Este bine cunoscut faptul că drepturile omului au fost consemnate pentru prima dată într-

un document oficial, în secolul al XVIII-lea, în timpul revoluției franceze, când a apărut

Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului (1789).
Drepturile omului consemnate în această Declarație se regăsesc, la distanță de aproape
două secole, în Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), apărută la inițiativa O.N.U.
după terminarea celui de-al doilea război mondial.
În documentele amintite se regăsesc drepturi fundamentale și garantate care privesc
aspecte civile, politice, economice, procedurale și sociale. Pornind de la aceste drepturi ale
omului, au fost elaborate drepturi ale copilului înscrise mai întâi în Declarația Drepturilor
Copilului (1959), iar mai apoi în Convenția asupra Drepturilor Copilului (1989).
Deşi România a fost printre primele state ce a ratificat Convenţia ONU cu privire la
Drepturile Copilului, situaţia privind abuzul copilului este confuză, cazul legislativ lipseşte, şi nu
este definită clar noţiunea de abuz, nici chiar în rândul specialiştilor. Din păcate, în şcoli, în
instituţii, în familie, sunt prezente toate formele de abuz ( fizic, emoţional, sexual).
Tema copilului şi a copilariei a devenit, în special dupa adoptarea Conventiei Natiunilor
Unite cu privire la Drepturile Copilului, o prezenţă constantă atât în discursul politic actual, cât şi 
în abordările ştiinţifice, culturale, educaţionale - la nivel internaţional, regional şi naţional.
S-au constituit aliante internaţionale, ale organismelor non-guvernamentale, care
presează guvernele să respecte drepturile copilului. Cu ajutorul mijloacelor de comunicare în
masă, opinia publică de masă este sensibilizată în legatură cu situaţia dramatică a copiilor din
diverse colţuri ale lumii.
În România, au fost create instituţii specializate la nivel naţional şi local menite să
monitorizeze implementarea şi respectarea drepturilor copilului. S-au dezvoltat programe de
parteneriat stat-organisme private - naţionale şi internaţionale - în acest scop, al ameliorării
protecţiei copilului şi copilăriei. Prin intermediul cooperării internationale, în special ţările
subdezvoltate şi în curs de dezvoltare, printre care şi România, beneficiază de asistenţă tehnico-
ştiinţifică şi financiară în domeniul implementarii şi protecţiei drepturilor copilului.
Şi totuşi....cât de conştienţi sunt copiii de zbuciumul omenirii de a le garanta drepturile?
Începând chiar cu o vârsta fragedă, de la care poate conştientiză anumite lucruri, fiecare copil
trebuie să îşi cunoască drepturile, trebuie să fie informat, pentru a se evita eventuale situaţii de
abuz, într-un cadru extins fie spus: încălcarea drepturilor copilului. Experienta ne arata ca cei
mici sunt de multe ori mult prea conştienţi de responsabilităţile pe care le au şi prea puţin de
drepturile lor.
În cadrul celei mai mari lecții din lume, în anul 2019, copiii au fost încurajați să își
imagineze o lume în care toate drepturile lor sunt respectate și în care le este asigurat un viitor
sustenabil. Obiectivele lecției sunt inițierea elevilor în înțelegerea Convenției cu privire la
Drepturile Copilului, a legăturii dintre Convenție și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă,
discutarea unei lumi în care toate drepturile copiilor sunt respectate, reafirmarea drepturilor celor
