Povestitorul: Suntem în vara anului 1872 la Iași, în curtea unde are loc cea de a noua aniversare a

asociației culturale Junimea.

(Ca și membrii mai de seamă, care sunt și azi adunați aici, îi putem aminti pe: Iacob Negruzzi, Petre
P.Carp,Ion Luca Caragiale,Mihai Eminescu, care a fost chemat de urgenta la Constanța chiar în dimineața
aceasta, de către redactorul. ziarului de acolo,Timpul,pentru o nelamurire,Titu Maiorescu cel care va
ține un discurs la deschidere așa cum ne-a obinșuit în fiecare an și o invitată de onoare, Veronica Micle )

Discursul lui Titu Maiorescu – Ne-am adunat cu toții aici, ca să sărbătorim, după cum bine știți cea de-a
9-a aniversare a asociației JUNIMEA. Voi începe prin a scuza pe Domnul Mihai Eminescu, care a preferat
să plece chiar în această dimineață la Constanța, decât să fie alături de noi și de asociația prin care a
devenit cunoscut peste tot în lume datorită scrierilor lui. Despre Mihai Eminescu, pot spune cu
convingere că este un om intelegent, cu har de la Dumnezeu, ănzestrat de asemenea cu un strop de
nebunie și maim ult de gelozie. Trebuie, să amintim greșelile pe care le găsim în operele sale renumite
( Epigonii, de exemplu cuprinde o antiteză foarte exagerată, Venere și Madona cuprinde o compara
confuză…

Intervine Petre P.Carp -Mai potoliți-l pe Eminescu!

Intrerupt de Ion Luca Caragiale – Pardon, dar aci trebuie să intervin, care va să zică, îl critici pe Eminescu
pentru că nu este și el de față cu noi.

Titu Maiorescu- Te contrazic, nu îl critic pe el ca persoană, ci opera sa. Chiar dacă e lar fi fost alături de
noi azi, aceleași cuvinte aș fi spus la adresa lui. Dar ca să nu creadă lumea că avem ceva cu Eminescu,
mai bine ne-ai povesti mata, Caragiale, cum ai ajuns să faci parte din asociația JUNIMEA!

Ion Luca Caragiale- Am început să scriu la ziarul TRLEGRAFUL din București, apoi la GHIMPELE, am fost
corector la UNIREA DEMOCRATICĂ, am colaborat la ziarul TIMPUL alături de Eminescu și Slavici, am
publicat în revista COMEDII LITERARE COMEDIA într-un act Conu Leonida fata cu reacțiune, după care
Eminescu ma invitat la ședințele JUNIMII, unde am citit din scrierile mele ( O noapte frumoasă) aceasta
din urmă au fost publicată în CONVORBIRI LITERARE și s-a bucurat de un succes enorm.

Titu Maiorescu:- Cred că ajunge, lauda de sine nu miroase a bine, dragul meu Caragiale! Haideți să
închinăm un pahar în cinstea JUNIMII!

Toti:- Trăiască JUNIMEA!!!

(Titu Maiorescu se retrage din multime alaturi de Veronica Micle cu care poarta o discutie despre
Eminescu.)

Titu Maiorescu:- Distinsa doamnă, este o onoare pentru mine să te alături la aniversarea JUNIMII!

Veronica Micle ( cam reținută)- Și pentru mine a fost o onoare când am primit invitația. Aș avea totuși
curaj, să îți reproșez, de ce te-ai legat tocmai de Eminescu? Erau destui membri prezenți acolo, de care
te poteai lua, m-am simțit foarte prost când am auzit că îi critici opera știind foarte bine că muza lui sunt
chiar eu.

Titu Maiorescu- Draga mea, prin aceste vorbe, am încercat să îți transmit și ție că Eminescu este doar un
om, nu Luceafărul de pe cer.

Veronica Micle - O fi un om pentru mata, mie imi este iubit!

Titu Maiorescu- Ce iubire? Tu aici,el departe, nici nu știi ce face când este plecat,iubirea voastră nu va
avea un sfârșit bun.

Veronica Micle(revoltata)- Adică, ce vrei să spui, că nu mă iubeste? Mi-a spus de atâtea ori în scrisori ce
face când nu este lângă mine și mi-a zis deja că mă iubește de multe ori în scris.
Titu Maiorescu- La cât de cunoscut este în toata lumea, datorită scrierilor lui, sigur este încojurat peste
tot unde se duce de femei dornice de aventură. Cât despre faptul că alege o cale ușoară să iți spună te
iubesc, prin scrisorilor si nu când vă vedeți. Poate omite să iți scrie și în legătură cu aventurile lui!

