POLITICA ENERGETICĂ

Duțulescu Valentin, Enache Alexandru Valentin, Farcaș Andrei – Grupa 227

Introducere
1. Istoric
În era noastră actuală, a societăților și civilizațiilor alimentate cu combustibili fosili, au
dat naștere unui moment anormal și periculos pentru umanitate și biosfera planetei. Tendințele de
creștere ale încălzirii planetare, evidențiate prin furtuni și topirea ghețarilor, secetă, foamete, și
migrații ale popoarelor, transmit din ce în ce mai puternic un sentiment ridicat de alertă cu
privire la necesitatea de a pune capăt rapid erei combustibililor fosili. Un consens din ce în ce
mai mare consideră acum tranziția către sisteme de energie regenerabilă, adesea înțeleasă ca un
proces de înlocuire a combustibilului, ca o strategie cheie pentru abordarea crizei climatice.

Astfel, în ultimul deceniu, susținătorii energiei regenerabile, activiștii justiției sociale și

de mediu s-au organizat în jurul unei întâlniri pentru politica energetică. Politica energetică poate
fi înțeleasă ca o expresie contemporană a mișcărilor de bază descentralizate din anii 1970, 1980
și înainte. Aceste acțiuni anterioare au căutat frecvent să conecteze activismul antinuclear și
preocupările legate de instabilitatea geopolitică a combustibililor fosili cu apelurile pentru
acțiune locală directă și viziuni ale „politicii tehnologice”. Originile discursului actual despre
democrația energetică pot fi văzute în diferite comunități de activiști din Europa și Statele Unite,
care au dezvoltat de aproape zece ani o agendă explicită de politică energetică. Noțiunea de
„politică energetică” a fost preluată inițial între activiști pentru justiția climatică, unele sindicate,
cadre universitare și partide politice, puse în practică prin experimente la nivel de proiect,
municipale, regionale și naționale.

(https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2214629617303468)

2. Politica energetică la nivelul UE

Provocările cu care se confruntă UE în domeniul energiei includ aspecte cum ar fi

creșterea dependenței de importuri, diversificarea limitată, prețuri ridicate și volatile la energie,
creșterea cererii mondiale de energie, riscurile de securitate care afectează țările producătoare și
pe cele de tranzit, amenințările crescânde pe care le reprezintă schimbările climatice,
decarbonizarea, progresul lent spre eficiența energetică, provocările care decurg din ponderea tot

1
mai mare a energiei regenerabile, precum și nevoia de o mai mare transparență și de o mai bună
integrare și interconectare pe piețele de energie. Politica energetică a UE are în centrul său un
ansamblu de măsuri variate, care au menirea de a realiza o piață energetică integrată și de a
asigura securitatea aprovizionării cu energie și durabilitatea sectorului energetic.

Politica energetică include câteva principii de bază, ce pot fi traduse în acțiuni:

 Tranziția către surse regenerabile, durabile și locale de energie care să înlocuiască

combustibilii fosili. Fundamentul dezvoltării politicii energetice îl reprezintă tranziția de la
sursele de energie nedurabile adesea centralizate, la energie regenerabilă, care pot fi
implementate chiar și în regiunile cele mai îndepărtate.
 Acces universal la energie “curată” și accesibilă, astfel încât fiecare să aibă posibilitatea de a
folosi energia regenerabilă după cum dorește. Acest lucru poate duce la crearea de valoare
economică locală, întrucât întreprinderile mici și mijlocii se pot forma și crește datorită
accesului lor fiabil la energie.
 Tranziție justă care include restructurarea sistemului energetic într-unul în care să beneficieze
toți oamenii. Tranziția justă înseamnă în special redistribuirea puterii și a bogăției în cadrul
sistemului energetic.

Cadrul legislativ

Obiective
În conformitate cu uniunea energetică (2015), politica energetică a UE are următoarele cinci
obiective principale:

 Diversificarea surselor de energie ale Europei, asigurând securitatea energetică prin

solidaritate și cooperare între țările UE;
 Asigurarea funcționării unei piețe interne a energiei pe deplin integrate, care să permită
libera circulație a energiei prin UE printr-o infrastructură adecvată și fără bariere tehnice
sau de reglementare;
 Îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea dependenței de importurile de energie,
reducerea emisiilor și stimularea creării de locuri de muncă și a creșterii economice;

2
  Decarbonizarea economiei și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de
carbon, în conformitate cu Acordul de la Paris;
 Promovarea cercetării în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și
al energiei curate și acordarea de prioritate cercetării și inovării pentru a impulsiona
tranziția energetică și a îmbunătăți competitivitatea.

