Sunteți pe pagina 1din 62

1 Introducere

Proiectul de asistenta tehnica fmantata de Phare RO 2002/000-586.04.13, intitulat "Intarirea capacitatii


institutionale si administrative a Ministerului Sanatatii de a adopta si implementa Acquis-ul Comunitar in
domeniul apei potabile si de imbaiere si riscurilor pentru sanatate" a avut obiectivul general protectia
sanatatii publice prin asigurarea transpunerii si implementarii in Romania a Directivelor CE privind calitatea
apei destinate consumului uman si imbaierii.
Directiva privind apa potabila defineste apa potabila ca orice apa destinata consumului, indiferent de
origine si de modul de furnizare, prin retea de alimentare, cisterne sau sticle sau recipiente, precum si apa
folosita pentru prepararea alimentelor. Pentru a asigura calitatea acesteia, autoritatile sunt obligate sa
efectueze inspectii la furnizorii de apa.
Scopul prezentului manual este de a furniza informatii despre modul de realizare a inspectiei sanitare
in sistemele de alimentare cu apa din Romania. Rolul inspectorului sanitar este de a asigura o protectie
adecvata a consumatorului in scopul protejarii sanatatii publice si dezvoltarii adecvate in Romania. Inspectia
sanitara poate fi vazuta ca un set de proceduri care asigura calitatea si cantitatea de apa necesara diversilor
beneficiari in conformitate cu prevederile legale si lipsita de riscuri de orice natura
A treia editie a Ghidului pentru Calitatea Apei elaborat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (World
Health Organization Guidelines for Drinking Water Quality, Volume 1, WHO 2004) recomanda aplicarea
planurilor de siguranta a apei ca masura cu eficienta cea mai ridicata in scopul asigurarii unei calitati
adecvate a apei potabile.
Planurile de siguranta a apei cuprind minim 3 actiuni esentiale:
• evaluarea sistemului de alimentare cu apa;
• monitorizarea operationala:
o identificare elemente de hazard si rise;
o identificare masuri de control al riscului;
• planuri de management al riscului:
o actiuni care trebuie abordate;
o monitorizare evenimente;
o programe suport. Ghidul OMS stabileste
urmatoarele definitii:
• elementul de hazard este un agent biologic, chimic, fizic sau radiologic care poate genera
efecte negative asupra sanatatii umane;
• riscul este probabilitatea ca un element de hazard sa genereze efecte negative asupra populatiei
expuse la efectele sale.
OMS propune realizarea unor prioritati in stabilirea riscurilor care apar in sistemele de alimentare cu
apa in functie de:
- probabilitatea de aparitie a evenimentelor;
- gravitatea consecintelor;
- frecventa de aparitie.
In concordanta cu prioritatea care o impune riscul evaluat in sistemul de alimentare cu apa se
stabilesc elementele de management al riscului.
Manualul de Inspectie Sanitara si Monitorizare este construit in spiritul Ghidului OMS si cuprinde
evaluarea si managementul riscurilor care pot aparea in sistemul de alimentare cu apa de la surse pana la
beneficiar.
in construirea unei proceduri de inspectie sanitara sunt necesare elementele urmatoare:
o descrierea sistemului de alimentare cu apa;
o evaluarea elementelor de hazard si rise;
o evaluarea parametrilor de functionare ai sistemului;
identificarea masurilor de control;
o monitorizarea masurilor de control;
o stabilirea procedurilor de evaluare a eficientei inspectiei sanitare;
dezvoltarea de programe suport (training, cercetare-dezvoltare);
o planul de management al riscului asupra sanatatii publice (PMRSP);
proceduri de documentare si comunicare.
Sistemele de alimentare cu apa se confrunta cu probleme care pot fi clasificate in doua categorii
mari:
• probleme din exteriorul sistemului:

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 1


o cunoastere insuficienta a sistemului;
o ignorare elemente de hazard si rise;
o catastrofe naturale;
o lipsa de comunicare intre organismele responsabile; decizii
o luate fara consultare publica;
o planuri dezvoltate fara perspectiva sau fara a tine cont de elementele care pot genera
riscuri
probleme din interiorul sistemului:
general valabile:
• necunoastere sistem;
• operare defectuoasa;
• echipamente vechi;
• structuri afectate;
• management eronat;
surse:
• nerespectarea zonelor de protectie sanitara;
• agricultura intensiva;
• catastrofe naturale;
• deversari neautorizate;
• a de tratare:

stat
• schema si procese de tratare inadecvate;
• lipsa echipamentelor de automatizare si control; utilizarea gresita a reactivilor
chimici;
• dozarea incorecta a reactivilor chimici;
• reteta de spalare a filtrelor este inadecvata;
• recircularea excesiva a apei de la spalarea filtrelor si a namolului din
decantoare;
• monitorizarea insuficienta;
o complexul de inmagazinare - pompare - retea de distributie:
■ timpi de retentie inadecvati;
■ presiune excesiva;
■ variatii importante ale parametrilor de operare (debit, presiune);
■ zone stagnante;
■ materiale inadecvate in reteaua de distributie;
■ coroziune si imbatranire; o
consumatori:
■ lipsa de intretinere retea interioara;
■ modul de utilizare al apei potabile;
■ lipsa de educatie.
Sistemul de alimentare cu apa este intr-o evolutie permanenta determinata de:
• cresterea gradului de cunoastere;
• diversificarea elementelor de hazard;
• aparitia de tehnologii noi;
• aparitia de materiale noi;
• presiunea societatii catre transparenta.
Manualul de inspectie sanitara si monitorizare reprezinta un instrument de optimizare a sistemului
de alimentare cu apa prin:
• identificarea punctelor slabe in sistem;

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 2


• ofera imaginea de ansamblu a sistemului;
• identifica actorii implicati in managementul evenimentelor cu rise asupra sistemului;
• aloca corect responsabilitatile;
• identifies posibile abateri care pot genera evenimente de hazard;
• stabileste prioritatile in modul de rezolvare al evenimentelor;
• stabileste procedurile adecvate in caz de eveniment;
• contribuie la diminuarea si prevenirea riscurilor.

Exista 3 astfel de fise:


• Fisa nr. 1 - pentru statiile de tratare a apei - poate fi completata de personalul de inspectie sanitara
cu pregatire superioara;
• Fisa nr. 2 - pentru reteaua de distributie - poate fi completata de personalul de inspectie sanitara cu
pregatire superioara;
• Fisa nr. 3 - Fantani publice; practic, continutul acestei Fise nu se refera la fantani ci la rezervoare si
poate fi completata de personalul de inspectie sanitara cu pregatire medie.
Raportul de evaluare intocmit de DJSP in cadrul procedurii de derogare trebuie sa contina
concluziile activitatii de inspectie sanitara, potrivit formularelor de evaluare pentru statia de tratare si
sistemul de distributie, cu identificarea si evaluarea punctelor de rise.
Fisa nr. 1 de evaluare si inspectie sanitara este structurata dupa cum urmeaza:
• Statia de tratare a apei:
o informatii generale;
o sursa de apa;
o captare;
o procesul de tratare aplicat;
o decantare;
o filtrare;
o spalarea in flux invers a filtrelor;
o clorare;
o rezervoare de apa potabila;
o controlul procesului de tratare.
• Evaluare sanitara:
o controlul inregistrari/ documentelor;
o intretinere;
o personal;
o reclamatii;
o probleme existente;
o diagrama statiei de tratare;
o masuri de remediere recomandate;
o daca problemele identificate la inspectia precedenta au fost solutionate.
Fisele nr. 2 si 3 au o structura similara:
o informatii generale;
o informatii privind evaluarea riscurilor - cu ajutorul unui sistem de punctaj pentru rise;
o rezultate si recomandari.
Aceste prevederi specifice referitoare la inspectia sanitara a apei potabile trebuie privite in cadrul
general al inspectiei sanitare, cadru date de Legea nr. 100/1998, OM nr. 831/2003 si Legea nr. 98/1994.
Astfel, actele normative sus-mentionate reglementeaza statutul inspectorilor sanitari de stat,
atributiile si obligatiile acestora, obligatiile operatorilor sau persoanelor fizice, scopul si domeniile inspectiei
sanitare de stat (ISA), organizarea activitatilor la nivel central si local.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 3


Principiile care stau la baza ISA sunt urmatoarele:
• impartialitatea;
• independenta;
• transparenta;
• confidentialitatea;
• aplicarea unitara.
Tipurile de control efectuat sunt: tematic, sistematic, necesar, la solicitare si pentru reverificare, iar
etapele de procedure constau in faza de pregatire, faza de teren si etapa de finalizare. Etapa de finalizare
presupune intocmirea raportului de inspectie la fata locului sau dupa primirea analizelor de laborator si
contine rezultatele investigatiilor de teren si de laborator, neconformitatile constatate si recomandari de
remediere - cu indicarea termenelor si responsabilitatilor.
Inspectorii sanitari au puterea conferita de lege de a dispune suspendarea activitatii pana la
adoptarea masurilor de remediere, atunci cand conditiile de operare constituie un rise iminent pentru
sanatatea publica, precum si sa ordone incetarea activitatii in caz de opozitie la control sau refuz de a
colabora cu organele de control sanitar.
In sfarsit, se poate lua masura de anulare a autorizatiei sanitare daca:
• nu sunt remediate deficientele constatate care ar putea avea un efect advers asupra sanatatii
umane;
• functionarea are loc in conditii diferite de cele de la data obtinerii autorizatiei;
• nu sunt respectate obligatiile asumate prin declaratia pe proprie raspundere;
• in functionarea unei unitati sunt incalcate in mod repetat normele legale de igiena.
Anularea sau retragerea avizului sanitar poate fi ceruta in caz de nerespectare a masurilor de
conformare stabilite pentru proiectele referitoare la amplasarea, constructia, transformarea sau extinderea
unitatilor economice sau sociale si culturale sau a oricarei unitati cu impact asupra sanatatii umane.
Cadrul legal actual in domeniul apei potabile a suferit importante modificari in urma abrogarii
obligatiei de a obtine autorizatia sanitara de functionare pentru activitati economice supuse inregistrarii la
Registrul Comertului. Multe prevederi au devenit astfel inaplicabile (pentru operatorii economici obligati sa
se inregistreze in Registrul Comertului) deoarece se bazau pe conceptul de autorizatie sanitara, inlocuita
acum de obligatiile asumate "in bloc" prin declaratia pe proprie raspundere. In acest context, activitatilor de
control le revine un rol foarte important in asigurarea conformarii cu cerintele legale, iar colaborarea stransa
cu compartimentul de supraveghere (monitorizare) are un rol esential in aplicarea legislatiei, cat si pentru o
buna realizare a obligatiilor profesionale.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 4


2.1 Circuitul apei in natura si formarea surselor de apa
Apa este o substanta aflata in cantitati relativ mari pe Pamant; aparent circa 70% din suprafata Pamantului
este acoperita de apa. Cantitativ insa, numai 1/800 din volumul Pamantului o formeaza apa. Dupa estimari, pe Pamant
exista 1.384 milioane km3 apa, din care:
• 97%, apa in mari si oceane (apa puternic salinizata);
• circa 1,8% (25 mil. km3), gheata calotelor polare (groasa de pana la 2700 m si care daca s-ar topi ar conduce
la cresterea nivelului marilor cu cca. 80 m);
• circa 8,4 mil. km3, apa subterana;
• circa 0,2 mil. km3, lacuri, rauri;
• circa 600 km3, biosfera.
Sub influenta energiei primite de la Soare si atractiei gravitationale, apa se afla intr-un circuit permanent -
circuitul (ciclul) hidrologic mondial (figura 2.1).
Energia calorica primita de Pamant serveste in cea mai mare parte pentru evaporarea apei (cca. 360 000
km3/an). Vaporii de apa condenseaza si cad sub forma de precipitatii (solide, lichide) pe suprafata marilor si oceanelor
in cea mai mare parte, dar impinsi spre uscat ajung si deasupra acestuia.

Precipitatiile spala atmosfera si dizolva un procent important de dioxid de carbon (CO2), care spala rocile peste
care trece si dizolva substantele solubile. Prin scurgere superficiala si subterana apele, ce formeaza curenti si cursuri
de apa, ajung inapoi in mare. In acest circuit, apa transports si substantele evacuate, voit sau nu, ca rezultat al
activitatii omenesti. Apa se evapora din nou (numai apa - substantele dizolvate nu) refacand ciclul. Substantele
dizolvate ajunse in mare sau lacuri inchise se concentreaza ajungand la valori ridicate (in medie 35 g/1).

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 5

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 5


Circuitul dureaza circa 9 zile pentru apa lichida si poate dura mii de ani pentru apa care devine
gheata, respectiv zeci de mii de ani pentru apa subterana.
Omul are nevoie de apa pentru mai multe folosinte:
• apa biologic necesara, normal circa 2 1/zi; aceasta apa se consuma si se elimina prin transpiratie sau
prin traectul digestiv; apa eliminata prin transpiratie regleaza temperatura corpului;
• apa pentru prepararea hranei;
• apa pentru igiena personala;
• apa pentru igiena locuintei si spatiului de locuit;
• apa pentru combaterea incendiului;
• apa pentru realizarea produselor industriale;
• apa pentru obtinerea unor recolte mari in agricultural deci si dezvoltarea zootehniei etc.
Cantitatile de apa necesare pentru asigurarea acestor nevoi sunt foarte mari, de la circa 100 (m 3/an,
persoana) in tarile in curs de dezvoltare, pana la circa (2.000 m3/an, persoana) in tari puternic dezvoltate si cu
resurse de apa.
Aceste cantitati se obtin prin preluarea lor din ciclul apei in natura. Locurile de unde sunt preluate se
numesc surse de apa.
Se disting doua tipuri de surse de apa:

Figura 2.2. Formarea


surselor de apa.

• apa de suprafata;
o apa din mari si oceane;
o apa din lacuri naturale;
o apa din rauri si lacuri artificiale;
• apa subterana:
o apa din izvoare;
o apa din straturile freatice, puternic influentate de precipitatii (3 - 50 m);
o apa din straturile de adancime, pana la 50 - 500 m sub pamant.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 6


In particular, referitor la acest flux general de apa, Romania este o tare relativ saraca in apa.
Cantitatea de apa medie anuala ce revine unui locuitor (din precipitatii) este de circa 1.700 m3
(fata de o medie europeana de circa 100.000 m3/locuitor/an, de tara cea mai saraca - Egipt - 90
m3/ locuitor/an si fata de o medie mondiala de 6.000 - 8.000 m3/ locuitor/an). Stocul intern de
apa (cantitatea totala de apa cazuta intr-un an mediu pe suprafata tarii) este de circa 38 km3/
locuitor/an, la care se mai adauga o cota parte din stocul Dunarii (circa 200 km3/locuitor/an).
In aceste conditii si la nivelul de dezvoltare industrials si agricola la care Romania a ajuns, fara a
putea spune ca apa este folosita in modul eel mai rational, se utilizeaza deja circa 20 km 3/locuitor/an
(inclusiv pentru agriculture). In acest ciclu hidrologic apa mai asigura:
• reglarea temperaturii pe Pamant;
• dezvoltarea vegetatiei, avand drept consecinta productia de oxigen prin fotosinteza si productia de
masa organica (hrana, combustibil);
• producerea de energie hidraulica (cea mai importanta sursa de energie);
• transporturile pe apa pe cai maritime sau de uscat (naturale sau artificiale);
• uniformizarea poluarii pe Pamant.

