Nume și prenume: ...................

Programul de studii: Conversie PIPP

Anul: I/ Grupa A
Disciplina: Fundamentele pedagogiei – seminar
Profesor: Lect.univ.dr. Ioana Boghian

EDUCAȚIA ESTETICĂ
CONCEPTE ȘI INTERACȚIUNI FORMATIVE
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Din cele mai vechi timpuri omul a fost sensibil la frumos, a iubit si preţuit frumosu’1,
fiind preocupat de crearea lui. Hegel definea estetica ca o întinsă împărăţie a frumosulu’2, N.
Hartman era de părere că frumosul este obiectul universal al esteticii 3, iar T. Vianu că estetica
este ştiinţa frumosului artistic4. Astfel, frumosul este necesar în viaţa tuturor oamenilor pentru
că îi asigură un echilibru spiritual. Omul din ziua de azi este avid de frumos, îl caută în tot ce îl
înconjoară: în artă, literatură, teatru, film, în mediul înconjurător, în relaţiile interumane.
Educaţia estetică reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii
proiectată si realizată prin receptarea, evaluarea, trăirea si crearea valorilor frumosului din
natură, societate, artă.5
Deoarece sunt uilizaţi fără a se li se cunoaste sensul se cere o clarificare conceptuală
asupra unor termeni ca: estetic, inestetic, estetica, educaţia estetică și educaţia artistică.
Esteticul este o noţiune fundamentală care cuprinde următoarele structuri:
o Esteticul din natură (se referă la flori, frunze, stânci, nori, cascade, culori, peisaje, fenomene
acustice, fenomene ale naturii - luna plină, apus/răsărit de soare) care se constituie numai
prin definirea si reflectarea ei de către om;
o Esteticul artei cu ajutorul căruia fiecare autor redă realitatea într-un mod original;
o Esteticul în sfera relatiilor interumane (frumosul vestimentar, relaţiile interumane,
petrecerile, design-ul interior, gândurile, sentimentele există in măsura în care se exprimă).

1
 Depăşind reacţiile biologice, omul dobândeşte valenţe estetice creând dinamism şi armonie
în existenţa colectivă;
o Esteticul produselor şi mediului muncii care are ca finalitate imediată utilul, încercând să
rezolve practic, artizanal, relaţiile dintre materiale, formă si tehnică.6Astfel, esteticul
industrial a consacrat o nouă preocupare, design-ul industrial, şi o noua profesiune. Aici se
înscriu produsele vestimentare, cele de design interior, ale industriei bunurilor de consum,
ale industriei constructoare de maşini, mijloacele de transport.
Inesteticul este o noţiune opusă esteticului, sinonim cu urâtul, neîndeplinind criterii de
esteticitate. În acest sens, perceperea urâtului sau frumosului are elemente de subiectivitate,
fiind determinată într-o mare masură de educaţie.
Estetica este ştiinţa care studiază frumosul, legile și categoriile artei. Ea are scopul de a
organiza cunoştinţele acumulate, de a amplifica capacitatea de orientare în artă și receptivitatea
frumosului.
Educaţia estetică este componenta educatiei integrale care urmăreşte pregătirea
elevului pentru a recepta, asimila și crea valorile estetice şi modelarea specifică a personalităţii
prin formarea calităţii estetice, după I. Bontas 7. Stimulând într-un mod propriu originalitatea,
expresivitatea, educaţia estetică face parte din pedagogia creativităţii, dezvoltarea la elevi
aspiraţia lucrului frumos si bine făcut, bunul gust faţă de produsul industrial, comportamentul
civilizat.
Educaţia artistică, specie a educaţiei estetice, ele aflându-se în raport de subordonare,
vizează atitudinea de a percepe frumosul și dezvoltarea sistematică a capacității de a percepe, de
a înțelege și crea frumosul în artă. În cadrul activităţii artistice se pune accentul pe activităţi
practic-aplicative, avându-se în vedere cultivarea si dezvoltarea capacităţilor creative.
Sensibilizarea pentru frumos începe încă din grădiniţă unde preşcolarilor li se dezvoltă
simţurile prin auz, gust, culoare, cu ajutorul unor activităţi ca ascultarea povestilor, a poeziilor,
dansul, cântatul, jocul. La vârsta preșcolară, afectivitatea copilului se caracterizează printr-o
bogăție de emoții pozitive, dar și printr-un conținut sărac al sentimentelor estetice. La această
vârstă copiii nu pot să înțeleagă decât în mod subiectiv frumosul și numai anumite aspecte care
îi sunt accesibile, pe când sentimentele estetice presupun aprecierea obiectivă a frumosului în
diferite forme. Preșcolarul mic apreciază de multe ori ca frumos lucrul care nu are o certă
valoare estetică, dar care îi sunt familiare. I se poate părea frumoasă chiar o păpușă urâtă dacă

