Sunteți pe pagina 1din 55

CUPRINS

I . Introducere .....................................................................3

II. Memoriu justificativ.......................................................4

III.Notiuni teoretice.............................................................5

3.1.Anatomia si fiziologia colului femurului.................5

3.2.Definitia fracturilor de col femural..........................8

3.3.Epidemiologie..........................................................8

3.4.Etiopatogenie...........................................................8

3.5.Anatomie patologica...............................................10

3.6.Simptomatologie clinica si diagnostic....................12

3.6.1.Simptomatologie clinica................................12

3.6.2.Diagnostic pozitiv..........................................13

3.6.3.Diagnostic diferential.....................................14

3.7.Evolutie si prognostic..............................................14

3.8.Complicatii..............................................................14

3.9.Tratament.................................................................15

3.10.Principiile si obiectivele recuperarii......................17

IV.Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor ........29

V. Prezentare de cazuri.......................................................40

VI.Concluzii........................................................................53

VII.Bibliografie...................................................................55
I. INTRODUCERE

Fractura de col femural este una dintre afectiunile specifice varstei a


treia,importanta prin consecintele ei atat imediate cit si pe termen lung. Ea apare mai
frecvent la femei decat la barbati, fiind in relatie directa cu osteoporoza, care
fragilizeaza oasele, predispunandu-le la fracturi.
Cauza cea mai frecventa a fracturii de col femural este deteriorarea calitatii osului
in cadrul procesului normal de imbatranire. Pentru a impiedica acest lucru, se
recomanda in primul rand , un mod de viata activ,cu practicarea a minim 30 minute
de miscare usoara zilnic,o alimentatie bogata in proteine, lactate, fructe si legume
evitarea consumului excesiv de alcool si tutun.
De asemenea ,orice adult peste 40 de ani trebuie sa fie constient ca orice fractura
poate fi un semn de avertizare pentru osteoporoza. Asadar, el trebuie sa isi faca testele
necesare pentru a vedea daca sufera de aceasta afectiune si de a urma un tratament
corect.
Evolutia si prognosticul depind de afectiunile anterioare ale pacientului si abia
apoi de tipul fracturii,cu sau fara deplasare,fractura de col putand decompensa un
diabet zaharat, o insuficienta cardiaca sau o alta afectiune cronica.Fracturile fara
deplasare au o evolutie mai buna, desi nu sunt intotdeauna scutite de complicatii
tardive; fracturile cu deplasare nu se vor consolida niciodata fara tratament, si chiar
dupa un tratament bine efectuat pot evolua catre o complicatie.
II. MEMORIU JUSTIFICATIV

“Asistenta medicala este constiinta celui lipsit de constiinta, dragostea de viata


pentru cel care a incercat sa se sinucida , ochii pentru cel care a orbit de curand ,
cunostintele si intelegerea pentru tanara mama , mana pentru cel cu mana amputata
de curand si vocea pentru cel slab de a putea vorbi.”

Sanatatea este un drept fundamental pentru fiinta umana.Poate fi definit ca un triplu


echilibru , reprezentat de un triunghi echilateral in care fiecare latura reprezinta o
dimensiune.
In activitatea practica pe care am desfasurat-o pe durata celor 3 ani de practica am
intalnit multe cazuri cu fractura de col femural. Fractura de col femural se intalneste
la orice varsta. La tineri si adulti, insa sunt rare si legate de cauze accidentale. La
varstnici sunt accidente obisnuite, cu prognostic foarte grav, cu mare invaliditate si
mortalitate cresc. Organismul varstnicului intruneste numeroase conditii care pot
duce la osteoporoza si fractura.
Cand fractura de col femural a aparut intervine chirurgia ortopedica. Urmeaza
reeducarea, pentru aducerea bolnavului in starea motorie anterioara, acesta este un
scop propus, dar greu de atins. Intotdeauna apare riscul patologiei si complicatiilor de
imobilizare, care grabesc degradarea fizica a bolnavului, determinand complicatiile
psihice si somatice care duc la exitus.Pot aparea stari confuzionale, tulblurari de
comportament, adeseori complicatii cardiovasculare, boli infectioase, infectii urinare,
incontinenta, escare de decubit, etc. Ingrijirea precoce si reeducarea detin un rol
important.
Am considerat ca aceasta tema ne arata cat de grave sunt fracturile de col femural
si cat de importanta este sanatatea.
III.NOTIUNI TEORETICE

3.1ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLULUI FEMURAL

FEMURUL
Este un os lung (cel mai lung os al corpului) si pereche care formeaza singur
scheletul coapsei. Pe schelet este oblic indreptat de sus in jos si lateromedial.
Cand calcaiele sunt alipite, cele doua femure se ating prin epifizele lor inferioare.
Aceasta oblicitate este mai accentuata la femei, deoarece pelvisul este mai larg decat
la barbate.
Femurul prezinta corpul si doua epifize.
ORIENTARE - se aseaza in sus extremitatea cotita, medial suprafata sferica si
articulara a acestei extremitati posterior marginea cea mai aspra a osului.
CORPUL - prezinta o usoara curbura cu concavitate posterioara. Corpul este
prismatic triunghiular si vom avea de descris trei fete si trei margini.
FATA ANTERIOARA - concava si neteda, este acoperita de muschiul vast
intermediar, fata laterala da insertie muschiului vast intermediar, fata mediala nu are
nici o particularitate.
MARGINEA POSTERIOARA - este rugoasa, groasa, proeminenta si se numeste
linia aspra. Ea strabate de sus in jos corpul femurului si ne-a servit la orientarea lui.
Linia aspra prezinta o buza laterala si o buza mediala. Cele doua buze si interstitial
dintre ele dau insertii unei serii de muschi: vartual lateral, vartual medial, adductorul
mare, adductorul lung, adductorul scurt si bicepsul femural.
In portiunea superioara linia aspra se trifurca dand:
1.O ramura laterala, numita tuberoritatea gluteala pentru muschiul gluteu mare, r
amura se termina la nivelul epifizei superioare a osului langa trohanterul mare
transformandu- se la acest nivel uneori intr-un adevarat tubercul numit trohanterul al
treilea.
2.Ramura mediala, ce se continua cu linia intertrohanterica de pe epifiza superioara;
pe ea se insira muschiul vast medial.
3.Ramura mijlocie pe care se insera muschiul pectineu. In portiune inferioara linia se
bifurca delimitand o suprafata triunghiulara numita fata poplitee.
EPIFIZA SUPERIOARA prezinta capul, colul si doua tuberoritati numite marele si
micul trohanter.\
Epifiza superioara este legata de corp printr-un col chirurgical
COLUL FEMURAL-intra in constitutia anatomica a epifizei proximale sau a
extremitatii superioare a osului femur, purtand inca numele de gat femural.
COLUL (COLLUM FEMORIS). este o coloana osoasa puternica, turtita
anteroposterior, care uneste capul femurului cu restul osului.
Directia osului e oblica de sus in jos dinauntru si afara formeaza cu corpul osului un
unghi de 117o – 130o .
Din punct de vedere descriptiv colul femurului prezinta:

a. fata anterioara care este limitata in afara de linia intertrohanteriana pe care se


insera capsula anterioara

b. fata posterioara concava transversal convexa de sus in jos, limita ei externa fiind
formata de linia intertrohanteriana posterioara. Pe linia intertrohanteriana posterioara
nu se insera capsula articulara, insertia facandu-se inauntrul acestei linii, nu toata fata
posterioara a colului este in raport cu capsula articulara.

c. marginea interioara mai lunga si oblic indreptata spre trohanterul mic.


Extremitatea interna este ingusta, cilindrica si se uneste cu capul. Extremitatea
externa se confunda cu corpul osului si cu trohanterii.

Axul colului cu axul transversal al extremitatii inferioare ce trece prin cei doi condili
determina unghiul de declinatie, de 12o in mediu. Aceasta impreuna cu unghiul de
inclinatie au mare rol in determinarea atitudini membrului inferior.
Marirea unghiului de inclinatie duce membru in abductie, deformatie ce se numeste
coxa valga.
Micsorarea lui va da adductia, ce se numeste coxa vara.
Marirea unghiului de declinatie imprima membrului o rotatiune interna, iar
micsorarea sau reducerea lui la 0o il duce la rotatia externa.

STRUCTURA INTERIOARA A COLULUI FEMURAL


Extremitatea superioara este formata din tesut spongios. Trabeculele osoase
constitutive, plecate de pe cilindrul epifizor, cu origine interna si externa, prin
incrucisarea lor dau nastere la un sistem de bolti cu o mare importanta arhitectonica.
Trabeculele interne plecand de pe partea interna a cilindrului diafizar, sunt depuse in
doua grupe:

1.grupul inferior ce formeaza fascicolul, trohanterian mergand in afara, descrie niste


arcade cu concavitatea in jos si in afara in drumul lui spre marele trahanter unde
ajunge

2.grupul superior ce se indreapta inauntru catre cap, fiind numit de catre Delbet si
Basset “evantaiul de sustinere”

Trabeculele externe pleaca de pe partea externa a cilindruli diafizar, sub marele


trohanter, de unde mergand spre cap, descrie o curba cu concavitatea in jos si
inauntru. Aceste trabecule au fost numite de Gallois si Bosquette “fascicol arciform”.
Din incrucisarea trabeculelor externe cu grupul inferior al trabeculelor interne
rezulta un sistem de bolte numit sistem ogival de catre Delbet si Basset.
Extremitatea superioara a femurului este invelita de un tesut compact care prezinta la
partea inferioara a colului o ingrosare considerabila ce apare ca o continuare a
peretelui intern al diafizei. Aceasta ingrosare poarta numele de arcul lui Adams.

Aceasta lama de la nivelul peretelui inferior al colului pleaca perpendicular in sus si


se pierde in plin tesut al fetei posterioare a colului.
Portiunea de la nivelul subtrohanterian a acestei lame poarta numele de eperonul lui
Merccel.
Ca puncte de osificare, femurul are unul pentru corp si patru complimentare pentru
extremitatii dintre care trei pentru extremitatea superioara.
De la varsta de 50 de ani, in extremitatea superioara a femurului, se incepe un
fenomen de resorbtie care distruge trabeculi si are ca rezultat formarea de cavitati in
interiorul lor. Acest fenomen de resortie joaca un rol important in producerea
fracturilor si explica frecventa lor la o varsta mai inaintata.
In primul rand aceasta rarefractie intereseaza sistemul ogival si tesutul spongios al
trohanterului.Cercetarile anatomice ale lui Tuvar (1949) Trueta si Harrison (1953),
Judet R, Judet J, Dunoyer si Lagrance (1954) au precizat modalitatile de
vascularizare a gatului si a capului femural.
Vascularizarea capului femural este asigurata prin artera ligamentului rotund si prin
pediculii care nasc din arterele circumflexe.
ARTERA LIGAMENTULUI ROTUND Artera ligamentului rotund, ramura din artera
acetabulara, patrunde in ligamentul rotund si la nivelul capului femoral se divide in 3-
4 arteriole care se anastomoreaza cu celelalte sisteme vasculare.
Aceasta artera iriga numai 1/4 sau 1/5 din capul femoral si aportul sanguin pare sa
creasca cu varsta intru-cat artera nu exista la copii decat in 33% din cazuri, dar la
adult este prezenta in 70% din cazuri.
ARTERELE CAPSULARE Sunt numeroase si se grupeaza in patru pediculii:Pediculul
superior este cel mai important si el ia nastere din artera circumflexa posterioara.
Acest pedicul alcatuit din 3-4 vase, merge pe fata posterioara a colului intr-un repliu
sinovial si patrunde in capul femural la marginea cartilajului articular. Acest pedicul
superior asigura 4/5 din irigarea capului femoral. In traiectul intraosos, acest pedicul
se ramifica intr-un manuchi de arteriole care se anastomoreaza cu acelea ale
ligamentului rotund si cu vasele pedicului inferior si intern. Pediculii inferiori sunt
reprezentati de pediculul inferoextern care iriga colul si pintenul Merval si pediculul
inferointern care patrunde in capul femoral anastomozandu-se cu ramurile pedicului
superior. Arterele fetelor sunt mai putin importante si ele se distribuie la carticala
anterioara si cea posterioara a gatului femoral.
Dintre toate aceste surse vasculare, arterele pedicului superior sunt cele mai
importante si totodata cele mai frecvent lezate in cursul fracturilor gatului femoral.

