Sunteți pe pagina 1din 21

Biologia vertebratelor

L.P. 5

CLASA REPTILIA – țestoase, șopârle, șerpi


Diagnoza reptilelor
l Vertebrate adaptate perfect la mediul terestru
l Tetrapode, amniote, poikiloterme
l Regiune cervicală distinctă
l Schelet complet osificat, craniul se articulează la C.V.
printr-un singur condil occipital
l Tegument uscat, în general cornificat, cu solzi sau scuturi,
asigurând protecţie împotriva deshidratării
l Respiraţie exclusiv pulmonară
l Inima tricamerală (tetracamerală la crocodili)
l Rinichi de tip metanefros
l Fecundaţie internă, masculii au organe de acuplare
l Două perechi de membre, fiecare cu 5 degete prevăzute
cu gheare; membrele sunt: transformate în palete la
ţestoasele marine, reduse sau absente la unele şopârle şi
şerpi
l Dezvoltare directă
l În cursul dezvoltării embrionare apar anexele embrionare
(amnios, alantoidă) pentru protecţie, respiraţie, excreţie
l Trăiesc în regiunile calde şi temperate ale globului
Herpetofauna României cuprinde:

l Subclasa Anapsida
l Ordinul Chelonia
l Subordinul Cryptodira – ȚESTOASE

l Subclasa Lepidosauria
l Ordinul Squamata
l Subord. Lacertilia (Sauria) – ŞOPÂRLE
l Subord. Ophidia (Serpentes) - ŞERPI
Subclasa Anapsida –
reptile la care craniul nu are fose
temporale
l Ord. Chelonia – reptile cu corpul lăţit în
plan orizontal, protejat de o carapace,
cu fălci lipsite de dinţi şi acoperite de
teci cornoase

l Subord. Cryptodira – ţestoase care îndoaie


capul în plan vertical în forma literei “S” (în
fauna ţării noastre)

l Subord. Pleurodira – ţestoase care îşi îndoaie


gâtul în plan orizontal şi nu pot retrage capul
sub carapace
SCHELETUL la Emys orbicularis
Endoscheletul

Craniul este bine osificat, turtit


dorso-ventral, septul interorbital este
bine dezvoltat (craniu tropibazic).
Articulaţia craniului la coloana
vertebrală se face printr-un singur
condil occipital. Nu are fose în
regiunea temporală (anapsid).

Coloana vertebrală cuprinde patru


regiuni: cervicală (8 vertebre de tipuri
diferite; atlas şi axis asigură mobilitate
capului); dorsală (10 vertebre, dintre care
prima este liberă, următoarele sunt sudate
la plăcile neurale ale carapacei; poartă
coaste, sudate la plăcile costale ale
carapacei); sacrală (două vertebre
fuzionate la carapace); codală (16-30
vertebre procelice mobil articulate).
Centura scapulară este formată din oasele perechi: scapulă,
precoracoid, coracoid (delimitează cavitatea glenoidă, pentru
articularea humerusului).

Centura pelviană cuprinde următoarele oase perechi: ilium, ischium


şi pubis (conturează cavitatea acetabulară, pentru articularea
femurului).
Membrele au un schelet foarte apropiat de tipul schematic al
membrului de tetrapod.

Membrul anterior cuprinde, pe regiuni, următoarele oase: stilopod


(humerus – scurt, curbat şi gros), zeugopod (radius mai subţire şi ulna
mai groasă), autopod (bazipod – ulnar, intermediar, radial + central, 5
carpiene libere; metapod – 5 metacarpiene libere; acropod – 5 degete
formate din falange, după formula 2,3,3,3,2).

Membrul posterior cuprinde, pe regiuni, următoarele oase: stilopod


(femur – scurt şi gros), zeugopod (tibia groasă şi fibula subţire),
autopod (tibial, fibular, central + intermediar, tarsienele I, II, III libere,
tarsienele IV + V; 5 metatarsiene libere; 5 degete formate din falange,
după formula 2,3,3,3,2).
Exoscheletul

Plăcile cornoase ale carapacei propriu-zise: 1 placă nucală (cervicală); 5 plăci


vertebrale (centrale); 1-2 plăci supracaudale situate median posterior; 4 plăci laterale
perechi situate lateral faţă de vertebrale; 11 plăci marginale perechi situate la
marginea carapacei.

