Ana-Maria Cojocaru

Grupa: F2101
Anul: 2022
Curs: Condiția epistemică

Importanța condiției epistemice pentru mine ca viitor specialist

Epistemologia, al cărei sinonim este adesea filosofia științei, dar care capătă un sens mai larg față
de aceasta întrucât depășește problemele ridicate de cunoștințele mai strict științifice, atât de mult
încât se confundă uneori cu gnoseologia, încearcă să stabilească limitele în cadrul căruia știința
sau, mai bine, cunoașterea contemporană în ansamblu trebuie să se deplaseze pentru a ajunge la
teorii mai plauzibile.

Întrebările specifice de epistemologie vizează identificarea criteriilor care fac posibilă distingerea
unui discurs științific de unul neștiințific sau definirea obiectivității unei teorii științifice sau a
metodelor de demonstrare a unei teorii sau de obținere a teoriilor științifice.

Profundele transformări conceptuale și experimentale care au vizat în ultimul secol științele

fizice și logico-matematice definesc premisele dezvoltării filosofiei științei care, punând
problema gnoseologică în termeni noi, identifică știința drept singurul instrument valid de
cunoaștere. Analog pozitivismului, care constituie o continuare, acesta consideră că filosofia
trebuie să folosească aceleași metode riguroase ale științelor naturii, realizând cea mai completă
aranjare explicativă a fenomenelor. Dar respingând absolutizarea științei care a transformat-o
într-un fel de metafizică, filosofia științei supune metoda științifică unei revizuiri critice, pentru a
o face conștientă de procedurile și limitele sale.

La întrebarea care este importanța condiției epistemice pentru mine ca viitor specialist, voi
răspunde în felul următor:

În primul rând, filosofia interferează cu știința, mai presus de orice metodologie, care nu este
deloc statică în știință. Când știința trece prin perioade de schimbări puternice, în care conceptele
de bază sunt puse sub semnul întrebării, are nevoie cel mai mult de filosofie. Un exemplu este
problema gravitației cuantice, unde noțiunile de spațiu și timp sunt încă o dată puse la îndoială,
iar vechile argumente despre spațiu și timp, de la Aristotel la Kant revin actuale. Așadar,
filosofia nu este inutilă științei. Este o sursă vie de inspirație, critică și idei. Chiar și marea știință
a trecutului s-a hrănit cu filosofie, dar este și adevărat că marea filosofie a trecutului s-a îmbătat
cu știință.

Cunoștințele mele ca filosof sunt incomplete, dar sunt organice. Ele cresc în continuu și fiecare
parte are o influență asupra fiecărei alte părți. O știință care își închide urechile în fața filosofiei
se ofilește de superficialitate, iar o filosofie care nu acordă atenție cunoștințelor științifice este
plictisitoare și sterilă, își trădează propria rădăcină profundă, cea a etimologiei sale, dragostea de
cunoaștere.

Deci la ce bun unui filosof ca mine epistemologia?

Ei bine, epistemologia studiază cunoștințele. Mai exact, studiază cum eu pot să ajung la ele,
adică ce criterii trebuie urmate pentru a ajunge la cunoaștere. De asemenea, definește concepte
precum „adevăr”, „obiectivitate”, „realitate”. În acest fel, această ramură a filosofiei servește la
definirea, printre altele, a ceea ce este știința, stabilirea condițiilor de valabilitate a cunoașterii
științifice și a metodelor legate de dezvoltarea cunoașterii în sine.

Este fundamental și necesar ca un filosof să nu-și propună ca obiectiv doar formularea de noi
ipoteze despre lume (legi și teorii) sau descoperirea de fapte noi, bunăoară prin observație, ci mai
degrabă să abordeze problemele legate de înseși fundamentele întreprinderii științifice, în special
de justificarea problemei, să-și pună întrebări de genul „cum ajung oamenii de știință să
demonstreze validitatea formulărilor lor teoretice?”.

Astfel, ca specialiști, devenim automat responsabili și de evaluarea pozitivă sau negativă a

utilizării unor metodologii de cercetare, fie că sunt instrumente analitice sau metode de culegere
a informațiilor, ținând cont de nevoia la care ar trebui să răspundă. De exemplu, putem pune
întrebări despre utilitatea reală a efectuării experimentelor pe animale pentru a extrage cunoștințe
despre comportamentul uman, putem critica conținutul diferitor curente din istorie, și modul lor
de a concepe cercetarea, putem să ne concentrăm pe evaluarea filosofică dacă este necesar să se
efectueze un experiment pentru a obține rezultatul pe care îl căutăm etc.