LEZIUNI DISTROFICE

LP 2
 DISTROFIA GRANULO-VACUOLARA RENALA
( INTUMESCENTA TULBURE RENALA )
Distrofiile: procese patologice ce afecteaza celula determinate de tulburari ale metabolismului local/general, interesand
anumite substante / grupe de substante chimice, urmate de acumularea acestor substante intracelular.
- sunt distrofii protidice, glucidice, lipidice, pigmentare;

Distrofia hidro-protidica a fost descrisa de Virchow, mai ales in tesuturile glandulare.

- apare in special in organele parenchimatoase ( cord, ficat, rinichi );
- se instaleaza in ~ ore si dispare in cateva saptamani;

Distrofia granulo-vacuolara renala: distrofie hidro-protidica reversibila a citoplasmei celulare.

Cauze: - ischemie
- agenti fizici ( caldura ), agenti chimici ( toxice, droguri );
- boli toxico-infectioase, septicemii, intoxicatii recente cu evolutie grava;

Patogenie: distrofie hidroprotidica aparuta in urma alterarilor metabolice proteice la nivel celular si / sau tisular, cu
tulburari hipoxice, determinand afectarea sistemelor biochimice celulare:
1. cresterea permeabilitatii membranei celulare, cu influx de Na si H2O si eflux de K, cu scaderea producerii de
adezintrifosfat ( fara ATP, celula nu poate sa-si mentina functiile vitale ).
2. tumefierea celulelor hipoxice: intumescenta;
( sunt afectate in special mitocondriile care se balonizeaza prin hiperhidratare, cu ruperea cristelor mitocondriale );
= intumescenta clara ( modificare hidropica ).
3. patrunderea proteinelor in celula
= intumescenta tulbure ( modificare hidroprotidica ).
Macroscopic: Rinichi HE x10
- rinichi marit de volum si greutate, capsula subtire, destinsa ( in
tensiune ), decapsulare usoara;
- pe sectiune: marginea renala razbuzeaza; parenchimul renal are
consistenta scazuta, elasticitate scazuta, friabilitate crescuta ( se
rupe usor ), culoare palida ( cantitate mica de sange ), aspect
tulbure, umed, “carne fiarta”;

Microscopic:
- sunt afectate portiunile secretorii ale tubilor renali ( tubii contorti
proximali si distali, ansa Henle ), cu respectarea portiunilor
colectoare si a corpusculilor Malpighi ( glomerulul );
1. citoplasma: leziuni reversibile:
- celulele epiteliale ale tubilor renali sunt balonizate, voluminoase
( intumescente ), ( corespunzatoare mitocondriilor balonizate ),
avand citoplasma intens eozinofila cu granulatii fine, ce tind sa
Rinichi HEx40
acopere nucleul ( intumescenta tulbure );

- rareori, pot apare vacuole, cu continut lichidian apos, citoplasma

retragandu-se sub forma de bride in jurul lor ( spatii optic vide ),
negative la coloratiile de lipide si glicogen.

2. nucleul: leziuni minime reversibile:

- anizocarie: marimi diferite.
- kariopicnoza: nuclei mici, picnotici;
- foarte rar, leziuni ireversibile: karioliza ( liza cromatinei, cu
aparitia unui nucleu mai mare si palid ), kariorhexis ( fragmentarea
nucleului in citoplasma, incat celula pare lipsita de nucleu ).
 Distrofie granulo-vacuolara hepatica

Ficat , HE 20x Ficat, HE 40x

D +: leziune reversibila, pe seama persistentei nucleilor;
- distrofie hidroprotidica granulara renala ( intumescenta tulbure );

Evolutie: - vindecare
- incarcare hipergranulara cu degenerare celulara si citopicnoza ( prin comasarea si contopirea granulelor
proteice cu pierdere de apa );

DD:
1. Distrofia hipergranulara
- talia celulelor nu se modifica, avand o hidratare redusa, cu prezenta intracitoplasmatica de granulatii rotunde mici,
egale si dense.
- granulele intracitoplasmatice persista la aplicarea unei solutii slab acide /slab alcaline.
( in intumescenta tulbure, granulele proteice dispar ).