Necroza capului femoral este consecinta directa a lezarii acestui pedicul si ea se


intalneste intr-o proportie ce poate sa mearga pana la 40% din cazuri.

3.2 DEFINITIA fracturilor de col femural

Fracturile de col femural reprezinta lipsa de continuitate osoasa incompleta sau


completa (cu sau fara deplasare) la nivelul colului femural.
Fracturile colului femural –ocupa un loc aparte in traumatologia osteoarticulara
datorita frecventei lor crescute, a dificultatilor terapeutice si a complicatiilor de ordin
general si local care pot sa apara in timpul evolutiei.

3.3 EPIDEMIOLOGIE

FRECVENTA: fracturile colului femural se intalnesc frecvent in practica; dupa unele


statistici frecventa lor este de 10% din totalul fracturilor (Radulescu), 6% (Bruns) si
5,2% (Kaplan).
SEX : aceste fracturi se intalnesc mai frecvent la femeile in varsta, care sunt mai putin
active si mai expuse la osteoporoza.
VARSTA: toate statisticile mentioneaza faptul ca frecventa fracturilor colului femural
creste cu varsta, 75% din fracturi survin dupa 60 de ani.
3.4 ETIOPATOGENIE

Pentru intelegera mecanismului de producere a fracturilor colului femural sunt


necesare revederea unor notiuni de anatomie privind structura extremitatii superioare
a femurului. Aceasta extremitate sub aspectul tensiunilor care se exercita asupra ei se
aseamana cu bratul unei macarale. Cercetarile lui Kulman au aratat ca intre structura
trabeculara a extremitatii superioare a femurului si fortele dezvoltate in bratul unei
macarale sunt izbitoare.
Intr-adevar la nivelul extremitatii superioare femurale gasim substanta osoasa
dispusa in doua sisteme trabeculare importante.
Un sistem trabecular care se rasfira ca un evantai la nivelul capului porneste pe fata
superioara, a acestuia indreptandu-se in jos si extern catre corticala inferioara a
colului femural, constituind evantaiul de sustinere Delbet.
Acest evantai, la partea sa inferioara se condenseaza intr-o zona osoasa densa
constituind pintenul Adams, iar partea posterioara este constituita din lamele dure si
compacte care formeaza pintenul Mercel.
Un al doilea sistem trabecular, dezvoltat pe directia fortelor de tensiune care tind sa
flecteze colul femural porneste din partea inferioara a capului femural si se
indeparteaza in sus si extern catre corticala superioara a colului femural.
Acest sistem trabecular se intersecteaza cu traveele sistemului de sustinere incat
confera capsulei o rezistenta osoasa deosebita, capul fiind de fapt partea cea mai
rezistenta a extremitatii superioare a femurului.
Rezistenta sa este cea mai mare in centru, unde se incruciseaza cele doua sisteme
trabeculare osoase, materialul de sinteza va gasi la acest nivel un punct solid de
sprijin, mai cu seama ca odata cu inaintarea in varsta rezistenta capului femural
devine cu putin inferioara aceleia a subiectilor tineri, dupa cercetarile lui Nystrom.
In regiunea trohanteriana doua fascicule trabeculare, pornind de la corticala
diafizara interna si externa, se inruciseaza formand o ogiva.
Intre sistemul trabecular de sustinere de la nivelul capului femural si cel ogival de
la nivelul masivului trohanterian, in portiunea mijlocie a colului femural exista o zona
– zona ward – in care densitatea tesutului osos este mai mica. Rezistenta diminuata a
colului femural in aceasta zona face ca pana la varsta de 45 de ani frecventa
fracturilor mediocervicale sa fie mai mare decat a celor pertrohanteriene.
Aceasta structura trabeculara densa si intretaiata se modifica cu varsta.
Dupa 60 de ani asistam la o resorbtie a traseelor osoase, incat la batrani apare o
zona de rezistenta mecanica scazuta, in special la nivelul stalpului extern al
sistemului ogival, ceea ce face ca fracturile baricervicale si cele pertrohanteriene sa
fie mai frecvente dupa aceasta varsta.
Cercetarile experimentale efectuate de Hirsh Franckel si in special ale lui Backman
au aratat complexitatea mecanismului de producere a acestor fracturi. Backman arata
ca fractura colului femural nu poate sa aiba loc decat daca in cadere se produce un
valgus combinat cu o miscare de rasucire a colului femural fata de capul blocat in
cotil, prin compresiunea traumatismului si contractura musculara.
Confirmand ideile lui Linton Backman arata ca in orice fractura a colului femural
exista un mecanism initial de valgus (rezultat al rotatiei externe asociate cu torsiunea)
care duce la fractura in coxa valga, cu inpactarea posterosuperioara a fragmentelor
(fractura prin abductie angrenata).
Daca rotatia externa predomina si colul cedeaza la partea posterioara se produce
fractura in coxa vara (adductie) cu tasare sau cominutie posterioara.
Daca tosiunea predomina si peretele posterior al colului femural rezista, se produce
fractura spiroida cu cioc proximal.
Fracturile colului femural se pot produce si prin cadere de la inaltime,cadere de la
acelasi nivel sau prin accidente.

3.5.ANATOMIA PATOLOGICA

Traiectul de fractura, in portiunea superioara, este situat juxtacefalic. El poate sa


inceapa exact la periferia cartilajului articular si in aceasta situatie are toate conditiile
sa lezeze pediculul vascular superior sau se situeaza putin mai extern, traiectul de
fractura se indreapta spre marginea inferioara a colului, ramanand strict sub capul
femural (fractura subcapitala) sau se abate ceva mai spre afara (fractura
mediocervicala).
Acest traiect de fractura nu este neted ci prezinta numerosi dinti corticali, iar la
partea posterioara este modificat prin tasare si prin cominutia corticalei.
O buna radiologie de profil a colului femural poate sa evidentieze prezenta unuia
sau a mai multor fragmente corticale infundate la nivelul fracturii. Prezenta acestei
cominutii posterioare la nivelul traiectului de fractura face ca, in momentul reducerii
fracturii sa apara un spatiu gol cervico cegalic posterior. Existenta acestui spatiu gol
la partea posterioara a capului femural face ca osteosinteza, atunci cand intinderea
acestui spatiu este mai mare de 1/3 din grosimea colului femural, sa fie instabila si sa
duca la redeplasarea fragmentelor.
Aceasta notiune capitala trebuie luata in considerare cand se decide alegerea
montajului in timpul asteosintezei fracturii.
In afara acestui tip de fractura cu tasare posterioara exista al doilea tip cu aspect
spiroid pe care Soeur l-a etichetat drept fractura cu cioc proximal.
Traiectul de fractura delimiteaza un fragment din corticala inferioara a colului ca un
cioc osos in contimutate cu capul femural.
Acest tip de fractura este de asemenea instabil, dar mai cu seama prezinta dificultati
la reducere prin manevre externe.
Deplasarea fragmentelor este intalnita numai in fracturile prin adductie cum le
denumeste Bohler, in vreme ce, in fracturile prin abductie deplasarea lipseste,
fracturile fiind angrenate. De alminteri aceasta notiune de “angrenat” este relativa
caci asa cum a aratat Per Linton forma fracturii in valgus sau varus este determinata
de acelasi mecanism de producere si fractura in valgus arata doar ca nu s-a depasit
primul stadiu. Pentru Garden, aspectul fracturii prin abductie este datorat gradului
minim de rotatie externa a fragmentului distal care creaza iluzia unei impactizari. In
fractura prin adductie fragmentele osoase se deplaseaza unul fata de celelalt:
fragmentul distal se roteaza extern, anrenand fragmentul cefalic in rotatie interna,
flexiune si usoara abductie, cand persista mansonul sinovial.Cand mansonul sinovial
care imbraca colul femural este complet rupt, fragmentele prezinta o deplasare mai
importanta dat fiind ca ele sunt total independente si libere unul de celelalt.
In aceste cazuri fractura instabila, capul nu raspunde la manevrele externe de
reducere si chiar cand a fost aproximativ redusa, capul femural se redeplaseaza in
cursul osteosintezei.

Clasificare
Dupa situatia traiectului de fractura, Delbet imparte fracturile colului femural in
fracturi :
-subcapitale
-transcervicale
-vicotrohanteriene
-baricervicale

Dupa mecanismul de producere al fracturii, Bohler individualiza fracturile prin


abductie si fracturile prin adductie. Fragmentele sunt dislocate, iar greutatea corpului
(G) si contractia musculara (F) accentueaza deplasarea.
Fracturile prin abductie fiind angrenate tratamentul si prognosticul lor este
favoralbil.
Fracturile prin addcutie dimpotriva, fiind fracturi cu deplasarea fragmentelor, pun
probleme dificile de tratament, iar evolutia lor este inconstanta.
Pauxuls, privind fracturile colului femural dintr-un punct de vedere mecanic, le-a
impartit in trei tipuri – dupa gradul de oblicitate al traiectului de fractura.
- In tipul I traiectul de fractura face cu orizontala un unghi mai mic de 30o.
- In tipul II, unghiul format de traiectul de fractura cu orizontala variaza intre 30o si
50o.
- In tipul al III-lea unghiul este mai mare de 70o.Pauxelus a aratat ca atunci cand
traiectul se apropie de orizontala fortele de presiune interfragmentara favorabila
consolidarii. Cu cat traiectul tinde spre verticalitate fortele de presiune in focar se
diminua si lasa locul fortelor de forfecare, cu efect nefavorabil consolidarii.

Fracturile cervicale se impart in doua grupe dupa cum traiectul de fractura


delimiteaza un lung varf osos la nivelul corticalei inferioare a colului femural,iar
aceasta clasificare este facuta de Garden. El distinge fracturi cu cioc distal si fracturi
cu cioc proximal care sunt mult mai dificile de redus si a caror prognostic este mult
mai intunecat.
O alta clasificare o face Garden si anume clasifica fracturile colului femural in
patru grupe:
- grupa I : fractura incompleta – acest tip de fractura corespunde fracturii prin
abductie.
- grupa II : fractura completa fara deplasare – in acest tip corticala inferioara a
colului femural este rupta, dar nu exista deplasarea fragmentului cefalic.
- grupa III : fractura completa cu deplasare partiala – in aceasta grupa fragmentele
raman solitarizate prin sinoviala posterioara si prin repliul
pectineofoveal, care se intinde la partea posteroinferioara a colului femural de la
marginea cartilaginoasa a capului pana la unghiul superior al micului trohanter.
Rotatia fragmentului extern determina o basculare a capului in abductie si rotatie
interna. Acest lucru este evident pe radiografie caci directia travulelor la nivelul
capului femural nu mai este ascendenta, dupa axa de sprijin; ele devin orizontale, in
vreme ce travulele cervicale apar verticale.
- grupa IV : fractura completa cu deplasare totala - la acest tip sinoviala si
repliul pectineofoveal sunt total rupte, incat cele doua fragmente osoase devin
independente. Acest aspect este evidentiat pe cliseul radiologic unde travulele capului
apar normal orientate si paralele cu travulele cervicale.
Aceasta clasificare a lui Garden este originala si prezinta un interes terapeutic. In
fractura de tipul al III-lea, reducerea prin manevre externe este posibila datorita
peristentei sinovialei. In fractura recenta de acest tip, reducerea se obtine prin simpla
rotatie interna a membrului, fara nici o tractiune sau abductie.
Tractiunea poate sa fie chiar periculoasa intrucat expune la desirarea sinovialei si la
bascularea capului in valgus.
Fractura de tipul al IV-lea, neavand nici o conexiune sinoviala face ca reducerea prin
manevre externe sa fie imposibila sau instabila. Este necesar ca, la acest tip de
fractura sa se intareasca peretele posterior al colului femural printr-o grefa osoasa
pentru a putea obtine consolidarea.
3.6. SIMPTOMATOLOGIE CLINICA , DIAGNOSTIC POZITIV ,
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Diagnosticul se face pe seama examenului clinic si paraclinic.