2.2 Surse subterane


Captarea surselor subterane se poate realiza cu:
• puturi sapate - sisteme de alimentare cu apa cu capacitati relativ reduse;
• fronturi de captare cu puturi forate;
• drenuri.
In cele ce urmeaza se va face o descriere a principalelor elemente constitutive ale fiecarui sistem in
parte pentru captarea apei subterane.

2.2.1 Puturi sapate

Sunt constructii din beton slab armat, cu sectiune de obicei circulars, avand diametral de 1 -3 m
executate in cheson. Se utilizeaza pentru captari de mai mica importanta si pentru un numar de puturi relativ
mic, deoarece executia lor este destul de complicata si uneori nesigura. Sunt recomandate in straturi acvifere
la adancime mica (< 10 m) cu permeabilitate ridicata.
In tronsoanele de cheson care vor sta in apa se lasa goluri de 25 x 31 cm, in care se amplaseaza
ulterior barbacane prefabricate (elemente de beton cu slituri orizontale de circa 1 - 2

cm latime). Pe timpul lansarii, golurile sunt acoperite la interior cu panouri de lemn pentru a evita intrarea
nisipului si a reduce cantitatea de apa care intra in put. Dupa ajungerea putului la cota si turnarea saltelei de
inchidere, de circa 50 cm grosime (in unele cazuri poate lipsi - daca stratul este format din argila),
barbacanele se pot debloca. Deblocarea se face manual dupa un epuisment prealabil si trebuie avut grija sa
se faca deblocarea tuturor barbacanelor. In caz contrar, poate scadea mult suprafata de intrare in put si deci
pot apare afuieri ca urmare a cresterii locale a vitezei de intrare a apei in barbacanele libere.
Putul se inchide deasupra cu o placa de beton armat cu grosimea de 10 - 12 cm, asezata la 50 cm
peste nivelul apei in zone inundabile sau 50 cm peste nivelul terenului.
Umplutura se incepe cu un strat de argila de circa 30 cm - care are rolul de a devia apa din
precipitatii, astfel incat infiltratia sa se faca prin stratul natural netulburat - si se termina cu o suprafata
taluzata inierbata.
Accesul in put se face printr-o deschidere protejata cu capac metalic. In put se prevad trepte de acces
din otel beton (020) prinse in perete - cu pasul de 0,30 m.
Treptele se termina pe un podest din beton armat amplasat deasupra nivelului maxim al apei din put,
podest pe care se afia vana de inchidere a conductei pentru captarea apei din put.
Putul este ventilat cu ajutorul unui cos din tabla sau teava de otel cu inaltimea de 80 - 180 cm,
asigurat cu casca de protectie contra precipitatiilor si sita de cupru (ochiuri de 1 mm) contra insectelor mici.
Instalatia hidraulica se compune din: sorb, conducts de sifonare si vana etansa, in cazul in care apa
din puturi se capteaza cu un sistem central de sifonare; pompa submersibila, conducta de

INSPECTIA SANITARA SIMONITORIZAREA CALITATII APEI 8

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 8


refulare, clapet de retinere, vana de reglaj, in cazul in care puturile sunt echipate cu pompe individuale
speciale, de tip submersibil.
In unele cazuri, putul poate fi echipat si cu pompe cu ax orizontal asezate peste nivelul apei pe o
placa de beton armat. In acest caz, trebuie sa fie luate masuri de siguranta contra deteriorarii pompelor, din
cauza umezelii, pentru amorsarea acestora, precum si in vederea evitarii accidentarii personalului care
manipuleaza aceste pompe.
In instalatia hidraulica a putului, se va monta intotdeauna si un debitmetru sau contor de apa
(controland periodic debitul se poate vedea cum functioneaza putul). Contorul trebuie montat inainte de vana
de reglaj pentru a putea fi scos din circuit prin izolarea putului respectiv, fara a afecta functionarea celorlalte
puturi ale captarii. Totodata, sunt necesare amenajari sau dispozitive pentru masurarea nivelului apei, in
scopul asigurarii functionarii putului cu o denivelare mai mica decat denivelarea maxima calculate sau
stabilite la proba finala de receptie a putului.

2.2.2 Puturi forate

Avand un domeniu de aplicatie mult mai larg (teoretic se pot face puturi forate in orice conditii) si
beneficiind de o tehnica de lucru mult mai bine pusa la punct (prin preluarea din tehnica forajului pentru
titei), precum si de utilaje astazi foarte perfectionate, puturile forate au fost folosite la cele mai multe din
captarile de apa subterana executate in tara.
Puturile de mica adancime (20 - 30 m) au fost executate cu instalatii manuale, procedeul uscat, iar
cele de adancime mai mare (in general nu s-au depasit 300 m, pentru a nu capata o apa prea calda - peste
25°C) prin foraj hidraulic rotativ - procedeul direct. Abia in ultimii ani s-a folosit si procedeul cu circulatie
inversa, folosind ca element de antrenare apa sau aerul (sistemul aer-lift).
Elementele componente ale unui put forat sunt urmatoarele:
• Cabina putului (camin din beton, beton armat, zidarie) care adaposteste instalatia hidraulica si uneori
si instalatia electrica de forte si permite executarea de lucrari de remediere si intretinere a putului.
Atunci cand se gaseste total sau partial sub nivelul apei subterane, se execute cu izolatie hidrofuga
(figura 2.4);
• Coloana definitivd este o coloana plina (burlan de foraj) de protectie a gaurii de foraj, pe zona
straturilor uscate sau a caror apa nu se capteaza;
• Coloana filtrantd este elemental eel mai important in functionarea putului. Are rolul de a sustine
peretele rocii stratului acvifer si de a lasa apa din strat sa intre in put. O coloana de filtru buna,
trebuie deci sa indeplineasca simultan urmatoarele conditii: (1) sa permite amplasarea elementului
de captare a apei; (2) sa aiba rezistenta mecanica suficient de mare pentru a nu se deforma la
solicitarea din impingerea stratului subteran; (3) sa aiba o suprafata activa libera cat mai mare
(procentul de goluri notat cu n, cu valori de 5 - 30 %, este un parametru caracteristic al coloanei) si
rezistenta hidraulica mica la trecerea apei prin perete; (4) sa reziste la agresivitatea apei si/sau solului
in care se amplaseaza, pentru a nu fi distrusa sau colmatata; (5) sa permite o buna deznisipare a
putului, atat la punerea in functiune, cat si in timpul exploatarii; (6) sa aiba un cost redus; (7) sa se
poata executa usor - pe cale industrials. Ca material, coloana se poate executa din: otel (tub sau tabla
roluita), protejat contra coroziunii; fonta (tub gaurit sau foaie roluita, cu slituri); sticla; portelan,
materiale ceramice etc. Cea mai utilizate este solutia cu coroana de pietris, margaritar. Dificultatea
consta in modul de executie al acestuia. In cazul in care este suficient un singur strat, acesta se
executa prin turnare de sus. Daca materialul are granule cu marimi diferite se produce o sedimentare
in aer si apa, obtinandu-se un strat neuniform. Pietrisul se poate introduce si prin circulatie de noroi -
procedeu aplicat la noi cu rezultate bune (in noroiul care spala gaura de detritus, se introduce
pietrisul care este transportat in amplasament,

ramanand intre peretele forajului si coloana de filtru; se evita astfel sedimentarea materialului
neuniform). In cazul in care sunt necesare mai multe straturi, acestea se pot executa folosind numai
turnarea de sus cu ajutorul unor coloane auxiliare (au fost executate puturi cu 3 straturi,
comportarea lor in exploatare fund foarte buna). Alegerea granulatiei se face dupa reguli cunoscute.
Pentru usurinta, se poate aplica regula multiplicarii cu 4 a marimii medii a granulelor straturilor
vecine (ca la filtrul invers), ultimul strat langa coloana de filtru avand granule mai mari decat
golurile din coloana;
Ventilatie

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 10


1

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI

• piesa de fund, decantorul, este o prelungire a coloanei de filtru cu o lungime de 2 - 5 m; are rolul de
a permite nisipului - care este antrenat de apa din strat, normal sau accidental, in timpul functionarii
putului - sa se decanteze. Periodic, aceasta poate fi scos cu o lingura specials sau prin pompare;
• instalatia hidraulica este alcatuita in mod similar cu cea de la putul sapat. Pentru a se asigura o
colectare relativ uniforma a apei prin toata coloana de filtru, este bine ca elemental de captare a apei
din put (capatal liber al conductei de sifonare, pompa submeribila) sa fie amplasat in jumatatea de
jos a coloanei de filtru, intr-o portiune a acesteia fara orificii (de cca. 2 m). Uneori poate fi amplasat
si la partea de sus a decantorului - atanci cand coloana de filtru a putului are o lungime mica. Piesa
care face trecerea de la conducta verticals la cea orizontala si care se mai numeste si casca putului
este demontabila, pentru a putea fi scoasa la deznisipare sau alte operatiuni de intretinere a putului;
In cazul in care puturile vor fi echipate cu pompe individuale, este obligatoriu ca, pe conducta de
refulare din put, inainte de vanS, sa se prevada un clapet de retinere. Aceasta are rolul de a nu lasa apa din
colector sa intre in put, in cazul in care, dintr-un motiv oarecare, pompa nu mai functioneazS. In orice caz,
dupS orice oprire, pompele vor fi repornite (dupa regulile de pornire stabilite ale unei pompe centrifuge),
altfel existand riscul innisipSrii si deteriorSrii putului, intrucat, din cauza coloanei de apa cu inSltime micS,
pompa tinde sa absoarba brusc un debit mare de apa (deci viteza de intrare in coloana putului poate depasi
viteza admisibila).
2.2.3 Sistemul de colectare prin pompare

La debite mici si adancimi ale apei peste 20 m, se folosesc pompe submersibile (pompa si motorul
sunt executate monobloc si introduse in put, fiind sustinute de conducta de refulare), iar

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 1


pentru debite mari si la adancimi sub 20 m, se folosesc pompe cu ax vertical cu motorul in mediu uscat
(amplasat in cabina supraterana) si pompa cufundata in apa. In ultimul caz, transmiterea cuplului motor se
face prin intermediul unui arbore amplasat in axul conductei de refulare. Linia piezometrica la sistemul de
colectare cu pompe este aratata in figura 2.6, pentru doua situatii: cu pomparea direct din put intr-un
rezervor de inmagazinare, respectiv cu pozarea unei statii de pompare intermediare prevazuta cu pompe cu
ax orizontal. Cea de-a doua varianta conduce la economii de energie.
In cazul echiparii cu pompe, este esential ca: (1) debitul pompei sa fie eel mult egal cu debitul
maxim al putului; (2) pompele sa functioneze in regim constant in timp; (3) dupa oprirea pompelor,
reporairea sa se faca manual, cu respectarea regulilor generale si deschiderea vanei de refulare sa nu permita
preluarea unui debit mai mare decat debitului putului.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 1


2.2.4 Captari cu dren

Drenul este un element constructiv permeabil, orizontal, nevizitabil (dren propriu-zis) sau vizitabil
(galerie), care asezat in calea curentului subteran de apa il capteazS si conduce apa captata spre unui din capete,
la un put colector. Prin urmare drenul indeplineste un rolul dublu:
• captarea apei din strat;
• transportul acesteia la putul colector. Elementele
principale ale drenului sunt date in figura 2.7.

Figura 2.7. Elementele captarii cu dren de coasta. a - plan; b - profil longitudinal prin dren; c -
sectiune transversala tip; d - detaliu de tub pentru dren.

Pe o directie aproximativ perpendiculars pe directia de curgere a curentului de apa subteranS se sapa un


sant de lStime convenabilS - sapSturS taluzatS in cazul in care debitul stratului este mai mic, iar stratul este
format din material grosier (pietris, nisip mare) sau sapStura sub protectia a doi pereti de palplanse din lemn,
metal sau beton armat (mai rar), infipte in prealabil panS la stratul de bazS, dacS stratul acvifer este puternic
(bogat), iar materialul din strat confine in cantitate mare fractiuni fine. SApStura se executS panS la stratul de
bazS, cand drenul perfect se aseazS chiar pe strat sau nu, cand drenul se aseaza deasupra stratului de baza (dren
imperfect), el captand numai o parte din apa stratului.
Daca drenul este amplasat la baza unui strat acvifer a carei panta piezometrica in regim natural este mai
mare de 0,01, drenul se numeste dren de coasta si se considers ca primeste apa dintr-o singurS parte, iar dacS
drenul este amplasat in strat acvifer cu panta piezometrica mai mica (i<00,l), drenul se numeste dren in bazin si
se considers cS primeste apa din ambele pSrti.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 1