2. Intumescenta clara
- celulele sunt inegal tumefiate, aspect moniliform, clare, cu limite celulare precise, citoplasma clara, putin colorata,
nucleu bine colorat.
- precede intumescenta tulbure.

3. Exces de alimentare cu proteine / solutii hiperproteice.

4. Alterari cadaverice incipiente

- autoliza cadaverica incipienta este aceeasi in toate viscerele.
 DISTROFIA HIALINA
Definitie: distrofie proteica, fiziologica / patologica caracterizata prin depunerea de hialin extracelular pe structuri degenerative ( pe care le
inglobeaza incat, fibrele nu se mai identifica ) si mai rar intracelular;
Hialin: substanta proteica, omogena, sticloasa, translucida, roza, anhista ( in coloratia uzuala HE ) produsa prin precipitarea proteinelor
( unele plasmatice ).
- provine de la denumirea greceasca “hialos” = oglinda, ( translucid );

Extracelular:
1. in stroma, in tesutul conjunctiv ( fibre de colagen, fibre de reticulina );
- la nivelul cicatricilor vechi ( tesut fibros cicatricial ) cheloide ( in orice cicatrice );
- la nivelul tumorilor stromale ( fibrom uterin );
2. pe capsule ( splina, ficat ), aspect de “glazura de tort”, alb - sidefie;
3. pe seroase ( pleura, peritoneu ), dupa inflamatii cu aderente ( pahipleurita ), aspect glazurat;
4. in peretii vaselor: arteriole ( DZ, HTA );

Intracelular: mai rar

1. in hepatocite, in infectii virale / toxice - corpii Malory ( filamente intermediare de keratina si ubiquitina );
2. in celule epiteliale, in infectii genitale cu HPV.
3. in celulele tubilor renali contorti proximali ( nefrocite ): hialinul fiind format prin resorbtia proteinelor plasmatice filtrate glomerular in exces
in urina sau proteine tubulare eliminate, cu formarea de “cilindrii hialini”.
4. in celulele hipofizare, in sdr. Cushing - celulele Crooke – celule bazofile hipofizare, cu aspect sticlos, omogen;
5. in plasmocite, in inflamatiile cronice – corpii Russel: agregate de Ig G depuse in cisternele dilatate ale reticulului endoplasmatic rugos.
6. in celulele interstiale Leydig – cristalele Reincke: incluzii rectangulare perinucleare.

Distrofia ceroasa Zencker: distrofie hialina la nivelul muschilor striati ( muschii abdominali drepti, diafragm ), in infectii severe ( febra tifoida );
Macroscopic: tesut muscular foarte moale, friabil, cu aspect ceros;
Microscopic: necroza de coagulare, cu transformarea fibrelor musculare intr-un material astructural, omogen, acidofil ( eozinofil ), cu pierderea
striatiilor.
 DISTROFIA HIALINA A OVARULUI

Definitie: distrofie proteica caracterizata prin depuneri de hialin la nivelul retelei de

reticulina a corpului galben in involutie, cu formarea de corp albicans ( cicatrice );
- depunere de hialin fiziologica ( la fel, in senescenta: hialinoza arterei uterine, in
postmenopauza ).

Macroscopic:
- pe suprafata ovarului: depozite albicioase, dure, cu aspect sticlos, bine delimitate.
- pe sectiune: corpii albicans, diametru de 3-4 mm;
Diagnostic de organ: ovarul;
- organ parenchimatos tapetat la suprafata de epiteliu simplu
cubic ( epiteliu germinal ).

I. Coricala: periferie;
1. foliculii ovarieni in diferite stadii de evolutie ( foliculi
primari, secundari, tertiari), tesut conjunctiv dens, bogat in
fibroblaste.

