Dileme etice în practica profesională

Curs: Etică și integritate academică

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Masterande: LEPC, I – Manase Elena-Diana

CSP, I – Mănase Laura Mihaela

Coordonator: Conf. Univ. Dr., Cîrtiță-Buzoianu Cristina

An universitar: 2020-2021 

1
Cuprins:

1. Definirea conceptului de etică

2. Etica profesională și etica în educație
3. Dilema etică în profesia didactică
4. Studiu de caz
5. Strategii, soluții, rezultate

Bibliografie/Webografie
 

1. Definirea conceptului de etică

Termenul etică provine din cuvântul grec ethos care se traduce prin „felul sau maniera de
a fi”. Domeniul eticii, denumit şi filosofia moralei, presupune sistematizarea, recomandarea
conceptelor de comportare corectă cât şi apărarea acestora. Conceptul de etică trebuie să existe în
orice mediu în care un individ se desfășoară. Etica este ştiinţa filosofică despre morală
(moralitate), iar morala, la rândul său, reprezintă ansamblul concepţiilor, ideilor, valorilor,
principiilor, normelor şi idealurilor care călăuzesc şi reglementează conduita oamenilor,
convertită în fapte şi acţiuni sociale. Etica este un demers care studiază şi analizează conduita
umană, tratând despre ce este acceptabil în conduită. 

2. Etica profesională și etica în educație

Etica profesională precizează practicile, drepturile şi datoriile membrilor unui grup

profesional, critică şi sancţionează malpracticile profesionale. Mai exact, etica profesională este
o parte a ştiinţei etice, care studiază specificul manifestării moralei în activitatea profesională.
Deontologia unei profesii stabileşte normele care guvernează o anume activitate instituţională,
sub aspectul a ceea ce este interzis şi permis în comportamentul reprezentanţilor profesiunii
respective. Normele deontologice ale profesiei sunt formulate imperativ în coduri deontologice.
Codul etic reprezinta o reflectare a valorilor, servește la simbolizarea principiilor după care un
grup profesional sau o organizație se definește pe sine. Etica pedagogică este compusă din

2
diverse norme de conduită. Ea îl obligă pe pedagog să respecte personalitatea elevului şi să
manifeste faţă de acesta o exigenţă respectivă; să menţină propria reputaţie şi reputaţia colegilor
săi. O educaţie publică de calitate are rolul de a asigura şanse egale pentru toţi copiii şi tinerii şi
este fundamentală pentru  dezvoltarea economică, socială şi culturală. Etica reprezintă  domeniul
valorilor morale, iar educația se fundamentează pe valoare, selectând, prelucrând și transmițând
cunoștințele și valorile de la societate la individ. Considerăm că un cadru didactic profesionist și
responsabil trebuie  să aplice și să respecte  în cadrul procesului educativ principiile etice în
raport cu proprii elevi, cu colegii, cu părinții și cu comunitatea. Rolul unui profesor în societate
este semnificativ și valoros. El are o influenţă în societatea în care trăieşte. Experienţa şi
dăruirea profesorilor şi a personalului din educaţie trebuie să fie combinate cu o comunitate care
să-i sprijine şi să creeze politici care să permită o educaţie de calitate.

3. Dilema etică în profesia didactică

Din punct de vedere logic, dilema este un raţionament care pune două alternative, dintre
care trebuie aleasă una. Conceptul îşi are originea în limba greacă (gr. dis – doi, lemma –
argument). Astfel, esenţa dilemei constă în conflictul între cele două argumente sau opţiuni de
rezolvare. Conflictul nu este neapărat „negativ", ci este mai degrabă o parte integrantă a unei
vieţi în continuă schimbare. O dilemă etică este o problemă morală dificilă care implică două sau
mai multe variante de acţiune ce se exclud reciproc şi sunt egale moral. Ceea ce este dilemă
pentru o persoană poate să nu fie pentru o altă persoană. Dilema etică implică un conflict între
valori morale, şi nu între valori în general (valori estetice, valori teoretice, etc).
Procesul educativ poate fi considerat un ansamblu de dileme morale. Munca în educaţie este ea
însăşi o practică etică, deoarece profesorii sunt cei care operează cu diverse categorii de valori,
ţinta poate fi de cele mai multe ori vulnerabilă, iar modalităţile de influenţare sunt diferite faţă de
cele ale altor profesori. Lumea şcolii constituie un mediu aparte unde normele etice sunt puse în
aplicare şi sunt interpretate cu totul diferit decât în alte medii profesionale. Şcoala este locul unde
dilemele sunt des întâlnite. Educatorii ocupă o poziţie sensibilă în societate, de intermediar între
copii şi adulţi, între şcoală şi societate, între transmiterea cunoaşterii şi lumea creării cunoaşterii.
Caracteristicile colectivului de copii cu care lucrează profesorii (structura socială a clasei,
statusul ocupaţional al părinţilor, genul) pot fi o sursă a dilemelor. Decizia profesională şi decizia

3
etică în special sunt dimensiuni centrale ale activităţii didactice. Fiecare tip de etică apelează la
un alt mod de percepere a situaţiei. Dilemele care apar pe planul eticii profesionale sunt conflicte
referitoare la exercitarea drepturilor şi obligaţiilor profesionale, pe când dilemele personale ţin de
valori, preferinţe, gusturi şi credinţe personale ale profesorilor.
Profesorul trebuie să aleagă soluţia care promite să maximizeze rezultatele dorite cu privire la
elevi. Modul de abordare a dilemelor etice ține cont de exigenţele eticii profesionale şi nu doar
de valorile personale. Implementarea, monitorizarea şi evaluarea soluţiei presupune, în primul
rând, autoreflexivitate, capacitate de „a întoarce pe toate feţele” consecinţele aplicării
răspunsului.