Dupa nivelarea fundului sap&turii (executatS cu panta de minim l%o, data in proiect), se monteazS tuburile
de drenaj, de obicei din beton, dar pot fi si de argila arsa, zidarie de piatrS, azbociment, bazalt etc.
Daca se considers necesar, se executa in prealabil un strat de beton de egalizare (de cca. 10 - 20 cm). Tuburile
se aseaza cap la cap (preferabila folosirea tuburilor cu talpS), fScand sau nu etansarea capetelor. La circa 50 m
distanta se lasa loc pentru executarea caminelor de vizitare, care au radierul cu circa 50 cm mai coborat decat cota
radierului tubului, pentru a asigura un mic volum de depozitare a nisipului (antrenat, eventual, de apa). Diametrele
tuburilor cresc spre putul colector; schimbarea de diametre se face obligatoriu in dreptul unui cSmin. intre 2 cSmine,
traseul drenului trebuie sa fie rectiliniu, dar pe ansamblu drenul poate fi format dintr-o serie de aliniamente care se
intersecteaza sub diferite unghiuri (mai mari de 90°). Tubul de drenaj are orificii in jumStatea superioara; orificiile
sunt conice, cu dimensiunea mai mica la exterior, pentru a permite materialului granular, care a intrat in orificii, sa
cada in dren. Jumatatea de jos a drenului serveste pentru transporrul apei.
In jurul tubului-dren, se prevede un filtru invers din straturi de minim 10 cm grosime. Straturile au marimea
granulelor stabilitS ca la un filtru invers. Un filtru invers este o succesiune de straturi din material granular, asezate
astfel incat granulele unui strat sa nu treaca prin golurile stratului urmator, in sensul in care circulS apa. Pentru a avea
indeplinitS aceasta conditie, este suficient ca raportul intre diametrele medii a doua straturi adiacente sa fie maxim 4 -
5.
Peste straturile filtrului invers, se face umplutura din material local bine compactat, daca este cazul extragand
si palplansele o data cu avansarea umpluturii; acestea se pot scoate si ulterior, folosind insa un utilaj mai puternic si
avand grijS sa nu se deterioreze stratul interior de material.
La circa 50 cm deasupra nivelului stratului de apa, se executa, cu una sau doua pante, o saltea de argila de
circa 30 cm grosime. Rolul sau este de a devia apele din precipitatii ce tind sa se infiltreze spre dren direct prin zona
de umplutura, care este mai prealabila. Se continua umplutura peste saltea, se compacteazS si se lasa cu bombament,
pentru ca, la o eventualS tasare in timp, sa nu ramana un sant superficial in care sa bSlteascS apa. Se amenajeaza
caminele, cu umplutura de 50 cm peste nivelul apei de inundatie la asigurarea de 1%, se executa putul colector si se
echipeazS cu o stavilS de perete si un deversor triunghiular la debusarea drenului. in cazul drenurilor lungi, putul
colector se aseaza la jumatatea frontului, obtinand un dren cu doua ramuri, care pot fi sau nu simetrice, dupa
particularitStile drenului. Putul colector poate servi numai ca bazin de aspiratie pentru pompe (inaltimea stratului de
apa de circa 1,0 - 1,20 peste sorb), cat si ca statie de pompare, in care caz partea de deasupra se amenajeaza
corespunzator.
Daca apa captata contine substante care precipita usor in contact cu aerul (saruri de fier, mangan) si se depun
pe peretii drenului, riscand sa-1 colmateze in timp, atunci drenul se executa vizitabil. Pentru a permite circulatia
personalului de intretinere, se executa si o mica pasarela, in lungul drenului. La drenuri ce capteazS apa potabila vor fi
luate masuri de protectie sanitara.

2.2.6 Tratarea apei din surse subterane

Calitatea apei subterane este influentatS de urmStorii parametri:


• nature mineralogies si geologicS a subsolului terenului in care se formeaza (sau curge);
• calitatea apelor infiltrate de la suprafata terenului (numai pentru strate freatice).
In functie de influenta pe care apele meteorice o au asupra calitatii apei subterane, straturile acvifere se
clasifica in:
• strate freatice, cantonate la adancimi mici sub suprafata terenului; calitatea apei este influentatS direct de
infiltratiile de la suprafata terenului sau exfiltratii din sisteme pozate subteran (retele canalizare, fose,
conducte de petrol si gaze);
• strate captive, situate la adancimi de la 50 m la 150 - 200 m in subsolul terenului; calitatea apei este putin
(deloc) influentatS de apele infiltrate de la suprafatS.
Acumularea si circulatia apei intr-un strat determina preluarea caracteristicilor rocilor stratului. Se stabileste un
echilibra intre caracteristicile apei si compozitia terenului in care este stocatS (sau curge). Rocile compacte cu fisuri
sau caverne dau apei continut de gaz carbonic, carbonati, CO2. Principalele caracteristici ale apelor subterane se pot
sintetiza:
• temperature - relativ constants ~ 10 -12°C;

• turbiditatea (MTS) - redusa/nula;


• culoare - data de materiile in solutie (acizi humici);
• mineralizare - constants, superioara apelor de suprafata;
• Fe, Mn (bivalenti) - in general prezenti;
• CO2 agresiv - adesea prezent;
• O2 dizolvat - redus/absent;
• H2S - prezent in special in apele de adancime de carst;
• NH4 - prezent frecvent, fara indice poluare;

• NO3 - continut ridicat pentru stratele freatice;

• Micropoluanti - in general absenti, poluarile accidentale;


• Elemente vii - frecvent ferobacterii;
• Caracter eutrof-nul.
Din punct de vedere al incarcarii s-a propus clasificarea surselor subterane in doua categorii:
• Surse cu incarcare redusa; s-a luat in considerate existenta Fe2+ si Mn2+ in apa subterana in cantitati
reduse, dar care depasesc limitele impuse de Legea 458/2002;
• Surse subterane incarcate; in acceptiunea incdrcat se intelege depasirea continutului de Fe (pana la 50
ori), Mn (pana la 20 ori), azotati, azotiti si H2S.
In tabelul 2.1 se indica principalele caracteristici.

Tabelul 2.1. Caracteristici principale surse subterane.


Denumire parametru Caracteristici apa Frecventa de Caracteristici
bruta depasire a necesare apa tratata
prevederilor Legii
458/2002 (%)
Tncarcar sursa Tncarcar sursa Directiva Legea
e redusa incarcata e redusa incarcat 98/83/EC 458/2002
a
Fier total (mg/l) 0,2-2,0 3,0-10,0 20 50 0,2 0,2
Mangan (mg/l) 0,05-0,5 0,8-1,0 20 50 0,05 0,05
Azotati (mg/l) <50 80-120 - 80 50 50
Azotiti (mg/l) <0,5 2,0 - 5,0 - 80 0,5 0,5
Amoniu (mg/l) <0,5 1,0-2,0 - 50 0,5 0,5
Hidrogen sulfurat (mg/l) <0,1 1,3 -2 ,0 - 50 - 0,1

in situatia in care se utilizeaza 0 sursa subterana cu incarcare redusa, potabilizarea apei se poate realiza
printr-o schema indicata de figura urmatoare.

Figura 2.8. Schema de tratare a apei din sursa subterana cu Tncarcare redusa. Notatii: Aerare -
Bazin de contact pentru oxidare fier si mangan; FRN - filtrare rapida pe strat de nisip pentru
retinere fier si mangan oxidat; DZF - Dezinfectie cu clor.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 1


Schemele de potabilizare pentru surse incarcate sunt complexe asa cum rezulta din figura 2.9. Sunt
necesare:
• procese de oxidare in sistemul multi - bariera (pre-oxidare si post-oxidare)
• procese performante de oxidare, sedimentare in stadiul I si II;
• procese de afinare.
In astfel de situatii solutiile se stabilesc prin analiza mai multor variante de surse; functie de
consumatorii afectati o sursa mai departata (zeci de km) poate deveni avantajoasa vis-a-vis de costurile
implicate in tratare.
Figura 2.9. Schema de tratare apa din sursa subterana foarte

Incarcata. INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI


1
2.4 Captari din rauri
2.4.1 Captari Tn albie

2.4.1.1 Captarea cu sorb

Se recomanda pentru captari provizorii, mobile sau sezoniere. Consta intr-un sorb amplasat
convenabil in apa si stabilizat pentru protectie contra plutitorilor mari. In figura 2.10 este schitata o captare
fixa cu sorb.
Sorbul este o confectie metalicS specials, inchisa la un capat, legata cu flanse la conducta de
aspiratie cu celalalt capat si prev&zutS cu orificii pe suprafata laterals (cu dimensiuni suficient de mici
pentru a nu intra plutitorii sau suspensiile mari). Pentru a avea viteze mici de intrare, diametral sorbului este
de 1,5 ori mai mare decat diametral conductei de aspiratie. Pentru a nu aspira plutitori care sa-1 infunde sau
a nu fi blocat in gheatS (hg = 0,3 - 0,4 m) si pentru ca gheata care se sparge in bucati la o viiturS de
primavarS sa nu blocheze sorbul si sa-1 distrugS, acesta trebuie sa fie asezat la minimum 0,5 m sub nivelul
minim al raului, la asigurarea normatS. Pentru a capta aluviuni cat mai putine si de dimensiuni mai mici,
sorbul trebuie asezat la minimum 0,5 m peste fundul albiei. Rezulta cS sorbul se poate prevedea in conditii
normale in ape a caror adancime depSaeste 1,20 m (considerand ca sorbul are un diametra de minim 200
mm, la un debit relativ mic).

Tot in scopul reducerii cantitatii de aluviuni antrenate, sorbul se aseaza cu ajutorul unui cot, in
sensul de curgere al apei, astfel incat apa sa intre in sorb prin intoarcere. Sorbul se stabilizeaza in albie cu
ajutorul unor piloti din lemn cu diametral de 0 10-12 cm, batuti sub adancimea de afuiere in albie.
In cazul captarilor mobile (folosite in special la irigatii) conducta de aspiratie se poate lasa aproape
vertical in apa, neingropata in mai, cu asigurarea ca efectul dinamic al apei este atat de mic, incat eforturile
rezultate pot fi preluate de imbinari si conducte. Sprijinirea se face prin amenajarea malului in trepte (trebuie
avut grija sa nu fie depasita inaltimea de aspiratie a pompei amplasate pe mai).

2.4.1.2 Captarea cu crib


Este o captare la care sorbul este protejat cu o constractie fixa, stabila, numita crib. Cribul poate fi
executat din elemente detasabile (grinzi din lemn, elemente din beton armat de tip grinda) sau turnat pe loc
(cu sorbul separat sau sorbul incorporat in constractie). In figura 2.11 se prezinta o captare cu crib.
Grataral cribului se dimensioneaza la o viteza medie de trecere de 0,1 - 0,3 m/s; grataral se executa
din bare rezistente la socul cu plutitorii, iar amplasarea lor se face pe partea laterala sau aval a cribului (soc
din cauza plutitorilor redus, acces redus al aluviunilor din cauza intoarcerii curentului de apa, aluviunile tree
avand inertie mai mare).

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 18


1

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI

Figura 2.11. Captare cu crib.


Legenda: 1. Put colector (cheson); 2. Crib din elemente prefabricate; 3.
Gratar; 4. Saltea de fascine; 5. Conducta de sifonare; 6. Sistem de amorsare;
7. Vacuum; 8. Sorb; 9. Conducta catre statia de pompare; 10. Radier din
beton armat;
11. Cutitul chesonului; 12. Strat depuneri.

Apa captata prin crib poate fi aspirata de o pompa sau, poate fi sifonata intr-un put colector cu rol de
deznisipator si camera de aspiratie pentru pompe. Vacuumul maxim pe conducta nu trebuie sa depaseasca 4-
6 metri.
Pentru sporirea sigurantei constructiei pot fi realizate mai multe criburi, asezate in sah, la 10-20 m in
albie, legate separat la pu|ul colector; in cazul unor utilizatori importanti, pot fi prevazute si criburi de
rezerva. Este esential ca toate criburile sa fie in stare de functionare, altfel, din cauza nisipului, conductele de
legatura si captarea se blocheaza. Periodic, conducta si cribul pot fi spalate prin aspirarea apei prin (n-1)
criburi si refularea acesteia (sau a unei parti) prin cribul n, care se spala. Pentru aceasta, instalatia hidraulica
in putul colector trebuie gandita adecvat.
Daca malul este inundabil si putul colector nu se poate departa pentru a iesi din zona inundabila, vor
fi luate masuri de indiguire a zonei sau de ridicare a putului la o cota cu minimum 0,50 m peste nivelul
inundabil si aparare contra efectului dinamic al apei (accesul la put se va asigura pentru orice conditii).
A

In cazul in care nu se poate asigura adancimea pentru navigatie, cu acordul beneficiarului zonei de
navigatie, se poate amplasa cribul mai sus, luandu-se masuri corespunzatoare pentru marcarea pozitiei
criburilor prin balize.

2.4.2 Captari Tn mai

Captarea in mai se adopta in cazul unor debite importante, cu o mare siguranta in functionare si
cand situatia locala nu permite executarea de criburi.
Captarea de mai are mai multe variante de constructii, in functie de debitul captat si de destinatia
apei captate. Astfel, pentru centre populate sau industrii, unde debitul este totusi redus, iar apa urmeaza sa
suporte o tratare pentru corectarea calitatii, pot fi prevazute captari cu cheson de mai. Pentru debite mari de
apa (mari unitati industriale, centre populate mari, irigatii, CET-uri etc.) se prevad captari in mai de tip
bazin deschis.
Captarea cu cheson este o constractie monolita, care de obicei cuprinde si statia de pompare -
echipata eel mai bine cu pompe cu ax vertical. Schematic, constructia unei captari de mai este prezentata in
figura 2.12.
B-B

c
Figura 2.12. Captare de mai, cu cheson: a-sectiune verticala 6 -8; fo-detaliu sita; c-sectiune
orizontala
A-A;
Legenda:1 - camera de admisie si deznisipare a apei; 2 - camera sitelor rotative; 3 - camera cu rol de bazin de aspiratie
pentru pompe; 4 - camera uscata pentru pompe.