Veronica Micle(suparata)- Sunt sigură, că îmi va spune că mă iubeste, când se întoarce din Constanța;
ma sunat de dimineață înainte să plece și a zis că are să îmi spună ceva important.

Titu Maiorescu(zambind) -Ar trebui să revii cu piciorele pe pământ, Eminescu nu e de tine, tu meriți pe
cineva mai bun, care să îți cunoască adevărata valoare!

Veronica Micle(prefacuta ca o doare capul)- Mă doare capul, cred că am făcut insolație, mă duc acasă
să îmi fac o limonadă și să mă odihnesc puțin. Mi-a părut bine că ne-am revăzut, rămâne să vorbim la
telefon.

Titu Maiorescu- Cu bine, distinsa mea doamnă.

Povestitorul - Veronica, a plecat supărată să se plimbe, poate așa mai uită de nedreptățile aduse la
adresa lui Eminescu, de către Maiorescu. S-a oprit la umbra teiului bătrân, locul de întâlnire al ei cu
Eminescu.

(Pe la spatele ei, apare Eminescu)

Eminescu(ii pune mainile la ochi) -Surpriză! Știam că aici, am să te găsesc, frumoasa mea iubită!

Veronica – Ce cauți aici, nu trebuia să fii la Constanța să rezolvi acea nelămurire?

Eminescu – Direct de acolo vin, s-a rezolvat, trebuia să mai corectez la Luceafarul câteva versuri înainte
să fie publicată. Cum a fost discursul lui Titu? Am pierdut ceva?

Veronica - Da' de unde, a început să îți critice opera, și fapt că nu ai fost de față, a avut o mare influență
asupra publicului care îi susțineau numele în aplauze. Doar Caragiale a îndrăznit să intervină, să mai
aplaneze situația și a fost dur criticat de către Maiorescu, că a avut curaj să îl întrerupă.

Eminescu – Era de așteptat, să fiu criticat, când nu sunt de față de către Titu, dar nu mă deranjează,
lumea mă cunoaște foarte bine și știe că sunt în stare să realizez multe.

Veronica – Apoi a început să ne analizeze relația și sentimentele noastre, sunând ca nu o ducem a bine.

Eminescu (revoltat) - Cum a îndrăznit să se bage în relația noastră, cand nici nu ne cunoaște
sentimentele, nu are nici un drept. Accept să îmi critice opera, dar nu si relația.

Eminescu - și am să îți spun, dar nu acum. Mi-am adus aminte, că am puțină treabă și trebuie să trec și
pe la Junime să îmi fac prezența. Vorbim puțin mai târziu.

Veronica – Merg cu tine.

Titu Maiorescu – Uite cine s-a hotărât să ne onoreze cu prezența, iubitul nostru,Eminescu!

Eminescu(apropiindu-se de Titu, îi trage un pumn) - Nu ai nici- un drept să te bagi în relația mea cu

Veronica. Ești cumva gelos că ne iubim ? Știam de mult că ai și tu sentimente pentru ea, dar asta nu
înseamnă, că trebuie să spui vorbe urîte despre mine, ca să ajungi tu la sufletul ei.

Titu Maiorescu(putin amețit de la pumnul tocmai primit) - Am spus doar ceea ce am gândit și ceea ce
se vede cu ochiul liber, în ceea ce privește relația dintre voi doi.

Veronica speriată – Staaați! ( cade )

( Văzând că Veronica a căzut, I.L.C și Eminescu și Maiorescu o ridică pe scaun, Maiorescu dorește să se
așeze pe scaunul de alături, dar Eminescu trage scaunul și el cade )
Alina și Carolina – Ajutooor! Ajutooor! Apă, apă, duceți-o la umbra

( Se apropie și spune lui Caragiale să o ducă); ( Maiorescu și Eminescu rămânând singuri încep să se bată
și să se certe)

Maiorescu – Credeam că ești mai deștept, ea e femeie măritată

Eminescu – Ea nu-l iubește, să-I apere Domnul pe toți de așa măritiș.

( Intervine I.L.C care îi desparte); ( Eminescu se duce la Ion Creangă)

Creangă – Ce ești supărat amince? E ceva pe la Constanța?

Eminescu – Din contra aici la JUNIMEA

Creangă – da, am auzit despre discursul lui Maiorescu

Eminescu – Să fost numai aceasta, se bagă ca un…. În relația mea cu Veronica

Creangă – V-ați certat ?