2
aceasta este păpușa cu care s-a jucat mult timp și-i amintește de momente plăcute și jocuri
reușite.
Arta (desen, modelaj, pictură) are o mare forță educativă, dirijează simțămintele
preșcolarului spre aspectele pozitive ale vieții, valoarea imaginii artistice constând în faptul că
face apel la sentimentele copilului și antrenează în mod activ aspectul afectiv al psihicului său.
La vârsta preșcolară, gândirea are un character concret, iar emoțiile joacă un mare rol. Valoarea
educativă a artei este cu atât mai mare, cu cât folosește mijloacele cele mai potrivite pentru a
reflecta frumusețea morală a oamenilor, idealul concret spre care să tindă în comportament și
simțire. Prin intermediul artei li se prezintă copiilor tipuri negative, dezvoltând o atitudine de
dezaprobare și învățând să facă distincția dintre bine și rău.
Arta plastică și decorativă contribuie atât la dezvoltarea percepției artistice prin
contemplarea tablourilor, cât și la dezvoltarea creației artistice prin desen, modelaj, construcții.
Prin intermediul acestor activități, preșcolarii au posibilitatea să-și formeze unele deprinderi
artistice. Prin desen și modelaj, copilul își dezvoltă capacitatea de a vedea ceea ce este frumos,
de a transpune ideile sale în lucrări diferite, se obișnuiește să aprecieze lucrările proprii și ale
altor copii. Crearea frumosului se realizează în desenele copiilor fie după o temă dată, fie după
o temă aleasă de ei. Desenul decorativ, desenul după natură influențează asupra posibilităților
de redare a impresiilor estetice în mod creator. Deși copilul nu stăpânește la această vârstă
tehnica exprimării grafice a reprezentărilor, el își manifestă dorința de a reda frumosul cu
mijloace proprii, având o deosebită satisfacție când reușește.
Muzica este una dintre cele mai accesibile forme ale artei pentru copiii preșcolari,
producând impresii puternice și influențându-i pe aceștia , creându-le dispoziții spre activitate.
Dintre ramurile muzicii, cea mai apropiată de specificul copilăriei este muzica vocală, deoarece
în cant, melodia formează o unitate cu textul, făcând-o mai accesibilă. De asemenea, muzica
este mai ușor înțeleasă când se combină cu mișcarea. În perceperea operelor de artă preșcolarii
sunt atrași de contraste, Astfel, le produce o deosebită plăcere contrastul simultan în diferite
tablouri, în care culorile vii sunt evidențiate pe un fond mai șters și invers, ca și contrastul
consecutiv în dans, muzică, literatură. După o melodie lentă, un efect remarcabil îl are o
melodie vioaie, într-un ritm rapid, după o horă liniștită un joc popular săltăreț atrage mult
copilul.
Introducerea artei în viața copiilor se face și în mod treptat și sistematic. Astfel, pentru
familiarizarea copiilor cu literatura, educatoarea poate folosi activitățile de povestire,