2. corpul luteal ( corpul galben ):

- se formeaza prin colabarea peretelui folicular tertiar dupa
ovulatie, cu formarea de numeroase falduri;
- celule luteale granuloase: numeroase, dispuse central; sunt
mari, citoplasma slab eozinofila si nucleu cu nucleol
proeminent; rol: sinteza de progesteron;
- celule luteale tecale: mari, dispuse la periferie, citoplasma
mai putina, intens eozinofila, nuclei heterocromatici; rol:
secreta estradiol si progesteron.

3. corpii albicans

II. Medulara: central;

- tesut conjunctiv mai putin dens celular dar, cu numeroase
fibre elastice, celule musculare netede si vase sanguine.
- celulele stromale conjunctive si musculare netede au
citoplasma redusa si sunt dispuse in spirale, aspect
“storiform”;
 Microscopic: hialinul
Coloratii:
•Hematoxilin-Eozina ( HE ) ( coloratia uzuala ):
eozinofil ( roz pal );
•Van Gieson ( VG ): roz-rosu; ( DD: amiloidul, care se
coloreaza in galben );

Depuneri de hialin pe:

1. cicatricile de corp galben cu formare de corpi
albicans.

a) cicatrici recente de corpi galbeni: corpii albicans

au aspect de formatiuni rotund-ovalare, omogene, pal
eozinofile, aspect de “vata de zahar”.
b) cicatrici vechi de corpi albicans:
aspect de benzi ondulate cerebriforme.

2. in peretii arteriali: lumen permeabil, pereti

ingrosati, prin depuneri de hialin, de aspect omogen.

DD:
Corpul galben de gestatie: > 5-10 mm diametru.
Corpi albicans
 DISTROFIA AMILOIDA
Definitie: degenerescenta protidica, caracterizata prin depunerea patologica de amiloid intercelular ( extracelular )
insidios.

Amiloidul: proteina anormala, cu structura fibrilara, insolubila, vizibila la microscopul electronic.

- numele de amiloid a fost dat de catre Virchow care, a constatat ca, aceasta substanta de pe suprafata organelor, se
coloreaza in cenusiu-murdar / brun-acaju in contact cu solutia Lugol acidifiata ( solutie iod iodurat ), similara
amidonului.
- “amilo-” – prefix pt polizaharide, “-oid” = “asemanator cu”.
- amiloidul a fost descris macroscopic prima data de catre Rokitanski, la nivelul rinichiului: “rinichi mare, lardaceu”.

Macroscopic: zone albicioase-cenusii pe suprafata organelor.

Microscopic: coloratii pentru amiloid:

1. Hematoxilin – Eozina ( HE ): substanta eozinofila ( roza ), fibrilara, amorfa, depusa extracelular, cu comprimarea
celulelor vecine, determinand o atrofie de compresiune;

2. Van Gieson ( VG ) ( cu picrofuxina ): galben-portocaliu ( DD: cu hialinul care, se coloreaza in rosu );

3. Rosu de Congo ( coloratia patognomonica ): coloratie ortocromatica ( substanta colorata va avea aceeasi culoare ca
si colorantul ): coloreaza amiloidul in rosu intens; ulterior, in lumina polarizata: amiloidul care este roz-rosu devine
verde sclipitor.

4. Violet de gentiana / violet de metil: coloratie metacromatica ( substanta colorata va avea o culoare diferita fata de
colorant ): coloreaza amiloidul in rosu violaceu.
 DISTROFIA AMILOIDA RENALA
Definitie: distrofie protidica caracterizata prin depunerea de amiloid intercelular la nivelul
rinichiului, secundara unor afectiuni cronice ( TBC, bronsiectazii, osteomielita );
- este cea mai frecventa localizare si cea mai serioasa, fiind o cauza de deces.

Clinic: sindrom nefrotic ( SN ) - hipoalbuminemie

- proteinurie cu cilindrii proteici celulari
- hiperlipidemie ( colesterol )
- lipidurie
- edeme
Evolutie: rapida spre uremie si IRC.

