar cu mai multe pretenţii în acest sens.
Întrebarea a patra era necesară pentru a şti de la cine pot obţine cele mai multe
informaţii despre copil, cu cine pot colabora atunci când este vorba de o anumită problemă a
preşcolarului. Din nou mama este cea care supraveghează mai mult copilul, doar 33% din taţi
asumăndu-şi acest rol alături de mamă.
Fig. 4 Care dintre părinți îl supraveghează mai

mult pe copil?
8; 33%
0; 0% 16; 67%
mama tata amândoi
Întrebarea a cincea mi-a confirmat bănuiala că ambii părinţii sunt interesaţi de

activitatea desfăşurată de preşcolar în grădiniţă în procent de sută la sută.
Fig. 5 Întrebați zilnic copilul de activităţile

susţinute în grădiniţă?
30 24
20
10 0
0
24
Da Nu
Comunicarea copilului preşcolar este deosebit de importantă. Un copil care comunică

are mai multe şanse să acumuleze cunoştinţele educative mai uşor.
87
De multe ori, datorită numărului mare de preşcolari, a timpului ocupat al părinţilor ce se
află într-o permanentă agitaţie (nu fac decât să aducă şi să ia copilul de la grădiniţă fără să
întrebe ceva despre educaţia copilului), educatoarea nu poate să comunice părinţilor tot ceea ce
se lucrează în grădiniţă. De aceea este necesară comunicarea copilului preşcolar. Astfel el singur
poate să-i transmită părintelui cum îşi petrece timpul la grădiniţă.
Fig. 6 Copilul relatează - fară să fie întrebat - tot

ce se întâmplă la grădiniță?
6; 25%
18; 75%
Da Nu
Din datele acumulate rezultă că trei sferturi dintre preşcolari sunt încântaţi de activităţile
desfăşurate la grădiniţă şi comunică părinţilor ceea ce realizează aici, pe când un sfert nu. Printre
preşcolarii care nu comunică se numără cei cu vârste mai mici (C.A., D.R., G.R.) şi cei mai puţin
sociabili (P.Ş., M.D., G.E.).
Rezultatul întrebării a şaptea ne-a dat posibilitatea să cunoaştem poziţia părintelui
despre curiozitatea copilului faţă de mediul grădiniţei.
Fig. 7 Sunteți mulțumiți de interesul pentru

grădiniță al copilului?
4; 17%
20; 83%
Mulțumiți Nemulțumiți
Doar patru familii s-au dovedit iniţial nemulţumite de interesul afişat de copil pentru
grădiniţă. Ei sunt părinţii lui U.A. şi ai celor trei copii mai mici din grupă. Este normal ca
interesul copiilor mai mici să fie scăzut deoarece, provenind din creşă (unde erau obişnuiţi cu un
program mai mult static, bazat pe odihnă), aici programul îi oboseşte.
În ceea ce-l priveşte pe U.A. situaţia lui este total opusă. Provenind de la sat, unde
permanent activitatea lui se desfăşoară afară (în curte, grădină, pe uliţă), timpul petrecut mai
mult într-o sală de clasă îl tulbură. Se simte blocat într-o lume necunoscută pentru el.
Toleranţa părintelui la greşelile copilului o observăm din răspunsurile întrebărilor a opta
și a zecea. În afară de trei tătici care se supără atunci când copilul greşeşte, ceilalţi părinţi pot
88
să-şi păstreze calmul. Situaţia se schimbă puţin atunci când copilul încearcă să contrazică
părintele.
Fig. 8 Vă păstrați calmul și îi dați explicațiile Fig. 9 Vă supărați când copilul vă contrazice?
necesare în momentul în care copilul greșește și
Mama
devine iritat? Tata nu; da; 8;
Tata nu; 12; 26% 17%
3; 6%
Mama
da; 24;
52%
Tata da; Tata da ; Mama nu
19; 42% 10; 22% ; 16; 35%
Mama da Tata da Tata nu Mama da Mama nu Tata da Tata nu
Deşi cei mai mulţi părinţi nu se supără, considerând acest lucru ca o manifestare a
personalităţii copilului, există şi câţiva părinţi care sunt deranjaţi de atitudinea propriilor copii în
asemenea situaţii, ei considerând contrazicerea mai mult o obrăznicie. (Am luat în calculul
procentajelor numărul total al părinţilor din eşantion.)
Cât de determinaţi sunt părinţii să cedeze insitenţelor copilului aflăm din întrebarea
nouă.
Fig. 10 Vă lăsați ușor convins în cadrul unei discuții cu copilul,

cedezi în fața insistențelor lui?
1, 2%
11, 24% 14, 32%
10, 22% 9, 20%
mama da mama nu tata da tata nu ambii cedează
Mamele cedează mai uşor insistenţelor copiilor, în timp ce taţii se lasă mai greu
convinşi. Părinţii lui M.D. sunt cei mai indulgenţi, însă nici copilul nu s-a dovedit a fi un copil
obraznic.
Comparând răspunsurile întrebărilor opt, nouă şi zece observăm atitudinea schimbătoare
a părinţilor când e vorba de toleranţă: pot tolera comportamentul copilului atunci când acesta
greşeşte, când se supără, dar nu pot tolera să fie obraznici cu părinţii, când nu le respectă
hotărârea. Cu toate acestea ei cedează uşor insistenţelor copilului dacă acesta se dovedeşte a fi un
copil respectuos.
Modalitatea de educare din familie, ne oferă date despre cum putem aborda educația la
clasă. Trei sferturi dintre părinți consideră severitatea ca o practică normală în educația copilului,
un sfert dovedindu-se mai toleranți. Părinții lui: D.M., S.D., G.E., D.R., U.A., J.V., se numără
89
printre cei mai toleranți și nu consideră severitatea o necesitate în educația copilului, însă, în
afară de preşcolarul J.V. (care are un comportament hiperactiv pe care mama consideră ca nu-l
poate stăpânii – decât bunica), copiii nu s-au dovedit a fi neascultători.
Fig. 11 Considerați severitatea benefică în educația Fig. 12 Faceți des observații copilului
copilului?
Nu, 6,
25% Nu; 8;
33%
Da, 18, Da; 16;

67%
75%
Da Nu Da Nu
Comparând răspunsurile celor două întrebări observăm că părinții fac des observații
copilului și aleg severitatea ca mijloc de educare într-un procent de peste şaizeci la sută din
eşantion.
La grădiniță însă situaţia stă altfel: în cazul în care copilului i se aplică acasă o educație
severă noi ar trebui s-o evităm la clasă, pe de altă parte o educație prea permisibilă de care au
parte unii dintre preșcolari le poate dăuna. Noi trebuie să găsim calea de mijloc pentru a
îmbunătăți comportamentul copilului.
Cei mai mulți dintre părinți se înțeleg și în privința acordului recompenselor/pedepselor
aplicate copilului. Acest lucru arată colaborarea (permanentă sau sporadică pentru unele familii),
a părinţilor în ceea ce priveşte educaţia preşcolarului în familie.
Fig. 13 Vă înțelegeți cu soțul/soția în privința

recompenselor/pedepselor ce urmează să le acordați copilului
Nu, 2, 8%
Da, 10, 42%
Uneori, 12,
50%
Da Uneori Nu
Cunoaşterea prietenilor copiilor de către familie este strict legată de ataşamentul faţă de
un părinte sau altul. Părinţii care cunosc foarte bine prietenii copiilor lor sunt aceia din familiile
unde copilul este ataşat de ambii părinţi. Există şi câteva mame care cunosc prietenii copilului
său, dar vag. Aici este vorba de mămicile din eşantion permanent ocupate cu serviciul.
90
Fig. 14 De care dintre părinți e atașat copilul? Fig. 15 Îi cunoașteți pe prietenii copilului
dumneavoastră (din clasă, grădiniță,cartier)?
8, 33%
10; 42%
16, 67% 0, 0% 14; 58%
0; 0%
Da Nu Vag
Mama Tata Amandoi
Rezultatele finale ale chestionarului aplicat în perioada de evaluare iniţială ne arată că:
- cei mai mulţi copii deţin capacitatea de a rezista la efort (aici fiind vorba de lipsa
orelor de somn sau existenţa somnului dar cu durată mai mică);
- de educaţia şi supravegherea copilului se ocupă în special mama ajutată de tătici şi
bunici în unele cazuri;
- toţi părinţii sunt interesaţi de activităţile desfăşurate în grădiniţă;
- în majoritatea cazurilor copiii reuşesc să relateze cum îşi desfăşoară activitatea la
grădiniţă din proprie iniţiativă, arătând astfel interesul copilului faţă de activităţile din grădiniţă;
- cei mai mulţi părinţi (în special mamele), se arată toleranţi la insistenţele copiilor şi
ştiu să-şi păstreze calmul atunci când ei greşesc;
- folosirea severităţii în educaţia copilului este benefică, după cum consideră cei mai
mulţi părinţi;
- există anumite contradicţii, în ceea ce priveşte acordarea recompenselor şi pedepselor
în familie, nu întotdeauna părinţii se înţeleg asupra lor;
- ataşamentul copilului faţă de ambii părinţi primează în faţa celui faţă doar de mamă;
- cei mai mulţi părinţi cunosc partenerii de joacă, de activitate ai propriului copil.
Toate acestea demonstrează interesul crescut al familiei, în special al mamei, pentru
copil, încă din perioada antepreşcolară.
Prin implicarea părinţilor în activitatea de voluntariat din etapa constatativă am urmărit
să găsesc modalitatea potrivită pentru atragerea părinţilor în activităţi ce necesită dotarea bazei
materiale a grupei.
Fig. 16 Participarea părinților/bunicilor

reprezentanți în activitatea de voluntariat nr. 1
3; 13%
4; 17%
17; 70%
Părinți prezenți
Bunici reprezentanți prezenți
Părinți absenți
91
Pentru prima lor implicare părinţii au fost foarte organizaţi. Deşi doar optzeci şi şapte la
sută dintre părinţi au fost prezenţi în cadrul şedinţei (aici luând în calcul şi bunicii prezenţi ca
reprezentanţi ai părinţilor), implicarea lor în activitatea de dotare a clasei cu scăunele a fost de
sută la sută.
Comitetul de părinţi nou ales a anunţat familiile tuturor preşcolarilor despre acţiune şi
împreună au căutat o firmă care a realizat scăunelele necesare clasei. Acest lucru arată interesul
crescut al părinţilor pentru amenajarea unui spaţiu securizat şi plăcut la grupă.
Tot în această etapă am realizat şi observarea iniţială a comportamentului copiilor
preşcolari. Aşa am aflat că băieţii sunt mai dinamici, mai sociabili şi tot ei prezintă cele mai
multe probleme de comportament, puse pe seama răsfăţului de către părinţi.
Fig. 17 Repartiţia procentuală a comportamentului iniţial al copiilor