INSPECTIA SANITARA SIMONITORIZAREA CALITATII APEI 2


Constructia este formata dintr-un cheson de dimensiuni mari, asezat in malul raului, astfel incat, in
fata ferestrelor de priza, sa fie asigurat in permanent! un nivel suficient de apa.
Din cauza dimensiunilor si adancimii mari de fundare, de obicei, lansarea chesonului se face cu aer
comprimat, in partea de jos asigurandu-se o camera de lucru, betonata ulterior. Constructia este
compartimentata vertical pe linii tehnologice, dintre care una este intotdeauna de rezerva. In interior, se
deosebesc patru camere (compartimente) cu urmatoarele roluri:
1. Camera de admisie si deznisipare a apei (cu posibilitati de evacuare a nisipului depus);

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 20


2. Camera sitelor rotative; sitele rotative sunt formate din panouri de sita cu ochiuri relativ mici (1-
3 mm), articulate si trecute peste doua tambururi - unui sus (motor) si altul jos (pasiv); apa trece
prin panourile de sita, sunt retinute pe sita impuritatile mari, plutitorii in general, si apoi panoul
descarcat se ridica permanent, ajungand deasupra nivelului apei in fata unui jet de spalare;
3. Camera cu rol de bazin de aspiratie pentru pompele din camera 4;
4. Camera uscata, care adaposteste pompele treapta I (care trimit apa de la sursa la statia de
tratare). In cazul in care nu se dispune de pompe cu ax vertical (care au motoarele montate pe
platforma superioara), pot fi prevazute fi prevazute si pompe cu ax orizontal, cu luarea unor
masuri importante de pastrare uscata a camerelor.
Cand sunt disponibile pompe cu ax vertical, camerele 3 si 4 pot fi unificate. In partea superioara a
constructiei, se prevad: camera de comanda, camera de manevra a vanelor si pompelor de epuisment, camera
motoarelor pompelor verticale si sala transformatoarelor (daca este cazul). Nivelul planseului se executa de
obicei cu circa 0,7 m peste nivelul maxim al apelor raului, cu asigurarea 1%. In fata prizei, se executa o
pasarela de acces a personalului pentru curatarea gratarelor de la priza si indepartarea plutitorilor si ghetii.
Gratarele sunt rare, cu distante intre bare de 3 - 10 cm.
Admisia apei in priza se face prin doua serii de ferestre - o fereastra sub nivelul minim si o fereastra
sub nivelul maxim. Viteza de trecere a apei este de 0,2 - 0,3 m/s, iar nivelul de apa, peste marginea de sus a
ferestrei, de minimum 0,50 m.
La nivelurile mari in rau, se lucreaza cu fereastra de sus, pentru a evita antrenarea in priza a
aluviunilor mari, care sunt tarate de apa la partea de jos a albiei. Pentru inchidere, fiecare fereastra are in
spate o stavila plana, manevrabila de la suprafata. In fata ferestrelor, gratarele sunt rare, din bare rotunde
(teava) sau profile, si se pot curata cu greble mecanice (la prizele mari) sau manual. Gratarele trebuie sa fie
executate cu atentie si iarna se pot inlocui cu gratare din lemn sau se pot lua masuri speciale pentru a se evita
prinderea zaiului de barele metalice (bune conducatoare de caldura).
Zaiul este gheata in cristale fine, care pluteste in masa de apa. Pentru a evita blocarea cu gheata, au
fost imaginate mai multe sisteme, toate fiind insa perfectabile. Astfel, la centralele termice sau industriale,
unde exista abur rezidual sau apa calda, se transforms gratarul in radiator, prin interiorul tevilor circuland
agentul de incalzire, sau se toarna apa calda inaintea gratarului, astfel incat apa care trece prin gratar sa aiba
0,1 - 0,5°C. In alte cazuri, s-a transformat gratarul in rezistenta electrica, legandu-1 la o sursa de tensiune
convenabila (putere instalata de cca. 1.0 kWh/m2); consumul de energie este relativ mare, iar pericolul de
accidentare este ridicat. S-a recurs si la imbracarea barelor gratarului in cauciuc, ebonita sau mase plastice,
in scopul impiedicarii zaiului sa se prinda de bare. In foarte multe cazuri insa, se sparge gheata la priza cu
unelte manuale, atunci cand se constats ca nu mai intra apa suficienta, operatiune foarte grea si riscanta. In
cazul in care apa raului contine in anumite perioade o cantitate mare de suspensii, se poate aseza priza, nu pe
malul raului, ci intr-un bazin executat pe malul raului iar apa raului parcurgandu-1, se produce deznisiparea.
Foarte importante sunt forma sub care se amenajeaza intrarea apei din rau in bazin (existand riscul
aparitiei depunerilor) si modul in care se reuseste sa se faca evacuarea depunerilor din bazin. In literature de
specialitate se citeaza si alte posibilitati de folosire a acestor bazine. Uneori, aceste bazine au fost executate
sub forma de canale lungi, cu priza la caparul eel mai departat. Curatirea canalului se poate face prin
dragare.
Sunt situatii insa, in care, din motive locale, debit mare si curgere gravitationala, captarea poate fi
mai simpla. Captarea poate avea un singur compartiment, pentru debite mici, sau poate fi organizata pe linii
pentru usurinta exploatarii. Intrarea apei se face pe sub un timpan, care evita socul plutitorilor cu gratarul si
dirijarea acestora in aval. Pentru punerea la uscat, fiecare compartiment se prevede cu batardou demontabil.
Priza poate avea doua gratare in serie: un gratar rar si un gratar des.
O mare importanta o are directia de asezare a gratarului fata de directia circuitului de apa; asezarea
corecta este data de conditiile locale si uneori, sunt necesare studii detaliate pe model in laborator. Gratarul
se poate aseza paralel cu curentul de apa, putin oblic astfel incat apa sa atace gratarul sub unghiul eel mai
favorabil, sau frontal.

2.4.3 Captari cu regularizarea albiei

Sunt situatii in care pe rau exista debitul de apa necesar pentru captare, dar albia este atat de
dezvoltata, incat inaltimea apei nu permite derivarea debitului necesar. In aceasta situatie, este nevoie de
inaltarea (cresterea) nivelului apei. Una din solutii este de a ingusta albia, prin lucrari artificiale de
regularizare. Intrucat asemenea lucrari de regularizare pot fi necesare si in alte cazuri (stabilirea albiei
minore, de exemplu), vor fi date cateva elemente generale, urmand ca in caz de necesitate sa se apeleze la
lucrari de specialitate. Lucrdrile de regularizare se prevad si se executa cu respectarea urmatoarelor reguli
generale:
• la ape mici, curgerea sa fie cea dorita (stabila catre priza), iar la ape mari sa nu se produca inundatii
in zonele vecine (sa nu se reduca din capacitatea de transport a albiei);
• lucrarile sa se execute in etape, pentru a se putea cunoaste reactiile la noile conditii si pentru a se
putea cunoaste reactiile la noile conditii si pentru a se putea face corectari in etapele urmatoare;

• tipurile de lucrari sa se incadreze in peisaj;


• lucrarile sa nu stanjeasca circulatia apei pentru alte folosinte sau sa produca baltirea apei, cu efecte
de insalubritate;
• sa se prevada lucrari cu materialele din zona;
• sa fie folosita tendinta naturala de curgere a apei, puterea si capacitatea colmatata a curentului.
In figura 3.8 sunt schitate tipurile de lucrari mai des utilizate: lucrari in albie (diguri de dirijare,
traverse de colmatare, epiuri) si lucrari de aparare si consolidare a malurilor. Elementele constructive tip sunt
in general executate printr-o combinatie rationala de:
• combinatie de lemn cu piatra (casoaie, suluri si saltele de fascine);
• combinatie de piatra cu metal (gabioane);
• anrocamente (piatra mare sparta);
• beton, beton armat sub forma de constructii masive sau elemente prefabricate;
• constructii vii formate din inierbare, vegetatie mica (se ia in considerare capacitatea de transport a

Figura 2.13. Lucrari de regularizare a albiei Tn zona prizei.


Legends: a - plan cu tipurile de lucrari; b - tipuri de aparari de mai: 1 - cu
casoaie; 2 - cu dale din beton armat; 3 - cu elemente mixte (zidarie de piatra
§i Tnierbare); c - diguri, epiuri executate din: 1 - gabioane; 2 - anrocamente.

albiei la ape mari).


Apardrile de mai sunt lucrari de consolidare a malului raului impotriva efectului de eroziune al apei
la viteze mari. Acestea pot fi lucrari foarte simple, cum sunt taluzele inierbate, cu unele elemente simple de
fixare, sau lucrari mai complicate ca: taluz pavat cu elemente de beton; zidarie de piatra rostuita sau nu;

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 22


zidarie de sprijin din zidarie, beton sau beton armat. La constructive de mai, trebuie tinut seama ca, in afara
de efectul de erodare si de afuiere a patului de sprijin, actioneaza si impingerea malului.
Digurile longitudinale sunt lucrari executate in albie care au rol de a dirija pe o portiune, un spatiu
relativ fix, apa raului. Se realizeaza din: anrocamente, cu marime suficienta pentru a nu fi antrenate de apa;
prefabricate de beton; gabioane (piatra de rau, balast inchis in casete de sarma zincata pentru a obtine o
stabilitate generala mare - elemente simple ieftine si stabile, atata timp cat sarma de la cos nu cedeaza sub
efectul eroziunii si coroziunii); casoaie din lemn; blocuri de beton legate elastic etc. Capetele acestor diguri
trebuie sa fie bine aparate, eventual legate cu cate un epiu, astfel incat curentul de apa sa nu patrunda in
spatele digului. Daca digurile sunt deversate, vor fi luate masuri constructive contra afuieri sau spalarii
patului cu efect imediat asupra stabilitatii constructiei.
Epiurile sunt, ca si digurile, constructii permeabile, rezistente la actiunea apei, submersibile sau nu,
care dirijeaza apa raului pe un anumit spatiu si favorizeaza colmatarea treptatS a spatiului dintre ele. Ca
pozitie, pot fi dirijate spre aval, normal pe albie sau orientate spre amonte. Se executa din aceleasi materiale
ca si digurile. Daca albia are un pat usor afuiabil, inainte de executia digului propriu-zis, se amenajeaza un
pat elastic din saltele de fascine, sau numai rulouri de fascine. O atentie deosebitS se da capului epiului
(partea terminals dinspre apa), care este elementul eel mai solicitat. Totdeauna, coada epiului trebuie bine
incastrata in mai, pentru a nu permite apei sa-1 ocoleasca.
Traversele de colmatare sunt diguri scurte, executate din umplutura de material local, protejata cu
anrocamente mari, pe albia minora ce trebuie pSrSaitS sau pe bratele auxiliare care trebuie sa fie colmatate.
L ape mari, spatiul dintre traverse se umple cu aluviuni si in timp, traseul vechi al albiei minore dispare.
Toate constructiile enumerate anterior si altele asemSnStoare imaginate de specialisti trebuie sa fie
verificate si la efecte (in perioada de primavara nu trebuie sa se permita formarea de zSpoare -blocuri de
gheata spartS, aglomerata, care favorizeaza inundatiile). Pe zonele de rau regularizate, tipurile de constructii
pentru captarea apei sunt similare cu cele pentru albia neregularizatS, dar cu adancime suficientS a apei. De
altfel, totdeauna cand se executa constructii legate de apa, vor fi luate si masuri de stabilizare a albiei in zona
afectata.

2.4.4 Captari cu baraj de derivatie

In cazul in care pe rau nu se poate asigura nivelul minim necesar pentru captarea apei, iar
regularizarea albie nu este posibila sau rationala, se recurge la executarea unei constructii pentru ridicarea
artificials, a acestuia, dacS debitul captat este important, iar fenomenele de iarnS nu pun probleme deosebite.
Pentru a nu crea prejudicii pentru alti beneficiari, constructia numita stdvilar sau baraj de derivatie
trebuie sa asigure concomitent urmStoarele conditii:
• sa fie stabilS la actiunea dinamicS a apei;
• sa permita evacuarea debitelor mari fSrS a provoca inundatii sau deteriorarea altor constructii;
• sa permits evacuarea gheturilor de primSvarS;
• sa asigure navigatia, plutaritul, circulatia pestilor sau alte folosinte etc. Forma
captSrii depinde de:
• marimea debitului captat, raportul debit captat / debit rau;
• variatia debitului raului si aluviunilor transportate;
• posibilitStile de executie;
• amplasamentul efectiv al prizei (natura albiei, adancimea stratului impermeabil, inSltimea malurilor
etc.).

In continuare sunt date cateva exemple de constructii caracteristice pentru asemenea prize:
Captarea pentru debit mare, realizabilS pe un rau mare pentru localitSti, industrii, irigatii, energie
etc. Are alcStuirea generals din figura 2.14.
Intre douS culei (o culee este o constractie de legSturS intre constructia dintre albie si mai) se
executS elementul de barare a albiei, adicS de ridicare a nivelului apei la cota minimS necesarS. Aceasta
poate fi un prag - baraj deversor, dacS lungimea disponibilS si cota malului permit
evacuarea debitelor mari de rau, sau baraj cu stavile mobile (stavilar) care se pot ridica sau culca (intr-un
locas special prevazut) in radier, lasand libera sectiunea pentru evacuarea apelor mari. Sunt si cazuri in care,
din cauza deschiderii mari a albiei, s-a adoptat o solutie mixta: partial cu stavile, partial cu baraj deversor sau
uneori si cu baraj nedeversant.
Pe malul opus captarii se executa, daca este cazul, ecluza pentru navigatie sau plutarit, cu
dimensiunile cerate de beneficiar si aproape totdeauna o scara de pesti, pentru a asigura circulatia libera a
pestilor intre cele doua biefuri (un bief este zona de rau aflata amonte sau aval de constructia considerate). Pe
acelasi mai cu priza se gasesc doua deschideri de spalare, prevazute cu vane plane care stau totdeauna
partial deschise, astfel incat debitul de apa care nu se capteaza sa nu deverseze peste baraj, ci sa treaca pe
sub aceste stavile.