Macroscopic:
- rinichi normali / mariti de volum, culoare normala / gri-palizi, cenusii, consistenta crescuta
( fermi ), aspect de “cauciuc vulcanizat”, “rinichi mare slaninos” ;
- pe sectiune: corticala palida, cu suprafata ondulata ( datorita depozitelor de amiloid albicioase
dispuse subcapsular ), frecvent ratatinata, ( contractata ) avand aspect de rinichi retractat
( datorita amiloidului din peretii arteriolelor renale cu formare de stenoze vasculare ); medulara
de aspect normal.
Amiloidoza renala
Amiloidoza renala
 Coloratie: HE
Microscopic:
- depunerea initiala a amiloidului are loc la nivelul
glomerulilor, ulterior la nivelul tubilor si vaselor.

1. glomerulii: ( clinic: SN )
- amiloidul se depune initial la nivelul mezangiului,
ulterior de-o parte si de alta a MBG, determinand
ingrosarea ei;
- capsula Bowmann devine ingrosata, cu obstruarea
in timp a intregului glomerul si formarea de noduli
eozinofili caracteristici.
( Rosu de Congo: noduli rosii, amorfi, acelulari );
Coloratie: Rosu de Congo

2. tubii renali: ( clinic: acidoza tubulara distala );

- membrane bazale ingrosate, cu depuneri de
amiloid;
- pot fi prezenti cilindrii acidofili in lumenele
tubilor ( nu sunt depuneri de amiloid );

3. vase: ( clinic: IRC );

- vase ingrosate, cu depuneri de amiloid la nivelul
membranelor bazale.
Glomerul cu depunere de amiloid; Rosu de Congo, 10x Amiloid in lumina polarizata, 40x

DD:

1. Hialinoza arteriolara din boala hipertensiva

- depuneri de hialin exclusiv la nivel arteriolar, colorate in rosu cu Van Gieson ( VG ), dar
fara reactie metacromatica.

2. Scleroza interstitiala renala, secundara pielonefritei cronice ( PNC )

- proliferare intensa de fibre conjunctive de colagen la nivel stromal si nu la nivelul
membranelor bazale tubulare / vasculare.
DISTROFIA AMILOIDA SPLENICA Splenomegalie cu depozite de amiloid

Macroscopic:
- splina moderat marita de volum ~ 800 g
( normal: 180-200 g ) cu depozite de amiloid,
inaparente / slab vizibile macroscopic, ce incep
din regiunea perifoliculara ( pulpa alba ), ulterior
in tot parenchimul splenic ( pulpa rosie ).
- leziunea este observata postmortem.

- exista 2 modele de depozitare a amiloidului: Splina sagu

1. initial: depozite mici nodulare albicioase,

aspect “granule de tapioca”, palide, translucide,
limitate la nivelul foliculilor limfatici splenici (
pulpa alba ) – “splina sagu”;

2. ulterior: depozite albicioase depuse difuz in:

- foliculii limfatici
- in peretii sinusurilor splenice si in reteaua
tesutului conjunctiv din pulpa rosie – “splina in
harta” / “splina sunca” / “splina lardacee”;
Aspect: brun-rosiatic, de “carne afumata”.
Splina sunca Granule de tapioca
Diagnostic de organ:
Splina – organ parenchimatos, invelit intr-o capsula
fibrolamelara, mai groasa la nivelul hilului, din care se
desprind trabecule conjunctive in profunzime;
- parenchimul este format din pulpa alba si pulpa rosie.

I. Pulpa alba: este formata din zonele cu tesut limfoid;

Foliculii limfoizi:
- limfocite B si T, cu centrii germinativi.
- sunt centrati de o arteriola ( corpusculul Malpighi ).
1. Zona mantalei: o banda de limfocite mici, dispusa
central, in jurul centrului germinativ ( germinal );
2. Zona marginala: formata din limfocite mijlocii, ce
inconjura zona mantalei.
- intre foliculii limfoizi: zona perifoliculara, cu tesut
reticular, capilare, hematii si leucocite.