2; 8% 2; 8%
0; 0%
8; 34%
1; 4%
0; 0%
4; 17%
0; 0%
6; 25%
1; 4%
Izolat, inadaptabil fete Izolat, inadaptabil băieţi Izolat comunicativ fete
Izolat comunicativ băieţi Activ comportamental fete Activ comportamental băieţi
Cu rol de bufon fete Cu rol de bufon băieţi Sociabil fete
Sociabili băieţi
În urma testelor aplicate în perioada observării iniţiale am aflat că peste jumătate dintre
preşcolarii nou veniţi sunt posesorii cunoştinţelor ce pot fi însuşite la vârsta lor, în aproape toate
domeniile de cunoaştere: de limbaj, matematice, de cunoaştere a mediului, educaţie fizică,
sociale (cunosc reguli de comportament minime, reuşesc să socializeze cu cei din jur –
comunicarea fiind principalul element). Domeniul în care preşcolarii s-au dovedit mai puţin
pregătiţi este cel artistic.
Repartiţia procentuală a calificativelor obţinute, după testarea competenţelor însuşite din
familie în etapa de evaluare iniţială, sunt următoarele:
1. La educarea limbajului
- Se prezintă (spunându-şi numele) – au obţinut Bine 67%, insuficient 33%
- Înţelege şi răspunde la o întrebare – au obţinut Bine 62%, insuficient 38%
- Prezintă defecte de pronunţie – au obţinut Bine 67%, insuficient 33%
- Memorează uşor – au obţinut Bine 54%, insuficient 46%
- Gestica/mimica este bogată – au obţinut Bine 67%, insuficient 33%
- Au un vocabular bogat – au obţinut Bine 62%, insuficient 38%
2. La activităţile matematice
- Percep corect obiectele – au obţinut Bine 58%, insuficient 42%
92
- Explică utilitatea a 1-3 elemente – au obţinut Bine 67%, insuficient 33%
- Recunosc culorile principale – au obţinut Bine 62%, insuficient 38%
- Numără până la trei – au obţinut Bine 67%, insuficient 33%
- Grupează obiecte după anumite criterii – formă/mărime – au obţinut Bine 54%,
insuficient 46%
3. La cunoaşterea mediului
- Au spirit de observaţie – au obţinut Bine 67%, insuficient 33%
- Vizualizează imaginile recunoscând anumite obiecte – au obţinut Bine 62%,
insuficient 38%
- Înţeleg o sarcină dată răspunzând unor situaţii problematice – au obţinut Bine 33%,
insuficient 67%
4. Activităţi artistico-plastice
- Desenează linii – au obţinut Bine 25%, insuficient 75%
- Ţin corect creionul în mână – au obţinut Bine 52%, insuficient 48%
- Este dreptaci – au obţinut Bine 96%, insuficient 4%
- Cântă acompaniaţi de educatoare – au obţinut Bine 42%, insuficient 58%
5. La educaţie pentru societate
- Socializează cu cei din jur – au obţinut Bine 58%, insuficient 42%
- Renunţă uşor la joc – au obţinut Bine 46%, insuficient 54%
- Respectă anumite reguli – au obţinut Bine 50%, insuficient 50%
6. La educaţie fizică
- Stă în echilibru trei secunde – au obţinut Bine 54%, insuficient 46%
- Execută mişcări la comandă – au obţinut Bine 67%, insuficient 33%
Interesul părinţilor pentru activitatea de lectorat desfăşurată în etapa constatativă s-a
remarcat prin prezenţa lor în cadrul activităţii.
Fig. 18 Prezența părinților în cadrul activității de lectorat

Impreună este mai ușor
Prezenți;
14; 30%
Absenți;
32; 70%
Prezenți Absenți
Deşi am luat în calcul toţi părinţii, doar un reprezentant din familie a participat, acest
lucru însemnând că din cei douăzeci şi patru de părinţi reprezentanţi din familie, paisprezece au
93
fost prezenţi. Important este faptul că au fost prezenţi cei mai mulţi părinţi ai căror copiii au
afişat anumite probleme (de integrare, de comportament), la începutul anului şcolar.
Etapa iniţială mi-a oferit informaţiile necesare despre necesitatea implementării unui
parteneriat grădiniţă-familie la grupă. Cu ajutorul chestionarului am obţinut informaţii legate de
familie, legături familiale, dorinţa părinţilor de implicare în viaţa şcolară a copilului, modalităţile
lui de comunicare cu acesta, interesul pe care părintele îl are pentru dezvoltarea preşcolarului din
punct de vedere psihic, fizic, intelectual. Lectoratul mi-a oferit informaţii despre interesul
acordat copiilor atunci când vine vorba de a încerca să remediem o problemă a acestora, iar
voluntariatul a demonstrat clar implicarea părinţilor în activităţile clasei. De asemenea din
evaluările iniţiale am observat că părinţii au dat o importanţă deosebită însuşirii unor cunoştinţe
pentru nivelul lor, preocupaţi fiind de educaţia lor. Singurul domeniu în care copii nu sunt
suficient de iniţiaţi pentru vârsta lor fiind activităţile artistice, poate şi pentru faptul că acestea
necesită o supraveghere mai mare şi părinţilor nu le permite timpul.
Toate aceste rezultate demonstrează ipoteza iniţială prin care familia de astăzi îşi
găseşte timp pentru satisfacerea răspunderilor educative ale copiilor preşcolari şi este ea pregătită
să acţioneze permanent ca un factor educativ.
5.2. Rezultate din etapa experimentală

Atunci când am iniţiat parteneriatul grădiniţă-familie am încercat să stabilesc activităţi
cât mai atractive şi eficiente care să vină în sprijinul educării copilului preşcolar şi să mobilizeze
cât mai mult efortul părinţilor.
Iniţial, atelierele de lucru s-au dovedit a fi activităţi neobişnuite pentru părinţi, deoarece
nu vedeau în grădiniţă decât o unitate de educaţie, supraveghere şi control al copiilor, fără a se
implica în asta. Neobişnuită a fost şi implicarea unei alte grupe în prima activitate. Cu toate
acestea au reuşit cu succes să treacă peste obstacolul reticenţei de a fi părtaş la educarea
copilului. Urmărind obiective precum: socializarea copiilor, iniţierea părinţilor în activităţile
educative ale copiilor, cunoaşterea modalităţilor de realizare a unei activităţi integrate,
observarea comportamentelor copiilor în cursul activităţi, colaborare în vederea realizării unui
produs după o poveşte prin materializarea experienţelor practice-educative în rândul părinţilor,
realizerea un album cu imaginea preşcolarilor şi cu cerinte specifice vârstei propuse de părinţi;
părinţii s-au dovedit interesaţi de aceste activităţi. Prezenţa părinţilor în cadrul unor astfel de
activităţi (peste jumătate, ţinând cont de faptul că activităţile s-au desfăşurat dimineaţa când
majoritatea părinţilor lucrează), dovedeşte clar interesul lor.
94
Fig. 19 Prezența părinților în cadrul atelierelor de lucru desfășurate la clasă
25 24
20
15
15 14
12 12
14
10 10
10 9
5
0
0
Prezenți Absenți
Tema Ghetuța Tema Mănușa Tema Țara mea

Tema Ferma animalelor Tema Doi parteneri…
Procentul participării părinţilor în cadrul activităţilor este schimbător:

În cadrul atelierului de lucru Ghetuţa – au fost prezenţi 58% dintre părinţi şi absenţi 42%;
În cadrul atelierului de lucru Mănuşa – au fost prezenţi 62% dintre părinţi şi absenţi 38%;
În cadrul atelierului de lucru Ţara mea – au fost prezenţi 50% dintre părinţi şi absenţi 50%;
În cadrul atelierului de lucru Ferma animalelor – au fost prezenţi 42%, dintre părinţi şi absenţi
14%;
În cadrul atelierului de lucru Doi parteneri, același scop-educarea copilului – prezenţa a fost de
100%.
Prezenţa în cadrul atelierelor de lucru s-a realizat în funcţie de timpul liber avut de
părinte la data respectivă. Interesant este faptul că de fiecare dată a participat câte un părinte ai
preşcolarilor: S.D., B.D, G-T.D., A.M., P.R., M.D., D.D-A., D.E., ei punând în prim-plan copilul
şi apoi serviciul.
Activităţile cultural-artistice s-au dovedit a fi cele mai eficiente activităţi în care s-au
implicat părinţii şi bunicii deopotrivă. Având drept obiective: dezvoltarea autonomiei,
încurajarea îndrăznelii şi a colaborării cu colegii şi părinţii, însuşirea cunoştinţelor despre tradiţii
şi sărbători creştine, stimularea spiritului de echipă: preşcolar-preşcolar, preşcolar-părinte,
dezvoltarea comunicării cu părintele şi colegii, corectarea ţinutei corporale, încurajarea
comportamentului de a-şi aştepta rândul, consolidarea relaţiei mamă-copil; cu o prezenţă de sută
la sută a părinţilor, bunicilor, fraţilor, surorilor, unchilor şi mătuşilor ce s-au implicat în
organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi, am reuşit să-mi ating scopurile propuse.
De asemenea activităţile de voluntariat s-au dovedit utile pentru întărirea relaţiei
grădiniţă-familie prin implicarea lor în securizarea şi realizarea unei ambianţe plăcute în sala de
clasă, prin dezvoltarea simţului estetic, a empatiei, a trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter, a
abilităţilor de a intra în relaţii cu ceilalţi.
Părinţii au avut un rol important implicându-se direct prin donarea de fonduri,
participare directă în donarea de haine şi jucării, în dotarea cu mobilier a grupei.
95
Fig. 20 Repartiția părinților participanți în cadrul
activității Așa da.. .
2, 4%
2, 4%
42, 92%
Părinți donatori Părinți nedonatori