3
repovestire, precum și unele jocuri didactice cu scopul de a verifica conținutul literar asimilat de
copii într-o anumită etapă. Aproape toate activitățile obligatorii ocupă un loc important între
mijloacele de educație estetică. Observarea, ca activitate obligatorie, asigură copiilor aprecierea
unei opera de artă și frumosului din natură pe calea percepției. Activitățile cu imagini se
bazează, de asemenea, pe o observare amănunțită a diferitelor tablouri artistice realizate.
Diferitele forme ale artei folosite ca mijloace pentru educația estetică a preșcolarilor
trebuie să îndeplinească anumite criterii: valoarea artistică este cerință de bază față de opera de
artă și constă în expresivitatea și capacitatea de a declanșa sentimente estetice puternice. Din
varietatea de lucrări muzicale, literare, plastice, educatoarea trebuie să selecționeze pe cele mai
reușite pentru a fi înțelese și reținute cu mai multă ușurință de copii. Valoarea ideologică este
unul dintre cele mai importante criterii de selectare a operelor de artă utilizate ca suport pentru
a oglindi fenomenele tipice vieții în țara noastră și să contribuie la cunoașterea mai profundă a
realității și realizărilor poporului nostru. Acestea vor corespunde posibilităților lor de înțelegere,
iar alegerea trebuie să se facă pornindu-se de la cunoștințele dobândite de copii, de la
sentimentele și interesele pe care le manifestă față de realitatea înconjurătoare.
Creația populară poate contribui la educația estetică a copiilor de vârstă preșcolară. De
aceea este necesar ca educatoarea să aleagă producțiile și scenetele populare cele mai reușite,
utilizându-le în scopul familiarizării copiilor cu valorile artistice create de popor. Se pot folosi
basmele populare pentru eroismul personajelor populare și optimismul lor sănătos, baladele și
doinele populare pentru spontaneitatea și sinceritatea sentimentelor lor, muzica populară pentru
caracterul ei vioi, iar arta decorativă populară pentru gingășia cu care este executată și
simbolurile specific românești.
Alte forme ale artei folosite în grădinița de copii ca mijloace estetice sunt teatrul de
păpuși, teatrul de marionete, teatrul de umbre, dramatizările. Acestea captează interesul
copiilor și îi ajută să înțeleagă mai bine un text prin care li se prezintă exemple de comportare
civilizată, de fapte morale, etc. Valoarea artistică a pieselor prezentate și a interpretării lor
contribuie la educația estetică a copiilor. Teatrul de umbre constituie un mijloc de a crea buna
dispoziție, cu ajutorul lui verificându-se și precizându-se, prin intermediul dialogului, unele
cunoștințe ale copiilor.
Un rol important în îndrumarea artistică a copiilor îl au aprecierile educatoarei, analiza
rezultatelor obținute de copii. Valoarea aprecierii în educația estetică constă în faptul că
dezvoltă la copil capacitatea de a aprecia frumosul, îl stimulează și formează capacitatea de

4
autoapreciere a propriilor lucrări. Obiectivul principal al educatoarei în această privință este
dezvoltarea posibilității copilului de a aprecia creațiile sale la justa lor valoare, de a se
desprinde de criteriul subiectiv (Lucrarea este a mea și de aceea este mai frumoasă) și de a-și
însuși criterii obiective de evaluare a frumosului.
Mediul înconjurător, ambianța plăcută influențează permanent copilul și sub raport
estetic. Aspectul exterior îngrijit și frumos al tuturor persoanelor din jur acționează puternic
asupra procesului de formare a simțului estetic al copiilor. Interiorul grădiniței, aspectul
jucăriilor asigură o atmosferă plăcută, armonioasă, care atașează pe copil de tot ce reprezintă
educație. Îmbinarea armonioasă a elementelor din imediata apropiere a copilului are un efect
pozitiv atât asupra formării gustului său pentru frumos cât și asupra bunei dispoziții, asupra
conduitei sale.
Educația estetică prin joc: în procesul jocului se dezvoltă atât emoțiile și sentimentele
estetice, cât și gustul pentru frumos al copiilor. Influența formativă se diferențiază în funcție de
natura jocului. În unele jocuri cum sunt cele de construcție, copiii își înfrumusețează
construcțiile și astfel se formează gustul estetic. În jocurile cu subiecte din basme și povestiri
(jocurile cu dramatizări) copiii interpretează roluri diferite trăind diferite emoții estetice. La fel,
cântecele, recitările, dansurile, parte componentă a multora din jocuri, favorizează dezvoltarea
trăirilor afective de natură afectivă.
Jucăria educă la copii gustul artistic și simțul frumosului. Aceasta trebuie să redea
veridicul din viață. O jucărie cu trăsături urâte, denaturate (google search: păpuși urâte,
înfiorătoare) nu contribuie la educarea simțului estetic. A recurge la ceea ce este monstruos
drept obiect de contemplare și distracție pentru copil comportă riscul de a vicia gustul lui
artistic.
Educaţia estetică şi toate activităţile educative pot fi realizate atât în cadrul educaţiei
formale, cât şi informale sau nonformale. Pentru aceasta e necesar ca educatoarea să fie
pregătită în direcţia formării propriei sensibilități şi cea a preșcolarilor pentru a recepta
semnificaţiile estetice. Însă educaţia estetică se poate realiza şi în mod indirect de către
educatoare, prin felul cum se îmbracă, vorbește și amenajează ambientul sălii de clasă.. Astfel,
în cadrul educaţiei formale se va avea în vedere educarea capacităţii de a percepe, gusta şi
întelege frumosul, de a păstra si promova valorile estetice.