3.6.1 SIMPTOMATOLOGIE CLINICA

Fracturile gatului femural se manifesta printr-o simptomatologie comuna, usor


diferentiata dupa cum este vorba de o fractura angrenata sau o fractura dezangrenata
sau de o fractura sugcapitala transcervicala sau baricervicala.
DUREREA - Spontana sau provocata prin apasare in regiunea inghinala sau
trohanteriana, este prezenta in toate cazurile.
IMPOTENTA FUNCTIONALA - Poate sa fie totala cand bolnavul nu poate ridica
calcaiul de pe planul patului sau , relativa cand bolnavul incercand sa faca flexia
coapsei si a gambei , calcaiul se taraste pe planul patului . Cand fractura este
angrenata miscarile active sunt posibile dar nu trebuie insistat pentru ca pot sa duca
la dezangrenarea fragmentelor.
ATITUDINE VICIOASA - Atitudinea vicioasa a membrului de partea fracturii este in
functie de tipul de fractura . In fractura subcapitala si mediocervicala neagrenata ,
membrul este in adductie fata de planu median al corpului si in rotatie externa cu
marginea laterala a piciorului pe planul patului . Rotatia externa poate sa fie corectata
, dar se reproduce imediat .
Fracturile angrenate prezinta o portie fixa nemodificata .
SCURTAREA MEMBRULUI - Este evidenta cand fractura este dezangrenata. Marele
trohanter se palpeaza deasupra liniei orizontale bitrohenteriene , care in mod
normal uneste varful marelui trohanter cu marginea superioara a pubisului .
De asemenea, triunghiul Bryant este mai mic decat cel de partea sanatoasa. Linia
Schamacer, care normal, pleca de la varful marelui trohanter prin spina iliaca
anterosuperioara intalneste linia mediana a corpului la nivelul ombilicului, in cazul
fracturii trece sub ombilic, cu atat mai jos cu cat ascensiunea trohanterului este mai
mare.
DEFORMAREA TRIUNGHIULUI SCARPA - Datorita unei tumefactii dure, semnul
Laugur – este data de prezenta fragmentului extern al colului femural care este
orientat inainte din cauza rotatiei externe a membrului.
La soldul fracturat se constata o hipotonie a musculaturii fesiere si o relaxare a
faasciei lata – semnul Aliss – de altfel greu de apreciat.
In fracturile incomplete sau angrenate simptomatologia este mai frusta.
Membrul se gaseste intr-o atitudine indiferenta nici in adductie sau abductie, iar
rotatia externa nu este completa. De asemenea, impotenta functionala este relativa
intrucat bolnavul poate sa corijeze in oarecare masura rotatia externa, insa nu poate sa
ridice membrul de la nivelul patului in pozitia de extensie. Palparea pune in evidenta
durerea la baza triunghiului Scarpa.
In fractura bazicervicala rotatia externa si adductia sunt mult mai accentuate.
Regiunea trohanteriana este latita datorita patrunderii bazei gatuluii femural in
masivul spongios trohanterian, iar palparea declaseaza o durere vie situata lateral, nu
la baza triunghiului Scarpa, la cativa centimetri in afara arterei femurale. Scurtarea
membrului este fixate, deoarece fragmentele sunt angrenate.

3.6.2. DIAGNOSTICUL POZITIV

Este necesar si trebuie sa se faca atat in incidenta anteroposterioara cat si din profil.
El primeste confirmarea diagnosticului clinic, furnizeaza amanunte asupra traiectului
de fractura si permite sa se aprecieze, pe imaginea de profil a colului femural
cominutia posterioara.
Tot radiografia este aceea care ingaduie stabilirea tipului de fractura dupa
clasificarea Garden, furnizand astfel indicatii pretioase pentru aplicarea tratamentului.
Diagnosticul pozitiv este relativ usor de facut cand semnele clinice sunt prezente:
impotenta functionala, adductia si rotatia externa a membrului, scurtare

3.6.3. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Cu contuzia soldului se face pe baza caracterului durerii si al impotentei functionale


care se risipeste repede, iar trohanterul nu este ascemionat.
LUXATIA SOLDULUI - mai ales cea posterioara, se poate confunda cu fractura
deoarece membrul este tot in atitudine de adductie, dar nu in rotatie externa, iar capul
femural se palpeaza posterior. In luxatia anterioara membrul este in rotatie externa, ca
in fractura, dar in abductie.
FRACTURA COTULUI - Cu luxatia centrala a capului femural se diferentiaza prin
durerea vie produsa prin tactul rectal cand se apasa partea interna a cotului fracturat.
Examenul radiologic, in toate aceste cazuri inlatura orice confuzie clinica.

3.7. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC


Fracturile colului femural au o evolutie inegala si creeaza multe deceptii, chiar
daca sunt corecte tratate. Caracteristicile vascularizatiei fatului si ale capului femural
si raportul acestuia cu traiectul de fractura conditioneaza in masura covarsitoare
evolutia focarului de fractura si vitalitatea capului femural.
Pe langa aspectele legate de vascularizarea capului femural, evolutia fracturilor
colului femural este in functie si de tipul de fractura.
Fracturile cervicale angrenate (prin abductie) au o evolutie favorabila. Ele se
consolideaza in 8 saptamani, dar uneori se pot dezangrena, devenind fracturi prin
adductie.
Fracturile cervicale prin adductie (neangrenate) nu consolideaza daca nu sunt
tratate chirurgical (deseori nici dupa acest tratament).
Fracturile cervicotrohenteriene consolideaza intotdeauna, dar cu pretul unei coxe
vara, a unei scurtari si a rotatiei externe.

3.8.COMPLICATII

COMPLICATII IMEDIATE - Afectand deseori persoanele in varsta, in tratamentul


ortopedic care se facea acestora , mortatalitatea imediata ajungea pana la 25-30%.
Astazi, in urma administrarii antibioticelor si a perfectionarii metodelor de tratament
care permit o mobilizare mai rapida a bolnavilor, accidentele de decubit (escarele,
infectia urinara, bronhopneumonia) s-au redus foarte mult si mortalitatea a scazut
pana la 7-8%.
Ø Complicatii tromboembolice- Se previn prin tratament
anticoagulant, care la batrani trebuie sa fie supravegheat de foarte
aproape.
COMPLICATII TARDIVE - Cele mai importante sunt pseudartroza, necroza
ischemica a capului femural si artroza posttraumatica.
Ø Pseudartroza - Se intalneste frecvent in evolutia fracturilor de col
cu deplasare. Ea este constanta in urma tratamentului ortopedic.
Se intalneste si dupa tratamentul chirugical al fracturilor, chiar corect executat intr-o
proportie variind intre 11-30% din cazuri.
Cauzele sunt multiple: reducerea imperfecta a fracturii, osteosinteza neadecvata,
resorbtia colului, cominutia posterioara a colului, deplasari secundare, reluarea
precoce a mersului, infectia.
Ø Necroza ischemica a capului femural - Consecutiva suprimarii
vascularizatiei capului, este conditionata de o serie de factori: gradul de
deplasare a fragmentelor, precocitatea reducerii deplasarilor, precum si
greselile de tehnica.
Dupa cum arata Linton, necroza se instaleaza in primii doi ani, dar frecventa ei creste
cu timpul ajungand pana la 40-50% din cazuri.
Revascularizarea capului se face foarte incet de la 1 ½ la 3 ani, la inceput pe seama
vaselor ligamentuluui rotund si mai totdeauna este partiala.
Ø Artroza posttraumatica - Apare tardiv si este relativ rara, in
comparatie cu alte coxartroze secund
Ø Coxartroza posttraumatica

3.9. TRATAMENTUL

Pentru fracturile de col femural exista tratament - igienodietetic


- medicamentos
-ortopedic
-chirurgical

TRATAMENTUL IGIENODIETETIC : - Efortul fizic – Instituirea antrenamentului


fizic se face sub stricta supraveghere medicala. Miscarile vor fi de intensitate mica si
medie.
-Profesia – In majoritatea cazurilor se poate
continua o activitate profesionala normala, fara a supraestima totusi interventia .
-munca fizica intensa este contraindicata
, iar la nevoie se recomanda schimbarea locului de munca.
-Regimul alimentar – restrictiile alimentare sunt
necesare mai ales la supraponderali .
- o alimentatie bogata in
proteine , lactate , legume si fructe , evitarea consumului in exces a alcoolului si a
tutunului.
Recuperarea sechelelor precoce trebuie completata cu o serie de prescriptii pe care
pacientul le va urma acasa luni si ani de zile, uneori toata viata. Aceste prescriptii fac
parte din ceea ce s-a numit „igiena soldului”:
- scaderea in greutate, chiar sub greutatea ideala;
- evita mersul pe teren accidentat si scari;
- evita schiopatarea prin controlul mental al mersului;
- evita ortostatismul si mersul prelungit;
- de cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus la pat, cu membrele
inferioare intinse;
- sprijin in baston pe distante mai lungi;
- mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixa;
- de doua ori pe zi va efectua gimnastica prescrisa pentru mobilitate si
tonifiere muscuulara;
- corectarea scurtimii membrului inferior (daca depaseste doi centimetri);
- incaltaminte cu tocuri moi;

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS :
Tratamentul medicamentos are un rol important in tratare, vindeacare, calmare.
- analgezice: acidul acetilsalcilic in doze de la 1-3g/24h in functie de toleranta; sub
forma simpla sau tamponata; algocalmin 2 comprimate la 24h; diclofenac 2
comprimate la 24h, uneori se administreaza Mialgin, Piafen.
- Medicamentatie antiinflamatoare: Fenilbautazona si derivatele sale. Indicatia lor
este rezervata perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase.

TRATAMENTUL ORTOPEDIC :
Folosesc tractiunea continua cu ajutorul benzilor adezive sau transosoasa cu brose
Kirscher si reducerea urmata de imobilizare gipsata.
Reducerea, urmata de imobilizare gipsata, asa cum a fost preconizat de Royal
Whitman (1897) pare mai logica ,pentru ca punerea membrului in abductie fortata si
in rotatie interna reduce deplasarea fragmentelor.
Contentia se face intr-un aparat gipsat pelvipevios cu placa de contraadductie,timp
de 12 saptamani.
Metoda nu a dus insa la rezultate sperate ,intrucat,asa cum reiese dintr-o statistica
reprodusa de Campbell siOrr,consolidarea fracturii la bolnavii peste 60 de ani nu se
obtine decat in proportie de 30% cazuri,cu o mortalitate de 28%.
Din cauza esecurilor frecvente ale tratamentului ortopedic ,deoarece fortele de
forfecare continua sa actioneze si dupa reducerea si imobilizarea fracturii majoritatea
recurg la tratament chirurgical.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL :
Recurge la reducerea fracturii prin manevre externe sau sau prin artrotomie si
mentinerea reducerii printr-un mijloc de osteosinteza ,suprimand actiunea fortelor de
forfecare in focar.
-Osteisinteza cu compresiune – Cu ajutorul unui surub cu resort sau surub placa
cu resort care realizeaza o presiune axiala a fragmentelor osoase.
-Grefele osoase – Au fost folosite de mult timp in tratamentul fracturilor colului
femural in scopul prevenirii lipsei de consolidare.
-Osteotomia – In fracturile colului femural cauta sa inlocuiasca fortele de
forfecare din focare prin forte de presiune.
-Proteza – De substituire a capului femural este folosita in tratamentul fracturilor
mediocervicale la persoanele in varsta de peste 65 de ani.
-Brase filetate Knowles

3.10.PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE RECUPERARII FRACTURII


DE COL FEMURAL
Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale care foloseste în scop
terapeutic agenti fizici naturali sau artificiali.
Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente
rezultate. Aproape ca nu exista contraindicatii , excluzînd bineînteles numai formele
complicate (cardiaci, pulmonari decompensati, etc).
Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei,
termoterapiei si balneoterapiei.
In fractura de col femural aceasta ramura medicala grabeste fenomenul de
vindecaresi inlatura mai repede impotenta functionala.