Părinți ce au donat mai mult
Numărul mare de părinţi şi cadre didactice voluntare (peste cincizeci la sută din cei
implicaţi), arată disponibilitatea lor pentru desfăşurarea unor acţiuni de binefacere în beneficiul
copiilor: fie ei copiii proprii, fie copiii altora care necesită ajutor.
Fig. 21 Rapotul prezenței părinților din eșantion Fig. 22 Raportul cadrelor didactice participante
în cadrul campaniei Ce și cum știm/putem face în cadrul campaniei Ce și cum știm/putem face
18, 39%
2, 17%
28, 61%
10, 83%
Cadre didactice participante

Părinți prezenți eșantion Părinți absenți eșantion Cadre didactice neparticipante
În ceea ce priveşte ultima campanie de donaţie, deşi toţi părinţii s-au mobilizat, doi
dintre părinţi (o familie) şi-au asumat responsabilitatea dotării clasei cu mobilier, considerând că
pot face acest efort singuri.
Excursiile, vizitele pe care le-am desfăşurat au fost activităţile cele mai plăcute de copiii
preşcolari pentru că le oferă libertate de mişcare, mişcare necesară la această vârstă. Prima
excusie, deşi a necesitat mai multă pregătire, a fost benefică copiilor. Au reuşit să facă cunoştinţă
cu colegii din grupa participantă în proiect, au învăţat să se comporte civilizat într-un grup şi o
locaţie nouă.
Fig. 23 Preșcolari prezenți/absenți în excursia cu Fig. 24 Părinți prezenți în cadrul excursiei Așa e
tema Așa e bine, așa nu! bine, așa nu!
1, 3%
10, 25% 8, 20%
15, 38%
20, 49%
6, 15%
16, 40%
4, 10%
Preșc. eșantion prezenți Presc. eșantion absenți Părinți eșantion prezenți Părinți eșantion absenți
Presc. Gr. paralelă prezenți Preșc. Gr. paralelă absenți Părinți Gr. paralelă prezenți Părinți Gr. paralelă absenți
Deşi fiecare activitate îşi impune anumite obiective de îndeplinit: învăţarea unor reguli
de comportament, vizitarea unor obiective turistice, observarea caracteristicilor lui, încurajarea
96
comunicării la preşcolari, plimbări în natură ce au drept obiectiv principal dezvoltarea
autonomiei fiecărui preşcolar; ele nu îngrădesc libertatea de mişcare și exprimare a preșcolarului.
Fig. 25 Preșcolari prezenți/absenți în excursia Fig. 26 Părinți prezenți/absenți în excursia

Sănătoși, frumoși și veseli Sănătoși, frumoși și veseli
6, 12% 8, 16%
2, 4%
2, 4%
22, 44%
24, 48%
20, 40% 16, 32%
Preșc. prezenți eșantion Preșc. prezenți gr. Preg. Părinți prezenți eșantion Părinți prezenți gr.preg.
Preșc. absenți eșantion Preșc absenți gr. preg. Părinți absenți eșantion Părinți absenți gr. preg
Prezenţa părinţilor, cu toate că este limitată (nu pot fi luaţi toţi părintii ca supraveghetori
şi aceste excursii sunt realizate de cele mai multe ori pentru dezvoltarea autonomiei preşcolarului
care nu necesită neapărat prezenţa părintelui), nu înseamnă că nu cere implicare. Părinţii se
implică şi mai mult în pregătirea copilului atunci când este vorba de o plimbare, vor să fie
încredinţaţi de siguranţa copilului.
Fig. 27 Preșcolari prezenți/absenți în excursia Fig. 28 Părinți prezenți/absenți în excursia cu

nr. 3 nr. 3
8, 33%
2, 8%
22, 92% 16, 67%

Preșc. prezenți eșantion Presc. absenți eșantion Părinți prezenți eșantion Părinți absenți eșantion
(Am luat în calcul câte un părinte din familie atunci când am calculat procentul participării
părinţilor în cadrul vizitelor/excursiilor.)
Interesul pentru activităţile de lectorat s-a dovedit destul de mare, mărturie stând
procesele verbale încheiate la grupă cu această ocazie. Părinţii s-au dovedit interesaţi de
discuţiile ce au loc în cadrul unor astfel de activităţi. Deşi reticenţi la început, mai târziu au
dovedit preocupare pentru tematica dezbătută în cadrul lectoratelor.
Cea mai mare problemă pe care au dezbătut-o în cadrul unui lectorat, din propria lor
iniţiativă, a fost cea a trecerii clasei pregătitoare la şcoală.
Prezenţa în cadrul activităţilor a fost mulţumitoare, peste jumătate din părinţi (am luat în
calcul câte un reprezentant din familie).
97
Fig. 29 Repartiţia procentuală a participării Fig. 30 Repartiția procentuală a participării
părinţilor în cadrul activităţii de lectorat Vă părinților în cadrul activității de lectorat Să ne
informăm cunoaștem
7, 29% 5, 21%
19, 79%
17, 71%
Părinți prezenţi Părinţi absenţi Părinți prezenți Părinți absenți
Deşi nu sunt la fel de active aceste activităţi, totuşi părinţii participă în cadrul lor
deoarece s-au obişnuit ca în cadrul lor să se dezbată subiecte ce vin în sprijinul educării
propriului copil.
Analizând datele din etapa experimentală am observat că:
- părinţii îşi găsesc timp să participe alături de cadrele didactice la activităţi desfăşurate
la clasă atât în cadrul activităţilor formale cât şi informale;
- serbările, activităţile de voluntariat ce presupun amenajarea spaţiului educaţional al
clasei pentru un ambient plăcut şi securizat, sunt activităţi în care părinţii se implică în
totalitate;
- deşi serviciul este pe primul plan, îşi găsesc timp să participe la activităţile formale şi
informale ale copiilor, organizate şi desfăşurate dimineaţa (atelierele de lucru şi excursiile);
- există părinţi care perseverează participând în cadrul acestor activităţi pentru binele
propriului copil: discutăm de părinţii lui S.D., B.D, G-T.D., A.M., P.R., M.D., D.D-A. şi D.E.,
ce nu au lipsit la nici o activitate organizată în parteneriat;
- participarea în cadrul tuturor activităţilor i-a făcut pe părinţi parteneri în educarea
propriilor copii, responsabilizându-i.
5.3. Rezultate din etapa posttest

În perioada aprilie-mai 2013, am stabilit concluziile implementării parteneriatului
grădiniţă-familie-şcoală la grupă. Tot în acesta perioadă însă am desfăşurat activităţile finale din
cadrul parteneriatului.
Ultimul atelier de lucru desfăşurat la grupă, de data aceasta cu şcolarii, în scopul
dobândirii de către preşcolari a unor abilităţi de relaţionare cu şcolarii, ne-a demonstrat în acelaşi
timp cât de mult îşi doresc părinţii să-şi integreze copiii la şcoală.
98
Fig. 31 Repartiția părinților prezenți/absenți în cadrul
atelierului de lucru Grădiniță-școală
15 12 12 12 12
10
5
0
24
Preșcolari prezenți Preșcolari absenți

Părinți prezenți Părinți absenți
Condiţionarea, după multe perioade de incertitudine a Ministerului Educaţie, de a