II. Pulpa rosie: 75 % din parenchimul splenic, fiind

formata din cordoanele celulare splenice Billroth
( formate dint-o retea de fibre de reticulina in ochiurile
careia se gasesc hematii, leucocite, monocite,
plasmocite, macrofage ) dispuse intre vase ( capilare si
sinusuri venoase );
- culoarea rosie este datorata numeroaselor hematii din
lumenul sinusurilor venoase si din cordoane.
Splina
 Splina “sagu”
Microscopic:
I. Splina sagu:
- amiloidul se depune exclusiv la nivelul
corpusculilor Malpighi ( foliculii limfoizi centrati de
o arteriola ).
1.arteriola centrala: perete ingrosat omogen, prin
depuneri de amiloid, cu lumen deschis, permeabil.
2. in jurul arteriolei: depunerile de amiloid au aspect
de zona omogena, eozinofila, ce cuprinde tot
teritoriul foliculului limfoid, in care mai persista rare
limfocite.

II. Splina sunca / lardacee / splina harta:

- depunerile de amiloid, se dispun generalizat,
interstitial, atat in pulpla alba, cat si in cea rosie;
- la nivelul foliculilor limfoizi;
- la nivelul peretilor sinusurilor splenice.

D+: depozitele de amiloid sunt confirmate de

coloratia metacromatica cu violetul de metil ( ce
coloreaza amiloidul in rosu-violaceu ) sau cu rosu
de Congo;
Splina “sunca”
 STAZA BILIARA IN FICAT
( COLESTAZA )

Definitie: distrofie pigmentara caracterizata prin acumularea intrahepatica de

pigment biliar.
- poate fi: colestaza intrahepatica / extrahepatica;
Cauze:
1. obstructia cailor biliare prin:
- calculi ( litiaza biliara, hepatica ): cel mai frecvent.
- paraziti ( ascarizi )
- inflamatii ( colangite );
2. compresie externa prin: - cicatrice fibroasa ( ciroza biliara );
- cancer de cap de pancreas;

Patogenie:
- staza in caile biliare determina destinderea acestora ( aspect vizibil inclusiv in
spatiul port ), ulterior destinderea hepatocitelor, ruperea jonctiunilor intercelulare
( vizibila la microscopul electronic ) si acumularea de pigment biliar in hepatocite.
Cauze COLESTAZA INTRAHEPATICA
1. defecte excretorii ale BD asociate cu boli hepatice difuze afectand toate functiile hepatice: hepatita (- virala
( “colangiolitica”), medicamentoasa, alcoolica), ciroza hepatica;
2. modificari de flux biliar, fara leziuni hepatice prezente – colestaza pura.
- sdr. Dubin-Johnson ( icter idiopatic cronic): defect congenital cu agregare familiala a functiei excretorii hepatice: icter
usor, BD crescuta in sange, pigment biliar intrahepatocitar
- sdr. Rottor: sdr icteric determinat de un defect de secretie si depozitare a BD ( bilirubina conjugata )
- atrezie congenitala de ducte intrahepatice
- stricturi de ducte intrahepatice
- ciroza biliara recenta, fibroza chistica de pancreas;
- medicamente, CO, icter de sarcina;

Cauze COLESTAZA EXTRAHEPATICA

- litiaza obstructiva
- carcinomul de cap de pancreas, carcinomul obstructiv al ductelor extrahepatice, carcinomul de papila Vater;
- stricturi stenozante inflamatorii postchirurgie biliara
- atrezie congenitala de cai biliare extrahepatice
Patogenie: initial, se produce distrofia cailor biliare extrahepatice cu extensie progresiva retrograda a stazei biliare in
sistemul ductelor intrahepatice, cu proliferare de celule epiteliale ale ductelor portale si fibroza inconjuratoare;
ductele sunt dilatate cu secretie biliara si pigment biliar in hepatocitele din jur si in celulele Kupffer.
Cel mai mare ajutor in diferentierea formelor de colestaza este:
- ruptura canaliculelor cu extravazarea secretiei biliare cu formare de lacuri biliare inconjurate de hepatocite necrozate.
 Colestaza
Macroscopic:

- ficat marit de volum, capsula in

tensiune, impregnata biliar ( ca si
tegumentele, mucoasele, viscerele ), de
culoare brun-verzuie ( icter );

- pe sectiune: parenchimul hepatic

razbuzeaza si are aceeasi culoare difuza
brun-verzuie;

Ciroza biliara primitiva

 Colestaza: “trombi biliari”.
Microscopic:
- arhitectura lobulara este pastrata;
- in spatiul port, ductele bilare contin pigment
biliar ( bilirubina ), culoare brun-maronie-verzuie
denumit impropriu : “tromb biliar”;
-hepatocitele: contin intracitoplasmatic granule
brun-verzui ( pigment de bilirubina );
- uneori, pigment biliar in celulele Kupffer.

- poate apare o proliferare de ducte mici (ductuli)

si ducte biliare portale, uneori cu fibroza
periportala minima, mimand o ciroza biliara.

D+: staza biliara hepatica;

DD:
1. Ciroza biliara
- masiva fibroza interstitiala, cu alterarea
arhitecturii lobulare hepatice, trombi biliari.
2. Hepatita ( icter parenchimatos )
- granulele de pigment din hepatocitele degenerate
nu se insotesc de trombi biliari.
Colestaza
 STEATOZA HEPATICA
STEATOZA: cea mai frecventa distrofie lipidica caracterizata prin acumularea de trigliceride ( lipide neutre ) in celulele
organelor parenchimatoase care in mod normal nu le contin si nici nu au rol in depozitarea lor.
DD al steatozei:
1. lipomatoza: acumulare de TG in mod localizat in adipocite sub forma de tesut adipos.
2. obezitatea: acumulare de TG in tesutul conjunctiv adipos in mod generalizat.
Steatoza: 1. hepatica
2. extrahepatica ( renala, miocardica )
STEATOZA HEPATICA
Definitie: distrofie lipidica caracterizata prin acumularea de trigliceride ( TG ) in hepatocite sub forma de vacuole clare,
optic goale ( picaturi de grasimi ), ce pot fi mici si multiple / o picatura mare, unica care, in timp si in cantitate excesiva
duc la ciroza hepatica;
- acumularea de TG este datorata unui aport alimentar crescut / metabolism deficitar ( inanitie, alcoolism, dieta
neechilibrata ).

Cauze:
- malnutritie, DZ, obezitate, toxice hepatice, stari toxico-septice, ficat gras de sarcina;
- in functie de localizarea celulelor distrofice:
1.centrolobular: - anorexie, factori toxici ( etanol, tetraclorura de carbon - CCl4, toxine din ciuperci, benzen,
cloroform, metale);
- stari toxico-septice ( hepatita acuta, alcool, anemie);
- steatoza de sarcina;
2. periportal: - carente proteice: globale ( DZ ) sau partiale ( metionina, malnutritie Kwashiorkor );
- TBC;
3. mediolobular si centrolobular: steatoza din hipoxia cronica ( staza hepatica cronica );
Patogeneza:
1. aport excesiv de AG L in ficat ( inanitie, obezitate).
2. sinteza crescuta de AG, cu diminuarea oxidarii AGL ( alcoolism cronic, DZ: lipsa glucidelor
impiedica arderea grasimilor ).
3. cresterea esterificarii AGL in TG datorita cresterii de alfa-glicero-fosfat ( etanol ).
4. sinteza scazuta de apo-proteine ( CCL4, malnutritie protein calorica ).
5. secretie scazuta de apo-proteine in ficat ( etanol, carente proteice Kwashiorkor );
Macroscopic:
- ficat mare ( 3 - 5 kg ), ( normal: 1,5 – 2 kg ),
cu margini rotunjite, suprafata neteda, culoare
galbuie;

- pe sectiune: suprafata neteda, consistenta

scazuta, culoare galbuie, de aspect omogen
( uniform ), “ficat de gasca” / zone galbui ce
alterneaza cu zone brune;
- pe lama cutitului raman urme de grasime;
- uneori, tesutul modificat este dilacerat la
jetul de apa;
Microscopic: steatoza hepatica
- arhitectura lobulara pastrata.
- hepatocite marite de volum, ce contin
intracitoplasmatic vacuole clare ( optic vide in HE ),
ce imping nucleul la periferie, cu aspect de “inel cu
pecete”.
- persistenta nucleilor: leziune reversibila.
( disparitia nucleului: leziune ireversibila ).