Eminescu – E he, mai mult, ne-am bătut

Creangă – nu trebuie să te superi, se duce cu gândur

Eminescu – Știi ce spune despre mine și veronica

Creangă – Știu ș isa-ți spun cinstit, parțial are dreptate, ea are bărbat, iar ea nici nu se gândește la el, făle
tu un bine

( Eminescu oftează și se duce la cimitir; poezia ,, O mama,, )

( stând la cimitir vine o fată )

Maria – Ce faci aici, Domnule Eminescu

Eminescu – Spune-mi Mihai, eu mă gândesc

Maria – mh, știi că când ești trist trebuie să fie cineva care să te poată ajuta

Eminescu – Anume pentru aceasta sunt aici

Maria – nu, nu m-ai înțeles, cineva cu care vei putea să comunici

Eminescu – Mă tem că nu sunt astfel de personae

Maria – Știi că uneori ai nevoie de o persoană care nu te cunoaște prea bine, pentru ca să poți să
vorbești deschis fără temere că îți va face vreun rău

Eminescu – Se vede că ești o domnișoară înțeleaptă și destul de isteață, posibil că ai dreptate

Maria – Am, hai, vino după mine, ieși din acest loc și această stare, spune-mi ce s-a întâmplat. Pentru ați
ușura povestea îți spun că știu despre întâmplările de la JUNIME, dar cred că nu de aceasta ești atât de
necăjit

Eminescu – Și iarăși ai dreptate, s-a întâmplat așa că trebuie să gândesc cu capul, dar nu cu inima, dar să
nu vorbim despre rau, hai mai bine să te petrec până acasă

Maria – Da, dar am ajuns

Eminescu – Ce frumos, trăiești pe lângă plopii fără soț

( Maria îi întinde mâna, dar Eminescu o îmbrățișează); ( mergând pe drum se întâlnește cu Caragiale )

Caragiale – Mihai, bine că te-am întâlnit, știi ce, s-a întors Ștefan, soțul Veronicăi

Eminescu – Nu vei crede, dar nu-mi pasă

( Aceștia se despart, Eminescu rămânând fericit); ( Se oprește, se așează și se gândește la Maria )

( Poezia ,, Pe lângă plopii fără soț,,)

( Creangă cu Eminescu se duc la JUNIME )

Maiorescu – Ce e Mihai, de mult nu te-am văzut, te-ai speriat de Ștefan, și-am spus că nu se va temina
cu bine

Eminescu – Mai bine taci că de mă scap în tine, nu te mai ajută nimeni cu nimic

Creangă – Haideți să nu facem război, Titule, de ce pui sare pe rană? Parcă iți plătește cineva .

Eminescu – Eu nu vreu să mă cert, am venit să spun că eu plec de la Junime

Maiorescu – Și du-te, poate va fi mai bine pentru toți, mai ales pentru Veronica

( Maiorescu pleacă )

Creangă – poate rămîi, totuși aici e casa ta, prietenii

Eminescu – Mă duc să treacă timpul, apoi mă întorc

( Creangă pleacă) ( poezia ,, O rămîi,,)

Prezentator – Cît de hotărât nu a plecat, a fost uimit)

Veronica – Nici aici nu vei scăpa de mine

Eminescu – Tu cum ai ajuns pe aici ?

Veronica – Am venit și eu să mai muncesc puțin, am fost primită deja la postul de scenarist

Eminescu – sper că voi fi primit și eu

( Brusc se întoarce la Veronica)

Eminescu – Nu, nu pot, nu pot să te văd în toată ziua, nu se poate, ești căsătorită

Prezentatorul – Se întoarce Mihai înapoi stăruindu-se să nu se gândească la Veronica

( Se duce la Maria ) ( o strigă la poartă)

Eminescu – Marie! Marie!

Maria – Mihai, nu ai plecat ?

Eminescu – Da, dar m-am întors

Maria – E bine credeam că-mi va fi prea tare dor de tine

Eminescu _ Știi ce, Marie, am încercat, dar nu pot…

Maria – Despre ce spui?

Eminescu – Îmi cer iertare de la tine și îți spun mulțumesc, și te mai rog să nu tre mai uiți la mine, mă
simt vinovat
Maria – Bine, voi încerca, sper că o să se primească

Eminescu – Mulțumesc!

Prezentatorul – Peste un timp se întoarce Veronica la JUNIME, dorind să vorbească cu Eminescu se duce
la Creangă)

Veronica – Ion, aș vrea să vorbesc cu Mihai, dar nu îl găsesc acasă

Creangă – Nu este aici, este internat în spital, a inceput să se îmbolnăvească în ultimul timp, dar acum e
internat

( Amblii pleacă ; poezia Si dacă)

Prezentatorul – Pe data de 15 iunie 1889 viața acestui om mare s-a dus. Luceafărul care a luminat
Pământul a plecat să lumineze și cerul