trimite copiii la grupa pregătitoare în şcoală i-a supărat pe părinţi, deoarece îşi doreau să-şi vadă
în continuare copilul supravegheat şi educat de grădiniţă. Supărarea nu a fost atât de mare, căci
jumătate şi-au făcut timp să însoţească copilul la şcoală. Mai mult participarea în procent de sută
la sută a părinţilor şi bunicilor la serbarea finală a demonstrat încă o dată că interesul lor pentru
grădiniţă nu a scăzut.
Observaţiile efectuate pe perioada studiului de trei ani la clasă, în ceea ce priveşte
evoluţia preşcolarului aflat în contact permanent cu părintele, prin intemediul activităţilor
comune realizate în cadrul parteneriatelor educaţionale grădiniţă-familie-şcoală, materializate
prin produsele copiilor, evaluări pe parcurs şi finale, studii de caz, chestionare aplicate copiilor,
arată progesul lor treptat.
Dacă la intrarea în grădiniţă cei mai mulţi dintre copii deţineau anumite cunoştinţe în
domeniul matematic, ştiinţific, de limbaj, prezentau lipsuri majore în ceea ce priveşte activitatea
artistico-plastică, practică. Aceste activități sunt necesare pentru dezvoltarea simţului
estetic-creativ, al motricităţii, al coordonării oculo-manuale, deoarece nerealizate la timp fac ca
preşcolarul să nu-și dezvolte muşchii micii ai mâinilor-palmelor-degetelor; îndemânarea de a
realiza activităţi plastice (practice), de a-şi dezvolta simţul estetic-creativ. Mai mult socializarea
lor se poate realizeaza mult mai uşor, se pot integra mai rapid în colectiv atunci când li se dă
şansa – având întotdeauna aprecierea pozitivă – să se exprime plastic (practic), prin realizarea de
lucrări proprii. Cunoscând toate aceste argumente, precum şi reticenţa cadrelor didactice de a
realiza la clasă acest tip de activităţi, deoarece necesită o supraveghere mai atentă (să înveţe cum
să folosească intrumentele de lucru, să menţină curăţenia acolo unde-şi desfăşoara activitatea, să
lucreze permanent alături de ei), am ales acest tip de activităţi în cadrul parteneriatelor dar şi la
clasă. Ele mi-au oferit în timp posibilitatea să analizez progresul fiecărui preşcolar, progres pe
care l-am consemnat în fişe de evaluare, psihopedagogice, studii de caz.
Rezultatele obţinute au arătat progresul copiilor datorat participărilor active ale
părinţilor în cadrul activităţilor formale şi nonformale. La şfârşitul grupei mari nu existat copii
99
care să nu-şi fi însuşit cunoştinţele necesare de la clasă ei obţinând doar calificative de bine şi
foarte bine.
Fig. 32 Repartiția calificativelor obținute de copii la sfârșitul grupei mari
în cadrul activităților obligatorii
25 24
20 19 20
15 15 16
15
10 9 9 8
5 5 4
0 0
F.B B
Educarea limbajului Cunoașterea mediului Activități matematice
Act. Artistico-plastice Educație pentru societate Educație fizică
La educarea limbajului preşcolarii au obţinut calificativul Foarte bine în proporţie de

62% şi Bine 38%. La cunoaşterea mediului au obţinut calificativul Foarte bine 62% şi bine Bine
38%. La activitate matematică au obţinut calificativul Foarte bine 79% şi bine Bine 21%. În
cadrul educaţiei pentru societate au obţinut calificativul Foarte bine 83% şi bine Bine 17%. La
educaţie fizică au obţinut calificativul Foarte bine 67% şi bine Bine 33%. În cadrul activităţilor
artistice au obţinut Foarte bine 100%.
Toate aceste rezultate arată progresul semnificativ al preşcolarilor faţă de etapa iniţială a
grupei mici (etapă în care copiii au obţinut doar rezultate de insuficient şi de bine), sub influenţa
semnificativă a implicării directe a părinţilor în activitatea educativă de la grupă.
Rezultatele chestionarului aplicat la grupa mare, semestrul II, copiilor preşcolari, arată
plăcerea pe care aceştia şi-o manifestă faţă de petrecerea timpului la grădiniţă.
Fig. 33 Rezultate chestionar aplicat copiilor
25 24 24 24
22
20
18
17 17
15
12
10
7
5
3
0 0 0 0
Cum te simți la grădiniță Câți prieteni ai la grădiniță Cum este grădinița ta Ce îți place la grădiniță Ce îți place mai mult?
Vesel Trist Unul Mai mulți Frumoasă Urâtă Mâncarea

Să te joci Să lucrezi Să înveți Doamna Să stai acasă Să vii la grădiniță
La primele trei întrebări, în proporţie de 100%, copiii au răspuns că se simt bine la

gradiniţă, au mulţi prieteni, iar grădiniţa lor este mare şi frumoasă.
100
La întrebarea patru, unde au avut de răspuns ce le place mai mult la grădiniţă şi să
aleagă doar trei obţiuni, răspunsurile copiilor au fost următoarele: să mănânce 4%, să se joace
30%, să lucreze ş17% la sută, să înveţe 25%, doamna educatoare 24%.
Întrebarea cinci a fost pusă pentru a afla unde îi place să stea mai mult preşcolarului. Ei
au ales în procent de 29% la sută – să stea acasă cu părinţii, în timp ce 71% îşi doresc să stea la
grădiniţă cu părinţii şi doamna educatoare.
Această obţiune a preşcolarilor demonstrează încă o dată eficienţa prezenţei părinţilor în
cadrul activităţilor din grădiniţă, copiii nefiind în situaţia de a alege între grădiniţă şi casă. Ei îşi
doresc să petreacă timpul la grădiniţă alături de prieteni, doamnele educatoare şi cel mai
important – şi alături de părinţii.
5.4. Constatări şi concluzii parţiale

Analizând situaţiile prezentate în lucrarea de faţă şi rezultatele obţinute pe perioada
cercetării, ca o consecinţă a utilizării modalităţilor de colaborare grădiniţă-familie, arătând atât
situaţiile problematice cât şi pe cele normale, am emis o serie de concluzii ce confirmă sau
infirmă ipotezele cercetării.
Cercetările pe care le-am efectuat au dovedit ipoteza 1, conform căreia familia de astăzi
îşi găseşte timp pentru satisfacerea răspunderilor educative ale copiilor preşcolari şi este
pregătită să acţioneze permanent ca un factor educativ. Scoţând în evidenţă preocuparea
părintelui pentru educaţia lui încă de la vârsta antepreşcolară (copii au venit în grădiniţă, la
vârsta de trei ani, cu o serie de priceperi şi deprinderi educative deja cunoscute, toate aceste date
relevante decurgând din rezultatele evaluărilor iniţiale), au dovedit că familia este pregătită să
acţioneze ca un agent principal în vederea însuşirii educaţiei de către preşcolari. O altă dovadă o
reprezintă implicarea familiei în dotarea grupei cu echipamentul necesar dar şi participarea la
activitatea de lectorat a cărui temă a pus în discuţie probleme (de comportament, de integrare),
care pot fi întâlnite la copiii preşcolari şi pe care părinţii trebuie să le accepte pentru a putea fi
mai uşor remediate.
În ceea ce priveşte ipoteza 2, datorită activităţilor propuse şi desfăşurate la clasă,
folosind modalităţi de colaborare grădiniţă-familie precum: ateliere de lucru, excursii/vizite,
lectorate, activităţi cultural-artistice, activităţi de voluntariat; în care am întrebuinţat metode
precum: observarea, studiu de caz, chestionare, analiza produselor activităţilor copiilor; am
demonstrat că grădiniţa este eficientă şi poate găsi anumite resurse pentru implicarea şi
responsabilizarea părinţilor în ceea ce priveşte educarea copilului preşcolar.
101
Cel mai important obiectiv în colaborarea grădiniţă-familie este considerat integarea
copilului în mediul grădiniţei, dezvoltându-i în acelaşi timp potenţialele fizice, psihice,
intelectuale şi afective.
De cele mai multe ori integrarea se realizează mai dificil, acest lucru datorându-se
anumitor factorilor de stres (un divorţ în familie, plecarea părintelui în străinătate, boala unui
părinte, apariţia unui nou copil în familie ce favorizeaza aspectul rivalităţii dintre fraţi), ce au un
efect negativ în socializarea copilului la grădiniţă dar şi în alte medii sociale. Acţionând
îndelungat asupra copilului aceşti factori pot influenţa pe lângă socializare şi atenţia voluntară,
concentarea şi fixarea informaţiilor, limbajul şi memorare, comportamentul (scade interesul
pentru participarea în cadrul activităţilor, se izolează, devin impulsivi), aşa cum s-a văzut în
studiile de caz prezentate.
Iniţierea şi desfăşurarea unor activităţi comune favorabile, atât preşcolarilor cât şi
părinţilor, au putut integra cu succes preşcolarii în colectiv, au ajutat la îmbunătăţirea colaborării
grădiniţă-familie, au responsabilizat părinţii în ceea ce priveşte participarea lor la educarea
propriului copil, la optimizarea performanţelor şcolare ale acestora.
Ipoteza 3 am formulat-o cu scopul de a dovedi utilitatea implementării unui parteneriat
grădiniţă-familie pentru creşterea performanţelor şcolare ale copilului preşcolar.
Analizând rezultatele din cele trei etape ale cercetării am observat următoarele:
- preşcolarul vine din familie cu anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi educative
primite din familie, dar acestea trebuie ajustate capacităţii fiecărui preşcolar în parte şi doar prin
participarea directă a părinţilor, prin colaborarea permanentă dintre grădiniţă şi familie se poate
realiza acest lucru eficient;
- comportamentul copilului nou integrat este cel adoptat în familie: de multe ori
răsfăţat, afectuos, liniştit, permisibil, autoritar, agresiv – în funcţie de situaţia familială în care
creşte până la această vârstă. Comportamentul trebuie modelat în perioada preşcolară şi adaptat
cerinţelor societăţii în dezvoltare, iar acest lucru se poate realiza doar cu implicarea şi ajutorul
permanent al părinţilor.
- realizarea unor activităţi comune părinţi-copii-educatoare în grădiniţă îi ajută pe cei
mai mulţi dintre preşcolari să-şi schimbe atitudinea, să dobândească abilităţi sociale complexe şi
multiple ce-i ajută să-şi dezvolte orizonturile despre lumea din jur şi-i pot influenţa reuşitele;
- ameliorarea problemelor preşcolarilor, progresul evident în cele mai multe cazuri se
datorează colaborării părinţi-copii-educatoare.
Toate aceste rezultate nu fac decât să confirme utilitatea unui parteneriat
grădiniţă-familie şi demonstrează ipoteza 3 pe care am formulat-o.
102
5.5. Alternative şi posibilităţi de abordare ulterioară a temei
Educaţia manifestată ca un proces sistematic, inseparabil, atât de familie cât şi grădiniţă
la vârsta preşcolară, reprezintă o cerinţă esenţială în formarea micului adult în devenire. Deşi
fiecare dintre instituţii (familia, grădiniţa), îşi asumă meritul pentru dezvoltarea copilului, trebuie
remarcat că eficacitatea actului educativ revine în egală măsură atât familiei, cât şi grădiniţei,
mai bine zis al colaborării grădinită-familie.
Am ales colaborarea grădiniţă-familie pentru eficientizarea actului educaţional şi am
folosit parteneriatul ca modalitate de realizare a acestei colaborari. Colaborarea s-a dovedit a fi o
reuşită. Preşcolarii au beneficiat de cele mai bune activităţi educative desfăşurate la clasă: atât în
cadrul activităţilor nonformale – bucurându-se de prezenţa părinţilor şi şcolarilor, cât şi în cadrul
activităţilor formale.
De cele mai multe ori cadrele didactice, dar şi părinţii sunt reticenţi atunci când vine
vorba să desfaşoare un astfel de parteneriat, deoarece implică multă preocupare din partea
ambelor părţi, înţelegere şi timp necesar iniţierii, organizării şi desfăşurării activităţilor.
Pentru viitoarele generaţii de preşcolari mi-am propus implicarea într-un astfel de
proiect de parteneriat cu specificarea că voi introduce de la grupa mijlocie colaborarea cu şcoala,
pentru a-i instrui din timp pe părinţi cu consecinţele trecerii copilului de la grădiniţă la şcoală. În
funcţie de colectivul grupei aş încerca şi activităţi care implică concursuri pe diferite teme între
copiii şi părinţii grupei, între copiii şi părinţii grupei noastre şi ai altei grupe (din unitate sau altă
grădiniţă colaboratoare). Excursiile, vizitele le voi organiza numai în anotimpurile primăvara şi
vara, pentru a evita decalajul sau anularea acestora din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.
103
CAPITOLUL 6
CONCLUZII
Atunci când m-am hotărât să realizez un parteneriat grădiniţă-familie la clasă,