1.Hidroterapie
Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si curativ a unui
numar variat de proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite
stari de agregatie, ca si unele tehnici strans legate de aceasta.

-Dusul cu aburi
Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraancalziti asupra regiunii
limitate. Tehnicianul trebuie sa fie atent ca nu cumva sa stropeasca bolnavul cu
picaturi de apa fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe furtun si pe portiunea
metalica a dusului. Este nevoie ca instalatia pentru dusul cu aburi sa fie prevazuta cu
dispozitive de separare a apei de condensare si cu supraancalzitoare pentru aburi.
Inainte de a aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul si-l proecteaza pe
palma pentru a se asigura de lipsa picaturilor de apa fierbinte.
Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat ca procedura de
sine statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de 18-200 .
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei,
provocand hiperemie si resorbtie locala.
-Dusul-masaj
Acesta consta in aplicarea mai multor dusuri rozeta la temperatura de 38-400
,concomitent aplicandu-se si masajul, conform tehnicii obisnuite. Pentru aplicarea lui
exista instalatii speciale cu 4-6 dusuri verticale, in rozeta, situate unul langa altul,
care se pun simultan sau separat in functiune. In lipsa unei instalatii speciale, se poate
efectua si cu un dus mobil, la capatul caruia se aplica o rozeta. Durata masajului este
de 8-15 minute.
Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de lemn. Se deschid
dusurile si in timp ce apa curge pe corp, tehnicianul executa masajul conform tehnicii
cunoscute.
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in
regiunea tratata; are un important efect resorbant si tonifiant.

-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se
efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple ¾ cu apa la
temperatura de 36-370 C si mai rar 380 .
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5 minute, este lasat linistit.
Dupa aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile
posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa aceea
bolnavul sta in repauz, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de
tehnician.
Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care
se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui
Arhimede.

Dusul subacval:
Consta din aplicarea sub apa a unui dus sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu
temperatura mai mare decât a apei de baie. El se poate efectua într-o cada cu apa la
35°-38°C cu ajutorul unui dus sul mobil cu presiune mare care se introduce în apa pe
segment sub controlul uneia din mâinile asistentului pâna la 5-10cm de regiunea de
aplicat. Durata procedurii este de 5-10minute. Actiunea intensa a dusului subacval se
datoreste temperaturilor diferite baie si dus precum si masajului puternic al coloanei
de apa care comprima puternic tesuturile.
Efectul este asemanator dusului masaj dar este suportat mai bine datorita baii calde.
2. Termoterapia
-Compresele cu aburi
Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza simpla sau un prosop,
o panza inperneabila, o galeata cu apa, la temperatura de 60-70°.
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o
bucata de panza sau prosopul muiat in apa fierbinte si bine stors, iar peste aceasta se
aplica cealalta flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica un
termofor.
Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de maximum 60 de
minute.
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic
.
-Impachetarea cu parafina
Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 g) si se topeste intr-un vas la
temperatura de 65-70°; in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul
evitarii supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se pensuleaza regiunea.
Grosimea stratului este de 0,5-1cm. Peste stratul de parafina se aplica bucati de vata
sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei se face cu
usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se
termina cu o spalare la temperatura de 20-22°.
Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire profunda si
uniforma a tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40°. La locul de
aplicare se produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.

-Ungerile cu namol
Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste
pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou timp
de 20-60 minute, pana cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de timp va
purta o compresa rece la frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau
umbrela.
Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se
va odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic
alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou
rece, datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este
reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism.
3 Electroterapia

Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii


diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau
profilactic.
In recuperarea fracturilor de col femural se recomanda:
1. Curentul galvanic: este un mijloc clasic si fidel de sedare a durerilor nevralgice.
Electrodul pozitiv are o actiune sedativa locala, ca si curentii descendenti si curenti
ascendenti aplicati contralateral duc la o crestere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate sa utilizeze concomitent si introducerea de ioni cu actiune
antalgica (ionoforeza transversala cu novocaina, aconidina sau revulsiv cu histamina).

2. Curentul diadinamic: se prescrie în aplicatii transversale sau longitudinale: o


perioada lunga, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 data pe
zi. Se recomanda 10---14 sedinte.
-Curentii Trabert: sunt curenti cu impulsuri de fregventa 140 Hz, impuls 2 ms, pauza
5 ms, la care tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de
15-20 minute, cu crestere treptata a intensitatii. Se repeta de 1-2 ori pe zi.
Atat curentul diadinamic, cat si curentul Trabert determina o puternica
senzatie, cu aspect vibrator, o excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub
electrozi. Efectele antalgice se explica tocmai prin aceasta senzatie.

3. Curentul faradic - se indica faradizarea cu periuta sau cu ruloul, plimbate pe


regiunea dureroasa pudrata cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind
tetanizat.
Aceste proceduri sunt bine receptate si tolerate de pacienti pentru starea de
bine pe care o degaja si modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunatateste
functionalitatea.

4. Ultrasunetele sunt utilizate în consolidarea fracturilor, datorita efectului de “masaj


mecanic”, tisular, profund, fiind indicat pentru durere, inflamatie, mobilitate.

5. Undele decimetrice si microundele


Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde electromagnetice (ca
la radar) directionat spre zona de tratat. Sunt metode radiante cu care putem incalzi
tesuturile pe profunzimi variabile in functie de tipul emitatorului, de distanta acestuia,
de tegument, de dozaj, de durata tratamentului.
6. Radiatia infrarosie
In afara de lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii infrarosii si
care este utilizata in terapeutica sub forma asa –numitei helioterapii.
Aplicatiile de radiatii infrarosii in terapeutica se pot face in doua moduri: in
spatiul inchis, sub forma asa-numitelor bai de lumina proceduri intense termoterapice
sau in spatiu deschis, in aer liber, sub forma asa-nummitelor aplicatii de sollux.
In baile de lumina se realizeaza o incalzire a aerului pana la temperaturi
ridicate (60-70-80°).
In functie de scopul urmarit, bolnavul va sta in baia de lumina intre 5-20
minute. Dupa expirarea timpului prescris se aplica bolnavului o procedura de racire
partiala.
Efectul radiatiilor infrarosii :
Radiatiile infrarosii au actiune calorica. Ele actioneaza asupra circulatiei din
derm provocand o vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre
celulele de cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sangvin.

4. Masajul medical
Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii manuale variate,
aplicate la suprafata organismul in scop terapeutic sau igienic.
Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea
tegumentului bolnavului urmarindu-se in special , eventuale infectii ale pielii care
contraindica masajul, precum si eventualele echimoze.
Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa este de obicei de o
sedinta pe zi. Durata tratamentului poate fi intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar mai
mare, ca in afectiunile ortopedice.

- Efectele fiziologice ale masajului

Efecte locale:
1. Actiune sedativa asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare si articulare.
Actiunea sedativa se obtine prin manevre usoare, lente care stimuleaza repetat
extraceptorii si proprioceptorii existenti.
2. Actiunea hiperemianta locala se manifesta prin încalzirea si înrosirea tegumentului
asupra caruia se exercita masajul aceasta actiune se exercita prin manevre mai
energice care comprima alternativ vasele sangvine.

3. Îndepartarea lichidelor de staza cu accelerarea proceselor de resorbtie în zona


masata. Masajul permite înlaturarea lichidelor de staza. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficienta venoasa periferica si apare dupa manevre profunde care
conduc lichidul de staza de la periferie spre centru.

Efecte generale:

Cresterea metabolismului bazal stimuleaza functiile aparatului respirator si


circulator, influenteaza favorabil starea generala a organismului, îmbunatateste
somnul, îndeparteaza oboseala musculara.
Toate aceste efecte generale se explica prin actiunea masajului asupra pielii
care este un organ bine vascularizat si mai ales bogat inervat.
Cea mai importanta actiune fiziologica a masajului este reprezentata de
mecanismul reflex asupra organelor interne. Aceasta se explica prin stimulii care
pleaca prin exteroceptori si proprioceptori, care simt de diferite intensitati pe cale
aferenta catre SNC, iar de acolo pe cale eferenta, ajung la organele interne în
suferinta. Toate actiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung si la distanta (la
organele interne). Fiecare organ se manifesta prin senzatii dureroase pe tegument,
deci fiecarui organ îi corespunde la exterior o zona cutanata reflexogena sau
metamerica, care trebuie cunoscuta de maseur pentru a sti sa actioneze cu manevre
specifice pentru organele interne.
Un alt mecanism al masajului este actiunea mecanica produsa de manevrele
mai dure ca framântarea: contratimpul, mângaluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul
care se face transversal pe fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii,
îmbunatatirea functiei si fortei musculare care participa la miscarea într-o articulatie.
Prin aceasta actiune mecanica, lichidele interstitiale în exces din muschi, se
resorb în sânge pentru a fi eliminate de organele excretoare; îmbunatateste activitatea
circulatiei sângelui care duce la mutatia elementelor anatomice din întreg organismul
si odata cu aceasta reducerea activitatii inimii.

- Tehnica masajului
a)Masajul regiunii fesiere
Regiunea fesiera este limitata in sus de creasta iliaca, in jos de plica fesiera.
Masajul regiunii fesiere va consra in neteziri si presiuni efectuate cu pulpa
degetelor reunite, urmate de un masaj vibrator, insistent mai ales in plica fesiera, la
nivelul marii scobituri sciatice.
b)Masajul articulatiei coxofemutale
Este foarte dificil, datorita musculaturii masive care inconjura articulatia.
Accesul la capsula articulara este posibil numai prin doua puncte:
- la nivelul insertiei muschiului croitor, pe partea lui interna, pe unde se
patrunde prin apasare si se executa miscari vibratorii.
- intre trohanter si tuberozitatea ischiatica, unde se patrunde punand bolnavul
sa flecteze genunchiul si sa faca o usoara abductie a coapsei. Aici se poate
executa un masaj vibrator si chiar baterea.
c)masajul coapsei
Coapsa are forma unui trunchi de con cu baza in sus. Distingem la coapsa
regiunea femurala anterioara si posterioara.
In regiunea femurala anterioara pielea este mai groasa pe partea laterala decat
pe cea interna este mai mobila, alunecand pe planurile subiacente. Maseurul trebuie
sa respecte partea superioara a coapsei, triunghiul Scarpa.
Regiunea femurala posterioara are pielea de asemenea foarte mobila, cu
exceptia partii externe.
Masajul coapsei incepe cu netezirea cu presiune bimanuala, mai intai pe fata
anterioara si externa, bolnavul fiind in decubit dorsal, apoi pe fata posterioara si
interna, bolnavul fiind in decubit ventral. Se executa aceste meteziri cu policele pe
fata anterioara si cu celelalte patru degete pe fata posterioara a coapsei incepand din
dreptul genunchiului in sus catre baza coapsei.
Urmeaza framantarea musculaturii coapsei, care se poate face cu energie, sub
toate formele, de la presiune cu o mana sau cu ambele maini in petrisaj, cu torsiune a
musculaturii.
In regiunea laterala a coapsei, pe tensorul fasciei lata se face masajul cu dosul
falangelor, sub forma de pieptene, de jos in sus.

