Mesajul fiilor Împărăției

Textul biblic: Matei 9:35-38; 10:16-33

Versetul cheie: Matei 9:37, 38
Ideea centrală a lecției: Domnul Isus ne-a dat o poruncă să mergem cu Vestea bună a Evangheliei la cei
pierduți și să fim gata să ne alăturăm celor care deja sunt implicați în lucrarea de răspândire a Evangheliei
mântuirii.
Scopul lecției: Să te motiveze să devii un martor al mesajului Împărăției lui Dumnezeu în fiecare zi și în
locul în care ești acum.

1. Chemarea mesagerilor Împărăției (Matei 9:35-38)

Modul în care Domnul Isus Și-a desfășurat lucrarea misionară în perioada activității Sale publice ne
învață o importantă lecție despre planul lui Dumnezeu și despre prioritatea acestei lucrări. Domnul Isus nu
S-a separat de oameni căutând un loc izolat, unde să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu și să-și inițieze o
elită spirituală foarte selectă; El a umblat printre oameni propovăduindu-le Evanghelia, învățându-i și
ajutându-i în nevoile lor (v. 35).
Atrage atenția asupra celor trei direcții principale ale lucrării misionare a Domnului Isus. Termenul
„propovăduire” poate fi tradus „a vesti ca un herald”. Heraldul era un dregător foarte important la curțile
împăraților din Antichitate și Evul Mediu, care avea rolul de a face declarațiile oficiale ale împăratului.
Heraldul era purtătorul de cuvânt al împăratului.
Propovăduirea Domnului Isus a fost despre Împărăția lui Dumnezeu: propovăduind Evanghelia
Împărăției (v. 35). Aceasta a fost tema majoră a învățăturii Lui. Evanghelistul Matei folosește expresia
„Împărăția cerurilor” de trei ori (4:23; 9:35; 24:14) și forma prescurtată „Evanghelia” de două ori (11:15;
26:13) arătând în felul acesta că scrierea lui avea în principal ca grup țintă pe evrei, iar pentru ei această
expresie cu rezonanțe adânci vetero-testamentale era legată de venirea lui Mesia (vezi Isaia cap. 35; 42:1-7).
Spune: Sunt două sensuri ale expresiei: unul figurat și unul propriu. În sens figurat, Împărăția lui
Dumnezeu cuprinde viețile tuturor celor care și-au predat inima Domnului Isus. În sens propriu, ea face
referire la Împărăția cerurilor, în care vor intra toți cei care aici pe pământ au crezut în Domnul Isus și au
trăit în ascultare de Cuvântul Lui.
Împărăția cerurilor reprezintă locul în care se face voia lui Dumnezeu și se manifestă autoritatea Lui
(Matei 5:9, 10). Cuvântul „împărăție” poate fi tradus și prin cuvântul „domnie”. Atunci când Domnul Isus a
făcut referire la Împărăție că a și venit deja, sensul a fost unul spiritual, făcând aluzie la viața celor care
trăiesc în ascultare de Dumnezeu.
Împărăția lui Dumnezeu se extinde prin propovăduirea Cuvântului. Pe măsură ce Evanghelia mântuirii
pătrunde în inima oamenilor și în măsura în care acele persoane decid să creadă în jertfa ispășitoare a
Domnului Isus de la Calvar și să se pocăiască de păcate, Împărăția lui Dumnezeu cuprinde și viețile lor.