consultându-mă cu colega de grupă, am ajuns la concluzia că este destul de greu: părinţii sunt
permanent ocupaţi cu serviciul, cu grijile materiale şi participarea lor în cadrul evenimentelor
clasei se va face superficial sau deloc. Cu toate acestea, puţin stângace, am iniţiat un proiect în
care am prevăzut anumite activităţi, pe care iniţial nu credeam ca voi reuşi să le desfăşor.
Frica absenteismului părinţilor din cadrul acestor activităţi, a neadaptării copiilor la
activităţile comune datorată dependenţei faţă de părinţi, m-a făcut să privesc cu reticenţă
abordarea unui astfel de proiect.
Rezultatele noastre în domeniul proiectelor comune părinţi-educatoare le-am considerat
destul de fragile, deşi am colaborat bine cu părinţii grupei anterioare. Eu fiind nouă la grupă şi
colega având anumite probleme de sănătate în perioada instruirii grupei anterioare, nu am
încercat ceva mai complex care să implice şi părinţii în activitatea de la clasă.
Din experienţa noastră ştim că se fac serbări şi excursii cu copiii: atât la grădiniţă cât şi
la şcoală, dar foarte puţine cadre didactice se gândesc să implice părinţii mai mult în activităţile
clasei. În general cadrele didactice au reţineri atunci când vine vorba să implice părinţii în
activităţile directe de la clasă, deoarece implicarea lor directă necesită mult interes în organizarea
activităţilor desfăşurate. Cu această preocupare m-am confruntat şi eu iniţial, dar am încercat să
înving orice obstacol, pentru binele preşcolarului, considerând că un parteneriat cu familia
primează în faţa tuturor temerilor.
Încrezătoare în propriile forţe, am organizat prima şedinţă la grupa mică în cadrul căreia
am abordat situaţia necesarului clasei, am împărţit chestionarele părinţilor şi am pus în discuţie
(împreună cu colega), activităţile pe care le vom desfăşura în parteneriat. Imediat am observat
nedumerirea şi comentariile părinţilor privind derularea unor astfel de activităţi, motivaţia lor
fiind, aşa cum ne aşteptam, lipsa timpului liber. Puţin descurajate de comportamentul iniţial al
părinţilor, am încercat totuşi să ne consolăm cu faptul că am putut să-i mobilizăm în cumpărarea
de scăunele în sala de grupă.
Participarea în cadrul activităţii următoare a fost surprinzătoare. Anunţând părinţii din
timp de desfăşurarea activităţii de lectorat, a cărei temă se lega direct de educaţia incluzivă, am
avut surpriza de a observa interesul părinţilor pentru activitate. Aceştia au participat în număr
destul de ridicat (paisprezece din douăzeci şi patru – am luat în calcul câte un reprezentant din
familie), dându-ne astfel speranţa că vom reuşi să ne îndeplinim misiunea începută. Atragerea
104
părinţilor, treptat, în activităţile de la clasă, a sporit încrederea că vom reuşi să-i responsabilizăm
şi să-i implicăm în activităţile de educare ale copiilor preşcolari.
Perseverenţa unora dintre părinţii preşcolarilor de a participa în cadrul acestor activităţi
a dat roade evidente la sfârşitul grupei mari.
Fiind singurul părinte responsabil de creşterea preşcolarului G-T.D., mama lui nu a
permis ca fiul ei să aibă de suferit în educaţia sa. Pentru a nu-i da nici un prilej de reproş
copilului, mama a participat la toate activităţile organizate în cadrul parteneriatului şi progresul
copilului nu a întârziat să apară. Cu toate că nu a fost un copil care să aibă anumite probleme,
care să necesite remedierea lor prin participarea mamei, eficienţa participării sale în cadrul
activităţilor formale şi nonformale de la clasă s-a văzut în performanţele extraordinare ale
copilului, fiind văzut de noi ca un copil cu inteligenţe multiple şi performanţe deosebite.
Performanţe s-au înregistrat şi la preşcolarul S.D.. Aflându-se iniţial sub influenţa unor
evenimente ce i-au provocat stres emoţional (erau în procedură de divorţ, cu momente de scandal
în faţa copiilor), dar peste care a trecut treptat, odată cu revenirea în familie a mamei şi
participarea ei permanentă în cadrul activităţilor desfăşurate la clasă, preşcolarul a obţinut
rezultate deosebite la sfârşitul grupei mari. Implicarea permanentă a mamei, participarea alături
de el, i-a sporit încrederea, i-a dezvoltat stima de sine, toate acestea ajutându-l să-şi
îmbunătăţească atât performanţele şcolare cât şi comportamentul.
Printre preşcolarii cu performanţe finale deosebite se numără şi B.D., a cărui creştere şi
educaţie este realizată de către bunici. La început, sub impulsul dragostei faţă de nepot, motivând
că nu pot să se comporte autoritari cu el căci îşi pierd dragostea de bunici, nu au recunoscut
problemele iniţiale cu care se confrunta copilul: deficit de atenţie, hiperactivitate cu momente
impulsive, bâlbâiala. Bunica a rămas impresionată de la prima sa participare, în cadrul primului
atelier de lucru, apreciind activitatea de la clasă printr-o expresie semnificativă pentru munca
noastră, văzându-ne: ca o cloşcă cu puii pe lângă noi, atunci când a observat progresul iniţial al
copiilor în ceea ce priveşte socializarea lor. Participând permanent la activităţile desfăşurate în
cadrul parteneriatului şi observând comportamentul nepotului, a considerat că este de datoria ei
să consulte un psihologoped şi rezultatul s-a revăzut în performanţele preşcolarului la sfârşitul
grupei mari, acesta reuşind să pronunţe corect cuvintele, rar, fără probleme, ba chiar a învăţat să
citească după literele de tipar; să-şi tempereze manifestările comportamentale şi chiar să-şi
îndrepte atenţia în mai multe direcţii căpătând capacităţi distributive.
Băieţii s-au dovedit a fi mai înzestraţi decât fetele, dar nu înseamnă că ele nu au fost
capabile să atingă rezultate de performanţă, iar participarea părinţilor alături de ele în cadrul
activităţilor le-au încurajat şi sporit încrederea.
105
Chiar dacă nu toţi părinţii au participat permanent, nu există o familie (un părinte), care
să nu fi participat cel puţin în cadrul unei activităţi comune, fie ea excursie, atelier de lucru,
serbare sau lectorat.
„Studiile arată că elevii ai căror părinţi participă frecvent la evenimentele şcolare,
manifestându-se ca vector de sprijin în educaţia şcolară, au rezultate academice superioare
celorlalţi copii.”1.
Acest lucru l-am constatat în studiul efectuat pe perioada celor trei ani de grădiniţă. Aşa
cum am arătat, preşcolarii ai căror părinţi (bunici) au participat la clasă, au învăţat cum să
lucreze la educarea copilului şi acasă, cum să vină în sprijinul performanţelor copiilor; pe când
cei ai căror părinţi nu s-au aratat interesaţi de activitatea copilului ci mai degrabă de preocupările
zilnice ale gospodăriei (discutăm aici de preşcolarul U.A. ai cărui părinţi se îndeletnicesc cu
creşterea ovinelor şi bovinelor), nu au obţinut rezultate tocmai performante. Nu a fost un copil
mediocru în grupă ci unul bun, dar diferenţa o face vârsta lui (faţă de ceilalţi preşcolari este mai
mare cu un an). În raport cu celălalt preşcolar P.R., a cărui vârstă este egală cu a lui (ambii având
şapte ani), performanţele lui U.A. sunt egale cu cele ale nivelului grupei. Este un copil bun de
grupă mare şi de aceea el nu a reuşit să treacă testul pentru promovarea în clasa I, clasă la care ar
trebui să se înscrie ţinând cont de vârstă (test pe care P.R.C. l-a trecut cu succes), ci a trebuit să
fie înscris la clasa pregătitoare. Oricât de mult am încercat să-i implicăm părinţii în activităţile
clasei, efortul a fost în zadar: sunt singurii părinţi care au uitat să participe în cadrul unei serbări
de sfârşit de an şcolar, sunt părinţii care nici pe copil nu-l aduceau ei la grădiniţă, acesta venind
cu vecinii, unchii, verişorii de la liceu. Copilul nu a participat nici în cadrul primei excursii,
părinţii motivând frica unui accident pe traseu din vina copilului, pe care şi-l înfăţişau ca fiind
unul mai năzdrăvan.
Performanţele preşcolarilor grupei s-au văzut şi în comparaţia făcută cu grupa mare
paralelă din grădiniţă. În timp ce preşcolarii grupei din eşantion, datorită participării părinţilor în
cadrul activităţilor organizate, şi-au îmbunătăţit comportamentul faţă de colegii din grupă, din
unitate, din grupul de joacă; preşcolarii grupei paralele se comportă permanent agresiv faţă de
colegi, aşa cum am observat în activităţile libere desfăşurate în curtea grădiniţei. Acest lucru este
confirmat şi de profesorii ce predau opţionale la grupă, care realizează activităţile împreunând
preşcolarii grupelor de aceeaşi vârstă şi care au observat comportamentul ostil la preşcolarii
grupei paralele, în comparaţie cu preşcolarii din eşantion.
1
Farca, Speranţa (2010) „Acasă” la grădiniţă!, Ghid pentru părinţi, http://nou2.ise.ro/wp-
content/uploads/2010/08/2010_GhidComunicareGradiFamilie.pdf, material accesat la data 28.04.2013, p. 59
106
În concluzie, prin participarea activă în cadrul activităţilor din grădiniţă, atât părinţii cât
şi preşcolarii nu au avut decât de câştigat. Lucrând şi învăţând împreună şi-au sporit încrederea
în propriile forţe.
Atât activităţile desfăşurate în aer liber (excursiile, vizitele), cât şi cele desfăşurate în
sala de grupă, le-au dezvoltat autonomia acordându-le libertate maximă în realizarea activităţilor
comune, i-au ajutat să dobândească cunoştinţele necesare vârstei lor, i-au învăţat să se poarte
ordonat, civilizat în relaţiile cu cei din jur, i-au ajutat să-şi dezvolte potenţialul fizic, psihic,
intelectual şi afectiv prin: comunicare interpersonală, desen, mişcare, îndemânare şi turism
educativ.
„În colaborarea familiei cu grădiniţa ar trebui să se conştientizeze nevoia copilului de
ieşire în lume pe care o satisface grădiniţa şi importanţa realizării unei coerenţe educative în jurul
copilului care presupune formarea unei echipe de egali dintre adulţii implicaţi.”1
1
Farca, Speranţa (2010) „Acasă” la grădiniţă!, Ghid pentru părinţi, http://nou2.ise.ro/wp-
content/uploads/2010/08/2010_GhidComunicareGradiFamilie.pdf, material accesat la data 28.04.2013, p. 61
107
BIBLIOGRAFIE
A. Cărţi, reviste, lucrări ştiinţifice ale autorilor