5
 În cadrul educaţiei nonformale educaţia estetică se realizează prin vizită la Biblioteca
Municipală și muzee (tur virtual), vizionarea de spectacole, filme, concursuri artistice, excursii,
cercuri tematice, serbări literar-artistice.
Experienţa estetică a copiilor nu se acumulează numai în grădiniță, ci şi cu ajutorul
activităţilor extracurriculare. Cadrul informal abundă în stimuli estetici care, dacă sunt integraţi
de educatori în timpul activităților educative, pot deveni o bază de realizare a educaţiei estetice.
Aici enumerăm frumosul din relaţiile interumane, din modă, frumosul stradal și arhitectura,
design-ul interior.
Copiii trebuie întrebaţi despre domeniile lor preferate pentru a putea determina pe ce
anume să se pună accentul si să se rezolve anumite probleme ce ţin de valorile morale si estetice
si autentice.
Idei importante și descifrări practice au rezultat din interacţiunea cu pedagogia si etica,
avându-se în vedere educarea conştiinţelor în spiritul unor idealuri înalte umanitare.8 Educaţia
prin religie contribuie la echilibrarea tensiunilor psihice, ducând la o stare de detaşare si
armonie interioară, creându-se o comuniune spirituală cu Divinitatea.
Una dintre inovaţiile secolului nostru este explozia informatională care s-a realizat cu
ajutorul mijloacelor de comunicare în masă, un număr tot mai mare de oameni luând contact
simultan cu un mesaj. Educaţia estetică prin mijloace mass-media se realizează uneori
convergent cu şcoala, alteori divergent9 Mass-media, considerată o extensie a comunicării
artistice, este utilă în promovarea valorilor estetice. Însă uneori creşterea cantitativă a nivelului
cultural al maselor s-a realizat în dauna calităţii, pseudo-valorile invadând si deformând
capacitatea de apreciere.
De aceea, educaţia formală este foarte importantă în modelarea si formarea conduitelor
civilizate şi pregătirea copiilor pentru a respinge urâtul în toate formele lui.

Referinţe bibliografice
1. Bontaş, I., (2007), Tratat de pedagogie, Ed. Big All, Bucureşti
2. Iorgulescu, A., (1998), D. Punga, Gh. Stroia, Estetica, manual pentru clasa a XII-a a liceelor de artă, E.D.P.,
Bucureşti
3. Idem2
4. Vianu, T., (1968), Estetica, Ed. Pentru Literatura, Bucureşti
5. Cristea, S., (2000), Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera, Bucureşti-Chişinău
6. Idem2
7. Idem1
8. Cojocariu, V.M., (2007), Fundamentele pedagogiei.Teoria si metodologia curriculum-ului, Ed. V&I Integral,
Bucureşti
9. Idem8
6
 Aplicație 1
Tema activității: Mândru că sunt român
Grupa mijlocie
Număr de preşcolari: 20
Resurse - materiale: fișe, farfurii carton, acuarele, pensule, creioane colorate, obiecte de artă
populară, păpușa Ioana, joc Drumul Ioanei spre Alba Iulia, ecusoane harta
României, stegulețe, bețișoare;
- procedurale: explicația, demonstrația. exercițiul, învățarea prin cooperare, observarea;
- de timp: 20’;
- de spațiu: sala de clasă
Obiective operaționale:
O1 – să execute corect exercițiile grafice;
O2 – să coloreze și să picteze obiecte de artă populară folosind tehnicile învățate;
O3 – să mânuiască ordonat materialul ;
O4 – să aleagă culori potrivite și să le asorteze în funcție de codul culorilor;
O5 – să analizeze lucrările proprii și ale colegilor realizate.
După activitățile de dezvoltare personală ca Rutine, Tranziții și Noutatea zilei în care este
prezentată păpușa Ioana (care îi roagă pe copii să adune cât mai multe stegulețe-recompense pentru a le
duce la Alba Iulia; pentru a obține aceste stegulețe, copiii trebuie să lucreze cât mai frumos), se
prezintă centrele deschise și sarcinile ce urmează a fi realizate:

ALA – Bibliotecă: Decorăm hăinuțe pentru Ioana – grafisme

- Artă: Obiecte de artă populară – desen
Decorăm farfurii – pictură
- Construcții: Căsuța țărănească
- Știință: Drumul Ioanei la Alba Iulia – joc și labirint
Copiii lucrează la centre și, în funcție de cum lucrează, primesc recompense (stegulețe). Se vor
analiza lucrările realizate la fiecare centru. Prin aceste activități se exersează deprinderile practice și se
dezvoltă simțul estetic.

