Baltagul

Opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu a fost publicată în perioada interbelică (1930) si
este o capodoperă a prozei românesti, îndeosebi pentru concizia, dinamismul si armonia
compozitiei.

 Ca specie literara, Baltagul este un roman, adica o specie a genului epic în proza, cu actiune
mai complicata si de mai mare întindere decat a celorlalte specii epice, desfasurată, de regula, pe
mai multe planuri, cu personaje numeroase, cu caractere complexe, evidentiate treptat, pe masura
ce se desfasoara actiunea. Romanul ofera o imagine ampla si profunda asupra vietii, cu o
varietate de tipuri umane si cu puternice conflicte sociale, morale si psihologice.

 Fiind o opera epica, Baltagul are narator, actiune si personaje, prin intermediul carora autorul
isi exprima in mod indirect propriile sale sentimente. Modul de expunere predominant este
naratiunea îmbinată cu descrierea, cu dialogul si cu monologul interior. Constructia epica este
bazată pe naratiunea obiectiva in care comportamentul, sentimentele si gandurile eroinei sunt
prezentate din perspectiva unui povestitor omniscient. Omniscienta este un tip de perspectiva
narativa in care naratorul are o perceptie ilimitata. El cunoaste totul despre lumea pe care o
prezinta, dar si despre framantarile interioare ale personajelor acestei lumi.

 Compozitie. Romanul preia nucleul epic al baladei populare Miorita pe care il dezvolta intr-o
naratiune densa, structurata in 16 capitole, avand in centrul ei tema cautarii si a cunoasterii
adevarului.

 Actiunea romanului este plasata la confluenta dintre lumea patriarhala a satului moldovenesc
de munte si universul orasului invadat de elementele noii civilizatii a inceputului de secol al XX-
lea. Fiind o opera epica, romanul plaseaza intamplarile intr-un anumit timp si spatiu. Actiunea se
deruleaza de toamna, cand Nechifor Lipan pleaca la Dorna dupa oi, pana primavara, cand Vitoria
ii descopera trupul neinsufletit. Perimetrul actiunii este destul de vast si cuprinde tinuturi de
munte, de la Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, pana in cele de campie, la Cristesti,
in Baltile Jijiei.

 Intamplarile din roman se desfasoara pe momente ale subiectului. Expozitiunea infatiseaza

cadrul general al actiunii si o parte dintre personaje. La sfarsitul unei toamne, Vitoria Lipan, sotia
unui oier de pe Valea Tarcaului, este ingrijorata ca barbatul ei, Nechifor Lipan, intarzie sa se
intoarca acasa. Ea cauta sfat la parintele Danila si la baba Maranda, vrajitoarea satului. Unele
vise si presimtiri o conving ca Nechifor a murit si de aceea il cheama acasa pe Gheorghita,
feciorul ei.

In cele din urma, se hotaraste sa piece in cautarea sotului ei, moment ce constituie intriga
romanului.

Calatoria si cautarea sunt prezentate in desfasurarea actiunii. Urmarind drumul obisnuit al

oierilor, Vitoria si Gheorghita pleaca din Magura Tarcaului pe urmele lui Lipan. Ei trec pe la
Bicaz, pe la Calugareni, prin Farcasa si Borca, pe la Cruci, apoi trec prin Tara Dornelor si ajung
in cele din urma la Vatra Dornei. Aici afla ca Nechifor a cumparat trei sute de oi si si-a continuat
drumul pe Neagra, impreuna cu alti doi oieri carora le-a vandut o parte din oi.

Vitoria reconstituie drumul parcurs de Nechifor si ale insotitorii lui. De la acestia, ea afla ca
Nechifor, dupa ce le-a vandut lor oile, s-ar fi mtors din drum. Continuand cautarea Vitoria
descopera cainele sotului ei, Lupu, si cu ajutorul acestuia gaseste intr-o rapa cadavrul lui
Nechifor. Ea se adreseaza autoritatilor spre a cerceta victima. Apoi Vitoria pregateste
inmormantarea lui Lipan dupa datina, dar isi continua investigatiile, fund convinsa ca sotul ei nu
a fost ucis de necunoscuti, ci de cei doi insotitori.

 Actiunea atinge punctul culminant in timpul praznicului funerar, cand, intr-o atmosfera de
angoasă, Vitoria Lipan reface cu exactitate scenariul crimei, obligandu-i pe ucigasi sa se tradeze
si sa-si recunoasca fapta in fata celor prezenti.

Deznodamantul romanului este foarte lapidar si infatiseaza gandul Vitoriei de a indeplini toate
datinile funerare si apoi, spune ea, ,,ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate
am lasat."

 Numarul mare de personaje este o alta trasatura specifica romanului. In Baltagul exista
personaje principale (Vitoria, alaturi de care se afla Nechifor Lipan si Gheorghita), personaje
secundare, precum si personaje episodice. Aceste personaje au o importanta deosebita in
desfasurarea evenimentelor, contribuind la descoperirea adevarului.

Actiunea este liniara si se desfasoara pe mai multe planuri narative. Unul, retrospectiv, in care
sunt aduse intamplari petrecute in trecut iar un alt plan prezinta intamplarile in desfasurarea lor.

 Caracterul monografic al romanului este dat de prezentarea diverselor aspecte monografice ale
satului românesc traditional: traditii legate de marile momente din viata omului (nasterea, nunta,
înmormântarea), obiceiuri, relatii de familie. Prin intermediul actiunii si al personajelor, Mihail
Sadoveanu ofera o imagine ampla si profunda a vietii, trasatura specifica romanului. Astfel el
zugraveste modul de viata patriarhal al oamenilor de la munte, unde obiceiurile si traditiile sunt
pastrate cu sfintenie. Pe de alta parte, romanul lui Sadoveanu prezinta lumea orasului de la
sfarsitui secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea.

 Complexitatea lumii descrise si a personajelor, determina in roman conflicte sociale, morale si

psihologice, fapt ce a condus la receptarea romanului Baltagul in diverse feluri. El este
considerat ca fiind in acelasi timp, un roman monografic, roman mitic, roman initiatic,
roman politist dar, totodată si roman al unei mari iubiri care impresioneaza prin discretia si
daruirea cu care aceasta este traita in imprejurari dramatice.

 Toate aceste trăsături – temă, construirea personajelor în relatie cu mediul în care trăiesc,
tehnica detaliului, stilul sobru si impersonal, obiectivitatea perspectivei narative, veridicitate —
conduc la concluzia că opera literară Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist de tip
obiectiv, care se înscrie, prin valoarea sa, în seria capodoperelor literaturii române.