- Kinetoterapia
Mobilizarea soldului trebuie inceputa imediat ce devine posibila, deci chiar
din perioada de imobilizare la pat a pacientului.
Ca principiu universal valabil, ramane orientarea tipului si intensitatii
kinetoterapiei dupa regula „non” durerii.
A.Refacerea mobilitatii si refacerea fortei musculare
Se vor aborda in acest context doar aspectele legate de recuperarea
amplitudinii miscarilor si recastigarea fortei musculare pentru miscarile fiziologice.
Reeducarea flexiei se poate face prin:
1.Prin adoptarea anumitor posturi ;
Exercitiul 1- Corpul pe o planseta inclinata: piciorul homolateral se sprijina pe
un scaunel: inaltimea scaunelului este in functie de capacitatea de flexie a articulatiei
coxofemurale, inclinarea plansetei fiind un mijloc de gradare.
Exercitiul 2 – sprijin pe membrul inferior sanatos, cu piciorul homolateral
ridicat pe un scaun: inaltimea scaunului si aplecarea trunchiului in fata maresc gradul
de flexie a articulatiei.
2.Prin mobilizari pasive;
Acestea se realizeaza prin flexia femurului pe bazin sau a bazinului pe femur.
Intotdeauna genunchiul trebuie sa fie flectat pentru a destinde ischiogambierii.
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal, cu membrul inferior sanatos extins:
asistentul aplica priza pe treimea inferioara a coapsei, executand flexia articulatiei
coxofemurale (genunchiul este flectat).
Exercitiul 2 – Pacientul in sezand la marginea mesei: asistentul, cu corpul sau,
fixeaza coapsa suferinda printr-o presiune asupra genunchiului in axul coapsei;
pacientul apleaca trunchiul inainte; asistentul prinde cu ambele maini regiunea
lombara marind bascularea anterioara a bazinului.
3.Prin mobilizari autopasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal: isi prinde cu mainile coapsa si se
tractioneaza; daca unghiul de flexie e prea mic pentru a putea ajungr la coapsa, se
poate tractiona prin intermediul unei chingi trecute peste picior sau peste genunchiul
flectat.
Exercitiul 2 – Din postura patrupeda se forteaza flexia coxofemuralei prin
greutatea trunchiului; oblicitatea coapsei determina variatiile unghiului de flexie.
4.Prin miscari active
Exercitiul 1 – Din ortostatism cu spatele la perete flecteaza coxofemurala cu
genunchiul flectat, tragand coapsa la piept; tot din ortostatism, va executa
genuflexiuni, cu trunchiul usor aplecat inainte.
Exercitiul 2 – Din sezand pe podea, se flecteaza coapsa, aplecarea trunchiului
spre coapsa mareste amplitudinea flexiei coxofemufale.
Reeducarea extensiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal cu o perna sub fese; membrul
inferior afectat intins, cel contra lateral mult flectat.
2.Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit ventral: asistentul cu o mana, fixeaza pe
masa bazinul, iar cu antebratul si mana cealalta, trecute pe sub gamba, genunchi si
coapsa, realizeaza extensia.
Exercitiul 2 – Pacientul in decubit lateral, cu membrul inferior opus mult
flectat si fixat de catre asistent cu o mana; cu axila aceluiasi membru superior,
asistentul fixeaza bazinul, iar cu mana opusa realizaza extensia coapsei de deasupra.
3.Prin miscari autopasive;
Exercitiul 1 – Pacientul se afla in decubit dorsal mentinand cu mainile
genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat intins pe un plan inclinat.
4.Prin miscari active;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit ventral, ci bazinul fixat: se executa extensii
ale coxofemuralei, cu si fara flectarea genunchiului.
Exercitiul 2 – Pacientul in decubit lateral (pe partea sanatoasa) se face
extensia coapsei, in timp ce asistentul i inpinge in fata bazinul.
Reeducarea abductiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal cu un suport triunghiular intre
coapse sau cu o perna intre genunchi pentru abductia bilaterala.
Exercitiul 2 – In pozitia „sezand calare” pe o bancheta.
2. Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal, utilizeaza membrul inferior sanatos
ca stabilizator acesta fiind in abductie, cu gamba „cazuta” la marginea mesei.
Exercitiul 2 – Pacientul in ortostatism, cu picioarele indepartate: asistentul, la
spatele lui ii prinde cu mainile din lateral, bazinul inpingandu-l spre partea sanatoasa.
3. Prin miscari autopasive;
Exercitiul 1- Pacientul in ortostatism, cu membrul inferior lezat intins si in
usoara abductie, cu piciorul sprijinit pe un mic suport: executa o genuflexiune pe
membrul inferior sanatos.
4. Prin miscari active;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa: se ridica
(genunchiul extins) membrul inferior lezat.
Exercitiul 2 – Din ortostatism se fac fandari laterale.
Reeducarea adductiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 – Din decubit dorsal pacientul incruciseaza membrele inferioare
cu genunchii intinsi, membrul inferior lezat este dedesupt, si din pozitia sezand se
poate incrucisa coapsa (pozitia „picior peste picior”).
Exercitiul 2 – Pacientul in decubit homolateral, cu o perna sub grnunchi,
membrul inferior este flectat din coxofemurala si grnunchi.
2.Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal: se flecteaza articulatia
coxofemurala si asistentul executa tractiunea de adductie, avand grija sa fixeze
bazinul.
Exercitiul 2 – Pacientul in decubit contralateral cu membrul inferior flectat
din coxofemurala si genunchi, degajand posibilitatea de adductie pentru membtul
inferior de deasupra; daca bazinul este la marginea mesei, adductia poate fi mult
amplificata.
3. Prin miscari autopasive
Exercitiul 1- Pacientul in decubit homolateral cu membrul inferior lezat prins
in chingi de un scripete si tractionat in adductie cu mana.
4. Prin miscari active
Exercitiul 1 – In decubit dorsal: incrucisari ale membrelor inferioare
(genunchiul intins). Idem, cu membrele lipite: se fac miscari de lateralitate cu
amandoua, concomitent.
Reeducarea rotatiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1- Bolnavul sezand pe sol, cu genunchii flectati si picioarele in afara axului
coapsei (rotatie interna) sau inauntrul axului (rotatie externa).
2.Prin miscari pasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal: asistentul prinde treimea inferioara
a coapsei, ruland-o inauntru sau inafara (genunchiul intins).
Exercitiul 2 – Pacientul in sezand, cu genunchiul flectat: asistentul utilizeaza
gamba ca pe un levier: se face priza pe condilii femurali, iar cu antebratul
mobilizeaza gamba.
3.Prin miscari autopasive
Se pot executa mai multe montaje cu ajutorul scripetilor.
4.Prin miscari active;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit ventral, cu genunchiul flectat: deplasarea gambei intr-o
parte si in alta.
Exercitiul 2 – Pacientul sta pe un scaun cu coapsele, genunchii si gambele
lipite unele de altele: se fac deplasari ale gambelor spere stanga si spre dreapta.
B. Reluarea mersului
Exercitiile de reluare a mersului incep, desigur, cu perioada de adaptare la
ortostatism care in special la varstnici capata importanta deosebita.
In momentul in care statiunea in picioare este posibila fara tulburari de
echilibru, se incepe mersul.
1.Mersul, fara sprijin pe membrul inferior afectat este aproape regula intr-o prima
etapa, in recuperarea traumatismelor soldului. Pacientul este invatat sa mearga cu
carje astfel:
a) sprijin pe membrul sanatos;
b) carjele se duc in fata;
c) membrul afectat se duce intre carje, fara incarcare (atinge doar solul);
d) se trece greutatea corpului pe carje prin balansarea in fata a acestora;
e) membrul inferior sanatos se trece printre carje si se sprijina pe sol
inaintea carjelor, concomitent cu trecerea greutatii corpului de pe carje
pe membrul sanatos.
Pacientul va fi invatat sa urce si sa coboare o scara. Se urca cu membrul
sanatos apoi carjele si membrul afectat apoi este adus piciorul sanatos pe aceasi
treapta.
2.Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat, in functie de tipul lezionar.
In fractura inchisa de col femural incarcarea pe membrul afectat incepe dupa 90 zile
Aceste momente nu inseamna reluarea sprijinului 100%, ci doar inceputul cu un
procent de 8-10% din greutatea corpului.
3.Mersul in baston se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare de aproximativ
50% si pelvisul nu mai basculeaza datorita insuficientei abductorilor.
Bastonul se tine in mana opusa membrului afectat si se deplaseaza inpreuna.
Incarcarea in continuare se gradeaza slabind sprijinul mainii pe baston. Exista
bastoane dinamometrice care inregistreaza presiunea mainii. Uneori mersul cu sprijin
in baston se va pastra toata viata.
Refacerea completa a mersului cere o serie de exercitii complexe: mers liber,
mers pe panta, mers inapoi, mers in lateral, mers cu picioarele incrucisate, mers in
zig-zag, intoarceri etc.

- Terapia ocupationala
Este o metoda de reeducare activa care completeaza kinetoterapia folosind
diverse activitati adaptate la tipul de deficiente motorii ale individului cu scop
recreativ si terapeutic, ajutând bolnavul sa folosesca mai bine muschii ramasi
indemni si recuperând functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptarea
functionala la gesturile vietii curente.
Prin aceasta terapie se evita pasivitatea în care se fixeaza bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind
astfel la readaptarea functionala la efort.
Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara
si/sau tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe distractive sau
capaciteaza atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp. In
general, aceste activitati se executa cu mainile dar forta motrica este realizata de
membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare:
- pedalaj de bicicleta;
- alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;
- miscare laterala (abductie-adductie);
- mers pe plan ascendent;
- mers pe banda sau pe scara rulanta.

- Cura balneo-climaterica
Intrucat sechelele posttraumatice ale soldului include de regula deficite
functionale determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare,
periarticulare si musculare carora li se adauga efectele negative de mobilizare in faza
ortopedica, chirurgicala in afectiunile posttraumatice.
Obiectivele si continutul curelor balneo-climaterice vor fi in totalitate de
recuperare imediata, ele avand rolul de refacere a functiei diminuate din cauza
traumatismelor.
Sunt indicate urmatoarele statiuni: Amara, Bazna, Eforie Nord, Mangalia si
Techirghiol.
IV. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA
PACIENTULUI IN FRACTURA DE COL FEMURAL

4.1. Conditii de spitalizare

Pacientii sunt internati in saloane cu 4-6 paturi. Saloanele au faianta pe jumatate


din perete, gresie pe jos care trebuie spalata si dezinfectata de cate ori este necesar;
paturile sunt rulante si prevazute cu dispozitive de ridicare si coborare; stative pentru
perfuzii.

4.2. Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii

Recolteaza prin punctie venoasa analizele uzuale:


a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-52%);
Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %); Leucocite
(4.500- 11.000/mm3)
b) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm)
c) Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl); Colesterolul (120-220 mg/dl);
Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric (3,5-
7,2mg/dl)
d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este
3-8mm/l/ora, iar la femei este 6-11 mm/l/ora
e) Urocultura
f) Sumar de urina
Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la
seringa.
Bolnavul este prgatit fizic si psihic anuntandu-l si explicandu-i necesitatea tehnicii.
Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul superior sprijinit in extensie sau
culcat pe pat, in decubit dorsal cu membrul superior sprijinit in extensie.
Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi musamaua solicitandu-I
bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara.
Asistenta medicala se spala pe maini cu apa curata si sapun dupa care se
dezinfecteaza cu alcool sanitar.
Se aplica garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului, cu
indexul mainii stangi, se palpeaza locul pentru punctie si se dezinfecteaza cu un
tampon cu alcool. Se cere bolnavului sa deschida si sa inchida pumnul de cateva ori
ramanad cu el inchis. Se introduce acul in mijlocul venei in directia axului
longitudinal al venei, se impinge acul de-a lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm.
Cu mana stanga se trage incet pistonul asprinand pana se extrage cantitatea necesara
de sange. Se deaface garoul si bolnavul deschide pumnul, apoi se aplica un tampon
de vata cu alcool peste locul unde este acul si se retage acul.
Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se spala pe maini cu apa curata si
sapun.

Urocultura caracterizeaza prezenta bacteriilor in urina. Recoltarea urinei pentru


urocultura se poate executa direct din mijlocul jetului urinar, 10-20 ml urina, intr-o
eprubeta sterile cu dop de vata sau prin sondaj vezical; dupa ce se (introduce 10-2)
arunca primele picaturi de urina , se introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila
prin sonda.