Plăcile cornoase ale plastronului: 2 plăci gulare; 2 plăci humerale; 2 plăci


pectorale; 2 plăci abdominale; 2 plăci femurale; 2 plăci anale.
Plăcile osoase ale carapacei propriu-zise sunt: 1 placă nucală, situată median
anterior; 8 plăci neurale, situate median, la care se sudează vertebrele; 1-4 plăci
pigale, situate median posterior; 8 plăci costale perechi, la care se sudează
coastele; 11 plăci marginale perechi, situate pe marginea carapacei.

Plăcile osoase ale plastronului: 2 epiplastron; 1 endoplastron; 2 hioplastron; 2


hipoplastron; 2 xifiplastron.
Subord. Cryptodira
l Fam. Cheloniidae – ţestoase marine cu
membrele transformate în palete alungite şi
aplatizate prevăzute cu 1-2 gheare

l Fam. Testudinidae – ţestoase exclusiv terestre;


membrele posterioare au degete concrescute;
4 gheare tocite; ;
vegetariene

l Fam. Emydidae – ţestoase de apă dulce, cu


membrele posterioare având degete bine
vizibile şi unite prin membrane interdigitale;
; carnivore
Subcls. Lepidosauria – reptile
cu craniul diapsid (2 per. de fose în regiunea
temporală)

l Ord. Squamata – reptile cu corpul alungit, acoperit de


solzi sau de scuturi osoase; tegumentul năpârlește;
masculii au organe copulatorii perechi (hemipenisuri)

l Subord. Lacertilia – membre de obicei prezente (sau


cel puțin au centura scapulară și stern); ventral există
mai multe rânduri de solzi; pleoape mobile;
deschidere timpanică evidentă

l Subord. Ophidia – membrele de obicei absente (cel


puțin cele anterioare); centura scapulară și sternul
lipsesc; ventral, un rând de solzi; pleoape
concrescute; deschiderea externă a urechii absentă
Solzii ventrali
Ø Lacertilieni (Lacerta viridis): mai multe şiruri

Ø Ophidieni (Natrix natrix): un singur şir


Subordinul Ophidia
(Serpentes): șerpi, vipere
l Peste 3000 specii actuale
l Corp alungit, lipsit de membre și centuri, cu
excepția unor forme primitive care au
conservat vestigii
l Coada are lungimi variabile, oasele palatinului
sunt mobile
l Corp acoperit cu solzi netezi sau carenați
l Solzi ventrali dispuși pe

l Ovipari sau ovovivipari


l Pentru identificarea speciilor se folosește
(alături de alte caractere) – nr. și
dispoziția plăcuțelor de pe cap și a solzilor de
pe corp
– formațiunile cornoase de pe cap
În fauna României:

l Familia Boidae – gât nedistinct, ochi mici, pileus format din solzi,
de membre posterioare

l gât distinct, ochii mari, pileus format din plăci distincte, nu prezintă
rudimente de membre posterioare:

l Fam. Colubridae – pupila rotundă, solzii dorsali carenați sau netezi,


placa anală uneori divizată; dublu rând de solzi subcaudali; fără dinți
veninoși erectili situați la capătul anterior al maxilarului superior

l Fam. Viperidae – pupila verticală, îngustă, solzii dorsali carenați,


placa anală nedivizată; un singur rând de solzi subcaudali; cu dinți
veninoși, erectili situați la capătul anterior al maxilarului superior
Folidoza la șerpi
Familia Boidae
Eryx jaculus – boa de nisip
Fam. Colubridae (șerpi neveninoși) vs.
Fam. Viperidae (șerpi veninoși)
Familia Viperidae

l Șerpi veninoși, cu mecanism perfecționat de injectare a


veninului (dinți canaliculați, la partea anterioară a maxilarului
superior)

l Cap piramidal, coada scurtă

l Tereștri, se hrănesc cu mici vertebrate care sunt omorâte


prin înveninare

l În fauna țării noastre există trei specii ale genului Vipera;


ovovivipare
Autoevaluare

3. 4. osoase

? ?
5. Ce diferenţe există între: a. Colubride şi viperide; b. Țestoase de uscat și
țestoase de apă; c. Șerpi și șopârle ?

S-ar putea să vă placă și