Vacuolele lipidice:
- mici, multiple ( steatoza microveziculara ) / o
singura vacuola mare ( steatoza macroveziculara );
- sunt dispuse: - centrolobular
- periportal
- panlobular
Coloratii speciale pentru grasimi:
1. solutia Scharlach: coloreaza grasimile in rosu.
2. Sudan III: portocaliu.
3. Acid osmic: negru.
4. Albastru de Nile: albastrui.
 Steatoza hepatica

DD:
1. Steatoza hepatica degenerativa
- centrolobulara, cu picaturi lipidice mici, multiple in aceeasi celula si leziuni nucleare severe,
de tip picnoza si karioliza;

2. Tezaurismozele
- acumulare de lipide la nivelul celulelor Kupffer.

3. Steatoza masiva panlobulara

- doar prezenta spatiilor porte arata diagnosticul de ficat ( exluzand un tesut adipos ).
STEATOZA ALCOOLICA Corpii Mallory

Microscopic:
- sunt lezate initial hepatocitele din jurul VCL ulterior, zona
mediolobulara si periportala;
- daca, consumul de alcool este oprit, steatoza este reversibila si dispare
in ordinea in care a aparut, in 2-3 saptamani, insotita de fibroza
centrolobulara, perihepatocitara.
- initial: steatoza microveziculara ulterior, macroveziculara;
- in cazuri severe, hepatocitele se pot rupe, cu eliberarea lipidelor si
formare de lipogranuloame ( acumulare focala de limfocite si
macrofage, centrate de o picatura lipidica ), cu evoluite spre
steatohepatita.

Hepatocitele degenerate:
1. incluziuni intracitoplasmatice - corpii Mallory ( material proteic
hialin, sub forma de masa eozinofila, neregulata dispusa perinuclear );
2. numeroase PMN in jurul hepatocitelor cu corpi Mallory;

Corpii Malory:
- nu sunt patognomonici steatozei alcoolice / hepatita alcoolica.
- apar si in: - ciroza biliara primitiva ( CB I )
- boala Wilson ( Cu )
- colestaza cronica
- tumori hepatice;
Evolutie: daca, consumul de alcool continua, evolutia este spre CH.
 BOALA GAUCHER
Definitie: boala genetica lizozomiala, autosomal recesiva determinata de lipsa / deficitul de beta-gluco-cerebrozidaza
( enzima ) din lizozomi si acumularea de glucocerebrozide ( lipide obtinute din catabolismul glicolipidelor din
membranele imbatranite ale leucocitelor, hematiilor / gangliozidele SN ) in sistemul macrofagic ( splina, ficat, maduva
osoasa ) si SNC, transformandu-le in celule Gaucher.

( in mod normal, glicolipidele rezultate din descompunerea celulelor sanguine imbatranite sunt degradate de catre
macrofage in special in ficat, splina, maduva osoasa; in boala Gaucher, degradarea acestora se opreste la etapa
glucocerebrozidelor care, se acumuleaza in fagocite );

- este o tezaurismoza lipidica ( dislipiodoza / steatoza sistematizata ): boala lizozomiala, produsa prin carente enzimatice
si caracterizata prin acumularea de lipoizi ( grasimi complexe din structura membranelor celulare ) in macrofage, in
cadrul unor boli genetice.

- este determinata nu doar de acumularea materialului de depozit, ci si de activarea macrofagelor; in tesuturile afectate au
fost evidentiate citokine secretate de macrofage in cantitati crescute ( IL-1, IL-6, factorul de necroza tumoral – TNF ).