Participarea asistentei medicale la examenul radiologic

Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul radiologic al


sistemului osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila deosebita. Pansamentele
vor fi ridicate de pe portiunile examinate, iar unguentele sau alte forme
medicamentoase vor fi indepartate prin spalare cu alcool caci prin substantele
rasioopace pe care eventual le contine, ele pot produce opcitate de imagine. Pentru
executarea radiografulor, bolnavul va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul
radiolog va stabili pozitia adecvata bolnavului pentru examinare, iar asistenta va
trebui sa ajute bolnavul pentru ocuparea si mentinerea acestei pozitii. Daca miscarile
il provoaca dureri, atunci inainte de examinare, bolnavul va primi un medicament
analgesic.
4.3. Supravegherea pacientului

In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l supravegheze pentru a


culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand
medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.
Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului
(faciesul starea psihica, reactivitatea generala, somnul); functiile bolnavului, vitale si
vegetative ale organismului; aparitia unor manifestari patologice.
Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului vor fi notate
graphic in foaia de observatie.
Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii generale
este importanta pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii.
In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului vom urmari:
Ø temperatura
Ø respiratia
Ø pulsul
Ø tensiunea arteriala
Ø diureza

4.4. Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de


medic

Asistenta medicala va administra medicatia bolnavului sub indrumarea medicului


respectand anumite reguli. Nu va inlocui niciodata medicamentul prescris cu un alt
medicament cu efect asemanator. Va verifica eticheta medicamentului inainte de
administrare ca acesta san u fie alterat, degradat sa nu aiba culoarea schimbata.
Respectarea caii de administrare este obigatorie, deoarece nerespectarea poate duce la
accidente grave; a orarului de administrare si a ritmului prescris de medic deoarece
unele substante se descompun sau se elimina din organe intr-un anumit timp.
Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentatia
bolnavului.
Asistenta medicala va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al bolnavului. Va
evita incompatibilitatea dintre medicamente.
De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi timp se va
administra prin injectii separate deoarece cele doua combinate precipita.
Daca intervin greseli in administrarea medicamentelor va anunta imediat
medicul.Va avea grija sa administreze imediat medicamentele deschise deoarece se
altreaza repede si va preveni infectiile intraspitalicesti prin respectarea masurilor de
asepsie si igiena pentru fiecare cale de administrare.

4.5. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

4.5.1.Pregatirea preoperatorie

1. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia.


Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare, de diagnostic, de
perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa anestezie, durere,
despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are rolul sa-l ajute pe
bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da incredere in echipa
operatorie, ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii explica ce se va intampla
cu el in sala de operatie, in timpul transportuluii in sala de preanestezie si unde
va fi dupa operatie si cat va dura.
2. Pregatirea generala
a) Bilantul clinic cuprinde:
- antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza boli ca:
tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme, cardiopatii)
- starea generala:
• varsta
• greutatea
• slabire asociata cu deshidratare
- aparatul respirator
• se cauta afectiuni pleuropulmonare prin inspectie
• se caracterizeaza semnele functionale: frecventa,
amplitudinea, ritmul respiratiei ce se trece pe foaia de
temperature de catre asistenta medicala
• obligatoriu se completeaza cu radiografia pulmonara.
- aparatul cardio-vascular
• Se face prin conscultatie, palpare, puls, frecventa
amplitudinea.
• Tensiunea arteriala se masoara cu sfingomanametrul.
• Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular
• E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la persoanele
de peste 45 de ani.

b) Bilantul paraclinic cuprinde:


- examenele de rutina absolut obligatorii:
• Determinarea de grup sanguine si factor RH (se
recolteaza 2 ml se sange intravenous pe nitrat de sodiu)
• Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina
- examene complete
• HLG (hamoleucograma) cu formula leucocitara – se
recolteaza prin punctie venoasa 2 ml de sange pe E.D.T.A.
• V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular) se
recolteaza prin punctie venoasa fara staza venosa 1.6 ml
sange pe 0.4 ml de nitrat de sodium 8
• Valori normale la 1 ora 2-5 mm
la 2 ore 5-10 mm
la 24 ore 20-50 mm
• Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange prin
punctie venoasa pe 0,5 ml oxalate de sodium 3,8 %
- timp Quick – valori normale = 6-12 secunde
- timp Hovell – valori normale= 60-120 secunde
• Bilantul electronic
• Examenul sumar de urina

3. Pregatirea locala
In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil
care sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei
postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a
organismului.Se va efectua clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si
dimineata.
Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea inghinala,
ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg
posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune
un pansament antiseptic uscat.
In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate
lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu
pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie, analize,
radiografii)care insotesc bolnavul la sala.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat
confortabil si invelit.
In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa
corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila.
Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de
asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.
In sala de operatie – felurile de anestezie generala sau rahianestezie.
Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese elastice.

4.5.2 Ingrijirile postoperatorii

Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa a


bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor
organismului, asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.
Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va ajuta sa fie
transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent
starea pansamentului. Va administa medicatia prescrisa postoperator, medicatia
calmanta numai in limita prescrisa de medic.
Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune arteriala).
Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile de
dren si cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la
culoarea normala a facusului indica o evolutie buna.
La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj aspirativ intraarticular
si incep contractile izometrice. La 48 de ore va extrage si tubul de drenaj aspirativ din
tesuturile moi si se inalta speteaza patului.
Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de
preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi, supa
strecurata care excita peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri, budinca,
rasol, carne fiarta.
Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda
un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie
supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si
tuse si pana la revenirea completa a starii de constiinta.
1. Supravegherea faciesului – urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie
rece si racirea extremitatilor, aparitia cianozei.
2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate
prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia
sau sa plece din pat, in acest caza va fi imobilizat.
3. Supravegherea respiratiei – trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala.
Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei
Gueddel incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face aparitie buco-faringiana)
infundarea cailor respiratorii cu vomismente se previne prin pozitionarea
capului intr-o parte, eventul aspiratia gastrica.
4. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform
este semn de hemoragie.
5. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului ritmic
la 15 minute in primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora pana a
doua zi.
6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se imbibe
cu sange, va fi anuntat imediat medicul.
7. Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa.
8. Ingrijirea mucoasei bucale – se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu
apa. Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de
bicarbonate de sodium, acid boric. Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina
boraxata.
9. Prevenirea escarelor: schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea
zonelor predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool.
10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a
dat rezultat, se practica sondaj vezical.
11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia
medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:
a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala
b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua
zile fara perna
c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor
bradicardic; tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei
periferice prin paralizia nervilor motori
d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan
e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la
radacina spre extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce
f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii
cu gheata pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea
antialgicelor; aparitia greturilor redarii cefei trebuie anuntate medicului.
Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile

1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa


aiba febra de rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul,
tensiunea arteriala, se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.
2. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor – toaleta, schimbarea lenjeriei de pat
si corp, a pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor.
3. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru
eliminarea secretiilor.
4. Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia
escarelor si a flebitei.
5. In caza de meteorism se introduce tubul de gaze
6. Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor va
primi ceai indulcit, zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi
supravegherea temperaturii se va face dimineata si seara, pulsul se va
supraveghea tot dimineata si seara. Se va supraveghea tranzitul intestinal, iar
daca in primele patru zile nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a treia
zi se incep miscarile respiratorii si gimnastica cu ambele member inferioare. In
cazurile cu risc venos mare si predispozitie spre flebotronbare se incepe
tratamentul preventive cu anticoagulante. In a saptea zi bolnavul poate fi ridicat
in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin pe membrul inferior operat
si incepe mersul.
In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui
hematom postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.

Complicatiile protezelor totale

Acute - mortale
- infectii acute precoce primitive

Precoce - luxatia protezei

Cronice - infectii tardive


- infectii cronice
- osificarile
- proteza dureroasa
- decimentarile

Pansamentul reprezinta actul chirurghical prin care se protejeaza si se


aseptizeaza o plaga pentru a inlesni cicatrizarea
Efectuarea pansamentului postoperator trebuie sa respecte urmatoarele principii
fundamentale:
1. Sa se lucreze in conditiile de asepsie perfecta: instrumente si materiale sa fie
sterile, iar mainile celui care executa pansamentul si tegumentele din jurul plagii
sa fie dezinfectate. Pentru servirea materialelor sterile este nevoie de o pensa de
servit. Dupa utilizarea instrumentelor se pun intr-un vas cu cloramina.
Pansamentul sa fie facut de doua persoane, una care il face si una care il
serveste.
2. Sa se asigure de absorbtia secretiilor
3. Sa se aseptizeze
4. Protejarea operatiei prin aplicarea compreselor sterile
5. Pansamentul sa nu provoace durere bolnavului se va executa cu rabdare,
blandete, indemanare, iar pansamentele lipite vor fi umezite cu apa oxigenata
solutie dachim, ser fiziologic, apa distilata, apa sterile.
6. Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grabi
vindecarea
7. Schimbarea pansamentului se va face in functie de evolutie in cazul in care nu
prezinta secretii si nu exista tub de dren, pansamentul se schimba mai rar.

Efectuarea pansamentului
1. Asezarea pacientului intr-o pozitie adecvata, in decubit lateral
2. Indepartarea vechiului pansament
3. Spalarea pe maini, dezinfectia cu alcool eventul imbracarea cu manusi sterile.
4. Curatarea tegumentelor din jurul plagii operatorii cu alcool, alcool iodat
5. Tratarea plagii operatorii
6. Acoperirea plagii cu comprese sterile si vata sterila astfel incat aceasta sa
depaseasca cu 2-3 cm marginea plagii
7. Fixarea pansamentului cu benzi adezive si tragerea unei fese elastice pe intreg
piciorul
8. Reorganizarea locului de munca: materialele se strang, se arunca cele de unica
folosinta, se decontamineaza, se curata, se dezinfecteaza, se pregatesc materialele
pentru sterilizare.
9. Spalarea cu apa curenta si sapun

Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea cearceafului pe pat. Pacientul se aseaza in decubit lateral pe partea


sanatoasa cu piciorul sanatos flexat si cel afectat intins, iar intre genunchi se aseaza o
perna.
Cearceaful murdar se ruleaza, iar in urma lui se aseaza cearceaf curat; de asemenea
rulat. Apoi pacientul se aseaza in decubit dorsal, cu o perna sub piciorul afectat, dupa
care sprijinindu-se in piciorul sanatos se ridica, iar in acel moment este tras
cearceaful murdar si este asezat cel curat. Schimbarea fetei de perna si a plicului de
plapuma se efectueaza ca de obicei.

4.6. Rolul asistentei medicale in educarea pacientului

Asistenta medicala ii va explica pacientului cum se evita eforturile, lucru


obigatoriu in fractura de col femural. Gimnastica abuziva si fortarea mersului nu
ajuta, ci sporeste uzura. De aceea asistenta medicala va realiza impreuna cu pacientul
un program de gimnastica.
Ii va explica bolnavului cu gimnastica pentru aparatul locomotor dezvolta miscarile
articulatiilor contractate sau anchilozante, atenueaza durerile spontane sau provocate
de miscare, isi recapata starea de excitabilitate normala, preculm si elasticitatea
pierduta.
Asistenta va avea grija ca pacientul sa execute miscari si amplitudine mica in jurul
axelor fiziologice ale articulatiilor.
Miscarile trebuiesc respectate in cursul zilei si asociate cu termoterapie, masaj.
Masajul trebuie executat in camere potrivit incalzite pentru bolnavii dexbradati,
luminoase si bine incalzite.
Bolnavul trebuie sa fie dezbracat in regiunea interesata si respectiv regiunea
inferioara avand grija ca circulatia sangelului sa nu fie impiedicata in regiunile
imbricate si sa nu implice activitatea asistentei medicale.
Pielea bolnavului trebuie sa fie curate sa nu prezinte flictene, vezicule. Daca este
foarte poroasa pielea trebuie rasa. Asistenta medicala trebuie sa-si pregateasca si ea
mainile pentru masaj. Pentru a preveni microtraumatismele pielii bolnavului, masajul
se va executa numai cu maini curate, nebatatorite, fara inele si cu unghile taiate.
Mainile vor fi pudrate cu pulbere de talc care va ajuta alunecarea. Daca in timpul
masajului este necesar sa se actioneze cu o forta mai puternica asupra musculaturii se
va utilize o substanta lubrifianta ca lanolina, vaselina.
Dupa terminarea masajului substantele se indeparteaza cu apa si sapun.
Orarul masajului se va fixa in asa fel incat acesta sa fie cat mai indepartat de orele
alimntatiei, la 2-3 ore si cel putin cu o jumatate de ora inainte de proxima masa.
Durata masajului este de circa 10-20 de minute. Se va avea grija ca dupa terminarea
masajului sa se asigure bonavului o odihna de cel putin o jumatate de ora.
Sedintele se incep intotdeauna cu manipulari usoare si superficiale, executate putin
mai rapid, pentru a obisnui si anestezia tegumentelor prin provocarea unei senzatii
placute de caldura.
Acest procedeu va face ca bolnavul sa castige incredere si sa se supuna masajului,
relevand complet musculatura.
Rolul asistentei medicale in electroterapie – de multe ori este necesar ca bolnavii sa
fie linistiti inaintea aplicarii curentului, prin explicatii asupra caracterului inofensiv al
tratamentului, sa stea linistiti si sa semnaleze imediat orice senzatie neplacuta ca
dureri, arsuri, caldura prea mare.
O modalitate mai buna a articulatiei soldului poate fi obisnuita prin miscari usoare
fara incarcare cu greutatea corpului si in cazurile in care se preteaza se recomanda
mersul pe bicicleta.
Mersul pe bicicleta are un dublu rol pozitiv si anume: activeaza miscarile articulare
si creste forta muschilor care sunt in general slabiti prin inactivitate.