4. Studiu de caz

Un grup de părinţi nu este de acord cu integrarea unei eleve cu CES în clasă.

În această situaţie, conflictul este între două principii etice: grija faţă de ceilalți elevi ai clasei şi
grija faţă de eleva cu CES. Comportamentul neetic este „limbajul ofensator al părintelui”, la care
se adaugă nemulţumirile şi relaţia tensionată. Este vorba despre conflict de tipul: loialitate faţă de
colegi sau faţă de copii?
• Argumentul acţiunii afirmative: „copiii cu CES trebuie ajutaţi indiferent de probleme”
• Argumente de etică profesională: „educaţia incluzivă este o responsabilitate
profesională”, „profesia ne impune să fim deschişi la provocări, acest aspect e necesar
pentru o pregătire continuă pe nivele de vârstă”, „se va lucra diferenţiat oricum”,
„integrarea e în beneficiul copiilor”, „unii elevi cu CES au nevoie de integrare.”
Date generale ale elevei cu CES:
 eleva C.I, 11 ani , clasa a V-a, an şcolar 2017-2018
 familie monoparentală
 situaţia materială modestă
Contextul în care a fost depistat cazul :
 profesorii au semnalat o serie de manifestări necontrolate din partea elevei în timpul
pauzelor ;
 agresivitate verbală şi uneori fizică faţă de colegi. La unele ore îşi pierde răbdarea şi
caută să părăsească clasa;

4
  se solicită consiliere psihopedagogică pentru copil;
 prin conversaţie dirijată, s-a aflat că tulburările de comportament sunt determinate de
lipsa de înţelegere a colegilor faţă de manifestările copilului, precum şi de sentimentul
acestuia că nu este agreat şi înţeles.
Caracterizarea elevei C.I. :
 inteligenţă de nivel mediu;
 stil de lucru în salturi;
 este nervoasă, agitată, impulsivă în reacţii;
 Trece ușor de la o stare la alta;
 se enervează repede (este uşor de provocat);
 atribuie altora vina pentru greşelile proprii.
Consilierea individuală a elevei a urmărit:
 îmbunătăţirea imaginii de sine şi dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere realistă. 
 formarea deprinderilor de relaţionare pozitivă (prin comunicare asertivă, abilităţi în
rezolvarea de probleme şi luare de decizii).
 scăderea agresiunii şi impulsivităţii (identificarea propriilor emoţii, deprinderea unor
metode de exprimare a furiei pe căi nedistructive, diferenţierea între gând şi acţiune);
 formarea unor atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos;
 dobândirea unor tehnici eficiente de învăţare;
 dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare prin orientare profesională.
Consilierea mamei a urmărit :
 îmbunătăţirea comunicării mamă-copil;
 dezvoltarea interesului pentru cunoaşterea realistă a copilului (resurse şi capacităţi,
puncte slabe).
 

5. Strategii, soluții, rezultate

Strategii concrete folosite în vederea integrării elevei cu CES:

- asigurarea unei atmosfere optime pentru o bună învăţare, necesară tuturor elevilor;

5
- intervenirea cu tact pentru integrarea elevei în colectiv;
- tratarea diferenţiată a copilului cu CES (corelarea între conţinuturile obligatorii şi posibilităţile
de învăţare ale copilului);
- aplicarea unor strategii diferite de evaluare;
- păstrarea legăturii cu familia.
În urma discuțiilor purtate cu cadrele didactice și părinții copiilor din clasa elevei cu CES a fost
constituită o echipă de lucru formată din: asistentul social, psihologul unităţii școlare și medic,
realizându-se un plan de intervenţie. Interesul părintelui faţă de copil, faţă de abilităţile şi
capacităţile acestuia a influenţat pozitiv integrarea socială a acestuia. Echipa de lucru a reușit să
ajute eleva cu cerințe speciale să depăşească dificultăţile atât în cadrul familiei cât şi în cel al
şcolii.
Rezultate obţinute :
- progresul pe linia socializării; - integrarea în colectiv; - participarea la activităţile
extracurriculare; - formarea unei imagini de sine pozitivă; - eleva are o atitudine mult mai
tolerantă faţă de colegi; depăşeşte cu mai multă uşurinţă stările conflictuale; - rezultate școlare
mai bune.

Bibliografie:
Gherguţ, Alois, „Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale”, Ediţia a II–a, Editura
Polirom, Iaşi, 2006
Moscovici, Serge, „Influenţă socială şi schimbare socială”, Editura Polirom, Iaşi, 2011
Mureşan, Valentin, „Valorile şi adevărul moral”, Editura Alternative, Bucureşti,1995
Sandu, Antonio, „Etică și deontologie profesională”, Editura Lumen, Iași, 2012
Solomon, Marcus și colaboratorii, „Empatia si relația profesor-elev”, Editura Academiei,
București, 1987

Webografie:
https://andreivocila.wordpress.com/2010/09/23/etica-si-deontologie, 23.01.2021
www.constantincucos.ro/2014/08/de-ce-e-nevoie-de-un-reglaj-etic-in-educatie, 25.10.2021