Se reaminteste ca, in nici un caz, nu este permisa captarea integrals a debitului raului in sectiunea
respectiva; o parte a debitului raului trebuie sa treaca in aval, pentru mentinerea intr-o stare salubra a zonei
(altfel devine depozit de gunoaie pe timp de ape scazute), asigurarea apei pentru vietuitoare si vegetatie.
Debitul ramas in albie este numit debit de servitute (Qs). Spalarea este necesara, intracat, prin ridicarea locala
a nivelului apei, s-a realizat in amonte o reducere locala a pantei energetice a curentului de apa. Aceasta
reducere conduce la micsorarea capacitatii de transport, deci micul lac, ce se creeaza in spatele barajului, se
umple repede cu aluviuni. Umplerea se face si in dreptul gratarului, fiind periclitata adancimea de intrare
minima, altfel spus se realizeaza ridicarea locala a fundului albiei. Lasand libera circulatia apei langa gratar,
se produce continuu o spalare a depunerilor din cauza vitezei mari realizate sub stavilele de spalare.
in unele cazuri, prima pila a barajului a fost prelungita cu un pinten, formand un fel de canal in fata prizei. Apa,
circuland cu o viteza comparabila cu cea existenta in rau inainte de barare, evita producerea de depuneri in fata prizei.
Atat in dreptul stavilelor de spalare, cat si al barajului deversor, in aval, se executa un disipator de energie, al carui
rol este de a reduce viteza apei la o limita care sa nu produca eroziuni, spalari in aval de constractie, spalari care ar putea
periclita stabilitatea acesteia.
Priza este o deschidere in culee, protejata cu un gratar contra plutitorilor. Pentru a evita antrenarea aluviunilor mari in
priza, aceasta se prevede cu un rag (grataral se aseaza deasupra fundului albiei la 0,5 - 1,0 m). Pentru a nu favoriza blocarea
gratarului cu plutitori, viteza de trecere este redusa, 0,1 - 0,5 m/s, din care cauza priza are o forma de palnie. Intrarea poate fi
inchisa cu stavile. Daca deschiderea totala este mare, ea se poate reduce cu ajutorul unor pile intermediare. Lungimea unei
stavile nu va depasi 2,50 m, altfel dispozitivele de ridicare a stavilelor devin greoaie. In pile, inaintea nisei stavilei, se lasa
profile U inglobate in beton, cu deschiderea spre apa, pentru a se putea lansa batardoul (umplutura din elemente, grinzi de
lemn sau metal), in scopul punerii la uscat a incintei pentru eventuale reparatii. Deoarece, dupa gratar viteza apei scade mult,
se produc depuneri, care pot afecta circulatia pe canalul de legatura. Spalarea lor se poate face cu o golire secundara - de
spalare (vezi figura 2.14). Daca se inchide plecarea spre beneficiar (stavila V2) si se deschide stavila V3, se poate asigura o
circulatie fortata cu 0 viteza cu 0 viteza, mare (diferenta de nivel amonte-aval este mare). Daca debitul pe rau este suficient,
iar gratarele au o suprafata mai mare decat cea strict necesara, se poate merge cu vana V3 partial deschisa - spalarea facandu-
se continuu. Pentru evitarea antrenarii plutitorilor mari si a ghetii in sloiuri, la gratar se amenajeaza un perete de lemn
scufundat partial (0,5 m) sau o linie de busteni legati articulat (care plutesc). Fenomenele de iarna sunt cele mai dificile la
aceste prize.
Captarea tiroleza este 0 captare cu gratar pe creasta (figura 2.15.a), care se adopta in cazul in care debitul raului la
ape mici este redus si nu poate asigura spalarea zonei din fata prizei, iar debitul captat fiind mic, captarea in mai se face greu
(la aceasta constractie de captare se executa si o priza de iarna, in cazul in care grataral ingheata). Captarea se aplica in zone
de munte, la rauri cu caracter torential pentru debite nu prea mari (sub lm3/s). In unele situatii, masivul de beton nu se vede
din albie, fiind alcatuit dintr-un prag de fund - cu gratar la nivelul fundului apei (grataral este inclinat aval pentru a evita
blocarea cu aluviuni mari).
Captarea sub albie se adopta in situatia unor localitati de munte pentru care singura sansa de apa o constituie raul
sau paraul care izvoraste de la cote inalte, al carui debit scade foarte mult in perioadele de iarna si vara, si in cazul care
fenomenele de inghet dureaza timp indelungat. In aceasta situatie, 0 captare in albia raului va fi serios stanjenita, iar
exploatarea va pune probleme deosebite. Pentru evitarea unora din aceste probleme, au fost imaginate si executate captari sub
fundul albiei, intr-o zona in care albia este bine dezvoltata si are un pat de 2-3 m de aluviuni. Constructia transversals
dreneaza apa la unui din capetele sale, unde pe malul raului, dintr-un put, este prelevata si transportata. Aceasta captare se
deosebeste insa de captarea subterana a apei infiltrate prin mai sau sub fundul albiei (cu drenuri radicale), deoarece apa
captata are tot caracteristicile unei ape de suprafata, dramul parcurs prin patul aluvionar fiind foarte scurt o asemenea apa are
o turbiditate mai mica decat apa captata direct din rau.
Schema unei captari sub albie, numita uneori si caucaziana, este data in figura 2.15.b, iar schema unei captari
proiectata pentru extinderea provizorie a alimentarii cu apa a unei localitati din tara - la un debit de 10 dm3/s in figura 2.15.C.
Din figura se observa ca, in patul aluvionar al raului, se executa o constractie permeabila care dreneaza apa ce se
scurge prin subteran sau care se infiltreaza direct asupra constractiei. In fata acestei constructii si deasupra ei, se executa un
blocaj din anrocamente, care sa permita accesul mai bun al apei si totodata sa stabilizeze constructia contra efectului dinamic
la ape mari (captarea lucreaza ca un prag de fund stabilizator).

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 25


Figura 2.15. Captari speciale: a - captare tiroleza; b - captare cu galerie
transversala pe fundul albiei; c -
dren sub fundul albiei.
Captarea este relativ simpla, usor de executat si cu rezultate bune in exploatare. Trebuie insa data o atentie deosebita
posibilei colmatari a zonei de acces la elementul drenant, din cauza apei ce confine fibre de dimensiuni mici (celuloza si
hartie), material ce se colmateaza etc.

2.6 Captari din lacuri


Tara noastra nu dispune de lacuri naturale de volume importante care sa poata folosi drept sursa
de apa. Din aceasta cauza, captarile vor fi analizate din punct de vedere al prelevarii apei din lacurile
artificiale.
In etapa actuala, in tara noastra, executarea de captari cu debite importante din majoritatea
raurilor interioare nu se pot face fara o regularizare a debitului, deoarece, desi regimul precipitatiilor
este relativ uniform (200-2000 mm/an), distributia in timp este foarte neuniforma. Aceasta face ca in
perioadele de primavara si toamna debitele sa fie foarte mari iar in perioada de vara si mai ales iarna,
debitele sa scada la valori extrem de mici, cu totul insuficiente pentru alimentarea folosintelor.
Regularizarea debitelor se face prin lacuri de acumulare special create (bazine uriase cu volume de zeci
de milioane-miliarde de metri cubi), care acumuleaza apa din rau in perioadele de viitura si permit
folosirea acesteia la debitele dorite.
Este insa evident, ca un asemenea lac nu se poate crea decat printr-o constructie specials de
blocare a albiei numita baraj, constructie care prin amploare si efort de investitie pune probleme
deosebite. Din aceasta cauza, executarea unor asemenea lucrari se face prin cooperare cu alti
beneficiari, lacul urmand sa aiba o folosinta complexa, dupa cum urmeaza:
• va reduce viiturile si va permite protej area localitatilor si scoaterea unor suprafete de sub
efectul inundatilor, redandu-le circuitului agricol;

• volumul de apa acumulat confine o cantitate mare de energie hidraulica, energie care poate fi
transformata in cadrul centralelor hidroelectrice in energie electrica si data in circuitul energetic
al tarii;
• o parte din volumul de apa acumulat poate fi preluat pentru irigarea unor importante suprafete de
teren;
• parte din lac poate fi amenajat ca zona de agrement, dezvoltand zona din punct de vedere turistic;
• se poate imbunatati regimul de curgere in aval, cu efect si asupra calitatii apei.
Din punct de vedere al alimentarii cu apa, lacul are eel putin in prima perioada, un efect favorabil, apa
prelevata fiind in general mai limpede si mai constants sub raport calitativ. Aceasta presupune insa preluarea
apei direct din lac (varianta I din figura 2.16), lucru care poate dezavantaja pe alti beneficiari (cei care se
ocupa de producerea energiei, de exemplu).
Pe de alta parte, apa stationand mult timp in lac isi modifica calitatea, iar prin descompunerea
depunerilor si dezvoltarea unor microorganisme specifice, apa poate sa capete gust neplacut (gustul este diferit
de eel al apei de rau, care este apa curgatoare). De aceea, uneori, apa este acumulata, dar nu este captata din
lac, ci uzinata si lasata sa curga pe vechea albie pentru a se aera (varianta Il-a din figura 2.16). Solutia este
favorabila in cazul in care utilizatorul de apa se afla la distanta mare. Daca centrala functioneaza continuu,
atunci captarea se poate face in curent liber; daca insa centrala (UHE) functioneaza in regim de varf (cum de
obicei functioneaza asemenea centrale cateva ore in cursul zilei), atunci avalul, inainte de priza, trebuie
prevazut un lac de compensare zilnica a debitelor, lac care sa retina apa uzinata in regim neuniform si sa
permita captarea unui debit relativ constant. Cele doua variante, aratate schematic in figura 2.16, trebuie
comparate ca avantaje si dezavantaje.
\

Priza de apa poate fi realizata in corpul barajului, in aval de baraj sau in lac. Elementele care conduc
la stabilirea solutiei sunt:
• pozitia utilizatorului de apa fata de lac: captare din lac, daca acesta este amplasat amonte si
departe de baraj; in baraj sau aval, pentru un consumator aval sau din alt bazin hidrografic;
• marimea lacului, variatia nivelului apei in lac;

• existenta unei salbe de lacuri pe raul respectiv;


• utilizarea rationala complexa a apei acumulate (de regula, la stabilirea amplasamentului lacului se
statueaza si modul de folosire al apei);
• tipul de baraj si simultaneitatea executiei barajului cu priza pentru folosinte de apa; in general,
dupa executarea barajului priza poate fi numai in aval sau in lac;
• conditiile reale de teren; trebuie tinut seama ca baraj ele cu lacuri mari de acumulare sunt situate
in zona de deal - munte;
• conditiile rationale de tratare a apei obtinute din lac.

2.6.1 Priza tn aval de baraj

Se poate executa oricand, inainte si dupa executia barajului, in forme si la debite adecvate. Sunt
posibile urmatoarele tipuri de captari:
• captari in curent liber, de forma celor descrise anterior, pe raul pe care debitul regularizat prin lac
are valori mult mai mari;
• captari in baraj sau in lac, in cazul in care lacul are ca principals folosinta alimentarea cu apa sau
cand barajul este realizat pentru un lac de compensare a debitelor rezultate de la functionarea
unor centrale hidroelectrice din amonte;
• captari in lac, in cazul in care lacul compenseaza folosinta energetica, iar beneficiarul este
departe de baraj, in amonte.

2.6.2 Prize Tn corpul barajului

Sunt gandite si executate odata cu barajul, astfel incat sa nu pericliteze siguranta in functionare a
acestuia, dar sa poata preleva apa de calitatea cea mai buna existenta la un moment dat in lac.
In cele ce urmeaza sunt date exemple de captari de apa executate in baraj. Daca barajul este din beton,
priza este de regula comuna cu barajul (figura 2.17).

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 27


apa curgatoare. Barajul care realizeaza lacul de compensare este din materiale locale cu un sistem de stavile
pentru spalarea depunerilor de viitura (figura 2.19).

In figura 2.20 este schitata captarea dintr-un lac al carui baraj este executat din materiale locale, cu
miez de etansare din argila. Captarea se executa total izolat de baraj (in malul natural sau in lac, figura 2.21 -
pentru a nu-i produce dificultati barajului prin exfiltrarea apei pe langa sistemul de transport al apei) si
pentru ca priza sa nu aiba dificultati la tasari neuniforme ale barajului. Apa captata din priza turn de la cote
diferite, functie de calitatea acesteia, este evacuata prin conducte sau galerii amplasate in malul natural.
Acest tip de captare poate fi aplicata si in alta pozitie in cuprinsul lacului pentru beneficiari riverani -
amonte de baraj.
Cand principala folosinta a lacului este de combatere a undei de viitura, captarea poate avea o forma
speciala (figura 2.22). Captarea este amplasata la o cota deasupra rezervei destinata acumularii depunerilor
din lac si trebuie sa evite blocarea cu corpuri mari ce pot cadea prin apa, intrucat nu este accesibila decat la
ape mici - lac gol sau lac golit.
2.6.3 Captari in lac

Se utilizeaza atunci cand in amplasament nivelul apei este asigurat intotdeauna deasupra unor valori
limita. Se pot practica: o captare de tip turn (figura 2.21), cand debitul captat este important, iar nivelul
lacului relativ constant; o captare plutitoare, cand alimentarea cu apa este sezoniera sau conditiile de iarna nu
sunt severe; o captare de fund, cand lacul este de adancime mare si cu un volum de apa important (figura
2.23.a).
Captarea de fund este formata dintr-un sorb (pot fi prevazute mai multe asemenea constructii
separate) asezat pe o confectie metalica stabila de tip tetrapod. Se amplaseaza deasupra nivelului (apreciat)
de colmatare si sub nivelul minim al apei din lac (acoperire mai mare pentru a o feri de plutitori). Zona
captarii va fi balizata pentru a fi ferita de accesul plutitorilor si a putea fi usor reperata pentru control; se
marcheaza si zona de protectie, daca este cazul. Conducta de legatura (suficient de elastica daca are lungime
mare) se lanseaza prin plutire si poate permite ridicarea prizei in caz de nevoie. Captarea va fi amplasata la o
asemenea adancime, incat sa nu fie deplasata de valuri si totodata, nu intr-o zona in care valurile pot pune in
miscare depunerile de pe fund si deteriora calitatea apei. Captarea este tipica pentru prelevarea apei din
lacurile naturale (figura 2.23.b).
Existenta lacurilor de acumulare ridicS probleme importante sub trei aspecte generale, aspecte care
pot influenta calitatea apei captate, siguranta in functionare a prizei sau si a zonelor vecine:
• pentru lacurile mici, problema cea mai importanta este legata de colmatarea cu aluviuni; lipsa
masurilor de protejare, amenajare si stabilizare a solului in bazinul hidrografic conduce la
antrenarea unei mari cantitati de sol (mai ales fertil), care blocheaza in scurt timp volumul
lacului;
• pentru lacurile cu volum mediu (milioane de m 3), problema cea mai importanta este
eutrofizarea apei lacului;
• pentru lacurile mari (sute de milioane m3), problema importanta este imbdtrdnirea lacului (o
eutrofizare lenta avand ca punct final obtinerea unei ape de calitate total deosebitS de aceea a
raului din care pro vine).
Eutrofizarea lacurilor este o problema acuta a multor lacuri din zone de ses si colinare. Cauza
principals, este aportul de substante fertilizante (fosfor, carbon, azot). Fosforul (adus in apa in special din
apele uzate orSaenesti - neepurate adecvat) in cantitSti mici favorizeaza randamentul de functionare a
fitoplanctonului, care la randul lui favorizeazS fixarea azotului cu ajutorul bacteriilor. Dezvoltarea
fitoplanctonului favorizeazS dezvoltarea zooplanctonului si deci a populatiei de pesti.
DacS fluxul energetic si aportul de substante este moderat, atunci ciclul se incheie, devine stabil si
lacul isi pSatreaza calitatea de lac oligotrof (figura 2.24.a). In cazul in care cantitatea de fosfor creste, creste
volumul de fitoplancton, deoarece nu exista suficient azot, si lantul se rupe. Zooplanctonul si pesti mor,
substantia organicS creste, bacteriile consumS oxigenul si lacul devine eutrof acoperindu-se cu vegetatie
(care are rSdacinile in malul situat pe fundul lacului si frunzele la suprafata, realizand fotosinteza, figura
2.24.b). Consumarea oxigenului de cStre substantele in descompunere si capacitatea redusa de aerare fac ca
apa lacului sa aibS de regulS un continut mai redus de oxigen.
Daca se reduce cantitatea de nutrient (in special fosforul), dupa un timp, calitatea apei se imbunatateste, neajungand insa la
calitatea initials (se considers ca un continut Tn fosfor de 10-20 mg/l este acceptabil).
Imbdtrdnirea lacurilor este fenomenul de modificare continuS a calitatii apei lacului, ca urmare a noului echilibru ce se
realizeazS intre aportul de substante si circulatia apei. Apa care ajunge in lac este o apa cu continut ridicat de substante minerale si
organice. Acestea se depun, se descompun, intra in reactie, formand substante noi cu continut de Fe, N, S, C (H2S, CH4), substante
care modifies chimismul apei. Pe baza aportului de substante si sub influenta luminii, creste productia de masa organica (schema
lacului oligotrof). Apare un fenomen nou de circulatie a apei in lac: vara, apa de la suprafata este calda, deci, mai usoarS; toamna insa,
apa se rSceste, devine mai rece decat apa de la fundul lacului (are cca. 4°C; sub 15 - 20 m temperature ramane relativ constants), deci
devine mai grea (densitatea creste la scaderea temperaturii) si coboarS, inlocuind apa mai calda de adancime, apa care se ridicS
(depunerile mai pot fi agitate si de valurile de la suprafata).
Pozitia captarii in lacurile adanci trebuie sa fie totdeauna in zona medie cu temperature relativ constants (6 - 12°C) si unde nu
se simte direct influenta descompunerilor ce se produc la fundul lacului (sau tulbureala datS de depunerile rSacolite).