mici și organizarea de acțiuni cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului.
Prin intermediul discuțiilor și activităților, elevii au înţeles mai bine  drepturile copiilor,
fiind încurajați să identifice acțiuni concrete pe care le pot implementa pentru ca drepturile
copilului să devină o realitate în viețile lor și în comunitățile în care trăiesc.
Durata lecției a fost de aproximativ 60 de minute. Aceastã activitate a fost destinată
copiilor cu vârsta între 8 și 14 ani și a putut fi realizatã atât în școli, cât și în spații extrașcolare,
cum ar fi cluburile pentru tineret.
 Drepturile copilului enunțate în documentele de mai sus privesc aspecte diverse cum ar
fi: stabilirea și păstrarea identității; apartenența la o familie; primirea unei educații; asigurarea
sănătății și a serviciilor medicale; protecția împotriva exploatării sau a folosirii ilicite de
stupefiante și substanțe psihotrope; asistența socială și asigurările sociale; îngrijirea specială
pentru copiii cu handicap; protejarea imaginii publice și a vieții intime, private și familiale;
libertatea de exprimare; libertatea de gândire, de conștiință și religie; libertatea de asociere;
respectarea personalității și individualității; protecția împotriva oricăror forme de violență,
neglijență, abuz sau rele tratamente.
Nu este suficient ca aceste drepturi să fie cunoscute doar de către adulți. Și copiii trebuie
să fie familiarizați cu drepturile pe care le au și să se bucure de ele zi de zi. Nu este o vârstă
anume de la care să putem spune că este potrivit pentru copii să înceapă să își cunoască
drepturile. Adaptat nivelului de înțelegere și vârstei, drepturile copilului pot fi introduse în
disciplinele de studiu, în lecții și/ sau activități încă din anii preșcolarității și până la terminarea
liceului.
Copiii trebuie sa beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toti
indreptatiti inca din momentul nasterii. Drepturile omului inseamna sa ii tratezi pe ceilalti asa
cum ti-ar placea tie sa fii tratat, si anume cu demnitate, respect, egalitate si dreptate, si se aplica
fara deosebire de cetatenie, nationalitate, rasa, etnie, limba, sex, orientare sexuala, abilitati sau
orice alt statut.
Pe de alta parte, copiii difera de adulti. Ei sunt vulnerabili, trebuie sa se joace, sunt in proces de
dezvoltare si au nevoie de oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi proprii, cu
caracter special.
În ceea ce îi privește pe preșcolari, este recomandată realizarea activităților în cadrul
cărora aceștia se pot familiariza cu noțiunea de drepturi ale copilului și cu cele mai importante
drepturi și libertăți pe care le au – dreptul la viață, identitate, familie, asistență medicală,
educație. Activitățile de învățare a drepturilor copilului organizate de educatori trebuie adaptate
pentru a putea fi lesne înțelese, fiind prezentate sub formă de joc, poveste sau altă metodă
atractivă pentru cei mici.
Considerãm ca este foarte important ca preşcolarii şi elevii sã-şi cunoascã drepturile, dar
şi îndatoririle.
Putem realiza aceste lucruri prin:
 Opţionale;
 Jocuri;
 Concursuri;
 Imagini de colorat cu drepturile copilului;
 Texte literare, interpretarea mesajului lor;
 Activitãţi dedicate ,,Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului”
 Proiecte/ parteneriate educaţionale naţionale şi internaţionale.

