Mara

de Ioan Slavici
Ioan Slavici a fost un scriitor , un fin psiholog, un creator de tipologii, un
journalist,  pedagog roman si membru corespondent al Academiei Romane .
Romanul “Mara” de Ioan Slavici a aparut in anul 1894, fiind structurat in 21
de capitole bine definite cu cate un titlu semnificativ. Opera este denumita dupa
personajul principal , titlul “Mara” fiind sugestiv si avand valoare simbolica. El
este format dintr-un substantiv simplu propriu. In jurul acestei vaduve cu 2
copii se desfasoara intreaga actiune a operei.
Romanul este o specie a genului epic, în proza, de mari dimensiuni, cu o
acțiune complicată desfășurată pe mai multe planuri narative, cu numeroase
personaje bine conturate.
„Mara”de Ioan Slavici este un roman traditional deoarece insumeaza
caracteristicile specifice unuia. Autorul creează iluzia unei lumi a vieţii
obiective,propunandu-si sa reflecte lumea in toata complexitatea ei,fiind
alcatuita din targoveti, breslasi si negustori. Exista o desfasurare a faptelor
logica dar si cronologica. Este prezentat si mediul dintre sat si oras,targul
ardelenesc la sfarsitul sec al 19-lea.Intamplarile se petrec la
Radna,Arad,Lipova,Viena.Mara este precupeata,Hubar este macelar,Bocioaca
este cojocar,ocupatiile personajelor apartinand lumii targovetilor.
Opera are si caracter social deoarece prezintă o anumită problemă socială și
efectul ei asupra unor personaje . In acest context, problema saraciei este cea
abordata. Mara este prezentata ca fiind o vaduva cu doi copii saraca . Problema
banilor era una zilnica pentru ea, ajungand in situatii neplacute doar pentru a
pastra banii sau a-I pastra.
De asemenea, romanul este realist, concentrand insusiri specifice unuia. Este
prezenta tipizarea, ca mijloc de generalizare a fenomenelor vieţii înt-o forma
concreta.Personajele sunt proiectate sa fie tipice, reprezentative unei categorii
sociale.Ele sunt surprinse in transformare/dezvoltare , fiind individualizate
prin fapte, limbaj, relaţii cu alte personaje .Sunt prezente si descrieri
minutioase care ilustreaza mai bine tehnica detaliului.
Romanul Mara reprezintă o operă literară realistă importantă a literaturii
române prin evocarea societății transilvănene de la mijlocul secolului al XIX-lea
cu autenticitate și o luciditate.Naratiunea este
obiectiva,auctoriala,heterodiegetica, cu viziune par derniere , focalizare
externa ,realitatea fiind perceputa obiectiv.Naratorul omniscient relateaza la
persoana a 3 a detasat , dirijand destinul personajelor ca un adevarat regizor .
Stilul este sobru/impersonal , cel direct se îmbină cu stilul indirect și cu
stilul indirect liber, ultimul generând  ambiguitate si aici dominand in text,
limbajul naratorului fiind influentat de limbajul personajelor.Textul este lipsit
de figuri de stil.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice: descrierea
prezinta universul social, locul si timpul in care se desfasoara actiunea;
naratiunea are functia de ilustrare a realitatii; dialogul sustine veridicitatea si
concentrarea epica ajutand si la portretizarea personajelor .
Reperele spatio-temporale sunt bine amplasate in text.Aflam cu ajutorul lor ca
actiunea se petrece la sfărșitul secolului al XIX-lea , într-un târg ardelenesc
situat pe valea Mureșului, Radna, lângă Lipova și destul de aproape de Arad. Pe
parcursul capitolelor spatiul actiunii se mai diversifica.
Tema romanului o reprezinta familia,fiind descrise eforturile unei femei
vaduve din de a obtine o pozitie sociala cat mai buna intre micii negustori locali
si de a strange cat mai multi bani pentru a asigura o viata mai buna copiilor sai.
Tema iubirii si a destinului pot fii considerate ca fiind secundare, ele
coexistand in text cu tema familiei. Romanul urmareste evolutia relatiilor
dintre membrii familiei Marei, pe parcursul mai multor ani.Tema operei si
eforturile Marei reies din cateva secvente din text, cum ar fii:”Mara nu-ti iese
niciodata cu gol in cale,vinde ce poate si cumpara ce gaseste,duce de la radna
ceea ce nu gasesti la Lipova ori la Arad si adduce de la Arad ceea ce nu gasesti la
Radna sau la Lipova. “; “…sunt si zdrentarosi si desculti si nepieptanati si
nesplati si obraznici,dar tot asa e si mama lor insasi, cum ar putea sa fie o
vaduva saraca?Cum ar putea sa fie copii saraci,care isi petrec viata in
targ,printer picioarele oamenilor?” Mara depunea mult efort si dedicare in
strangerea banilor, ea fiind prezenta in targ oricare ar fii fost contextul. Se tragh
din text multe caracteristici ale personajului principal: Scena in care Mara
discuta cu Maica Aegidia, pentru primirea Persidei la manastire pentru mai
putini bani, rezultand zgarcenia si disimularea. Scena in care Mara o paraseste
pe Persida, care abia nascuse, amintindu-si ca lasase usa descuiata, este
semnificativa deoarece din ea rezulta frica de a nu fi calcata de hoti.
In acest roman,conflictele sunt de 2 feluri, acestea fiind interne sau
externe.Antagonismul dintre Mara si proprii ei copii,intre Persida si Natl,intre
Trica si familia Bocioaca sunt externe.Cearta interna a Persidei cu ea insasi cu
privire la iubirea ce i-o poarta lui Natl,a Marei, intre iubirea familiei si al
banului,al lui Trica, intre iubirea fata de Marta si dorinta de a se inrola sunt
toate conflicte interne.Cel extern este marcat de opozitia dintre mentalitatea
unei comunitati traditionaliste, guvernate de reguli adverse copiilor Marei, care
vor sa-si implineasca propriul destin, independent de societate.
De asemenea, exista si un conflict tragic, acesta fiind reprezentat de modul
in care destinul pedepseste personajele, cel afectat in roman fiind Hubar,ucis
de fiul nelegitim.
Limbajul in opera este lipsit de podoabe,stilul cel mai prezent fiind cel
colocvial,folosit in relatii de familie/in viata de zi cu zi.Existenta diminutivelor
(“butoiasul”;”mâltisori”;”săracutii”),a interjectiilor(“De!”;”Ah!”;”O!”), a
substantivelor in vocativ (“Prostule!”;”Mamă!”) si a incarcaturii afective
insumeazacaracteristicile stilului colocvial.
Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a
spatiului ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti.  Opera "Mara" de loan
Slavici este "cel mai bun roman al nostru, inainte de «Ion»", conform afirmatiei lui
Serban Cioculescu si "aproape o capodopera", in viziunea lui George Calinescu,
deoarece destinul eroilor si mediul social sunt evocate cu o remarcabila arta a
detaliului si cu o mare forta de construire a ansamblului.