2.8 Procese de pre-tratare: aplicarea de algicide


Algele, sau cianobacteriile (algele verzi-albastre) din lacurile si acumularile de stocare pot crea probleme de gust si miros,
precum si aparitia unor substante ce provoaca imbolnaviri (toxine). Pentru controlul dezvoltarii algelor sau cianobacteriilor se pot
folosi compusi care distrug algele (algicidele). Daca are loc un eveniment legat de utilizarea algicidelor (calitatea apei este afectata de
utilizarea unui algicid), pot avea loc urmatoarele:
• daca se utilizeaza algicide in exces, substanta chimica poate provoca imbolnaviri;
• daca volumul de alge sau cianobacterii este prea mare si nu poate fi controlat de algicid, toxinele din alge, cianobacterii, pot
provoca imbolnaviri;
• daca se utilizeaza ca algicid paiele de orz, substantele din paie pot reactiona cu dezinfectantele si forma subproduse ce
provoaca imbolnaviri.
Aplicarea de algicide in sursa de apa poate prezenta riscuri pentru sanatatea si siguranta muncii operatorilor. Acestea sunt
recunoscute, dar nu vor fi discutate deoarece astfel de riscuri fac obiectul legislatiei muncii si protectiei muncii. Algele sau
cianobacteriile din sursa de apa pot interfera cu functionarea statiei de tratare. Un bun control al cresterii lor face sa se diminueze
necesitatea pre-oxidarii. Se reduce de asemenea cantitatea de dezinfectant ce se pierde in reactia cu algele sau cu substantele pe care
acestea le elimina in apa.

3.1 Alcatuirea statiilor de tratare a apei


Rolul statiei de tratare este de a corecta calitatea apei brute pana la atingerea cerintelor utilizatorului. Exista o multitudine de
procese de tratare care se utilizeaza in practica, insa schema generala a unei statii de tratare (figura 3.1) cuprinde:
• trepte multiple de oxidare (pre-oxidare, post-oxidare) cu scopul de a oxida compusi chimici dar si de a realiza bariere
succesive in calea micro-organismelor;
• procese de limpezire a apei care constau in:
o coagulare-floculare cu reactivi chimici in camere de reactie special amenajate;
o decantarea apei pentru retinerea suspensiilor coagulate;
o filtrarea pe strat de nisip pentru finalizarea procesului de limpezire;
• afinarea apei, constituita din oxidare cu ozon urmata de adsorbtie pe carbune activ granular cu scopul indepartarii
anumitor compusi chimici toxici;
• dezinfectia apei, pentru indepartarea totala a virusurilor, bacteriilor si altor micro-organisme din apa, treapta obligatorie
in Romania, conform Legii privind Calitatea Apei Potabile, nr. 458/2002.
3
Pentru eliminarea duritatii se pot adopta scheme cu schimbatori de ioni sau cu reactivi chimici (var si soda), in functie de tipul
duritatii (temporara sau permanenta).
Orice statie de tratare este deservita de anumite facilitati pentru intretinerea proprie. Printre acestea se mentioneaza:
• statia de reactivi chimici, cu rolul de a stoca, prepara si doza reactivii necesari procesului de tratare (coagulanti,
floculanti, agenti dezinfectanti, corectie pH, etc.);
• sisteme de spalare filtre rapide constituite din statii de pompe si de suflante;
• laborator, pentru a determina corectitudinea procesului de tratare dar si calitatea apei produse;
• alte facilitati printre care se mentioneaza sisteme de recuperare a apei de la spalare filtre si a namolului din decantoare.

3.1.1 Exemple de statii de tratare

O schema de tratare cu filtrare directa este prezentata in figura 3.2. Uzina de apa a orasului Los Angeles - SUA (Los Angeles
Aqueduct Filtration Plant), are o capacitate instalata de 18.5 m3/s, filiera tratare fiind prezentata in cele ce urmeaza:
• pre-oxidare cu ozon: 4 generatoare care produc 3780 kg CVzi (doza medie ozon 1.5 mg/dm3), 4 bazine de contact (timp
de contact minim 4.9 min.);
• coagulare (amestec rapid): 8 camere de reactie echipate cu agitatoare dinamice; timp minim de amestec 0.86 s pentru
doua camere inseriate; Reactivi utilizati: clorura ferica, sulfat de aluminiu, polimeri anionici si neionici, soda caustica,
clor;
• floculare: 36 camere de reactie lenta; timp minim de reactie lenta 8 min. pentru 3 bazine inseriate;
• filtrare: 24 unitati (aria unei unitati A=160 m2); strat de antracit cu inaltimea de 2.4 m; viteza de filtrare 17.5 m/h care
asigura un timp de contact de 10 minute;
• dezinfectie finala cu clor (doza maxima clor 5.6 mg/dm3).

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 3


Un alt exemplu de schema de tratare care nu cuprinde treapta de decantare este uzina de apa Ivry (Franta), modernizata in 1987
(debit instalat Q = 300.000 m3/zi). Dupa modernizare uzina cuprinde urmatoarele procese (figura 3.3):
• pre-oxidare cu ozon; doza uzuala 1.0 mg CVdm3;
• coagulare (amestec rapid), cu clorura ferica (5 - 10 mg/dm3) si polimer anionic (0.025 -0.05 mg/dm3);
• pre-filtrare faza I - (coagulare pe masa de contact) 18 unitati de 81.5 m2, strat: biolit 1.0 m; viteza de filtrare maxima 10
m/h;
• floculare cu clorura ferica (2-6 mg Fe3+/dm3) si polimer (0.05 - 1.0 mg/dm3);
• pre-filtrare faza II - nisip, 22 unitati de 81 m , viteza de filtrare 9 m/h;
• filtrare lenta; 30 cuve (23.000 m2), viteza maxima de filtrare 13 m/zi; inaltime strat 0.7 m;
• post-ozonare; timp de contact 4 minute; doza uzuala 0.4 - 0.6 mg CVdm3;
• filtrare pe CAG; inaltime strat 1.0 m; viteza de filtrare 10 m/h;
• dezinfectare finala cu hipoclorit de sodiu.

In figura 3.4 este prezentata o schema tehnologica a unei uzine de apa, aplicata in cateva mari uzine
de tratare (Q>2000 m3/h) ce preiau apa bruta direct din fluviul Ruhr. Schema asigura o eliminare optima a
microorganismelor. Concentratia de Cryptosporidium in apa raului Ruhr variaza de la 0 la 5 unit./(100 dm 3),
iar concentratia chisturilor Giardia de la 8 la 250 unit./dm3. Nu au fost detectate aceste organisme in treptele
premergatoare dezinfectarii. Se remarca prezenta treptelor de filtrare, incepand cu filtrarea mecanica pe
microsite in capatul amonte al filierei de tratare si continuand cu un pachet de trei trepte de filtrare (dublu
strat, carbune activ granular si filtre lente) care asigura o eficienta foarte mare din punct de vedere
microbiologic.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 3


Figura 3.4. Filiera tehnologica uzina de
apa Mulheim an der Ruhr
(Germania).

Un exemplu de schema tehnologica combinata (Q=3.2 m3/s) este prezentata in figura 3.5. Apa bruta (fluviul Elba) este puternic
incarcata in poluanti. Filtrarea primara (bazine de infiltratie) reduce de cateva ori incarcarea microbiologica iar in cazul folosirii
treptelor de floculare, sedimentare si filtrare, reducerea incarcarii microbiologice este de circa 99.99%.
Prin curgerea in stratul subteran se obtine o apa ce se incadreaza in normele privind calitatea apei potabile. Dezinfectia finala
este aplicata pentru a preveni cresterea masei bacteriene in sistemele de distributie. Uzina este prevazuta a fi modernizata cu treapta de
oxidare cu ozon si filtre multistrat.
In Elvetia sunt intalnite in principal scheme complexe de tratare, avand la baza procese biologice (figura 3.6). Treptele de
tratare "clasice" (pre-oxidare cu ozon, coagulare-floculare, filtrare rapida) sunt urmate de corectia pH-ului si postozonare. in fmalul
filierei de tratare se prevad reactoare biologice inseriate (filtre CAG activate biologic urmate de filtre lente). Se urmareste in
principal reducerea indicatorilor biologici si bacteriologici prin reducerea concentratiilor de carbon organic asimilabil (AOC < 10 u.g
C/dm ). Se remarca absenta dezinfectarii finale. Se obtine o apa biostabila; introducerea acesteia intr-o retea de distributie nu
necesita prezenta unui dezinfectant rezidual. Se asigura in acest mod o siguranta ridicata la consumator in ceea ce priveste
potentialul de formare al trihalometanilor.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 3


3.3 Procese de oxidare
Procesele de oxidare pot fi intalnite in toate statiile de tratare in doua sectiuni caracteristice ale schemei:
• pre-oxidare in capatul amonte al filierei pentru oxidarea substantei organice, plancton, inactivare microorganisme;
obiectul principal este asigurarea functionarii optime a proceselor de tratare si evitarea contaminarii acesteia;
• post-oxidarea; amplasat dupa procesele de tratare conventionale (decantare si filtrare rapida pe strat de nisip), urmareste
oxidarea totala a micro poluantilor, reducerea materiilor organice naturale si inactivarea totala in ape limpezi a compusilor
biologici si bacteriologici.

3.3.1 Pre-oxidare

In mod obisnuit se utilizeaza urmatorii agenti oxidanti: clor, ozon, dioxid de clor. 3.3.1.1 Clorul(Ch)
Clorul se utilizeaza in mod uzual cu doze cuprinse in domeniul 1 - 3 mg/l, cu timp de contact minim Tc=30 minute, in anumite
situatii (inflorire algala sau poluare accidentala) dozele pot fi mai mari dar se urmareste evitarea formarii sub-produsilor organo-
clorurati (de exemplu trihalometani: THM) prin efectuarea de incercari pe apa sursei pentru a se stabili potentialul de formare.
Clorul este adoptat frecvent datorita costurilor reduse implicate. Reactia clorului trebuie urmarita cu atentie luand in
consideratie agentii reducatori (H2S, Mn2+, Fe3+) si materiile organice naturale. in diagrama din figura 3.7 se poate urmari procesul de
reactie al clorului in apa (clorare la breakpoint). Punctul critic se atinge daca raportul masic intre clor si amoniac variaza intre 8/1 -10/1
(teoretic 7,6/1).

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 40


3.3.1.2 Ozonul(03)

Ozonul este un gaz violet, instabil care degaja un miros iritant caracteristic.
Se produce prin descarcari electrice la diferente de potential ridicate intre doi electrozi intre care curge aer sau oxigen pur.
Eficienta productiei depinde de: diferenta de potential, frecventa, caracteristicile materialului dielectric si spatiul care separa
dielectricele. Progresele tehnologice din ultimii 20-30 ani au condus la reducerea consumului de energie la 10 - 12 kWh /1 kg O3.
Dozele uzuale de ozon sunt in gama 1 - 3 mgCVdm3 iar timpul de contact uzual este Tc=10 minute. Se tinde spre adoptarea
solutiei cu doua reactoare in serie, ca in figura 3.8. Adancimea apei in reactoare poate atinge 6-7,5 m.
Conceptual reactoarele de ozon functioneaza pe baza interceptarii curentului de apa descendent de catre voalul de bule mici
de ozon in miscare ascendents.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI


4
3.3.1.3 Dioxidul de clor (CIO2)

Se poate obtine din clorit de sodiu si clor conform reactiei:


2NaC102 + Cl2→2C102 + 2NaCl (3.1)
Stoechiometric, 1 g dioxid de clor se obtine din 1,34 g clorita de sodiu si 0,5 g de clor.
Este instabil si exploziv la temperaturi T > (-40°C). Se produce imediat inainte de injectia in apa. La 20°C si presiune
partiala de 5,3 kPa, solubilitatea este 4 g/dm3.
Avantajele utilizarii CIO2 sunt:
• nu formeaza sub-produsi de tip trihalometani (THM);
• are putere oxidanta mai buna, oxideaza fenoli si este foarte eficace la pH peste 8,5.
Dozele utilizate frecvent 0,1 - 0,5 mg/l, timpul de contact fiind Tc = 10 min. Se mentioneaza ca pentru doze mai mare de
0.5 mg/l exista riscul formarii de sub-produsi de tip clorati.
Reactoarele de pre-oxidare utilizeaza agitatoare mecanice (rezistente la coroziune) care asigura amestecul mecanic cu
randamente ridicate intre apa de tratat si solutia de CIO2.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 4


3.3.2 Post-oxidare

In filierele de tratare se dezvolta din ce in ce mai mult conceptul de post-oxidare cu ozon pe apa limpezita dupa filtrele rapide
de nisip pentru ca eficienta transferului creste, se reduc dozele de ozon si oxidarea micro-poluantilor devine mai eficienta.
incadrarea procesului de post-oxidare in schema statiei de tratare se realizeaza totdeauna ca in
figura 3.10. n

Dozele de 03 in post-oxidare nu depasesc 2 mg/l. Principiile reactoarelor de ozon sunt identice cu cele utilizate in pre-
oxidare.
Post-oxidarea cu ozon combinata cu adsorbtia pe CAG este procesul (denumit afinare) capabil sa asigure:
- eliminare totala compusi biologici, microbiologici si micropoluanti;
- reducere materiilor organice naturale astfel incat TOC < 2,5 g C/l;
- eliminare pesticide.