4.7. Realizarea unui protocol educativ

1. Alimentatia echilibrata deoarece unii factori nutritionali au effect asupra


cartilajului (acizii grasi nesaturati) de aceea se recomanda o alimentatie
hiproglucidica pentru ca o alimentatie hipreglucidica duce la o crestere a
greutatii corporale constituind un factor determinant si agravant al afectarii
articulatiei.
2. Evitarea sedentarismului, inactivitatea ducand la scaderea fortei musculare
3. Evitarea efortului fizic excesiv care duce la aparitia tendintelor, a durerilor
musculare.
4. Evitarea frigului, deoarece expunerea prelungita la frig poate exacerba focare
de infectie latenta.
5. Respectarea unor reguli inaintea efortului fizic
21 antrenament progresiv
22 incalzire inainte de efortul propriu-zis
23 oprire periodica a efortului pentru recuperare
6. Pozitionarea corecta in timpul unor activitati
- ridicarea unor greutati de jos cu ambele maini si cu genuchi intinsi, constituie
un factor agresiv pentru coloana vertebrala
7. Mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului – se previn in
acest fel deviatiile coloanei vertebrale
8. Tratarea deviatiilor coloanei vertebrale si a altor deficiente
9. Tratarea infectiilor microbiene si virale
10. Evitarea mersului prelungit pe teren accidentat se evita astfel agravarea
suferintelor soldului.
11. Evitarea ortostatismul prelungit – se protejeaza articulatiile, oasele si muschii
scheletici
12. Purtarea de incaltaminte adecvata si comoda
13. Mentinerea capacitatii de effort prin mers pe jos, activitati fizice cu regularitate.
14. Evitarea traumatismelor
- montarea de bare pe peretii laterali si indepartarea obstacolelor pentru
pacintii cu tulburari de vedere, varstnici, cu tulburari de echilibru
- purtarea echipamentului de protectie adecvat
- prevenirea accidentelor rutiere, casnice
15. Evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteoporozei, dieta bogata in calciu,
fumat, consum excesiv de cafea, exces de proteine.
V. PREZENTARE DE CAZURI
CAZUL I

Nume: Popescu
Prenumele: Iuliana
Varsta: 86 ani
Adresa: Comuna Dragoesti, judetul Ialomita
Ocupatia: Pensionara
Diagnosticul: Fractura de col femural
Motivele internarii : durere la nivelul soldului drept. Impotenta functionala
Istoricul boli: Pacienta afirma ca a suferit un traumatism prin cadere pe soldul drept
in urma cu 60 de zile.
Antecedentele personale : -operatie plasa gastrica
-operatie pentru retroragie interna
Pacienta se prezinta la camera de garda a Spitalului de Recuperare , sectia
ortopedie, nemaisuportand durerile . Pacienta este internata pe sectia ortopedie la
dr.F.N
Se efectueaza in urma internarii examene paraclinice.
Se efectueaza examene de laborator, EKG, examene radiologice
Probele de coagulare: Timp Quick = 15,5 secunde
Timpul Howell = 85 secunde
Hemoleucograma: hemoglobina = 8 gr.%, hematocrit 32 gr%
Trombocite = 120000
Transaminaze
TGO = 17 u.i./.l
TGP = 13 u.i./.l
UREE = 10 mg/dl
CREATINA = 0,44 mg/dl
CALCIU TOTAL = 7,00 mg/dl
CRP negativ
.
Imediat dupa operatie:
T.A. = 140/80 mmHg si T = 37oC

Se administreaza urmatorul tratament:


16.09.2006 Algocalmin 3f
Diclofenac 1tb
Fragmin 5000 u.i. 1f
Diazepam 1 cp

17.09.2006 Diclofenac 1tb


Fragmin 5000 u.i. 1f
Diazepam 1cp

18.09.2006 Fragmin 5000 u.i. 1f


Diazepam 1 cp
Diclofenac 1tb
Algocalmin 3f

19.09.2006 Fragmin 5000 u.i. 1f


Diclofenac 1tb
Algocalmin 1tb
Diazepam 1tp

Tratamentul cu Fragmin 5000 u.i. se continua 35 de zile postoperator 1 fiola pe zi


subcutanat.

Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale


Ø Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie - Pacienta prezinta cai
aeriene respiratorii superioare libere , miscari respiratorii simetrice. Respiratia
este de tip costal superior cu o frecventa de 18 resp/min.. Toarcele este normal
conformat si participa simetric la miscarile respiratorii. Valoarea pulsului (
70puls/min) este normala , la fel si cea a tensiunii arteriale ( 140/80 mmHg ).
Ø Nevoia de a se alimenta si hidrata – Pacienta se alimenteaza singura ,
avand un orar regulat. Pacienta prezinta cavitate bucala fara leziuni, masticatia
si reflexul de deglutitie sunt prezente si nu prezinta semne de dezhidratare.
Ø Nevoia de a elimina – eliminarea urinii se face fiziologic , spontan ,
nedureros cu o frecventa de 2-4 mictiuni / 24h , cu o diureza de 1200ml/24h,
culoare si aspect normal.Tranzitul intestinal este prezent , scaunele sunt in
numar de 1/zi , dimineata.
Ø Nevoia de a se misca si a avea o buna postura- Pacienta prezinta o
deficienta a aparatului locomotor in urma careia a aparut dificultatea de a se
mobiliza, miscarile fiind limitate din cauza durerii, postura fiind inadecvata.
Pacienta se deplaseaza singura dar incet si cu ajutorul unui cadru.
Ø Nevoia de a dormi si odihni – Pacienta doarme putin din cauza durerii ,
somnul este agitat din cauza anxietatii.
Ø Nevoia de a se imbraca si dezbraca – Are dificultati in a se imbraca si
dezbraca datorita dificultatii de a se mobiliza.In satisfacerea acestei nevoi
pacienta necesita ajutorul cadrului medical.
Ø Nevoia de a-si mentine temperatura corpului – Pacienta prezinta
subfebrilitate 36,8 C .
Ø Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre – Pacienta necesita
ajutor la efectuarea toaletei.
Ø Nevoia de a evita pericolele – Pacienta accepta ingrijirile medicale
acordate , este nelinistita de starea sa , dar este increzatoare ca va depasi acest
moment.
Ø Nevoia de a comunica – Pacienta este o persoana comunicativa reusind sa
lege relatii cu pacientii din salon si nu numai. Este lucida, orientata in timp si
spatiu , raspunde coerent si precis la intrebarile puse.
Ø Nevoia de a invata –Este interesata de evolutia starii sale de sanatate.Se
implica in adaptarea noului mod de viata pe acre il respecta cu strictete.
Ø Nevoia de a se realiza – Pacienta este multumita de ceea ce a realizat pana
acum , atingandu-si mai mereu scopurile propuse.Are o situatie materiala si
sociala buna.
Ø Nevoia de a se recrea - Pacienta citeste reviste carti , urmareste emisiuni
T.V , de cand este internata asculta radioul.
Ø Nevoia de a actiona conform propriilor credinte – Pacienta citeste carti
religioase si se roaga in fiecare seara. Acorda importanta unor principii:
respectarea buneicuviinte, a politetii si a unui comportament moral in societate.

In urma culegerii datelor privind cele 14 nevoi fundamentale am constatat ca


pacientul prezinta manifestari de dependenta la urmatoarele nevoi :
ü Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
ü Nevoia de a dormi si odihni
ü Nevoia de a se imbraca si dezbraca
ü Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre

NEVOI AFECTATE

Nevoia afectata Problema pacientei Sursa de dificultate

Nevoia de se misca si a -imobilizare si alterarea -surse de ordin fizic,


avea o buna postura confortului fizic si psihic alterarea integritatii
din cauza durerii aparatului locomotor
( fractura de col femural )

Nevoia de a dormi si -insomnie si oboseala -surse de ordin fizic si


odihni psihic

Nevoia de a se imbraca si -incapacitate de a se -surse de ordin fizic


dezbraca imbraca si dezbraca

Nevoia de a-si mentine -dificultate de a urma -surse de ordin fizic


tegumentele curate si prescriptiile de igiena
integre.

PLAN DE INGRIJIRE

NR. PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE


CRT
.

1. Imobilizare si Dupa 24 h Interventii autonome Dupa 24 h


alterarea pacienta va pacienta
confortului avea o stare -in perioada dureroasa am prezinta o stare
fizic si psihic de confort asigurat pacientei repaos de confort fizic
din cauza fizic si psihic la pat fizic si psihic acceptabil in
durerii urma
-i-am asigurat pacientei administrarii
pozitia antalgica tratamentului.
Interventii delegate:

Am administrat :

-medicatie antialgica:
Algocalmin si Diclofenac

- Fragmin 5000 u.i. (pre


si postoperator)

2. Insomnie si Pacienta va fi Interventii autonome Pacienta a


oboseala capabila sa dormit 7 ore si
doarma in -i-am asigurat un confort s-a trezit
timpul noptii , minim necesar : lenjerie odihnita.
avand un de pat curata ,
somn linistitor temperatura optima 18
si odihnitor. C , aerisirea salonului
inainte de culcare

Interventii delegate:

-i-am administrat
algocalmin f1 i.m. +
diazapam f1 i.m.

3. Incapacitate de Pacienta isi va Interventii autonome si Pacientul


a se imbraca si recastiga delegate reuseste sa se
dezbraca mobilitatea imbrace si
articulara si -incurajeaza pacientul dezbrace
capacitatea de singur.
a se imbraca -face zilnic exercitii de
si dezbraca motricitate fina cu
fara ajutor. pacientul descriindu-i
gestica necesara
imbracarii.

-supravegheaza pacientul
in timpul imbracarii si
dezbracarii

4. Dificultate de a Pacienta isi va Activitati autonome si Pacientul este


urma putea lua toate delegate capabil sa se
prescriptiile de masurile de spele singur
igiena igiena -ajuta pacientul sa isi faca
necesare baie sau dus.
pentru
pastrarea -ajuta pacientul sa isi faca
intacta a toaleta cavitatii bucale si
tegumentelor sa isi taie unghiile
si mucoaselor

Cazul II

Nume: Rusu
Prenume: Elena
Varsta: 65 ani
Adresa: Comuna Slatina, Suceava
Ocupatia: Pensionara
Data internarii: 4.10.2006
Diagnosticul la internare: fractura de col femural stang
Motivele internarii: Pacienta in varsta de 65 de ani acuza dureri puternice, impotenta
functionala
Istoricul bolii: Pacienta a suferit un traumatism prin cadere la domiciliu in urma cu 7
zile.
Pe data de 5.10.2006 I se recolteaza analizele care demonstreaza:
Hemoglobina 11,45%,
Hematocritul 41%
Analizele biochimice arata:
Glicemia = 89mg%
Uree = 40mg%
Transaminazele TGO = 33u.i./.l
TGP = 22 u.i./.l
Probele de coagulare: Timp Quick = 14 secunde
Timp Howell = 122 secunde
Tot pe data de 5.10.2006 se noteaza o stare generala buna, durere acuta la palparea
soldului rotatia externa a membrului afebrilitat.
Pe data de 6.10.2006 se face radiografia si EKG.
Aceste examene impreuna cu diagnosticul duc la decizia de a interveni chirurgical.
Interventia chirurgicala va avea loc pe data de 9.10.2006

Tratamentul postoperator:

9.10.2006 Oxacilina 8g
Gentamicina 2f
Algocalmin 4f
Diazepam 1f
Fragmin 5000 u.i. 1f

10.10.2006 Oxacilina 2f
Gentamicina 2f
Algocalmin 2f
Diazepam 1tb
Fragmin 5000 u.i. 1f

11.10.2006 Diclofenac 1tb/zi


Agocalmin la nevoie
Diazepam 1tb/zi
Fragmin 5000 u.i. 1f/zi

Tratamentul cu Fragmin 5000 u.i 1fiola /zi se continua 35 de zile de la operatie.