Cadrul politic general

La 25 februarie 2015, Comisia a publicat Strategia privind uniunea energetică cu scopul

de a edifica o uniune energetică care să ofere gospodăriilor și întreprinderilor din UE o
aprovizionare cu energie sigură, sustenabilă, competitivă și la prețuri accesibile. La 30 noiembrie
2016, Comisia a propus pachetul „Energie curată pentru toți europenii”. Acesta constă din opt
propuneri legislative care cuprind guvernarea, Regulamentul privind guvernanța uniunii
energetice [(UE ) 2018/1999], organizarea pieței energiei electrice, Directiva privind energia
electrică [(UE) 2019/944], Regulamentul privind energia electrică [(UE )
2019/943] și Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri [(UE) 2019/941], eficiența
energetică, Directiva privind eficiența energetică [(UE) 2018/2002], Directiva privind
performanța energetică a clădirilor [(UE) 2018/844], energia din surse regenerabile Directiva
privind energia din surse regenerabile [(UE) 2018/2001] și normele pentru autoritatea de
reglementare, Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul
Energiei, Regulamentul (UE) 713/2009 de instituire a ACER. 

La 14 iulie 2021, Comisia a adoptat un pachet de propuneri intitulat „Realizarea

obiectivelor Pactului verde european”, cu scopul de a reduce emisiile cu cel puțin 55 % până în
2030, comparativ cu nivelurile din 1990, și de a face ca UE să devină neutră din punctul de
vedere al emisiilor de CO2 până în 2050. Acest pachet amplu constă într-o revizuire a tuturor
actelor UE existente privind clima și energia, inclusiv a Directivei privind energia din surse
regenerabile, a Directivei privind eficiența energetică și a Directivei privind impozitarea
energiei, precum și în noi propuneri, cum ar fi Regulamentul privind instalarea infrastructurii
pentru combustibili alternativi.

3
 2.1 Situația actuală în UE

În anul 2015, Comisia a lansat Comunicarea privind Uniunea Energiei care prezintă
viziunea pentru viitor a sistemului energetic european şi paşii necesari pentru realizarea acesteia.
Uniunea Energiei are la bază cele trei obiective ale politicii energetice a UE (competitivitate,
sustenabilitate și securitatea aprovizionării cu energie) şi se concentrează pe cinci dimensiuni:

 securitatea energetică, solidaritatea şi încrederea;

 piaţa internă a energiei;
 eficienţa energetică;
 decarbonizarea economiei;
 cercetarea, inovarea şi competitivitatea.

Crearea unei Uniuni a Energiei complet funcționale contribuie la stimularea economiei

UE, a securității energetice a acesteia și a angajamentului său de a combate schimbările
climatice, oferind în același timp o gamă mai largă de opțiuni și prețuri mai mici pentru
consumatorii și întreprinderile din UE.

Pentru a atinge obiectivele Pactului Ecologic European, Comisia Europeană a lansat, în

anul 2020, cinci strategii UE pentru integrarea sistemelor energetice, pentru hidrogen, pentru
reducerea emisiilor de metan, pentru valorificarea potențialului energiei regenerabile offshore,
precum și pentru renovarea clădirilor în Europa. Totodată, în completarea eforturilor Comisiei
Europene, miniștrii europeni ai energiei au decis adoptarea a trei seturi de Concluzii în domeniile
pieței europene a hidrogenului, cooperării europene în privința energiilor regenerabile offshore și
impactului pandemiei COVID-19 asupra sectorului energetic în Europa.

Anul 2021 a debutat cu un demers diplomatic european pentru statuarea, sub forma unor
Concluzii ale Consiliului, a obiectivelor UE de accelerare a tranziției energetice globale, a
relevanței consolidării securității energetice și rezilienței UE și a partenerilor săi, precum și a
importanței aprofundării cooperării în forurile internaționale relevante în domeniul diplomației
energiei și schimbărilor climatice.