3.3.3 Alegerea oxidantului

Alegerea oxidantului se bazeaza pe analiza calitatii apei, caracterizarea marimii poluarii care poate apare (continut materii
organice naturale, carbon organic total, numar de microorganisme, perioade, duraf ° ce aparitie).
Alegerea agentului oxidant are la baza costuri si implicatii in filiera tehnologica.

Tabelul 3.5. Caracteristici principale Tn alegerea oxidantilor.


Nr. Oxidant Avantaje Dezavantaje
crt.
1 Clor-Cl2 - costuri reduse; formeaza THM; - necesita timpi de contact
- cunoastere operare; mari.
- este remanent (rezidual) in reteaua de
distributie;
2 Dioxid de clor - C102 - capacitate de oxidare mai ridicata in - necesita preparare si dozare instantanee;
raport cu Cl2; - la doze prea mari poate forma clorati;
- nu formeaza THM; costuri mai mari in raport cu Cl2.
- este remanent (rezidual) in reteaua de
distributie;
3 Ozon - 03 - cea mai mare capacitate de oxidare; - necesita preparare si dozare instantanee;
- nu formeaza THM; consumuri energetice mari;
- poate forma subprodusi de tip bromaji sau
aldehide
- nu este remanent (rezidual) in reteaua de
distributie.

4
INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 4
Figura 3.11. Fortele

ce actioneaza asupra

particulelor aflate Tn

apa.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI


3.5.1.1 Deznisipatoare

Sunt destinate sa retina particulele de tip nisip pentru protectia utilajelor din schema statiei de
tratare. Schema unui deznisipator orizontal este data in figura 3.13.
Figura 3.13. Deznisipator orizontal longitudinal.
1. Gratar; 2. Bare de linistire; 3. Nisa pentru reparatii Tn caz de avarie ; 4. Stavilar de intrare; 5. Vane de golire; 6. Stavilar
de iesire; 7. Galerie de golire.

In zona de intrare a apei in deznisipator se monteaza un gratar rar pentru impiedicarea accesului corpurilor mari in interiorul
bazinului. Pentru linistirea curentului se monteaza bare verticale de linistire. Peretii laterali ai deznisipatorului se executa cu evazare
catre exterior pentru a permite preluarea impingerilor survenite din podul de gheata care se formeaza pe timp de iarna la suprafata
bazinului. Panta radierului bazinului trebuie sa permita evacuarea depunerilor in zona din aval a bazinului. Evacuarea depunerilor se
poate realiza cu mai multe sisteme:
• prin hidro-mecanizare cu scoaterea din functiune a unui compartiment,
• prin golirea totala a compartimentului (numai pentru debite foarte reduse);
• cu electro-pompe speciale purtate de o grinda rulanta.

3.5.1.2 Decantoare statice

Sunt destinate surselor cu variatii mari de turbiditate, la care 50 - 60% din suspensii sunt de natura minerala (gravimetrice).
in figura 3.14 se prezinta schema unui decantor orizontal longitudinal. Elementele principale ale bazinului sunt:
• zona de intrare in care se gaseste un perete de linistire a curentului in partea superioara, respectiv canalul de evacuare a
depunerilor in partea inferioara;
• decantorul propriu-zis, cu radier cu panta catre basa de evacuare a namolului amplasata in zona incipienta a bazinului
• zona de evacuare a apei decantate, care este bordata de un gratar cu rolul impiedicarii accesului
plutitorilor.
Curatirea decantoarelor orizontale se realizeaza:
• Intermitent prin golire si evacuare depuneri: hidraulic sau mecanic;
• Continuu cu ajutorul podurilor racloare care strang depunerile in base special amenajate.
Dificultatile in operarea decantoarelor statice se pot sintetiza:
• sunt influentate de factori atmosferici: vant, gheata, insorire;
• miscarea este turbulenta. ca structura si particule fine pot fi repuse in stare de suspensie;
• echilibrarea fluxului hidraulic se realizeaza cu dificultate;
• eficienta retinerii nu depaseste 10-15 NTU la apa decantata.

3.7 Filtrarea apei - generalitati


Filtrarea este procesul de limpezire finala a apei (stadiul II) la curgerea printr-un mediu poros de
obicei format din nisip cuartos. Procesul simuleaza infiltratia apelor superficiale in mediile poroase din
subsolul pamantului. Procesul este cunoscut si aplicat de mult timp (primul brevet s-a emis in 1830).
Schema generala (figura 3.23) indica filtrul ca fiind format dintr-un bazin (cuva) in care apa curge in
sens descendent, traverseaza mediul poros sustinut de un drenaj si ajunge intr-un rezervor de apa filtrata
amplasat sub drenaj. Sistemul este dotat cu toate instalatiile de introducere -prelevare apa, preaplin si golire.

Parametrii fundamentali ai procesului de filtrare sunt:


• viteza de filtrare definita (ca viteza aparenta) cu relatia urmatoare:

vF = Q / A [ m / h ] , [m/zi] (3.13)
In care:
Q - debitul de apa filtrata;
A - suprafata orizontala a stratului filtrant. in
functie de viteza de filtrare, se pot clasifica in:
o filtre lente (biologice) - VF = 0.1 - 0.25 [m/h];
o filtre rapide - vF = 4 - 10 [m/h"|;
o filtre ultra-rapide.
• mediul filtrant - in general nisip cuartos care sa realizeze prin uniformitatea granulelor un volum de
goluri in care sa se acumuleze suspensia retinuta din apa; caracteristicile sunt diferite pe tipuri de filtre;
• pierderea de sarcina (hr) exprimata ca diferenta intre nivelul apei in cuva filtrului si nivelul apei in
rezervorul de apa filtrata; este data de colmatarea stratului si este variabila in timp.
49
3.8 Filtre lente
Se bazeaza pe formarea unei membrane biologice constituita din colonii de bacterii aerobe -amplasata la
suprafata stratului de nisip (pe primii 2-3 cm). Elementul fundamental este dezvoltarea membranei (in 1 - 3 zile)
functie de caracteristicile apei. Dupa o perioada (30 - 50 zile) membrana se colmateaza si incepe sa se rupa,
degradand calitatea apei. Aceasta se razuieste (se curata) manual sau mecanic si procesul este reluat. In figura 5.2
se indica schema unui filtru lent.

Dispoizitiv de curatat_____________________________
membrana biologtca

01

Figura 3.25 indica tipurile de organisme care pot fi intalnite pe o adancime de 30 cm in nisipul filtrului lent.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI


50
Nisipul din filtrul lent trebuie sa aiba urmatorii parametri:
• granulozitatea in domeniul: dg = 0.35 - 0.50 mm;
• coeficientul de neuniformitate u< 1.5;

(3.14)
In care: d6o - diametral ochiurilor sitei prin care trece 60% din materialul cernut;
d1o - diametral ochiurilor sitei prin care trece 10% din materialul cernut.
• inaltimea stratului de nisip H=90-100 cm; cand grosimea stratului de nisip ajunge dupa curatiri
succesive la 70 - 80 cm este necesara completarea la inaltimea initiala.
Solutia filtrelor lente se prevede la debite relativ mici (max 10.000 m /zi) si surse de apa in general
curate (lipsite de alge, culoare, poluanti toxici). Se pot obtine rezultate performante la ape necoagulate.
Operarea sistemelor de filtre lente este simpla. Procesul de filtrare lenta este asimilat cu procese fizice si
biologice. Acestea din urma necesita o atentie si urmarire continua in etapele de operare a filtrelor, in special
referitor la starea coloniilor de bacterii aerobe din membrana biologica.

3.10Filtre rapide
In figura 3.26 se prezinta schema unui filtru rapid. Acesta este constituit din urmatoarele elemente
componente:
• sistem admisie apa in cuva - are rolul echirepartitiei debitului catre cuvele de filtre;

• stratul filtrant peste care exista un strat de apa;


• drenaj cu rolul de a sustine stratul filtrant si de a transforma bulele mari in bule fine in procesul de
spalare inversa;
• sistem de mentinere a nivelului apei in filtru (pentru filtrele cu functionare in sistem nivel constant
si debit variabil);
• statie de pompare apa de la spalare filtre si statie de suflante;
• instalatii hidraulice grupate in galeria tehnologica, cu rolul de a asigura toate utilitatile necesare
functionarii corecte a procesului (conducte si vane apa filtrata, apa spalare, aer spalare, preaplin,
golire, etc.);
• rezervor de apa filtrata amplasat de obicei sub toata statia sau in anumite cazuri numai sub galeria
tehnologica.
Procesul consta in doua etape:
• filtrarea apei, parcurgand in sens descendent stratul de nisip si drenajul;
• spalarea filtrului in sens ascendent in doua faze distincte:
o faza 1 (durata Ti=5-10 min.)
o faza 2 - limpezire (durata Ti=10-15 min.)

51
in ultimii 30-40 de ani, in lume a existat o preocupare constants pentru perfectionarea procesului, in
sensul obtinerii performantei in calitatea apei filtrate (turbiditatea sa se incadreze in domeniulO.l - 1.0 NTU).
Mecanismele de retinere in filtrele rapide se pot sintetiza ca in schema urmatoare.

3.10.1 Mediul filtrant

Calitatile materialului filtrant sunt urmatoarele:


• domeniul de granulozitate dg = 0,85 - 2 mm;
• coeficientul de neuniformitate u=d6o/dio < 1,5;
• fractiunile inferioare diametrului 0,85 mm si superioare dmax 2 mm, inferioare procentual la 10%
in greutate;
• diametrul efectiv: d f = dio = 0,9-1 mm;
e

• sa realizeze un numar de goluri (porozitate) mare (p>40%);


• forma granulelor, apropiata de sfera, pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat;
• continut de roci cuartoase recomandabil peste 95%;
• sa aiba duritate (> 7 in scara Mohs) pentru a nu se sfarama la spalare.
Calitatea materialului filtrant influenteaza viteza de filtrare. O serie de studii au indicat domeniul
optim de granulozitate al nisipului de filtru conform figurii 3.28.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI 52


3.10.2 Calitatea influentului fn corelatie cu materialul filtrant

Pentru realizarea unei retineri eficiente a suspensiilor se impune ca in influentul filtrelor, acestea sa fie
floculate. Aceasta se caracterizeaza prin coeficientul de coeziune al suspensiilor floculate (namol retinut);
aceasta caracterizeaza capacitatea de rezistenta la forfecare si depinde de doza de floculant si natura (minerala
sau organica a suspensiilor).
Procesul de optimizare a filtrarii rapide a apei ia in considerate principiul: un filtru va functiona optim
cand va produce cea mai mare cantitate de apa intre doua spalari succesive; aceasta se va realiza cand timpul
in care se atinge pierderea de sarcina limita este egal cu timpul in care se calitatea apei filtrate se inrautateste
la limita maxim acceptabila (Ti = T2) sau penetrarea impuritatilor in interiorul masei filtrante se va efectua cu
aceeasi viteza cu care creste pierderea de sarcina. Expresiile celor doua perioade au fost determinate de
cercetatorii Richard si Croce-Spinelli:

Tx = a • σ - 0 . 9 5 • k-0.75• def-0.45• h0,n95• v -1.85 (3.16)

T l = b • σ-0.75 · k - 0 . 7 5 • dlef1 . 5 · Δhr0.5 • vF-0.65 (3.17)

In care: Ti - perioada in care turbiditatea apei filtrate atinge valoarea limita (1 NTU);
T2 - perioada in care se atinge pierderea de sarcina limita (1.5 - 1.8 m);
a, b - coeficienti empirici (experimentali);
hn - grosime strat nisip;
Δhr- viteza de crestere a pierderii de sarcina;

INSPECTIA SANITARA SI MOMTORIZAREA CALITATII APEI 53


VF - viteza de filtrare;
k - coeficient de coeziune al namolului;
a - depozitul specific (volumul de suspensii raportat la volumul de material filtrant).
Se constata ca fiecare filtru poate conduce la un ciclu optim functie de calitatea nisipului, grosimea
stratului, calitatea flocularii suspensiilor din apa influenta si viteza de filtrare.
3.10.3 Variatia pierderii de sarcina

Urmarirea pierderii de sarcina este importanta pentru ca poate pune in evidenta functionarea
filtrului. Operarea optima a unui filtru se realizeaza prin urmarirea in timp a variatiei pierderii de sarcina si
turbiditatii. Masurile pentru realizarea acestui optim sunt:
• reducerea vitezei - cele mai performante filtre lucreaza cu viteze de filtrare variabile, astfel incat
colmatarea stratului sa se realizeze fara socuri:
• adaugarea unui polimer (doze 0.1 - 0.2 mg/l) in influent, pentru a mari rezistenta particulelor
floculate;
• imbunatatirea calitatii nisipului.

Presiune (m col. H20)

Figura 3.29. Estimarea pierderii de sarcina Tn

stratul filtrant.

3.10.4 Spalarea filtrelor

Se realizeaza in contra curent de apa si aer comprimat. Elementele tehnice care intervin esential in
obtinerea performantelor spalarii sunt:
• calitate drenaj - din punct de vedere al uniformitatii debitelor de apa si aer;
• colectarea uniforma a apei de la spalare;
• metoda de spalare care sa asigure eliminarea totala a suspensiilor retinute in strat cu resurse minime;
• drenaj de mare rezistenta hidraulica (cu placi cu crepine).
55

Se bazeaza pe principiul introducerii unei rezistente hidraulice de 15 - 20 cm coloana de apa


(reducerea brusca de sectiune la intrarea apei in tija crepinei) care asigura uniformizarea intensitatilor de
spalare pe suprafata cuvei (abateri de ± 3-5%). In figura 3.30 se prezinta schema drenajului cu placi cu
crepine.

Se pun conditii severe din punct de vedere constructiv pentru realizarea drenajului:
• asigurarea etansarii perfecte;
• asigurarea cotei exacte si unice pentru pozitia orificiilor de aer;
• rezistenta cosurilor crepinelor;
• asigurarea formarii unui nivel de separatie apa - aer uniform si constant pe toata suprafata cuvei.
Cele mai performante filtre din punct de vedere al spalarii sunt filtrele cu baleiaj la spalare (figura
3.31).

INSPECTIA SANITARA SI MOMTORIZAREA CALITATII APEI


55
in perioada de spalare a filtrului, nivelul in cuva se afla la cota NS, jgheaburile J nu mai deverseaza si
prin orificiile de la baza jgheaburilor se creeaza un curent de baleiaj (1-2 dm 3/s,m2) cu apa decantata, care
impinge suspensiile spre jgheabul de colectare. Se reduc astfel timpii de spalare (cu 50%) si intensitatile si
volumele de apa de spalare.
Prin curgerea ascendenta a aerului, masa de nisip vibreaza si peliculele de namol se desprind de
granule. Curentul ascendent de apa le antreneaza. Spalarea numai cu aer induce vibrarea masei de nisip si
depunerea namolului in zona inferioara a stratului. De aceea este contraindicata spalarea numai cu aer in faza
1.
In general echipamentele pentru asigurarea debitelor apa de spalare se adopta: un utilaj (pompa) in
faza 1 si inca o pompa de acelasi tip pentru faza a Il-a.

