Ipoteza

Scrierile literare ale lui Mircea Eliade se clasifică in funcție de doua tendințe ireconciliabile: pe de
o parte „experienta", autenticitate, trăirea nemijlocită, intensă a realitații, mai ales sub aspect spiritual și
erotic, pe de altă parte fantasticul, reflectând „experiența sacrului" .Romanul Maitreyi face parte din
prima tendintă, fiind un roman modern subiectiv, de analiză psihologică, un roman al autenticității și al
experienței, dar și exotic.

Este un roman al experienței și al „autenticității", pentru că valorifică tráirea cât mai intensă, în
plan interior, a unor experiențe definitorii. Proza experienţei se bazează pe crearea impresiei de
autenticitate, prin utilizarea unor tehnici specifice: jurnalul, elemente autobiografice, scrisori etc.
Formula care sintetizează problematica romanului este cea a autenticităţii, prin confesiunea
personajului-narator, relatarea la persoana I. introspectia, autoanaliza lucidă.

Tema
Tema romanului are in vedere iubirca incompatibilă dintre doi oameni apartinand unor civilizatii
diferite: Allan, european, și Maitreyi, indiancă. Conflictele sunt revelatoare pentru conturarea temei.
Disputa dintre Allan şi bengalezul Narendra Sen reda opozitia dintre libertatea dragostei şi
constrângerile tradiționale, iar, la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre
civilizații şi mentalități: cea curopeană și cea asiatică. De asemenea, există și un conflict interior. Fire
autoreflexivă, Allan trăiese conflictul dintre trăirea intensă a iubirii, ca experiență definitorie, şi
luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atat lumea tainica a Indiei, cât și iubirca
adevărată.

Ilustrarea temei 2 secvente

O scena semnificativă pentru ilustrarea temei și a viziunii despre lume a scriitorului o reprezintă
participarea lui Allan la ceremonia mariajului lui Mantu, vär al inginerului Narendra Sen, venit in Delhi.
Acest eveniment devine prilej pentru Allan de a medita asupra unei posibile casatorii cu Maitreyi. Nu
neaga ca ar fi fost fericit insa mentalitatea occidentala superficiala, il determina sa perceapa afectiunea
familiei Maitreyiei ca o incercare de a-l acapara”...ma temeam, cand am banuit o cursa matrimoniala".
Daca,initial, Allan este atras erotic de feminitatea, misterul si spiritualitatea fetei, pentru Maitreyi
intalnirile lor au, asa cum releva o nota din capitolul VII, mai degraba o conotatie ludica. Maitreyi nu a
simtit niciodata patima in momentul acela.Era căștigată numai de joc, nu de ispita. Se evidentiază, astfel,
diferenta dintre barbatul european, dominat de instincte, si femeia asiatică, pentru care importantă e, la
inceput, aventura spirituală alaturi de Allan .

Un alt episod semnificativ pentru tema romanului il constituie discutia dintre cei doi despre
iubire din capitolul X. Lui Allan ii vine greu să inteleagà iubirea Maitreyici pentru pomul cu 7 frunze,
explicând totul extrem de simplu, panteism. Pe de altă parte, mărturisirii lui că nu a iubit niciodată,
Maitreyi ii raspunde că relațiile lui din trecut au fost „murdárie, nu dragoste" Pentru ea, dragostea
inseamnă dāruire totalà, renuntarea la orice urma de luciditate, „ce mult imi place să te vad manios ca
un vant, sa ma calci in picioare, sa nu-ti pese de mine" .Allan, in schimb, analizeaza fiecare reactie a ei, el
nu are capacitatea de a i se darui decat daca e vorba de reciprocitate.La un moment dat, se gandeste
chiar sa treaca la hinduism, insa este desteptat la realitate de catre Narendra Sen, care intuieste
incompatibilitatea dintre arhitectura launtrica a lui Allan si religia hinduista. Egocentrismul occidental se
releva la final de capitol, „...simteam ca mi se rapeste ceva al meu, mi se calca un petic rezerval numai
mie" in care Allan face referire la intrarea Maitreyici in camera lui dupa plecarea lui Harold.

Tema și viziunea despre lume a scriitorului se raportează şi la elemente ale textului narativ precum
compozitie, incipit, perspectivă narativă etc.

4 elemente de structura
In ceea ce priveste compozitia operei, romanul este structurat în cincisprezece capitole, iar
întâmplarile sunt relatate la persoana 1. De asemenea, există trei niveluri ale scriiturii jurnalul intim al lui
Allan care înregistrează evenimentele in momentul realizării lor, însemnarile ulterioare ale personajului
care completează sau contrazic primele impresii şi confesiunea naratorului care scrie după ce povestea
de iubire s-a incheiat Această tehnică a combinării sporește iluzia autenticitáții, a faptului trăit.

Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, redă opoziția dintre
libertatea dragostei şi con strângerile tradiționale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de
comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. Fire autoreflexivă, Allan trăieşte
un conflict interior: dintre intensitatea iubirii, ca experiență de finitorie, şi luciditatea autoanalizei.
Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât şi forța iubirii adevărate.

Romanul Maitreyi valorifică aspecte autobiografice, o poveste de dragoste trăită de autor alături
de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade petrece mai mulți ani, dedicându-se
studiilor de orientalistică la Universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade vor sta la
baza creaţiei epice, care aparţine ficțiunii, fiind modificate numele şi ocupațiile unor personaje, ca şi
finalul întâmplării, după cum mărturiseşte Mircea Eliade în Memorii.

Titlul este sugestiv în ceea ce priveşte conţinutul discursului narativ. Acesta coincide cu numele
personajului principal feminin, Maitreyi, considerată de critică drept cel mai exotic personaj feminin din
literatura română.

Concluzie
Roman al experienţei, Maitreyi are ca elemente Inovatoare, conform criticului Gheorghe
Glodeanu , ,,intelectualizarea conflictului epic, descoperirea Indiei cu arhetipurile ei culturale şi
confruntarea acestui univers cu tradițiile şi men talităţile europene, introducerea elementelor de
senzualitate în roman, elaborarea unei mitologii a seducției"