1. Lege 1/2001 a educaţiei naţionale
2. Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani) (2008) Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului
3. Barbu, Hristu Mateiaş, Alexandra Rafailă, Elena Popescu, Eugenia Şerban Filofteia
(1994) Pedagogie preşcolară, Manual pentru şcolile normale, clasa a XI-a,
specialitatea educatoare, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti
4. Barbu, Hristu Mateiaş (1994) Activităţi de joc şi recreativ-distractive, Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti
5. Bucinschi, Mihaela Dulman, Aniţa Dumitru, Gabriela Flueraş, Vasile
Marcinschi-Călineci, Marcela Popescu, Criatina Stativă, Ecaterina Ulrich, Cătălina
(2008) Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar, 1, Modul
general pentru personalul grădiniţei, Editura Millenium Design Group, Bucureşti
6. Ezechil, Liliana Lăzărescu Păişi, Mihaela (2004) Laborator preşcolar, Ghid
metodologic, Editura V&I Integral, Bucureşti
7. Dumitrana, Magdalena (2000) Copilul, familia şi grădiniţa, Editura © Compania,
Bucureşti
8. Harwood, Robin Miller, A. Scott Vasta, Ross (2010) Psihologia copilului,
Traducere de Ioana Manole, Ioana Avădănei şi Ioana Aneci, Editura Polirom, Iaşi,
Seria Collegium, p. 203
9. Ionescu, George (1990) Psihoterapie, Editura Ştiinţifică, 1990
10. Jurcau, Emilia Jurcau, Nicolae (1989) Cum vorbesc copiii noştri Editura Dacia,
Cluj-Napoca
11. Nicola, Ioan (1992) Pedagogie - Manual pentru şcoli normale, E.D.P.R.A.,
Bucureşti
12. Nicola, Ioan Domnica, Fărcaş (1995) Pedagogie generală, Manual pentru clasa a
IX-a – şcoli normale, Editura Didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti
13. Piaget, Jean (1980) Judecata morală la copil, E.D.P., Bucureşti
14. Robu, Maria (2008) Empatia în educaţie Necesităţi pedagogice moderne, Editura
Didactica Publishing House, Bucureşti
15. Stokes Szanton, Eleanor (1999) Educaţia centrată pe copil 0-3 ani, Step by Step un
program pentru copii şi familie, Editura Cermi, Iaşi
16. Verza, Emil (1973) Conduita verbală a şcolarilor mici, E.D.P., Bucureşti
108
17. Verza, Emil (2003) Tratat de logopedie, Vol. I, Editura Fundaţiei Humanitas,
Bucureşti
18. Verza, Emil Şchiopu, Ursula (1998) Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti
19. Zlate, Mielu (2001) Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iaşi
20. Ispir, Iuliana-Florentina, (2003) Stimularea dezvoltării psihomotricităţii prin joc,
Lucrare de absolvire, Colegiul Universitar Pedagogic de Institutori,
Universitatea Spiru Haret, Rm. Vâlcea
B. Webografie:
 Psihologie generală, Cosmovici, Andrei material disponibil on-line
http://www.slideshare.net/ingrideszatmari/andrei-cosmovici-psihologie-generala, accesat
la 20 ian 2013
 Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la naştere la 3 ani
(pentru uzul personalului de îngrijire şi educaţie), Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,
material disponibil on-line http://forum.didactic.ro/viewtopic.php?f=45&t=22433materialul,
accesat la data de 2 februarie 2013,
 Ordinea naşterii influenţează caracterul copilului material disponibil on-line
http://parinti.acasa.ro/nastere-83/ordinea-nasterii-influenteaza-caracterul-copilului-10256.html,
accesat în data de 16.02.2013
 Psihologie experimentală, material disponibil on-line
http://www.slideshare.net/guest5989655/metoda-observatiei-presentation, accesat în data de
24.06.2013
 Teoria şi practica studiului de caz, material disponibil on-line
http://www.slideshare.net/NiceTimeGo/1-teoria-si-practica-studiului-de-caz, accesat în data de

14.04.2013
 Repere în interpretarea desenelor copiilor, material disponibil on-line

http://www.didactic.ro/materiale/10940_repere-in-interpretarea-desenelor-copiilor, accesat la
data de 1.06.2013
 Negură, Giulia Testul „Desenul Familiei”, material disponibil on-line

http://insidejurnalpsihoterapieintegrativa.wordpress.com/2012/04/01/testul-
%E2%80%9Edesenul-familiei/, accesat la data de 1.06.2013
109
ANEXE
110
ANEXA A – Prima pagină a Planificării activităţilor instructiv-educative din grădiniţa de copii
111
ANEXA B – Fişa medicală a copilului (prima pagină)
112
ANEXA C – Chestionar de apreciere a manifestărilor de hiperactivitate
113
ANEXA D – Probă pentru depistarea defectelor de vorbire
114
Anexa E – Fişa iniţială de observaţii
115
Anexa F – Registrul de evidenţă al copiilor preşcolari
116
Anexa G – Chestionar aplicat în etapa iniţială părinţilor în vederea colectării de date
117
Anexa H – Proces verbal şedinţa cu părinţii din data de 22 sept 2010 şi Contract de sponsorizare
118
Anexa I – Proces verbal şedinţă Împreună este mai uşor
119
Anexa Î – Parteneriat familie-grădiniţă 2010-2011
120
Anexa J – Parteneriat grădiniţă-familie 2011-2012
121
Anexa K – Parteneriat grădiniţă-şcoală 2012-2013
PARTENERI ÎN ORGANIZARE
Grădiniţa cu Program Normal Popeşti, Urşi, Vâlcea Şcoala cu cls. I-VIII Măgura, Mihăieşti Vâlcea G P N Măgura,
122
Anexa L – Proces verbal şedinţă şi imagini din timpul activităţii Ghetuţa
123
Anexa M – Proces verbal şi imagini din cadrul activităţii Mănuşa
124
Anexa N – Proces verbal şi imagini din timpul activităţii Ţara mea, 29.11.2012
125
Anexa O – Proces verbal şedinţă şi imagini din timpul activităţii Ferma animalelor
126
Anexa P – Imagini din cadrul întâlnirii grădiniţă-şcoală, mai 2013
127
Anexa Q – Imagini din timpul activităţilor cultural-artistice Serbare decembrie 2010
Serbare iunie 2011 – grupa mică
Serbare decembrie 2011
Serbare iunie 2012 – Şezătoare
Serbare decembrie 2012 – Naşterea Domnului Serbare iunie 2013 – În lumea basmelor
128
Anexa R– Activităţi de voluntariat
Imagini activităţi de voluntariat – Ghetuţa Decorarea sălii de grupă
Donaţie haine şi jucării
129
Anexa S – Planurile excursiilor şi imagini
Imagini de la Salină, aprilie 2011
Imagini obiective din oraş Biserica Sf. Gheorghe şi Schitul Cetăţuie, Grădina Zoologică
130
Anexa S – Chestionar aplicat în anul şcolar 2011-2012
131
Anexa T – Activitate de lectorat noiembrie 2011
132
Anexa Ţ – Fişa psihopedagogică
133
Anexa U – Analiza produselor activităţii lui S. D. Participările mamei în cadrul activităţilor comune
Manifestările lui S. D. în cadrul grupului