4
 3. Politica energetică la nivelulul României

Dezvoltarea și creșterea competitivității economiei României, creșterea calității vieții și

grija pentru mediul înconjurător sunt strâns legate de dezvoltarea și modernizarea sistemului
energetic al țării noastre.

În anul 2021, România s-a angajat prin Planul Național Integrat în domeniul Energiei și
Schimbărilor Climatice 2021-2030 să reducă până în 2030 cu 43,9% emisiile ETS față de
valorile din 2005 și să crească ponderea globală a energiei din surse regenerabile în consumul
final brut de energie cu 30,7%. Aceste angajamente reprezintă efortul țării noastre de a contribui
la atingerea țintelor climatice asumate la nivelul Uniunii Europene până în 2030: reducerea cu
minimum 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea ponderii energiei din surse
regenerabile în consumul final brut de energie cu 32%.

În acest context, tranziția energetică a României către tehnologii cu emisii scăzute de

carbon și energie din surse regenerabile nu va fi vi un lucru ușor pentru țara noastră, având
obligația de a se alinia noilor tendințe energetice la nivel european și de a asigura necesarul de
energie național fără costuri suplimentare excesive. Astfel, la nivel european, investițiile
necesare pentru realizarea țintelor fixate pentru 2030 se ridică la 7 trilioane de dolari, în timp ce,
în România, Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice evaluează
investițiile necesare îndeplinirii obiectivelor propuse la 22,6 miliarde de euro.

3.1 Importanța politicii energetice pentru dezvoltarea României

România are resursele necesare creșterii sistemului energetic, iar acesta trebuie să fie
pregătit să susțină dezvoltarea industriei și a agriculturii, a economiei în ansamblul său, precum
și îmbunătățirea calității vieții atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Aceste resurse trebuie
valorificate pentru a trece dintr-o paradigmă a așteptării, într-una proactivă și curajoasă de
dezvoltare, respectând, desigur, principiul durabilității. „Strategia Energetică a României 2020-
2030, cu perspectiva anului 2050” este un document programatic care definește viziunea și
stabilește obiectivele fundamentale ale procesului de dezvoltare a sectorului energetic. De
asemenea, documentul indică reperele naționale, europene și globale care influențează și
determină politicile și deciziile din domeniul energetic

5
 Viziunea Strategiei Energetice a României (Cap. I) este de creștere a sectorului energetic
în condiții de sustenabilitate, creștere economică și accesibilitate, în contextul implementării
noului pachet legislativ Energie curată pentru toți europenii 2030, cu stabilirea țintelor pentru
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a surselor regenerabile de energie și a eficienței
energetice precum și cu perspectiva implementării de către România a Pactului Ecologic
European 2050.

Obiectivele Strategiei Energetice din România sunt:

 Asigurarea accesului la energie electrică și termică pentru toți consumatorii;

 Energie curată și eficiență energetică;
 Modernizarea sistemului de guvernanță corporativă și a capacității instituționale de
reglementare;
 Protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice;
 Piețe de energie competitive, baza unei economii competitive;
 Creșterea calității învățământului în domeniul energiei și formarea continuă a resursei umane
calificate;
 România, furnizor regional de securitate energetică;
 Creșterea aportului energetic al României pe piețele regionale și europene prin valorificarea
resurselor energetice primare naționale.

Conform viziunii și celor opt obiective fundamentale ale Strategiei, dezvoltarea sectorului
energetic este direct proporțională cu realizarea proiectelor de investiţii în sistemul energetic
românesc. Producerea de energie electrică bazată pe tehnologii cu emisii reduse de carbon, în
care trecerea de la combustibilii fosili solizi la gaze naturale, ca și combustibil de tranziție, surse
regenerabile de energie și sursa nucleară reprezintă proiecte prioritare, respectiv proiectele de
digitalizare a rețelelor, stocarea, utilizarea hidrogenului și măsurile de eficiență energetică vor
contribui la atingerea obiectivelor fundamentale strategice de interes naţional.

6
Bibliografie
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2214629617303468