Clinic: 3 subtipuri:
Gaucher I: apare la adult; forma cea mai frecventa ( 90 % ), cronica, noncerebrala, cu depozite hepatice, splenice si
scheletale (maduva osoasa); clinic: hepatosplenomegalie, osteopenie, osteonecroza; ( se crede ca, modificarile osoase sunt
datorate citokinelor produse de macrofage );

Gaucher II: forma infantila, acuta, cerebrala, cu hepato-splenomegalie si leziuni progresive ale SNC ( convulsii,
deteriorare mintala progresiva ), urmate de deces;

Gaucher III: apare la tineri, forma sistemica, ~ tipului I, urmata de atingerea SNC si deces in a III-a decada de viata;
Macroscopic:
1. Splina:
- marita, giganta ( 10 Kg ), palida,
galbuie, suprafata pestrita, pe seama
celulelor Gaucher ( macrofage cu
lipide ).

2. Hepatomegalie

3. Maduva osoasa:
- mase pseudotumorale mari, cenusii,
moi, cu eroziuni osoase, deformari
ale scheletului, fracturi.

4. Adenopatie:
- generalizata, de dimensiuni
moderate;
 Splina: celule Gaucher
Microscopic:
1. Splina
- celulele Gaucher: macrofage mari ( 50-100 μm );

- citoplasma: pal eozinofila, vacuolata, de tip

fibrilar, aspect de “hartie creponata” / “matase
plisata”, PAS ( periodic acid Schiff ) pozitive ( roz
intens colorate ) datorită supraîncărcării lizozomale
cu glucocerebrozide.
- nucleii: unici sau multipli, excentrici ( spre
periferia celulei ), hipercromi;

La microscopul electronic: lizozomi destinsi;

2. SNC:
- celulele Gaucher apar in spatiul perivascular
Virschow-Robin, arteriolele fiind inconjurate de
celule adventiceale tumefiate.
 Celule Gaucher

Boala Gaucher: necroza osoasa cu un numar redus de

osteocite in osteoclaste.
Celule Gaucher
 BOALA NIEMANN-PICK
Definitie: tezaurismoza, autozomal recesiva, datorata deficitului de sfingomielinaza din
lizozomi si acumularea de sfingomielina si colesterol in lizozomii macrofagelor, in
majoritatea tesuturilor si organelor, inclusiv in oase;
- decesul survine până la atingerea vârstei de doi ani.

Sfingomielina: fosfolipida localizata in cantitate crescuta in tesutul nervos ( axon ), avand rol
in reglarea permeabilitatii membranei nervoase pentru ionii de Na si K, asigurand astfel
transmisia impulsului nervos pe cale electrica;

Clinic: 5 subtipuri, cele mai frecvente fiind:

Tipul A: 75-80 %, forma severa, infantila, cu atingere neurologica extensiva si acumulare
marcata de sfingomielina la nivel visceral; deces in primii 3 ani de viata;

Tipul B: atingere viscerala, cu organomegalie, fara atingere SNC;

Tipul C: ~ tipului A; apare dupa varsta de 10 ani;

Boala poate fi depistata antenatal prin recoltare de lichid amniotic si determinarea nivelului de
activitate a sfingomielinazei acide in leucocite si culturi de fibroblasti, nivel care este foarte
scazut ( sub 5% ).
 Ficat: celule Niemann-Pick
Macroscopic:
1. organe mari, palide:
- splina: creste foarte mult ( x10 );
- hepatomegalie moderata;
- creierul: scade in greutate ( atrofie cerebrala ),
ferm;
2. poliadenopatii;
3. decalcificari osoase;
4. intarzierea dezvoltarii staturo-ponderale;

Splina: celule Niemann-Pick

Microscopic:
- celulele Niemann-Pick: macrofage mari
(~ 50 μm / 90-100 μm), citoplasma fin vacuolata,
cu vacuole mici, relativ uniforme, de aspect
spumos ( lizozomi incarcati cu sfingomielina si
colesterol ) si nucleu situat central;
Coloratiile pentru lipide: pozitive;

D+: prezenta celulelor Niemann-Pick ( biopsie

hepatica / maduva osoasa );
Splina: celule Niemann-Pick