2. Suferința mesagerilor Împărăției (Matei 10:16-31)

Suferința rezultată din mărturisirea Evangheliei este consecința alegerii de a-L urma pe Domnul Isus:
Din pricina Mea, veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți de mărturie înaintea
lor și înaintea Neamurilor (v. 18). Duhul misionar este duhul mărturiei Domnului Isus.
Expresia „din pricina Mea” face referire în primul rând la învățătura Domnului Isus. Noi vom suferi
pentru că ducem mai departe învățătura Fiului lui Dumnezeu insuflată de Duhul Sfânt urmașilor Săi cu
privire la păcat, neprihănire și judecată (Ioan 16:8-11); lumea nu o poate suporta și nu poate accepta, pentru
ca ea conduce la schimbarea vieții, iar cei mai mulți oameni nu vor să se schimbe.
Atrage atenția asupra avertismentului apostolului Pavel din 2 Timotei 4:1-4. Vremea împotrivirii față
de învățătura sănătoasă a sosit. Oamenii caută o Evanghelie care să nu implice niciun fel de schimbare a
felului lor de viață. Oamenii își doresc să ajungă în cer dar să rămână așa cum sunt și să trăiască așa cum
vor. Lucrul acesta însă este imposibil. Copiii lui Dumnezeu sunt chemați să propovăduiască o Evanghelie
curată și biblică, indiferent de preț și consecințe.
Subliniază cuvintele Domnului Isus din versetul 20: fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru
va vorbi în voi. Cuvintele Lui sunt o încurajare pentru toți cei implicați în misiune. Mulți creștini își ascund
teama de a-L mărturisi în spatele cuvintelor: „Eu nu știu ce să zic.” Domnul Isus ne garantează faptul că în
acele momente, Cel care ne va inspira ce trebuie să spunem va fi Duhul Sfânt. În același timp, afirmația este
o încurajare și pentru cei persecutați pentru credința lor în Isus Cristos. Aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt
ne depersonalizează, iar noi devenim niște glasuri fără discernământ, ci scoate în evidență că în cele mai
grele momente de încercare a credinței, Duhul Sfânt ne ca călăuzi să știm exact ce avem de făcut și de spus.
Prezența Duhului Sfânt în viața credinciosului este o dovadă a prezenței înțelepciunii care vine de sus (vezi
Iacov 3:17, 18).
În suferință are loc identificarea noastră cu Domnul Isus. Înainte ca să suferim de dragul Lui, El a
suferit în locul nostru, ca să fim salvați: Ucenicul nu este mai pe sus de învățătorul său, nici robul mai pe
sus decât domnul său (v. 24). Ispășirea și îndreptățirea noastră sunt lucrările harului lui Dumnezeu față de
omul păcătos împlinite în jertfa de la Calvar a Fiului Său Isus Cristos.
Atrage atenția asupra păcatului fricii care poate pune stăpânire pe viața noastră. Frica este o cursă
spirituală permanentă în calea celor chemați de Dumnezeu în lucrare. Avertismentul Domnului Isus din
versetul 28 arată că mult mai dramatică este condamnarea veșnică cu consecințe iremediabile asupra
sufletului, decât condamnarea temporară cu consecințe limitate asupra trupului: Nu vă temeți de cei ce ucid
trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul
în gheenă. Între frica de oameni și ascultarea de ei, pe de o parte, și frica de Dumnezeu și ascultarea de
poruncile Lui, pe de altă parte, noi trebuie să alegem întotdeauna frica de Domnul.
Întreabă: Cum se manifestă adevărata frică de Dumnezeu? Adevărata frică de Domnul nu se naște din
iminența judecății și pedepsei, ci din înțelegerea autorității și providenței Lui. Cunoașterea și raportarea
corectă la Dumnezeu mă conduce nu la frică, ci la iubire sfântă, iar ceea ce sfințește iubirea mea față de
Dumnezeu este teama, reverența. Fără teamă iubirea devine firească, cu accente frivole. Fără iubire, teama
de Dumnezeu mai degrabă mă îndepărtează de El, decât să mă apropie, făcându-mă să am o percepție greșită
cu privire la El.

3. Răsplata mesagerilor Împărăției (Matei 10:32, 33)

Roagă pe cei prezenți să definească termenul „a mărturisi”. Subliniază derivații lui, termenii „martori”
și „martiri”. Ambele sensuri sunt implicate în mărturisirea urmașilor Domnului Isus. Înainte de înălțarea la
ceruri, El le-a lăsat ucenicilor Săi instrucțiuni clare în ce privește misiunea lor (vezi Fapte 1:8), iar după
pogorârea Duhului Sfânt lucrarea de mărturie s-a întins dincolo de granițele Ierusalimului, până la marginile
pământului.
Roagă pe unul dintre participanți să citească Apocalipsa 7:9-17. Viziunea apostolului Ioan din Insula
Patmos descrie în acest pasaj mulțimea imensă de martori ai Domnului Isus, care și-au sfârșit mărturia de
aici de jos și au ajuns în răsplata pregătită în Împărăția lui Dumnezeu. Leagă acest text de cuvintele
Domnului Isus din versetul 32.
Spune: Mărturia noastră este aici jos dar răsplata mărturiei noastre va fi doar acolo sus în Împărăția lui
Dumnezeu. Filozofia acestui veac legată de răsplătire este aceea că ea trebuie să fie imediată și aici pe
pământ. Învățătura Bibliei cu privire la răsplătire este că ea va fi în viitor și acolo în ceruri. Dacă cineva își
vrea cu orice preț, va primi una de moment și trecătoare (vezi Matei 6:1-6); cine are răbdare până va ajunge
Casă și-L va sluji pe Dumnezeu toată credincioșia și gata de jertfă, va primi într-o zi răsplata din mâna
Domnului Isus.
Încheie studiul cu un timp de rugăciune, în care să aveți în vedere:
a) Lauda și mulțumirea pentru cei care sunt pe câmpul de misiune în diferite țări ale lumii.
b) Cererea pentru ridicarea de noi slujitori ai Evangheliei în țara noastră.
c) Mijlocirea pentru generația noastră în vederea unei bune mărturii înaintea oamenilor.