Prin derularea unei activități opţionale referitoare la drepturile copiilor se urmărește

conştientizarea preșcolarilor asupra drepturilor pe care le au şi a responsabilităţilor care rezultă
din acestea.
Conținutul abordat în aceste opţionale, are în vedere cunoaşterea şi respectarea
drepturilor copiilor, a unor norme de comportare în societate, dezvoltarea unui mod de a gândi,
de a acţiona în situații diverse, dezvoltarea unor comportamente de relaţionare adecvate grupului
din care fac parte.
 Sensibilizarea copiilor cât mai de timpuriu referitor la drepturilor pe care le au, le oferă
acestora posibilitatea de privi lumea înconjurătoare cu alţi ochi.
Prezentarea acestor drepturi copiilor şi transpunerea sub diferite activități și sarcini de
lucru pe care copilul trebuie să le realizeze, el va înţelege de la o vârstă mică mult mai uşor
importanţa cunoaşterii acestora.
În acest mod, eventualele încălcări ale drepturilor copiilor pot fi diminuate printr-un
demers didactic coerent, prin conştientizarea copiilor şi prin intermediul lor, a mediului
educaţional şi comunitar.
Copiii încep să înțeleagă mai întâi propriile lor drepturi și după aceea trec la explorarea
modurilor în care aceste drepturi trebuie să fie însoțite de respectarea drepturilor celorlalți.
Prin identificarea și utilizarea drepturilor în corelație cu respectarea acțiunilor, preșcolarii
pot să se refere mai bine la realitatea aflată dincolo de experiența lor personală. Indiferent de
locul unde trăiesc, copiii sunt în conexiune cu alte părți ale planetei și unul de altul. Într-o
societate din ce în ce mai globalizată, locurile, evenimentele, problemele, resursele și oamenii
sunt conectați într-o rețea complexă și delicat echilibrată.
De exemplu pentru activitatea ,, Noi şi drepturile noastre” putem stabili urmãtoarele :
a) Obiective cadru
1. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului specific tematicii drepturilor copilului;
2. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a unor norme de comportare în
societate;
3. Dezvoltarea şi demonstrarea unor atitudini adecvate luării deciziilor şi exprimării libere a
opiniilor;
4. Dezvoltarea exprimării personale referitoare la activitatea grupurilor sociale din care
preșcolarul face parte;
b) Obiective de referinţã
1. cunoaşterea şi promovarea respectării drepturilor copilului;
2. compararea unor situaţii care privesc drepturi şi responsabilități ale copilului;
3. identificarea unor reguli şi norme de comportament civic în situaţii diverse;
4. cunoașterea şi utilizarea specific tematicii drepturilor copilului;
5. exprimarea unor judecăţi de valoare în situaţii de respectare sau de încălcare a drepturilor
copilului;
6. schimbarea comportamentului față de aplicarea drepturilor copilului;
7. dezvoltarea unor aptitudini de responsabilizare individuală vizavi de fiecare drept.
c)Activitãţi de invãţare
 discutarea în sala de grupă a unor reguli;
 stabilirea de comun acord a acestor reguli:
 participarea la stabilirea regulilor în sala de grupă;
 realizarea de către copii a unui colaj cu regulile grupei;
 afișarea posterului în sala de grupă;
 lectură după imagini drepturile copilului;
 convorbire privind responsabilitățile copilului;
 exersarea respectării regulilor, responsabilităților;
 exersarea unor roluri specifice în cadrul jocurilor de rol;
 utilizarea unor termeni specifici;
d) Conţinuturi:
1. Drepturile copilului:
 texte literare, interpretarea mesajului lor;
 concursuri între diferite grupe din grădiniță;
 motivarea afirmaţiilor şi judecăților de valoare;
 colorare imagini cu drepturile copiilor;
 jocuri de rol;
 realizarea unui dialog constructiv între copii în situaţii diverse;
2. Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului:
 Scurt istoric al drepturilor copiilor ;
 Drepturile omului și drepturile copilului ;
 Principiile generale ale Convenției:
a. interesul superior al copilului
b. nediscriminarea
c. participarea
d. supraviețuirea la posibilități maxime existente .
3. Relaţiile care se creează între copii în diferite situații:
a. problemele personale şi de grup;
b. sărăcia.

e) Modalităţi de realizare:
 lectură după imagini, joc de rol, convorbire cu și fără suport intuitive;

f) Metode şi procedee didactice

 exemplul
 explicaţiaobservarea direct
 exerciţiul
 simularea,
 modelarea.

Învățarea drepturilor copilului trebuie să vină în paralel cu învățarea responsabilităților

aferente acestor drepturi.
Chiar dacă se află la grădiniță, iar vârsta lor nu depășește șase ani, preșcolarii trebuie să
învețe că într-o societate oamenii nu au numai drepturi, ci și responsabilități.
Asimilarea și conștientizarea drepturilor, libertăților, dar și a responsabilităților pe care le
au îi pregătește pe copii pentru viitor, pentru când vor fi adulți, pentru momentul în care vor fi
cei care iau decizii în calitatea lor de membri ai societății căreia îi aparțin.
În cadrul instituţiilor de învãţãmânt copiii trebuie învăţaţi şi încurajaţi să rămână la fel de
sinceri, de deschisi, de dornici de a se lăsa ajutaţi şi de a discuta despre problemele cu care se
confruntă, indiferent de natura lor!
Este important să cunoască faptul ca au drepturi, că există o lege care îi protejează şi că
au responsabilitatea la rândul lor să acţioneze/reacţioneze în virtutea lor.
Adulţii trebuie atenţionaţi să fie deschişi la problemele copiilor, să le ia opiniile în serios,
insuflându-le respectul pentru ei şi pentru ceilalţi, transformâdu-i în adulţi responsabili, capabili
de decizii înţelepte.
 Bibliografie:

1. XXX, Principiile Declaraţiei Drepturilor Copilului (1959);

2. XXX, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului;
3. XXX, Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului
(publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 1991);
4. Cical, M, Florescu, R, „Drepturile micului cetăţean”, Editura Corint, 2005
5. Mihăilescu, C.,Piţilă, T., „Culegere de texte pentru clasele III-IV”, Editura Aramis, 2005
6. ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_Universal%C4%83_a_Drepturilor_Omului
7. ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_copilului
8. www.twinkl.ro