7
 Aplicație 2
Contribuind la conturarea idealului estetic, imprimând o anumită direcție atitudinii estetice,
muzica introduce frumosul în viața de zi cu zi și are funcție estetică. La grupa mare volumul vocii
copiilor este mai dezvoltat , sunetele se percep diferențiat, cu înălțimi diferite.
Tema activității: Educație muzicală – combinații ritmice cu durate de pătrimi și doimi
1. Greierașul (predarea cântecului)
2. Podul de piatră (reactualizare, joc cu cântec)
Grupa mare
Număr de preşcolari: 18
Resurse - materiale: decor (machetă) ce evidențiază conținutul noului cântec
- procedurale: explicația, demonstrația. conversația, exercițiul;
- de timp: 30’;
- de spațiu: sala de clasă
Obiective operaționale:
O1 – să păstreze poziția corectă în timpul cântării în vederea emiterii sunetelor corespunzătoare;
O2 – să-și însușească linia ritmico-melodică corectă a noului cântec;
O3 – să-și coordoneze mișcările în activitatea de joc respectând duratele corespunzătoare de valori:
pătrimi, optimi, doimi.
Înainte de audierea și cântarea propriu-zisă a exemplului muzical din cadrul activității
(Cântec 1), educatoarea le propune copiilor să facă exerciții speciale de emisie pentru auz și voce cu
diferite vocale, silabe, onomatopee, pentru a antrena vocea la cântat: exerciții de respirație, exerciții
melodice, de dicție și ritmice. Transmiterea noului cântec se va realiza cu ajutorul unei povestiri, având
ca suport intuitiv macheta. Educatoarea va cânta expresiv și corect cântecul, după care preșcolarii vor
fi lăsați un moment să-și exprime plăcerea ce le-a produs-o cântecul (pauză psihologică), discutând
conținutul cântecului. Se va repeta cântecelul de către educatoare. Învățarea cântecului se face pe strofe
și apoi în întregime. Se va repeta și pe subgrupe.
Pentru transmiterea cunoștințelor teoretice se va citi ritmic un fragment ce cuprinde durate de
pătrimi și doimi. După acest moment se va repeta cântecul-joc Podul de piatră: se reamintesc regulile
de desfășurare a jocului, se împart sarcinile pentru joc, după care se desfășoară jocul cât permite
timpul. (N.B. Dacă le place copiilor, se va uita de timp!).

8
 Îndrumarea posibilităților artistice cere o muncă individuală susținută cu toți copiii. Astfel, cei
care manifestă de timpuriu aptitudini artistice vor primi sarcini mai complicate, care să activizeze
întreaga lor capacitate de muncă și de creație, iar cei care întâmpină dificultăți mai mari la desen,
modelaj, cânt, etc, vor fi îndrumați în sensul îmbunătățirii procedeelor lor de muncă.

Realizarea în practică a sarcinilor educației estetice cere educatoarei multă chibzuință și

pricepere, pentru a folosi mijlocul cel mai potrivit cu specificul vârstei și nivelul de dezvoltare al
copilului.

9
Bibliografie

1. Bontaş, I. (2007), Tratat de pedagogie, Ed. Big All, Bucureşti

2. Cojocariu, V.M. (2007), Fundamentele pedagogiei. Teoria si metodologia curriculum-ului,
Ed. V&I Integral, Bucureşti
3. Cristea, S. (2000), Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera, Bucureşti-Chisinau
4. Iorgulescu, A., Punga, D., Stroia, Gh. (1998), Estetica, E.D.P., Bucureşti
5. Taiban, M. (1972), Educația estetică a copiilor de vârstă preșcolară, E.D.P., București
6. Vianu, T. (1968), Estetica, Ed. Pentru Literatură, Bucureşti
7. Revista Învățământului Preșcolar (1-2/2011), Ed. Arlequin

10