Interventia chirurgicala va fi efectuata de catre medical primat Dr. F.N.

Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

Ø Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie – pacienta prezinta cai


respiratorii superioare libere, torace normal conformat, miscari respiratorii
simetrice, respiratia este de tip costal superior cu o frecventa de 20 respiratii pe
min. T.A.140/90 mmHg, prezinta puls perceptibil tahicardic 80 pulsatii/min.
Ø Nevoia de a se alimenta si hidrata – pacienta se alimenteaza singura ,are
un orar regulat de trei mese pe zi plus doua gustari, evita grasimile animale
preferand fructele si legumele.Dentitia este buna ,masticatia si reflexul de
deglutitie sunt prezente si nu prezinta semne de dezhidratare.
La internare prezenta 65 de kg.la inaltimea de 1.65m.
Ø Nevoia de a elimina – eliminarea urinii se face fiziologic , spontan ,
nedureros cu o frecventa de 2-4 mictiuni / 24h , cu o diureza de 1200ml/24h,
culoare si aspect normal.Tranzitul intestinal este prezent , scaunele sunt in
numar de 1/zi , dimineata.
Ø Nevoia de a se misca si a avea o buna postura- Pacienta prezinta o
deficienta a aparatului locomotor in urma careia a aparut dificultatea de a se
mobiliza, miscarile fiind limitate din cauza durerii, postura fiind inadecvata.
Pacienta se deplaseaza singura dar incet si cu ajutorul unui cadru.
Ø Nevoia de a dormi si odihni – Pacienta doarme putin din cauza durerii ,
somnul este agitat din cauza anxietatii.
Ø Nevoia de a se imbraca si dezbraca – Are dificultati in a se imbraca si
dezbraca datorita dificultatii de a se mobiliza.In satisfacerea acestei nevoi
pacienta necesita ajutorul cadrului medical.
Ø Nevoia de a-si mentine temperatura corpului – Pacienta prezinta
subfebrilitate 36,8 C .
Ø Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre – Pacienta necesita
ajutor la efectuarea toaletei.
Ø Nevoia de a evita pericolele – Pacienta accepta ingrijirile medicale
acordate , este nelinistita de starea sa , dar este increzatoare ca va depasi acest
moment.
Ø Nevoia de a comunica – Pacienta este o persoana comunicativa reusind sa
lege relatii cu pacientii din salon si nu numai. Este lucida, orientata in timp si
spatiu , raspunde coerent si precis la intrebarile puse.
Ø Nevoia de a invata –Este interesata de evolutia starii sale de sanatate.Se
implica in adaptarea noului mod de viata pe acre il respecta cu strictete.
Ø Nevoia de a se realiza – Pacienta este multumita de ceea ce a realizat pana
acum , atingandu-si mai mereu scopurile propuse.Are o situatie materiala si
sociala buna.
Ø Nevoia de a se recrea - Pacienta citeste reviste carti , urmareste emisiuni
T.V , de cand este internata asculta radioul.
Ø Nevoia de a actiona conform propriilor credinte – Pacienta citeste carti
religioase si se roaga in fiecare seara. Acorda importanta unor principii:
respectarea buneicuviinte, a politetii si a unui comportament moral in societate.

In urma culegerii datelor privind cele 14 nevoi fundamentale am constatat ca


pacientul prezinta manifestari de dependenta la urmatoarele nevoi :
ü Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
ü Nevoia de a dormi si odihni
ü Nevoia de a se imbraca si dezbraca
ü Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre

NEVOI AFECTATE

Nevoia afectata Problema pacientei Sursa de dificultate

Nevoia de se misca si a -imobilizare si alterarea -surse de ordin fizic,


avea o buna postura confortului fizic si psihic alterarea integritatii
din cauza durerii aparatului locomotor
( fractura de col femural )

Nevoia de a dormi si -insomnie si oboseala -surse de ordin fizic si


odihni psihic

Nevoia de a se imbraca si -incapacitate de a se -surse de ordin fizic


dezbraca imbraca si dezbraca

Nevoia de a-si mentine -dificultate de a urma -surse de ordin fizic


tegumentele curate si prescriptiile de igiena
integre.

PLAN DE INGRIJIRE

NR. PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE


CRT
.

1. Imobilizare si Dupa 24 h Interventii autonome Dupa 24 h


alterarea pacienta va pacienta
confortului avea o stare -in perioada dureroasa am prezinta o stare
fizic si psihic de confort asigurat pacientei repaos de confort fizic
din cauza fizic si psihic la pat fizic si psihic acceptabil in
durerii urma
-i-am asigurat pacientei administrarii
pozitia antalgica tratamentului.
Interventii delegate:

Am administrat :

-medicatie antialgica:
Algocalmin si Diclofenac

- Fragmin 5000 u.i. (pre


si postoperator)

2. Insomnie si Pacienta va fi Interventii autonome Pacienta a


oboseala capabila sa dormit 7 ore si
doarma in -i-am asigurat un confort s-a trezit
timpul noptii , minim necesar : lenjerie odihnita.
avand un de pat curata ,
somn linistitor temperatura optima 18
si odihnitor. C , aerisirea salonului
inainte de culcare

Interventii delegate:

-i-am administrat
algocalmin f1 i.m. +
diazapam f1 i.m.

3. Incapacitate de Pacienta isi va Interventii autonome si Pacientul


a se imbraca si recastiga delegate reuseste sa se
dezbraca mobilitatea imbrace si
articulara si -incurajeaza pacientul dezbrace
capacitatea de singur.
a se imbraca -face zilnic exercitii de
si dezbraca motricitate fina cu
fara ajutor. pacientul descriindu-i
gestica necesara
imbracarii.

-supravegheaza pacientul
in timpul imbracarii si
dezbracarii

4. Dificultate de a Pacienta isi va Activitati autonome si Pacientul este


urma putea lua toate delegate capabil sa se
prescriptiile de masurile de spele singur
igiena igiena -ajuta pacientul sa isi faca
necesare baie sau dus.
pentru
pastrarea -ajuta pacientul sa isi faca
intacta a toaleta cavitatii bucale si
tegumentelor sa isi taie unghiile
si mucoaselor

VI . CONCLUZII
Ceea ce caracterizeaza fracturile colului femural este tocmai faptul ca tratamentul lor
este dificil si se soldeaza adesea cu tulburari de consolidare care duc la
pseudoartroza.
Aceste rezultate precare se datoreaza intr-o buna masura deficientelor de tratament,
dar si particularitatilor arhitecturale (structurale) si de vascularizatii ale capului si ale
colului femural.
S-a vazut ca in sistemul trabecular al colului femural exista doua zone de rezistenta
scazuta si la aceste niveluri, fracturile sunt frecvente.
Odata cu producerea fracturii, vasele care iriga gatul si capul femural pot sa fie
rupte ceea ce expune capul femural la necroza ischemica. Sau duce nefavorabil
consolidarii il constituie suprafata mica de contact intre fragmentele fracturate, ceea
ce necesita o reducere anatomica a fragmentelor, lucru dificil de realizat in practica.
In sfarsit fortele de forfecare care iau nastere la nivelul fracturii impiedica si ele
formarea calusului.
Fracturile colului femural cu angrenarea fragmentelor (fracturile subcapitale si
mediocervicale prin abductie sau de gradul I) pot sa fie tratate prin mijloace
ortopedice; in aceste cazuri trebuie evitata tractiunea in ax a membrului. Imobilizarea
simpla la pat, pentru 6-8 saptamani, evitand rotatia externa printr-o gheata sau botina
gipsat cu o sipca antirotationala este suficenta pentru Watson Jones. Alti autori
(Bohler, de Maurgues, Radulescu) prefera imobilizarea intr-un aparat gipsat.
Ducqoquet, la care imobilizarea fracturii se obtine prin solidarizarea in gips a celor
doua member pelvine, bolnavul avand posibilitatea pozitiei sezand pentru a preveni
complicatiile pulmonare.
Totusi, in ultima vreme s-au semnalat cazuri de deplasare secundara dupa
tratamentul ortopedic ceea ce a determinat pe unii autori sa foloseasca osteosinteza,
fara reducere a acestor fracturi.Astfel Boyd si mai cu seama Banks, folosesc sistemic
osteosinteza fara reducere, cu ajutorul a doua suruburi de vitalium.
Aceasta osteosinteza “de securitate” fara a deveni o metoda de rutina, poate sa fie
indicata, tinand seama de inconvenientul pe care il reprezinta aparatul gipsat la
batranii de peste 70 de ani si la unele persoane nervoase.
Fracturile prin adductie (de gradele al III-lea si al IV-lea dupa Garden cu
deplasarea fragmentelor) impugn reducerea deplasarii si mentinerea reducerii pana la
consolidarea fracturii.
Sunt cazuri la care tratamentul chirurgical este contraindicat, dat fiind riscul vital
major la bolnavii senili imobilizati la pat.
In astfel de situatii se procedeaza la abandonarea deliberate a orcarui tratament al
fracturii, preocuparea principala fiind profilaxia complicatiilor generale si locale
legate de imobilizare.
In acest scop vechea metoda a lui Lucas Champianiere a fost actualizata si
modernizata.
Bolnavul dupa ce a trecut faza initiala dureroasa este asezat pe fotoliu si incurajat
sa-si reia precoce sprijinul pe picior si mersul.
In continuare, al 2-3 saptamani de la accident cand durerile au diminuat bolnavul
se mobilizeaza cu carje.
Practic se merge in mod deliberat la pseudartroza dupa principiul ca trebuie sa
salvam viata.
Metoda este aplicat cu totul exceptional la batranii foarte tarati, la bolnavii
irecuperabili si care nu pot suporta anestezia.
Tratamentul fracturilor gatului femural la copii urmeaza aceleasi norme ca si la
adulti. Prognosticul este dominat de frecventa lezarilor vasculare si de pericolul
pseudartozelor si al consolidarilor vicioase in coxa vara.
Reducerea fracturii poate fi dificila si trebuie facuta cu blandete si metoda contentia
reducerii se poate asigura prin aparatul gipsat, dar exista riscul deplasarilor
secundare. Imobilizarea gipsata se foloseste numai in fracturile fara deplasare. In
fracturile cu deplasarea fragmentelor pentru contentia reducerii se recurge la
osteosinteza cu surub sau mai simplu, cu brose Kirschner.

Bibliografie

PROCA, E Tratat de patologie chirurgicala vol III


Editura Medicala 1988

TH. BURGHELE Patologie chirurgicala


Red. Acad. Th. Burghele
Autori prof.dr. doc. A.Ionescu
Conf. dr.doc. O. Medrea
Prof. dr. doc. O. Treianescu
Prof. dr. doc. D. Vereanu

NIRES, C Tehnici de ingrijire, Biciresti – vol I si II


Editura Medicala 1978

LUCRETIA, TITIRCA Urgentele Medico Chirurgicale Sinteze


Editura Medicala 2002
HAHOIU, ZAHARIE Fracturile colului femural
Editura Medicala 1990

MOGOS, GHEORGHE Compediu de anatomie si fiziologie a omului


IVASCU, ALEXANDRU