Grupa mică Grupa mijlocie Grupa mare
Primul desen – Gr. Mică Familia mea – Gr. Mică Gr. Mijlocie Gr. Mare
Gr. Mijlocie Mama Grupa mare – Iepuraşul de paşte Tedy Bear
Vizita la Poliţie 1 Iunie Salvaţi pădurea Platforma Chimică
134
Anexa V – Analiza activităţii produselor copiilor
Scrisoare fulger
Concurs Amintiri din copilărie Desen mama
Desene ecologice
Vizita la colegii preşcolari
135
Anexa X – Chestionar aplicat la clasă copiilor în aprilie 2013
136
Anexa Z – Proiect didactic de activitate integrată
DATA: 22 martie 2012
NIVELUL: I (Grupa mijlocie A)
Ed. Ispir Iuliana-Florentina - Grăd. Cu P.P. Dumbrava Minunată (Sud), Rm. Vâlcea
Tema anuală: Când, cum şi de ce se întâmplă.
Subtema: Animale sălbatice
Tema zilei: Mănuşa
Durata: 50 min
Mijloc de realizare: Activitate integrată
Scopul activităţii: Dezvoltarea capacităţii de comunicare verbală şi exprimare orală, de înţelegere
şi utilizare corectă a semnificaţiilor structurilor orale, cultivând sentimentul de dragoste şi
recunoştinţă pentru animale; Cunoaşterea de către părinte a modalităţii de realizare a unei
activităţi integrate la clasă prin cultivarea sensibilităţii artistice şi observarea comportamentului
copilului de către părinte în cursul activităţii.
Domenii experenţiale: DLC + DOS – Mănuşa
Elemente componente ale activităţii integrate: ADE: DLC: Educarea limbajului – lectura
educatoarei după imagini PPT Mănuşa de A. Suteev; DOS: activitate practică confecţie
machetă. ADP: Întâlnirea de dimineaţă - Salutul, Prezenţa, Calendarul naturii; Rutine: Mă
pregătesc pentru activitate – exersarea unor deprinderi de autoservire; Singurel îmi fac ordine la
locul de muncă – exersarea unor deprinderi de muncă gospodărească; Desertul; Tranziţii: jocuri
Bate vântul frunzele, Mişcăm degeţelele; Răspunde-Aruncă- Întreabă – noutatea zilei; Activitate
de grup – Cu ochii-n patru deprindere de a avea spirit de observaţie; ALA 2 - Cum te cheamă
fantomiţă?– joc distractiv
Tipul activităţii: Predare-formare-consolidare de cunoştinţe şi deprinderi
Forme de organizare: în grupuri, individual, frontal
Obiective de referinţă: ADE: DLC: Educarea limbajului: să audieze cu atenţie un text care i se
citeşte, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles; să-şi îmbogăţească vocabularul
activ cu cuvinte noi; DOS: Activitate practică: să cunoască şi să utilizeze unelte simple de lucru
pentru realizarea unei activităţi practice; să fie capabil să realizeze lucrări practice inspirate din
natură şi viaţa cotidiană, valorificând deprinderile de lucru însuşite; ADP: să se implice activ în
vederea stimulării comunicării, favorizării interrelaţionării, împărtăşirii cu ceilalţi, formării
comportamentului empatic şi a spiritului de observaţie la preşcolari.
Obiective operaţionale:ADE: DLC: Educarea limbajului: să asculte cu atenţie lectura
educatoarei pentru a sesiza inflexiunile vocii dar şi succesiunea momentelor acţiunii; să expună
cu ajutorul imaginilor şi al întrebărilor principalele momente ale poveştii; să formuleze propoziţii
interogative cu ajutorul întrebărilor Cine?, Ce?, Unde?, Când?, De ce? DOS: Activitate
practică: să execute exerciţii de încălzire a muşchilor mici ai mâinii; să lucreze curat şi ordonat;
să analizeze din punct de vedere estetic lucrările personale şi ale colegilor. ADP: să utilizeze
formule de salut adecvate momentelor zilei sau în diferite împrejurări; să adopte un
comportament adecvat în timpul salutului (mimică, gesturi, privire); să observe cu atenţie
vremea de afară, oferind verbal câteva caracteristici ale acesteia, marcându-le prin simbolul
adecvat; să observe ce anume a apărut, dispărut şi unde.
STRATEGII DIDACTICE: Metode şi procedee: Conversaţia, Exerciţiul, Explicaţia, Observaţia,
Demonstraţia, Problematizarea, Metoda predicţiilor, Metoda R.A.I. (ADP), Turul Galeriei.
Resurse umane: copiii grupei mari A, cadrul didactic coordonator;
Resurse materiale: DLC: imagini ale poveştii în PPT; DOS: şabloane animale din poveste,
foarfece, lipici, capsator, spuma pe care aşezăm modelele; imagine broscuţa pentru colorare.
Elemente de joc: surpriza, mişcarea, aplauzele, recompensele.
Forme de evaluare: frontală, individuală.
BIBLIOGRAFIE: • Curriculum pentru învăţământul preşcolar, prezentare şi explicitări,
Editura Copyright, Bucureşti, 2009
137
• Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar, Editura
Humanitas educaţional, ediţia a II-a, Bucureşti, 2005
• Toma G., Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învăţământul preşcolar,
Editura Delta Cart Educaţional, Piteşti, 2009
• Didactic.ro-surse on-line
SCENARIUL ZILEI
Ziua începe cu activităţile liber alese după care îşi vor face apariţia musafirii-părinţii,
veniţi la noi în vizită pentru a observa cum se desfăşoară o zi din programul nostru.
Întâlnirea de dimineaţă. Ne aşezăm pe covor, în formă de cerc, pentru a stabili un
contact vizual cu toţi copiii grupei. Salutul: Educatoarea: „Bună dimineaţa. Băieţi şi fete
sprinteioare! Astăzi iar ne întâlnim Multe-avem de povestit! Dar întâi ne salutăm, Ziua bună să
ne dăm!”
Fiecare copil îl salută pe cel din stânga lui, printr-o strângere de mână, privindu-l în ochi
şi spunându-şi numele. Salutul începe de la educatoare şi se termină tot la ea. Prezenţa – se face
strigând catalogul şi aşezând la panou fotografiile celor prezenţi, se constată cine lipseşte. Se
numără copiii prezenţi. Împărtăşirea cu ceilalţi Copiii reactualizează „Calendarul naturii”
amintind în ce anotimp suntem, în ce zi a săptămânii şi în ce dată, marcând şi schimbările meteo,
dacă este necesar; se poartă discuţii despre tema săptămânii şi câţiva copii răspund întrebării:
„Ce ştim despre animalele sălbatice?” Activitatea de grup „Răspunde-Aruncă-Întreabă”
Copilul care are mingea strigă pe nume un alt copil şi îl întreabă ceva-legat de tema săptămânii
aruncând în acest timp mingea spre copilul strigat. Cel care primeşte mingea răspunde la
întrebare, aruncă mingea spre un alt copil (anunţat în prealabil) şi îl întreabă ceva (de ex.:
„Ruxandra, ce fel de animal este lupul?”; răspuns „Lupul este un animal salbatic, carnivor,”).
Mesajul zilei În continuare, copiii descoperă şi ascultă mesajul zilei, apoi ne aşezăm cu toţii la
calculator pentru a începe povestea noastră.Anunţ tema zilei Mănuşa şi obiectivele activităţii.
Tranziţie- Introducerea în activitate se face prin jocul “Pădurarul spune.....”
EVENIMENTUL STRATEGII
CONŢINUT ŞTIINŢIFIC EVALUARE
DIDACTIC DIDACTICE
Crearea condiţiilor necesare Observarea
1. MOMENT bunei desfăşurări a activităţii: Întâlnirea de interesului
ORGANIZATORIC aerisirea sălii de grupă; dimineaţă copiilor dar şi a
amenajarea spaţiului de comportamentul
desfăşurare a activităţii; Conversaţia ui lor verbal şi
pregătirea materialului nonverbal
demonstrativ şi distributiv;
introducerea copiilor în sala de
grupă după micul dejun;
Se desfăşoară activităţile liber
alese pregătite.
2. CAPTAREA Se realizează la sfârşitul Elementul Observarea
ATENŢIEI ŞI activităţilor liber alese unde ne surpriză comportamentu
REACTUALIZAREA aşezăm pe covor pentru a Explicaţia -lui verbal şi
CUNOŞTINŢELOR realiza întâlnirea de dimineaţă, Conversaţia nonverbal
prin observarea surprizelor Problematizarea -evaluare
pregătite în sala de grupă şi frontală
sosirea părinţilor. Adresez
copiilor întrebări despre tema
săptămânii, despre ce le-a
plăcut până acum şi din ce au
învăţat şi de ce.
138
3. ANUNŢAREA Odată cu citirea mesajului zilei Expunerea Obsevarea
TEMEI ŞI A anunţ tema zilei Mănuşa şi explicaţia comportamentu
OBIECTIVELOR obiectivele propuse. -lui copiilor
I. ADP+DEC (lectură după
imagini PPT) Lectura
Partea I: Tranziţie-
„Pădurarul spune...” „Toate Observarea
4. DIRIJAREA animaluţele: drepţi! Conversaţia modului în care
ACTIVITĂŢII - animăluţele bat din palme! copiii respectă
- animăluţele se ridică pe indicaţiile
vârfuri! educatoarei
- animăluţele aleargă spre
uşă!
- animăluţele sar ca mingea!
-toate animăluţele pleacă la Probă orală
plimbare, în linişte!
-toate animăluţele se aşează
pe covor la calculator!” (locul
unde voi citi povestea Mănuşa-
lectura educatoarei prin Observarea
imagini PPT). interesului
În timpul povestirii voi nuanţa pentru activitate
vocea, voi marca prin
expresivitatea limbajului
semnele de punctuaţie şi voi Aprecierea
arăta copiilor imagini din modului de
poveste. gândire al
Prin mimică şi gestică voi reda fiecărui copil în
starea sufletească a ceea ce priveşte
personajelor. Prin intensitatea Problematizarea creativitatea
timbrului vocal voi încerca să poveştii
creez o atmosferă propice
captării atenţiei copiilor asupra
ordinii în care apar personajele Observarea
în acţiunea desfăşurată în comportamentu
povestire. -lui verbal şi
Voi prezenta mai întâi primul nonverbal
fragment din poveste după care
voi întreba copiii: care cred ei
că va fi continuarea poveştii.
După ce copiii îşi vor da cu
părerea despre continuare voi
prezenta următorul fragment.
Continuăm aşa până terminăm
povestea. Voi întreba copiii
dacă le-a plăcut povestea, ce
le-a plăcut mai mult: adevărata
variantă a poveştii sau cea
creată de ei. Apoi vom încerca Observarea
să facem o scurtă repovestire a modului în care
lecturii. copiii respectă
Tranziţie indicaţiile
139
Pe linia melodică a cântecului educatoarei
„Dacă vesel se trăieşte” copiii
merg la baie:
„Rândul iute să-l
formăm...repede,
Lângă uşă ne-aşezăm... Observarea
repede. interesului
Şi cuminţi să aşteptăm, pentru activitate
Către baie să plecăm
Către baie să plecăm...
repede!”
Rutină- deprinderi igienico-
sanitare
Tranziţie Pe aceeaşi linie
melodică se cântă
versurile:„Noi în grupă am
intrat...încetişor, Locul ni l-am
ocupat...încetişor, Şi în linişte-
aşteptăm, Să aflăm ce învăţăm
Şi în linişte-aşteptăm ...pe
scăunel!”
DOS+ADP Partea a II-a:
În continuare copiii se aşează
la măsuţe unde au pregătite
foile pentru desen – broscuţa
pe care o vor colora în timp ce
părinţii încep deja să realizeze
siluetele pentru animalele din
poveste. Înainte însă vor
executa câteva exerciţii Probă practică
pregătitoare ale muşchilor Observarea
palmelor şi degetelor. Umerii îi interesului
vom mişca/ Spatele vom pentru activitate
îndrepta/ Sus, jos, sus, jos/
Palmele nu stau deloc,/ Ci se
pregătesc de joc/ Degetele-mi
sunt petale/ Le deschid ca la o
floare: Boboc - floare
Mâinile le-am încălzit/ De
lucru sunt pregătit.../ Spor la
lucru dragi copii !
În timp ce toată lumea lucrează
copiii vor asculta cântecele cu
animale.
5. OBŢINEREA DLC+ADP Partea a III-a Formularea de
PERFORMANŢEI După ce ne amintim titlul întrebări şi
poveştii Mănuşa, cu ajutorul Repovestirea realizarea
imaginilor din prezentarea PPT conexiunilor
copiii repovestesc, precizând între ideile
ordinea evenimentelor. descoperite de
Tranziţie copii în grup şi
(recitativ ritmic) Explicaţia individual
140
Haide după mine/ Munca în pentru
Ţine pasul bine echipă/ rezolvarea
Mergem ca soldaţii/ individual sarcinii
Batem bine paşii Problematizarea Probă practică
Mergem ca piticii/
Cu scufiţe roşii Dialogul
Uriaşi suntem/
Sus ne ridicăm.
Legănăm păpuşa!/
Facem roata mare!
Batem palmele în faţă,/ Dăm
din aripioare.
Sare mingea sare/
Pe două picioare!
Înainte şi-napoi/
Tot pe loc apoi!
Apoi respirăm/
Şi ne relaxăm!
Activitatea se va încheia după Observarea
7.ÎNCHEIEREA ce toţi părinţii vor termina de implicării
ACTIVITĂŢII decupat siluetele şi le vor Conversaţia copiilor la
aranja în ordinea activitatea de
evenimentelor pe spumă. Ofer joc
recompense tuturor copiilor. Aprecieri
Activitatea se va încheia cu Acordarea colective,
jocul distractiv „Cum te surprizelor stimulative
cheamă fantomiţă?”. Se fac adresate tuturor
aprecieri finale privind copiilor.
comportamentul copiilor pe
parcursul întregii zile.
141
DECLARAŢIE DE AUTENCITATE
Subsemnatul-a ……………………………………………………….. având