3.10.5 Asigurarea repartitiei uniforme a influentului

Pentru asigurarea repartitiei uniforme a apei decantate se utilizeaza diverse sisteme. Cel mai
performant este sistemul cu deversori neinecati conform cu schema din figura 3.32.

3.10.6 Sistemele hidraulice

Sistemele hidraulice asigura deservirea statiei de filtre atat


in procesul de filtrare cat si in procesul de spalare. Acestea se vor
dimensiona conform vitezelor economice prezentate in tabelul
urmator.

3.10.7 Reglajului debitului si nivelului de apa in cuva

Pentru filtrele care functioneaza cu nivel constant si debit variabil este foarte important ca nivelul
apei in filtru se fie mentinut pseudo-constant. Aceasta se asigura cu diverse sisteme de plutitori (regulator de
nivel amonte) care comanda vana de pe conducta de apa filtrata sau cu sisteme electronice si hidraulice,
conform figurii 3.33.
Figura 3.33. Sistem de reglare electronic al nivelului apei Tn filtru
Legends: 1. Strat filtrant; 2. Vana apa filtrata; 3. Parghie comanda vana; 4. Electrovana de comanda; 5. Regulator
electronic; 6. Senzor de presiune pentru nivel filtru; 7. Senzor de presiune sub planseu; 8. Potentiometru; 9. Indicator
de
colmatare; 10. Alimentare cu fluid de comanda.

3.13 Afin area apei


Procesul de afmare a apei este constituit din combinatia intre procesul de post-oxidare cu ozon a
apei filtrate urmat de adsorbtie pe carbune activ granular.

3.13.1 Post-oxidarea cu ozon

Ozonul (O3) se obtine din aer sau oxigen supus la descarcari electrice printr-un dielectric. In figura
3.34 se prezinta un element dintr-un ozonor.

figura 3.34. Element tubular de ozonor.


1 - Intrare gaz vector (aer/oxigen); 2, 3 - Electrozi; 4 - Dielectric; 5 - Spatiu de descarcare electrica; 6 - Gaz vector +
ozon; 7 - Apa racire.

Diferentele de potential la care se lucreaza sunt cuprinse intre 6.000 - 18.000 V functie de natura si
grosimea dielectricului, marimea spatiului de descarcare si presiunea absoluta de functionare.
Concentratiile de ozon in gazul vector obisnuite sunt:
• 10-40g/m - in cazul utilizarii aerului;
• 10-140 g/m3 - in cazul utilizarii oxigenului;
Pentru a realiza concentratii optime si stabilitatea procesului se cere punct de roua -60°C ... -80°C.
Energia specifics pentru productia de ozon:
• 13-18 kWh/kg O3 - produs din aer;
• 8-10 kWh/kg O3 - produs din oxigen;
Actiunea O3 asupra apelor de consum se poate sintetiza:
• imbunatatirea calitatilor organoleptice (gust, miros, culoare);
• activitate bactericide si virulicida;
• oxidarea materiilor organice;
• oxidare micro-poluanti;
• imbunatatirea biodegradabilitatii in amonte de CAG.

58

3.13.2 Adsorbtie pe carbune activ granular (CAG)

Carbunele activ se poate obtine din carbuni minieri sau din coaja de nuca de cocos. Majoritatea
carbunilor minieri pot fi convertiti in carbune activ insa proprietatile carbunelui activ depind esential de
calitatea initiala a carbunilor, in special in ceea ce priveste duritatea acestora. in acest sens se utilizeaza
adesea coaja nucilor de cocos pentru fabricarea carbunelui activ.
Exista o multitudine de procese de fabricare a carbunelui activ, insa eel mai dezvoltat este piroliza
urmata de activarea cu gaze de oxidare. Piroliza (carbonizarea) presupune incalzirea materialului la
temperaturi intre 600 si 900 °C in absenta aerului. Pentru obtinerea unei porozitati ridicate se pot utiliza
adaosuri de cloruri metalice (de exemplu ZnCl). Piroliza poate reprezenta unicul pas de activare in cazul in
care se doreste obtinerea unui material cu 0 porozitate ridicata.
A doua etapa este cea de oxidare, care se realizeaza de obicei cu abur sau uneori cu aer.
Temperaturile sunt uzuale in gama de 600 - 900 °C. Pe parcursul acestei etape se realizeaza 0 erodare a
suprafetei interne a carbunelui si dezvoltarea unei retele extensive de micropori care cresc capacitatea de
adsorbtie.
Printre proprietatile principale ale carbunelui activ se enumera: continutul de cenusa; umiditatea;
densitatea; marimea particulelor; duritatea; volumul si distributia dupa marime a porilor; suprafata interna.
3.13.2.1 Continutul in cenusa

Continutul in cenusa este reprezentat de reziduul obtinut prin calcinarea la temperatura de 954 °C
timp de 3 ore in aer. Uzual, continutul de cenusa variaza intre 3 si 10%. Pentru reducerea cantitatii de
cenusa, se poate utiliza spalarea cu acid.

3.13.2.2 Umiditatea

Umiditatea se determina prin uscarea in cuptor timp de 3 ore a unei cantitati de 5 sau 10 g de
carbune activ la temperatura 150 °C. Se determina greutatea inainte si dupa uscare si racire in exicator.
Umiditatea in vrac a carbunelui activ este recomandabil sa fie limitata la maxim 5%.

3.13.2.3 Densitatea

Sunt mai multe tipuri de densitati printre care se mentioneaza: densitatea in vrac, densitatea
aparenta, densitatea particulei si densitatea reala. Densitatea in vrac sau densitatea aparenta reprezinta
greutatea carbunelui activ uscat raportata la volumul pe care acesta il ocupa. Aceasta se determina prin
umplerea unui cilindru cu volumul de 100 ml cu carbune prin cadere libera dintr-o masina vibratoare si
cantarirea volumului respectiv. Valorile uzuale sunt in gama 0.5 - 0.6 g/ml pentru carbune activ fabricat din
carbune minier, respectiv 0.24 - 0.30 mg/1 pentru carbune activ fabricat din lemn.
Densitatea particulei reprezinta densitatea unei particule singulare. Volumul pe care se bazeaza
include volumul porilor precum si volumul materialului. Densitatea particulei se determina in mod uzual cu
mercur la presiunea atmosferica (mercurul umple spatiile goale din particula de carbune activ, dar nu umple
porii). Valorile uzuale sunt in gama 0.74 - 0.80 g/ml.
Densitatea reala sau densitatea scheletului este cea determinate numai pe materialul (carbunele)
propriu-zis. Pentru determinarea acesteia se utilizeaza uzual o metoda de inlocuire cu heliu (heliul intra
practic in toti porii materialului). Valorile uzuale sunt in gama 2.1 - 2.2 g/ml.

3.13.2.4 Marimea particulelor

Aceasta se determina prin cernerea a 100 sau 200 g de carbune printr-un sistem de site mecanice
timp de 10 minute dupa care se cantaresc retinerile pe fiecare sita in parte. Carbunele activ pudra se
incadreaza de obicei in domeniul 0.05 mm - 1.5 mm.

3.13.2.5 Friabilitatea

Capacitatea carbunelui activ de a rezista la abraziune este unul dintre parametrii cei mai importanti.
Procedura de determinare a friabilitatii carbunelui activ presupune determinarea granulozitatii acestora
inainte si dupa testul propriu-zis care consta in concasarea succesiva a carbunelui intr-un recipient alaturi de
bile de otel inoxidabil. Valorile uzuale ale indicelui de friabilitate sunt 65 - 80% (practic 70 - 75%), ceea ce
atesta faptul ca materialul este foarte usor friabil si este necesar atentie la procedura de spalare.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATIIAPEI 59


3.13.2.6 Volumul si distributia dupa marime a porilor
Volumul porilor reprezinta volumul total al porilor din particula de carbune activ granular raportat la
greutate. Valorile uzuale sunt de ordinul 0.8 - 1.2 ml/g pentru carbune activ fabricat din carbuni minieri,
respectiv 2.2-2.5 ml/g pentru carbune activ fabricat din lemn. Volumul total al porilor poate fi determinat
printr-un test de adsorbtie cu azot desfasurate astfel incat azotul condensat sa intre in totalitate in porii
carbunelui.
Carbunele activ confine o structura complexa de pori, de forme si marimi diferite. Porii au de obicei
o geometrie neregulata si sunt interconectati. Dimensiunile porilor sunt uzual intre 10 A si 100.000 A (0.01
cm). Distributia dupa marime a porilor depinde de tipul de material utilizat si de metoda si de durata
procesului de activare.
3.13.2.7 Suprafata interna
Suprafata interna a materialelor poroase in general se determinS. cu ecuatia BET, stabilita de
Brunauer, Emmett si Teller. Ecuatia descrie formarea de strate multiple de gaz condensat care apar atunci
cand un gaz adsorbabil (de exemplu azotul) este in contact cu materialul poros. Intr-un astfel de test, se
utilizeaza azot la temperatura de fierbere si presiunea atmosferica (-196 °C, sau 77 K).
Ecuatia BET (expresia 3.18) a fost derivata presupunand urmatoarele:
• rata de condensare a moleculelor din primul strat este egala cu rata de evaporare a
moleculelor din zonele acoperite cu un singur strat de molecule;
• caldura de adsorbtie peste primul strat este constants si egala cu caldura de lichefiere.
q/qm=b(P/PS)/(1-P/Ps)(1-P/PS+bP/PS) (318)

In care: Ps - presiunea de vaporizare la saturatie la temperatura utilizata in test, uzual 1 atm.;


q - cantitatea de substanta adsorbita la presiunea P;
qm - cantitatea de substanta adsorbita numai cand se constata acoperirea totala a suprafetei cu
un strat monomolecular;
b - constanta determinata experimental.
In figura 3.36 se prezinta o relatie tipica intre marimea porilor si suprafata totala. Suprafata
cumulativa este data de insumarea suprafetelor tuturor porilor cu un diametru dat sau mai mare. Se remarca
faptul ca marea majoritate a suprafetei este atribuita porilor de mici dimensiuni.

INSPECTIA SANITARA SI MONITORIZAREA CALITATII APEI


60
3.13.3 Teste uzuale de adsorbtie

In practica se utilizeaza o serie intreaga de teste pentru a determina capacitatea de adsorbtie pentru
diferite tipuri de carbune activ. Printre acestea se mentioneaza:
- Indicele Iod; reprezinta cantitatea de iod in miligrame pe gram, adsorbit de un carbune activ la echilibru,
cu o solutie I2-KI cu concentratia 0.02 N; indicele iod indica suprafata totala a porilor cu diametru de 10
A sau mai mare; valorile uzuale ale acestui indice sunt in gama 800 - 1000 mg/g.

Indicele Melasa; reprezinta un indicator al puterii de decolorare a carbunelui activ granular in contact cu
0 solutie de melasa la fierbere; indicele melasa este in stricta legatura cu suprafata totala a porilor cu
diametrul mai mare de 28 A; valorile uzuale ale acestui indice sunt in gama 200 - 300;
- Indicele Albastru de Metilen; reprezinta cantitatea de albastru de metilen adsorbita de 1 g de carbune
activ la echilibru in contact cu o solutie cu concentratia 1 mg/1 de albastru de metilen. Albastrul de
metilen are greutatea moleculara 320 si indica suprafata totala a porilor cu diametrul de 15 A;
- Activitatea tetraclorurii de carbon; tetraclorura de carbon CC14 este un compus molecular mic si poate
intra in toti porii. In acest test, un curent de aer este saturat cu CCI4 la 0 °C si este trecut printr-un strat de
carbune activ mentinut la 25 °C pana cand nu se mai detecteaza nici o schimbare in greutate. Activitatea
este greutatea CCI4 adsorbita pe unitatea de greutate de carbune activ, exprimata procentual. Valorile
uzuale ale acestui indicator sunt in gama 60 -80%.
- Indicele butan; este similar activitatii tetraclorurii de carbon; valoarea acestuia este exprimata grame de
butan adsorbite pe 100 ml carbune activ; valorile uzuale ale acestui indice sunt in gama 7 - 8 g /100 ml
carbune activ.
- Indicele FINAD; stabilit de cercetatorul C. Gomella si reprezinta un produs al mai multor indici: F -
fenol, I - iod, N - indol, A - antipirina, D - detergent.

3.16 Deferizarea si demanganizarea apei


Fierul (Fe) si manganul (Mn) sunt elemente care se gasesc frecvent in mediul subteran si in apa apar
in concentratii pana la 10 mg/1 (Fe) si 2 mg/1 (Mn). Prezenta fierului si manganului in apele potabile pot
genera urmatoarele probleme:
• produce gust metalic dezagreabil;
• coloreaza tesaturile si echipamentele sanitare;
• formeaza precipitate in conducte care favorizeaza dezvoltarea bacteriilor feruginoase
(Chrenothrix); acestea modifica regimul hidraulic, calitatea apei distribute si favorizeaza
fenomenele de coroziune.

3.16.1 Echilibrul fierului si manganului in apa

Fierul si manganul sunt prezente dizolvate in solutiile apoase sub forma Fe2+si Mn2+. Concentratia in
oxigen a apelor subterane care contin Fe si Mn este nula. Din namolurile situate in
.2+ ~
zona anaeroba din hipolimnion se elibereaza ioni de Fe2+ si Mnz+ in apele lacurilor. In numeroase ape naturale
se remarca prezenta Fe3+ asociata cu substantele humice. Stabilitatea fierului si manganului in apa depinde de
numeroase variabile:
• pH-ul apei;
• concentratia diferitelor elemente chimice;
• potentialul de oxido-reducere (Eh) al solutiei.
In figura 3.41 se prezinta diagrama de stabilitate a formelor fierului in solutie; in aceasta diagrama o
curba (linie) reprezinta locul geometric pentru care concentratia celor doua substante este aceeasi. De
exemplu, linia 1 reprezinta solutia pentru care O2 si H2O au aceeasi valoare. Aria cuprinsa intre curbele 1 si 2
reprezinta aria de stabilitate a compusilor de Fe. Chimia manganului este asemanatoare cu cea a Fe. Astfel la
pH si Eh reduse Fe si Mn sunt stabile in forme bivalente.