funcţia didactică …..………………….. la unitatea şcolară
……………………………………………………………………………………….
declar pe proprie răspundere că lucrarea
………………………………………………………………………………............,
având coordonator ştiinţific…………………………………………………………,
a fot elaborată personal, pe baza studierii bibliografiei de specialitate, a experienţei
personale şi îmi aparţine î întregime. De asemenea, nu am folosit alte surse decât
cele menţionate în bibliografie, nu au fost preluate texte, date sau elemente de
grafică din alte lucrări, fără a fi citate şi fără a fi citate şi fără a fi precizată sursa
preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale candidatului
Data: Semnătura candidatului
142

Lucrare Gradul I Modalitati de Colaborar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Gradul I Modalitati de Colaborar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACORD

Subsemnatul ………………………….......................................... profesor/conf./lector dr.

Profesor coordonator, Data:

A. DIMENSIUNEA TEORETICĂ A LUCRĂRII

B. DIMENSIUNEA METODICO- APLICATIVĂ

1.1 Poziţia copilului în familie

1.2. Dezvoltarea psiho-motrică la vârsta timpurie

1.3. Contribuţia familiei la realizarea dezvoltării multilaterale a copilului

2.1. Integrarea preşcolarului în grădiniţă

2.2 Dezvoltarea socio-emoţională şi psiho-motrică în contextul grădiniţei

2.2.1. Percepţia spaţiului şi a timpului

2.2.2 Perioada 3-6/7 ani – preşcolaritatea

2.2.3. Abordări conceptuale ale limbajului

2.3. Relaţia educatoare-copil, parte integrantă a structurii procesului de

2.3.2. Tipuri de relaţii educatoare-copil

3.1. Importanţa colaborării dintre grădiniţă şi familie pentru dezvoltarea

3.2. Modalităţi de colaborare grădiniţă-familie

4.1. Argumentare teoretică

4.2. Scopul şi obiectivele cercetării

4.2.2. Obiectivele generale ale cercetării

4.2.3. Obiectivele specifice ale cercetării

4.3. Ipotezele cercetării

4.4. Eşantionul de subiecţi utilizat în cercetare

Tabelul nr. 2 Repartiţia pe vârste a subiecţilor la intrarea în grădiniţă (1 septembrie 2010)

Tiparul famililor de provenienţă al copiilor diferă şi el de la unul la altul.

Mediul de reşedinţă al familiilor participante la cercetare.

4.5. Eşantion de conţinut:

4.6. Locul, durata şi etapele cercetării

4.7. Metodele de cercetare

După o perioadă de două săptămâni de la integrarea în grădiniţă am observat că

După prezentarea materialului părinţii au luat cuvântul. Dezamăgirea de care am avut

În urma evaluărilor iniţiale realizate, am putut stabili:

4.8.2. Etapa experimentală (activ formativă)

4.8.3. Etapa de posttest – grupa mare, sem II (aprilie – mai 2013).

5.1. Rezultate din etapa constatativă

Fig. 1 Câte ore stă acasă copilul, în medie,

peste două ore sub două ore

Rezultatele ne-au arătat că în procent de 92% preşcolarii rezistă la efort susţinut. În

bunică/bunic bonă unchi/mătușă fără răspuns

Fig. 4 Care dintre părinți îl supraveghează mai

mama tata amândoi

Întrebarea a cincea mi-a confirmat bănuiala că ambii părinţii sunt interesaţi de

Fig. 5 Întrebați zilnic copilul de activităţile

Comunicarea copilului preşcolar este deosebit de importantă. Un copil care comunică

Fig. 6 Copilul relatează - fară să fie întrebat - tot

Fig. 7 Sunteți mulțumiți de interesul pentru

Mama da Tata da Tata nu Mama da Mama nu Tata da Tata nu

Fig. 10 Vă lăsați ușor convins în cadrul unei discuții cu copilul,

10, 22% 9, 20%

mama da mama nu tata da tata nu ambii cedează

Da, 18, Da; 16;

Fig. 13 Vă înțelegeți cu soțul/soția în privința

Da, 10, 42%

Fig. 16 Participarea părinților/bunicilor

Fig. 17 Repartiţia procentuală a comportamentului iniţial al copiilor

Fig. 18 Prezența părinților în cadrul activității de lectorat

5.2. Rezultate din etapa experimentală

Tema Ghetuța Tema Mănușa Tema Țara mea

Procentul participării părinţilor în cadrul activităţilor este schimbător:

Părinți donatori Părinți nedonatori

Cadre didactice participante

Fig. 25 Preșcolari prezenți/absenți în excursia Fig. 26 Părinți prezenți/absenți în excursia

Fig. 27 Preșcolari prezenți/absenți în excursia Fig. 28 Părinți prezenți/absenți în excursia cu